Decizia 1238/2008 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
M.Of. 841
În vigoare Versiune de la: 15 Decembrie 2008
Decizia 1238/2008 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
Dată act: 18-nov-2008
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Petre Lăzăroiu | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Antonia Constantin | - procuror |
Claudia Margareta Krupenschi | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 5.415/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că autorul excepţiei a transmis la dosar un înscris prin care arată următoarele: cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Curtea Constituţională a fost sesizată ilegal de către instanţa de judecată, existând în precedent o decizie pronunţată referitoare la aceste texte de lege, respectiv Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008; cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, consideră că este "consistent argumentată" şi, ca atare, aşteaptă soluţionarea acesteia; în legătură cu neparticiparea la şedinţa publică de judecată în faţa Curţii Constituţionale, solicită ca, "în decizia ce va fi dată publicităţii, să se menţioneze că autorul excepţiei a fost legal citat, dar, fiind invalid de gradul 1, cu un picior amputat, nu a putut veni, pentru că sediul Curţii Constituţionale nu are facilităţile prevăzute de lege pentru accesul şi prezenţa în clădire a persoanelor cu handicap fizic".
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Referitor la cererea de renunţare a judecării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acesta precizează că, excepţia de neconstituţionalitate fiind de ordine publică, nu se aplică principiul disponibilităţii, astfel că asupra acesteia Curtea urmează să se pronunţe. Pe fond, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a acestei excepţii de neconstituţionalitate, precum şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.415/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicată de Şerban Simedrea într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile cuprinse la art. 16 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 contravin principiului egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie, dreptului la apărare şi principiului potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Aceasta, deoarece ele prevăd obligaţia plăţii despăgubirilor de către persoana fizică responsabilă de elaborarea, emiterea sau încheierea actului administrativ vătămător, în solidar, însă, cu autoritatea publică al cărei funcţionar acesta este, fără ca acea autoritate să fie parte în proces şi fiind, în schimb, sancţionată. Apreciază, în plus, că principiul solidarităţii anulează responsabilitatea personală a persoanei fizice. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, sintagma referitoare la termenul de 48 de ore de la pronunţare pentru declararea recursului împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, se arată că acestea, prin termenul prea scurt prevăzut, anihilează, practic, dreptul la recurs al unei persoane suferinde de un handicap fizic, cum este şi exemplul său.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu contravin normelor fundamentale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziţii modificate prin art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul conţinut:
"(1) Cererile injustiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, în cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă."
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, totodată, şi prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu următorul conţinut:
"(6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la principiul egalităţii în drepturi, al art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, al art. 24 alin. (1) prin care se garantează dreptul la apărare, al art. 50 - "Protecţia persoanelor cu handicap" şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi".
În ceea ce priveşte cererea de renunţare la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin, (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, formulată de autorul excepţiei ulterior invocării acesteia, Curtea observă că aceasta nu este admisibilă. Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 13 martie 2008, invocată de autorul excepţiei, priveşte, într-adevăr, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a fost ridicată de aceiaşi autor şi a fost motivată cu aceleaşi argumente, însă într-un alt dosar al instanţei de judecată. Ca atare, nu se poate invoca excepţia puterii de lucru judecat, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate în discuţie să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 163 din Codul de procedură civilă. În plus, este cunoscut faptul că, sub aspect procedural, principiul disponibilităţii nu se aplică în materia excepţiilor procedurale de ordine publică, aşa cum este şi excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost invocată şi în faţa instanţei de judecată, Curtea constată, însă, că această excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992. Astfel, deşi redă prevederile art. 16 alin. (1)în forma actuală, critica autorului excepţiei vizează, în continuare, redactarea anterioară a acestuia, respectiv sintagma "autoritate publică respectivă". În prezent, textul legal în vigoare se referă la "autoritatea publică pârâtă", în ceea ce priveşte solidaritatea dintre aceasta şi persoana vinovată, obligată la plata despăgubirilor acordate de instanţă. Prin urmare, Curtea constată că, faţă de cele reţinute prin Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008, prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate nu au fost aduse elemente noi, astfel că atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată cu acel prilej se menţin şi în cauza de faţă.
Cât priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea observă că acestea sunt criticate ca fiind contrare principiului egalităţii în drepturi, reglementat de art. 16 din Constituţie, accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din aceasta, precum şi normelor fundamentale ale art. 50, referitoare la protecţia persoanelor cu handicap. Autorul excepţiei susţine, în acest sens, că termenul de 48 de ore de la pronunţare pentru declararea recursului împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale este prea scurt şi anihilează practic dreptul la recurs al unei persoane suferinde de un handicap fizic, cum este şi cazul său.
O asemenea critică a mai fost examinată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Prin Decizia nr. 922 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, Curtea a reţinut că "natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă sau la folosirea căilor de atac".
În ce priveşte aspectul particular pe care îl prezintă autorul excepţiei, aceea de persoană cu handicap, Curtea apreciază că acesta nu constituie un motiv care să determine neconstituţionalitatea unui text de lege. Protecţia specială de care se bucură, potrivit art. 50 din Constituţie, această categorie de persoane se concretizează într-o serie de măsuri specifice care vizează egalitatea de şanse, prevenirea şi tratarea handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, ceea ce nu constituie însă obiectul de reglementare al textului de lege criticat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 5.415/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »