Secţiunea 2 - Executarea contractului individual de muncă - Contract Colectiv de Munca 888/2020 încheiat la nivelul sectorului de activitate ''Construcţii Civile şi Industriale'', înregistrat la M.M.P.S.-D.D.S. drept contract la nivel de grup de unităţi

M.Of. 6 cc

În vigoare

Versiune de la: 22 Decembrie 2020

SECŢIUNEA 2:Executarea contractului individual de muncă

SUBSECŢIUNEA 1:2.1. Drepturile şi obligaţiile salariatului

Art. 30

(1)Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a)dreptul la salarizare pentru munca depusă;

b)dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;

c)dreptul la concediu de odihnă anual;

d)dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;

e)dreptul la demnitate în muncă;

f)dreptul la securitate şi sănătate în muncă;

g)dreptul la acces la formarea profesională;

h)dreptul la informare şi consultare;

i)dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;

j)dreptul la protecţie în caz de concediere;

k)dreptul la negociere colectivă şi individuală;

l)dreptul de a participa la acţiuni colective;

m)dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;

n)alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

(2)Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a)obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;

b)obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c)obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;

d)obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;

e)obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;

f)obligaţia de a respecta secretul de serviciu;

g)alte obligaţii prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

SUBSECŢIUNEA 2:2.2. Drepturile şi obligaţiile angajatorului

Art. 31

(1)Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:

a)să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;

b)să stabilească atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii;

c)să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;

d)să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;

e)să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern;

f)să stabilească obiectivele de performanţă individuală, precum şi criteriile de evaluare a realizării acestora.

(2)Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligaţii:

a)să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;

b)să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;

c)să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;

d)să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil;

e)să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;

f)să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;

g)să înfiinţeze Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege;

h)să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;

i)să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.

SUBSECŢIUNEA 3:2.3. Verificarea aptitudinilor salariatului

Art. 32

(1)Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.

(2)Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăşi:

a)5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;

b)15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;

c)30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;

d)45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.

(3)Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.

Art. 33

(1)Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.

(2)Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern şi în contractul individual de muncă.

(3)Pe durata unui contract individual de muncă, angajatul poate fi supus la o singură perioadă de probă. Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situaţia în care acesta debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie.

(4)Perioada de probă constituie vechime, iar la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă se poate renegocia.

Art. 34

(1)Pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, primele 6 luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul eliberează o adeverinţă care este vizată de Inspectoratul Teritorial de Muncă în a cărui rază teritorială de competenţă acesta îşi are sediul, adeverinţă care atestă că absolventul de învăţământ superior a desfăşurat activitate profesională în domeniul specializării absolvite.

(2)Efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior se stabileşte prin Legea nr. 335 din 10 decembrie 2013, privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior.