Decizia 1120/2009 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital
M.Of. 716
În vigoare Versiune de la: 23 Octombrie 2009
Decizia 1120/2009 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital
Dată act: 10-sept-2009
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Antonia Constantin | - procuror |
Mihaela Senia Costinescu | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Cătălin Constantin Chelu în Dosarul nr. 7.662/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că dispoziţiile criticate, prin instituirea obligaţiei de înstrăinare a acţiunilor care depăşesc limita de deţinere, afectează însăşi substanţa dreptului de proprietate al persoanei deţinătoare. Legislaţia Uniunii Europene prevede ca măsură de protecţie a investitorilor obligativitatea efectuării ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui anumit nivel de deţinere. Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie recomandarea ca persoana care doreşte preluarea unei companii să fie obligată să efectueze oferta publică adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, recomandare introdusă şi în Legea nr. 297/2004, care este aplicabilă şi în cazul societăţilor de investiţii financiare. Or, art. 2861 din Legea nr. 297/2004 nu respectă aceste cerinţe şi nici nu prevede o indemnizaţie pentru pierderea suferită de către investitori.
Prin Încheierea din 18 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.662/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Cătălin Constantin Chelu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate instituie o limitare a dreptului de proprietate ce operează asupra tuturor atributelor sale, existenţa pragului de deţinere de 1% afectând deopotrivă dreptul de folosinţă, dreptul de a culege fructele şi dreptul de dispoziţie al titularului. Totodată, dreptul de dispoziţie asupra acţiunilor şi libertatea de a contracta sunt puternic afectate de alin. (4) al art. 2861, prin stabilirea unei limite a dreptului de proprietate privată asupra acţiunilor unei societăţi comerciale care contravine art. 44 alin. (1) din Constituţie, nicio raţiune de oportunitate sau de asigurare a protecţiei anumitor investitori neputând justifica această încălcare. Astfel, dreptul de dispoziţie îşi găseşte o dublă limitare în dispoziţiile legale criticate: pe de o parte, există interdicţia de a exercita dreptul de dispoziţie prin achiziţionarea de acţiuni ale societăţilor de investiţii peste limita prevăzută de lege, şi, pe de altă parte, se instituie obligaţia de a vinde acele acţiuni care depăşesc pragul de deţinere de 1%, în termen de 3 luni de la depăşirea acestui nivel de deţinere.
De asemenea, susţine că legislaţia Uniunii Europene prevede ca măsură de protecţie a investitorilor obligativitatea efectuării ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui anumit nivel de deţinere. Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie recomandarea ca persoana care doreşte preluarea unei companii să fie obligată să efectueze oferta publică adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, recomandare introdusă şi în Legea nr. 297/2004, care este aplicabilă şi în cazul societăţilor de investiţii financiare.
Prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, încălcând libertatea economică a acţionarilor societăţilor de investiţii financiare, prin limitarea accesului la desfăşurarea unei activităţi cu caracter comercial.
În concluzie, susţine că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece restrângerea dreptului de proprietate şi a libertăţii economice nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute de acest text constituţional.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată. Limitarea dreptului este proporţionala cu scopul urmărit, şi anume asigurarea respectării' legii, pe de o parte, şi împiedicarea preluării ostile, folosirea unor strategii netransparente şi păstrarea caracterului de organisme de plasament colectiv al S.I.F.-urilor, pe de altă parte. Nu se poate reţine că dispoziţiile criticate încalcă voinţa acţionarilor, deoarece reclamantul, împreună cu un număr limitat de acţionari, nu reprezintă întregul acţionariat al S.I.F.-urilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin'. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului' şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286>1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, dispoziţii introduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, şi modificate prin art. unic pct. 8 din Legea nr. 97/2006 pentru aprobarea acestei ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.
"(1) Orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietăţii private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare.
(2) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţiunile deţinute de acţionarii care depăşesc limitele prevăzute la alin. (1).
(3) Persoanele menţionate la alin. (1) au obligaţia ca la atingerea pragului de 1% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare societatea de investiţii financiare, C.N.V.M. şi piaţa reglementată pe care sunt tranzacţionate respectivele acţiuni.
(4) În termen de 3 luni de la data depăşirii limitei de 1% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare, acţionarii aflaţi în această situaţie sunt obligaţi să vândă acţiunile care depăşesc limita de deţinere.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că au fost încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 privind garantarea proprietăţii private, art. 45 referitoare la libertatea economică şi în art. 53 privitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a pronunţat recent prin Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009, încă nepublicată.
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare. Acest prag maxim de deţinere de acţiuni ale unei societăţi de investiţii financiare a fost introdus de către legiuitor din raţiuni ce ţin de interesul public deosebit acordat acţiunilor emise de societăţile de investiţii financiare, societăţi care - potrivit art. 1 din Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietăţii Private în societăţi de investiţii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietăţii Private şi funcţionează ca societăţi comerciale pe acţiuni.
Curtea constată că societăţile de investiţii financiare nu pot fi considerate simple societăţi comerciale pe acţiuni, astfel cum le califică în mod eronat autorul excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât au fost constituite prin voinţa legiuitorului, din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, acţionarii nefiind animaţi de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetăţenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietăţii Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publică de acţiuni.
Pe de altă parte, Curtea constată că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, atât conţinutul, cât şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, putând institui anumite limite pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 515/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate a altor dispoziţii din Legea privind piaţa de capital, a stabilit că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili limitele dreptului de proprietate, iar, în considerarea acestei competenţe, anumite prevederi din Legea nr. 297/2004, constatate ca fiind constituţionale, au instituit limite ale dreptului de dispoziţie în privinţa acţiunilor deţinute la o societate comercială.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că impunerea prin lege a unui prag maxim de deţinere de acţiuni la societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietăţii private nu este de natură să contravină prevederilor art. 44 din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (4) ai art. 2861 din Legea privind piaţa de capital, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece obligaţia de a vinde acţiunile ce depăşesc pragul de 1% din capitalul social al unei societăţi de investiţii financiare, prag impus de lege, reprezintă o sancţiune a nerespectării unei dispoziţii legale şi nicidecum o nesocotire a dreptului de proprietate privată, garantat prin dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală.
Referitor la dispoziţiile art. 45 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit normei constituţionale, este garantată exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul alin. (4) al art. 2861 din Legea nr. 297/2004 nu face decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Cătălin Constantin Chelu în Dosarul nr. 7.662/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »