§ 30. - Decizia 1237/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 819
În vigoare Versiune de la: 21 Noiembrie 2011
Astfel, legiuitorul are obligaţia pozitivă de a prevedea şi crea cadrul legal necesar în care să se desfăşoare raporturile de muncă. Un element al acestui cadru legal este reprezentat chiar de obligaţia impusă celor doi cocontractanţi - angajator şi angajat - de a încheia contractele individuale de muncă pe durată nedeterminată, derogarea de la această obligaţie putând interveni doar în condiţiile art. 12 alin. (2) şi art. 82-87 din Codul muncii. O atare optică a legiuitorului protejează angajatul şi reprezintă o expresie a ceea ce Curtea, prin Decizia nr. 356 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 13 septembrie 2005, a stabilit, şi anume că, în condiţiile în care, de regulă, între părţile contractului de muncă - angajator şi salariat - există o discrepanţă vădită din punct de vedere al potenţialului economic şi financiar în favoarea celui dintâi, de natură să-i permită a-şi impune punctul de vedere la negocierea clauzelor contractului, statul - şi anume statul de drept, democratic şi social, aşa cum este definită România în termenii art. 1 alin. (3) din Constituţie - este ţinut să intervină legal în sprijinul celui aflat într-o poziţie de inferioritate economică. Obligaţia statului, în sensul arătat, decurge nemijlocit din prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie.