Capitolul iii - Condiţii de muncă, organizarea, normarea şi protecţia muncii - Contract Colectiv de Munca 520/2010 PE RAMURA ELECTROTEHNICĂ, ELECTRONICĂ, MECANICĂ FINĂ, UTILAJE ŞI APĂRARE - pe anii 2010-2014

M.Of. 11 cc

În vigoare

Versiune de la: 29 Martie 2011

CAPITOLUL III:Condiţii de muncă, organizarea, normarea şi protecţia muncii

(1)Cel care angajează se obligă să instituţionalizeze un sistem organizat, având drept scop ameliorarea continuă a condiţiilor de muncă.

(2)Până la realizarea obiectivului prevăzut la alineatul precedent, contractele colective de muncă vor prevedea măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă la nivel de unităţi, conform Legii nr. 319/2006; aplicarea acestor măsuri va fi urmărită de părţile semnatare.

(3)La stabilirea măsurilor vizând îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, părţile vor ţine seama de următoarele principii de bază:

a)măsurile preconizate să vizeze, mai întâi, îmbunătăţirea reală a condiţiilor de muncă şi numai dacă acest lucru nu este posibil la un moment dat, să se procedeze la compensări băneşti sau de altă natură;

b)măsurile preconizate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă trebuie să fie convenite împreună cu reprezentanţii sindicali, încheindu-se anexe speciale la contractele colective de muncă.

Art. 24

Organizarea activităţii, prin stabilirea unei structuri organizatorice raţionale, repartizarea tuturor salariaţilor pe locuri de muncă cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, elaborarea de norme de muncă fundamentate din punct de vedere tehnic, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi sunt atribute de competenţa exclusivă a angajatorilor.

Art. 25

(1)Angajatorul va asigura organizarea raţională a muncii pentru fiecare loc de muncă. Pe această bază, se stabilesc sarcini şi răspunderi sub formă de norme de muncă; acestea pot fi: norme de timp, norme de producţie, norme de personal, fişa postului, fişa de lucru, însoţite de descrierea sferei de atribuţii şi a zonei de deservire, menite să asigure utilizarea integrală şi eficientă a timpului de lucru.

(2)Normele de muncă vor fi stabilite în aşa fel încât să asigure un ritm normal de lucru, la o intensitate a efortului muscular sau intelectual şi o tensiune nervoasă, care să nu conducă la oboseala excesivă a salariaţilor.

(3)Normele de muncă, inclusiv modificările aduse, aprobate de conducătorul unităţii, cu avizul sindicatelor, vor fi aduse la cunoştinţa salariaţilor cu cel puţin 5 zile înainte de aplicare.

Art. 26

(1)Activitatea de normare a muncii se referă la toate categoriile de salariaţi, potrivit specificului activităţii fiecăruia şi se bazează pe tehnicile normării muncii; aceasta se desfăşoară ca un proces continuu, în permanentă concordanţă cu schimbările care au loc în organizarea şi nivelul de dotare tehnică a locului de muncă.

(2)În toate situaţiile în care normele de muncă nu asigură un grad complet de ocupare, conduc la o solicitare excesivă sau, după caz, nu corespund condiţiilor pentru care au fost elaborate, se impune reexaminarea lor. Aceasta poate fi cerută atât de angajator, cât şi de sindicate. În caz de divergenţă în ceea ce priveşte calitatea normelor de muncă se va recurge la o expertiză tehnică stabilită de un institut specializat sau de experţi în domeniu, agreaţi de ambele părţi. Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru ambele părţi.

(3)Reexaminarea normelor de muncă nu va putea conduce la diminuarea salariului de bază negociat.

(4)Cheltuielile ocazionate de soluţionarea divergenţelor cu privire la modificarea normelor de muncă vor fi suportate de angajatori, pentru prima solicitare a sindicatelor.

(5)La normele produselor se va indexa manopera aferentă operaţiilor, în aceeaşi unitate de timp, în cazul oricărei creşteri salariale.

Art. 27

Angajatorul are obligaţia să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă, iar salariaţii trebuie să realizeze norma de muncă sau, după caz, sarcinile ce decurg din funcţia sau postul deţinut.

Art. 28

(1)Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale, locuri de muncă cu condiţii deosebite şi în locuri de muncă cu condiţii speciale.

(2)Locurile de muncă cu condiţii deosebite sunt cele grele, periculoase, nocive, penibile, sau alte asemenea, stabilite prin contracte colective de muncă la nivel de unităţi în conformitate cu prevederile legii.

(3)Locurile de muncă cu condiţii speciale sunt cele prevăzute în Legea nr. 226/2006 sau în alte acte normative.

Art. 29

(1)Pentru prestarea activităţii în locurile de muncă prevăzute în art. 28, alin. 2, salariaţii au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, durata redusă a timpului de lucru, alimentaţie de întărire a rezistenţei organismului, echipament de protecţie gratuit, materiale igienico-sanitare, concedii suplimentare, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de unităţi prin negociere; duratele de reducere a vârstei pentru pensionare sunt cele prevăzute de lege.

(2)În unităţile în care se realizează lucrări, indiferent de natura lor, destinate apărării şi siguranţei naţionale, locurile de muncă în care se execută acestea vor fi considerate locuri de muncă cu condiţii excepţionale, care vor beneficia de protecţia specială corespunzătoare tehnologiilor aplicate.

(3)Categoriile de salariaţi care lucrează în locurile de muncă prevăzute la art. 28, alin. 2, vor fi supuse obligatoriu unui examen medical efectuat de medicul de medicina muncii, în condiţiile şi la termenele ce se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Art. 30

(1)În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, salariaţii vor beneficia, pentru refacerea capacităţii de muncă, încă minimum două luni, de unul din următoarele drepturi:

- spor pentru condiţii grele, excepţionale de muncă;

- spor pentru condiţii nocive de muncă;

- alimentaţie de întărire a rezistenţei organismului.

(2)De drepturile prevăzute în alin. 1 beneficiază şi salariaţii care au lucrat cel puţin şase luni în condiţiile art. 28, alin. 2 şi îşi schimbă locul de muncă din motive ce nu le sunt imputabile, dacă drepturile de aceeaşi natură la noul loc de muncă sunt mai mici.

Art. 31

(1)Angajatorul are obligaţia de a dispune măsurarea periodică sau la sesizarea expresă a compartimentului de protecţia muncii sau a sindicatului, a parametrilor care caracterizează condiţiile de muncă şi factorii de mediu. La prelevarea probelor vor participa şi reprezentanţii sindicatelor.

(2)În toate cazurile în care condiţiile de muncă se situează constant peste nivelul minim de noxe admis, determinând reclasificarea locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbării condiţiilor de muncă, indiferent de momentul efectuării reclasificării de către organele competente.

(3)Compartimentele de protecţia muncii din unităţi vor urmări permanent modul de respectare a clauzelor referitoare la condiţiile de muncă din contractul colectiv de muncă şi vor sesiza administraţia unităţilor asupra nerespectării acestora.

Art. 32

În afara prevederilor normelor generale şi departamentale de protecţia muncii, pe care părţile le consideră ca fiind minimale, în contractele colective de muncă la nivel de unitate, pot fi incluse clauze suplimentare de punere în aplicare.

Art. 33

(1)Părţile sunt de acord că nicio măsură de protecţie a muncii şi PSI nu este eficientă dacă nu este cunoscută, însuşită şi aplicată în mod conştient de salariaţi.

(2)Angajatorul va asigura, pe cheltuiala sa, cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a salariaţilor, cu privire la normele de protecţie a muncii şi PSI. Contractele colective de muncă la nivel de unităţi vor prevedea măsuri specifice, periodicitatea, metodologia, obligaţiile şi răspunderile, controalele proprii în conformitate cu reglementările elaborate de Departamentul Protecţiei Muncii din Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi cu normele proprii. Timpul afectat acestor activităţi, inclusiv orele de instructaj, se includ în timpul de lucru şi este salarizat.

(3)La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului de muncă sau a felului muncii, acesta va fi instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile ce le presupune noul său loc de muncă şi normele de protecţia muncii şi PSI pe care este obligat în procesul muncii să le cunoască şi să le respecte.

(4)În cazurile în care, în procesul muncii, intervin schimbări ce impun aplicarea unei norme noi de protecţia muncii şi PSI, salariaţii vor fi instruiţi în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.

Art. 34

Angajatorul va finanţa întregul ansamblu al activităţilor legate de protecţia muncii, potrivit obligaţiilor ce-i revin din legislaţia în domeniu şi din contractele colective de muncă din unităţi, cheltuielile respective urmând a fi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli.

Art. 35

(1)Contravaloarea echipamentului de protecţie se suportă integral de patron.

(2)Contravaloarea echipamentului de lucru se suportă în proporţie de minimum 50 % de către unităţi.

(3)În toate cazurile în care, în afara echipamentului de lucru prevăzut de lege, patronul cere o anumită ţinută vestimentară, specială ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suportă integral de angajator.

(4)Stabilirea perioadelor de acordare a echipamentului individual de protecţie şi a echipamentului de lucru se va face, prin negociere între părţi, în funcţie de specificul locului de muncă şi de calitatea echipamentului la nivel de unităţi.

(5)Dacă echipamentul de protecţie sau echipamentul de lucru cerut şi suportat de angajatori, implică modificări ce afectează particularităţile fizice personale sau intime ale salariatului, acest lucru va fi compensat prin negociere cu acesta.

(6)În cazul în care prin profilul şi specialitatea sa, locul de muncă necesită şi alte materiale de lucru sau protecţie, necuprinse în actele normative în vigoare, părţile vor putea conveni completarea specificaţiei materialelor necesare locului de muncă prin stabilirea condiţiilor tehnice şi financiare de acordare şi folosire a acestora.

Art. 36

La contractele colective la nivel de unitate se vor stabili parametrii de microclimat care vor fi urmăriţi la fiecare loc de muncă, în vederea luării măsurilor de protecţia muncii specifice, precum şi programele de control al realizării măsurilor stabilite.

Art. 37

(1)În vederea menţinerii, refacerii şi îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii, angajatorul va lua măsuri de amenajare ergonomică a locului de muncă prin:

a)asigurarea condiţiilor de mediu (iluminat, microclimat, zgomot, vibraţii, temperatură, aerisire, umiditate);

b)amenajarea anexelor sociale ale locurilor de muncă (vestiare, băi, grupuri sanitare, săli repaus, cantină-restaurant);

c)diminuarea până la eliminarea totală a emisiilor poluante.

(2)Măsurile concrete în sensul prevederilor alin. 1 se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de unităţi.

(3)Salariaţii sunt obligaţi să păstreze în bune condiţii amenajările efectuate de patron, să nu le deterioreze, descompleteze ori să sustragă componente ale acestora.

Art. 38

(1)Angajatorul va organiza, cel puţin o dată pe an, examinarea medicală a salariaţilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în posturile pe care le ocupă, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Examinarea medicală este gratuită şi cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Condiţiile concrete urmează să fie stabilite la nivel de unitate.

(2)Salariaţii sunt obligaţi să se supună examenelor medicale în condiţiile prevederilor alineatului 1.

(3)În cazul când dispoziţii legale specifice sau ale contractului colectiv de muncă prevăd examinări medicale la termene mai scurte determinate de condiţiile deosebite de la locurile de muncă, se vor aplica aceste prevederi.

(4)Refuzul salariatului de a se prezenta la examinarea medicală organizată potrivit alin. 1 şi 3 constituie abatere disciplinară şi se sancţionează inclusiv cu desfacerea contractului individual de muncă.

Art. 39

(1)Părţile vor asigura un regim de protecţie specială a muncii femeilor şi tinerilor în vârstă de până la 18 ani, cel puţin la nivelul drepturilor specifice reglementate de legislaţia muncii şi prevederile prezentului contract, pe care le socotesc ca fiind minimale.

(2)Tinerii încadraţi cu contract individual de muncă, în vârstă de până la 18 ani, beneficiază de următoarele drepturi:

a)scutire de a presta serviciul în timpul nopţii;

b)interzicerea de a lucra în locuri de muncă cu condiţii deosebite;

c)interzicerea de a lucra peste durata normală a zilei de muncă;

d)concediu de odihnă suplimentar.

(3)Alte drepturi specifice sau alte cuantumuri ale drepturilor reglementate de legislaţia muncii pot fi stabilite prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri.

Art. 40

(1)Angajatorul nu va refuza angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor handicapate, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aferente posturilor existente.

(2)Persoanele handicapate încadrate în unitate beneficiază de următoarele facilităţi în muncă şi drepturi:

a)program redus de lucru;

b)scutire de a presta serviciul în timpul nopţii;

c)concediu de odihnă suplimentar;

d)alte drepturi şi facilităţi prevăzute de lege.

Art. 41

În cazul recomandărilor medicale, angajatorul va asigura trecerea salariaţilor în alte locuri de muncă şi, după caz, recalificarea acestora, în funcţie de posibilităţile fiecărei unităţi care vor fi stabilite împreună cu sindicatele.

Art. 42

(1)În cazul în care un salariat lipseşte de la lucru din motive de incapacitate temporară de muncă, angajatorul poate compensa diferenţa dintre salariul de bază iniţial şi ajutorul la care are dreptul salariatul conform legii, din fondul de salarii.

(2)Situaţiile în care se poate compensa diferenţa prevăzută la alin. 1 vor fi stabilite în contractele colective de muncă la nivel de unitate.

Art. 43

(1)Dacă salariatul se află în incapacitate temporară de muncă survenită ca urmare a unui accident de muncă sau în legătură cu munca, ori a contractării unei boli profesionale, angajatorul va plăti acestuia o compensaţie cel puţin egală cu diferenţa dintre salariul de bază avut la data ivirii incapacităţii şi ajutorul primit.

(2)Acordarea compensaţiei prevăzute la alineatul precedent nu înlătură, nici nu înlocuieşte dreptul legal la despăgubiri al salariatului în cauză, în condiţiile prevăzute de lege.

(3)În cazul în care un salariat are o situaţie de sănătate deosebită cum ar fi: internare, urmează să fie supus unei intervenţii chirurgicale, necesită tratament de lungă durată sau cu medicamente scumpe etc., în afara ajutorului menţionat la alin. 1, angajatorul, la solicitarea celui în cauză şi cu avizul sindicatului, va putea acorda un sprijin financiar suplimentar, temporar sau periodic, până la depăşirea situaţiei critice a acestuia.

Art. 44

Angajatorul are obligaţia suportării cheltuielilor cu confecţionarea protezelor impuse în urma accidentelor de muncă (din fondul social).

Art. 45

În cazul în care boala generatoare de concediu medical intervine în timpul concediului de odihnă, acesta se va prelungi cu un număr egal de zile rămase neefectuate ca urmare a efectuării concediului medical şi se poate lua în continuarea acestuia.

Art. 46

Federaţiile semnatare pot organiza şi desfăşura verificări privind respectarea normativelor, normelor şi prevederilor din contractele colective inferioare cu privire la protecţia şi securitatea muncii.

Art. 47

(1)În vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, în fiecare unitate se va constitui un comitet de securitate şi sănătate de muncă, având atribuţiile prevăzute de art. 34 din Normele Generale de Protecţia Muncii (NGPM), Legea nr. 319/2006 şi Codul muncii.

(2)Comitetul de securitate şi sănătate în muncă va fi constituit paritar, cel puţin din 4 persoane, conform grilei prevăzute de art. 33 din N.G.P.M.

(3)Timpul de muncă afectat activităţii de către Comitetele de securitate şi sănătate în muncă se consideră timp de lucru efectiv prestat şi va fi prevăzut în contractul la nivel de unitate.

(4)Activitatea Comitetelor de securitate şi sănătate în muncă se desfăşoară în baza regulamentelor proprii.