Capitolul iii - Condiţiile de muncă şi protecţia muncii - Contract Colectiv de Munca 2598/22/2002 LA NIVELUL RAMURII COMERŢ PE ANII 2003-2005

M.Of. 1 cc

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 17 Ianuarie 2003
CAPITOLUL III:Condiţiile de muncă şi protecţia muncii
Art. 18
(1)Părţile se obligă să depună toate eforturile pentru aplicarea riguroasă a sistemului instituţionalizat prin legislaţia în vigoare în vederea ameliorării permanente a condiţiilor de muncă.
(2)În vederea realizării obiectivului prevăzut la alineatul precedent, părţile contractante vor asigura includerea în contractele colective de muncă la nivel de unitate a măsurilor prevăzute de Legea nr. 90/1996, republicată.
(3)La stabilirea măsurilor vizând condiţiile de muncă, părţile implicate vor ţine seama de:
a)măsurile incluse în contractul colectiv de muncă să fie de natură să asigure cel puţin condiţiile de muncă la nivelul parametrilor minimali prevăzuţi în norme; dacă acest lucru nu este posibil la un moment dat, se vor stabili programe pe termen scurt sau mediu pentru realizare, până la asigurarea parametrilor minimali, salariaţii beneficiind de compensări băneşti sau de altă natură;
b)măsurile privind ameliorarea condiţiilor de muncă vor fi stabilite împreună cu reprezentanţii sindicali, încheindu-se anexe speciale la contractele colective de muncă.
Art. 19
(1)Organizarea activităţii prin stabilirea unei structuri organizatorice raţionale, repartizarea tuturor salariaţilor pe locuri de muncă, cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi sunt de competenţa exclusivă a celor care angajează.
(2)Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi - muncitori, tehnicieni, ingineri, economişti, cadre de altă specialitate şi lucrători din activitatea administrativă - atât celor salarizaţi în acord, cât şi celor salarizaţi în regie. Normele de muncă se exprimă - în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau ale altor activităţi ce se normează - sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci.
(3)Normele de muncă aprobate de conducătorul unităţii constituie anexă la contractul colectiv de muncă şi se fac cunoscute salariaţilor cu cel puţin 5 zile înainte de aplicare.
Art. 20
(1)Activitatea de normare a muncii se referă la toate categoriile de salariaţi, potrivit specificului activităţii fiecăreia, şi se bazează pe tehnicile normării muncii; aceasta se desfăşoară ca un proces continuu, în permanentă concordanţă cu schimbările ce au loc în organizarea şi nivelul de dotare tehnică a muncii.
(2)În toate situaţiile în care normele de muncă nu asigură un grad complet de ocupare, conduc la o solicitare excesivă sau, după caz, nu corespund condiţiilor pentru care au fost elaborate, se impune reexaminarea lor. Aceasta poate fi cerută atât de patron, cât şi de sindicate. În caz de divergenţă în ceea ce priveşte calitatea normelor de muncă se va recurge la o expertiză tehnică ce va fi stabilită de comun acord. Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru ambele părţi.
(3)Reexaminarea normelor de muncă nu va putea conduce la diminuarea salariului de bază negociat.
(4)Cheltuielile ocazionate de soluţionarea divergenţelor cu privire la modificarea normelor de muncă vor fi suportate de patroni pentru prima solicitare a sindicatelor.
Art. 21
Patronul are obligaţia să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă, iar salariaţii trebuie să realizeze norma de muncă sau, după caz, sarcinile ce decurg din funcţia sau postul deţinut.
Art. 22
(1)Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă cu condiţii normale şi locuri de muncă cu condiţii deosebite, stabilite potrivit reglementărilor legale.
(2)Locurile de muncă cu condiţii deosebite sunt cele cu condiţii grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, stabilite prin contracte colective de muncă la nivel de grupuri de unităţi şi unităţi.
Art. 23
(1)Pentru prestarea activităţii în locurile de muncă prevăzute în art. 22, alin. 2, salariaţii au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentaţie de întărire a rezistenţei organismului, echipament de protecţie gratuit, materiale igienico-sanitare, concedii suplimentare prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de grupuri de unităţi şi unităţi; duratele de reducere a vârstei pentru pensionare sunt cele prevăzute de lege.
(2)Salariaţii încadraţi în categoriile prevăzute la art. 22, alin. 2, vor fi supuşi obligatoriu unui examen medical efectuat de medicul de medicina muncii, în condiţiile şi la termenele ce se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
(3)În cazul în care una sau mai multe dintre condiţiile deosebite se regăsesc pentru toţi salariaţii unei unităţi, unei secţii, unui atelier sau unui loc de muncă se vor stabili pentru aceştia, prin negociere, salarii de bază al căror cuantum nu va fi mai mic decât suma salariului de bază şi a sporurilor negociate.
(4)La locurile de muncă cu condiţii specifice, unde numai o parte dintre salariaţi lucrează în astfel de condiţii, aceştia vor beneficia de sporuri.
Art. 24
(1)În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, salariaţii vor mai beneficia, pentru refacerea capacităţii de muncă, încă două luni, dacă au beneficiat anterior de acestea, de spor pentru nocivitate şi alimentaţie de protecţie a organismului.
(2)De drepturile prevăzute la alin. 1 beneficiază şi salariaţii care au lucrat cel puţin şase luni în condiţiile alin. 1 şi îşi schimbă locul de muncă din motive ce nu le sunt imputabile, dacă drepturile de aceeaşi natură la noul loc de muncă sunt mai mici.
Art. 25
În toate cazurile în care condiţiile de muncă s-au înrăutăţit, determinând reclasificarea locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbării condiţiilor de muncă, indiferent de momentul efectuării reclasificării de către organele competente.
Art. 26
(1)Părţile sunt de acord că nici o măsură de protecţie a muncii nu este eficientă dacă nu este cunoscută, însuşită şi aplicată în mod conştient de salariaţi.
(2)Patronul va asigura, pe cheltuiala sa, cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a salariaţilor cu privire la normele de protecţie a muncii. Prin contractele colective de muncă la nivel de unităţi se vor prevedea măsuri specifice, periodicitatea, metodologia, obligaţiile şi răspunderile, precum şi controalele proprii, în conformitate cu reglementările elaborate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi cu normele proprii. Timpul aferent acestor activităţi, inclusiv orele de instructaj, se include în timpul de muncă şi este salarizat.
(3)La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului de muncă sau a felului muncii, acesta va fi instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile pe care le presupune noul său loc de muncă şi la normele de protecţie a muncii, pe care este obligat să le cunoască şi să le respecte în procesul muncii.
(4)În cazurile în care, în procesul muncii, intervin schimbări ce impun aplicarea unor norme noi de protecţie a muncii, salariaţii vor fi instruiţi în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.
Art. 27
(1)Contravaloarea echipamentului de protecţie se suportă integral de către patron.
(2)Contravaloarea echipamentului şi uniformelor de lucru prevăzute de lege se va suporta de către firmă şi de către salariat în cote-părţi. Cota-parte suportată de salariat nu poate depăşi 50 % din valoarea totală şi va fi achitată în rate.
(3)În toate cazurile în care, în afara echipamentului de lucru prevăzut de lege, patronul cere o anumită vestimentaţie specială, ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suportă integral de către patron.
Art. 28
Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate se vor stabili parametrii de microclimat care vor fi urmăriţi la fiecare loc de muncă, în vederea aplicării măsurilor specifice de protecţie a muncii, precum şi programele de control al realizării măsurilor stabilite.
Art. 29
(1)În vederea menţinerii şi îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii, patronul va lua următoarele măsuri de amenajare ergonomică a locului de muncă:
a)asigurarea condiţiilor de mediu (iluminat, microclimat, zgomot, vibraţii, temperatură, aerisire, umiditate);
b)amenajarea anexelor sociale ale locurilor de muncă (vestiare, băi, grupuri sanitare);
c)diminuarea, până la eliminarea treptată, a emisiilor poluante.
(2)Măsurile concrete, în sensul prevederilor alin. 1, se stabilesc în contractele colective de muncă din unităţi.
(3)Salariaţii sunt obligaţi să păstreze în bune condiţii amenajările efectuate de patron, să nu le deterioreze şi să nu le descompleteze ori să sustragă componente ale acestora.
Art. 30
(1)Patronul va organiza la angajare şi, ulterior, o dată pe an, examinarea medicală a salariaţilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în posturile pe care ar urma să le ocupe sau pe care le ocupă, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Examinarea medicală este gratuită, iar cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Condiţiile concrete urmează să fie stabilite la nivel de unitate, cu consultarea sindicatelor.
(2)În cazul în care dispoziţii legale speciale sau ale contractului colectiv de muncă prevăd examinări medicale la termene mai scurte, determinate de condiţiile deosebite de la locurile de muncă, se vor aplica aceste prevederi.
(3)Salariaţii sunt obligaţi să se supună examenelor medicale în condiţiile organizării potrivit prevederilor alin. 1. Refuzul salariatului de a se supune examinărilor medicale constituie abatere disciplinară.
Art. 31
(1)Părţile vor asigura un regim de protecţie specială a muncii femeilor şi a muncii tinerilor în vârstă de până la 18 ani, cel puţin la nivelul drepturilor specifice reglementate de legislaţia muncii şi de prevederile prezentului contract.
(2)Alte drepturi specifice sau alte cuantumuri ale drepturilor reglementate de legislaţia muncii pot fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de unitate.
(3)Salariatele gravide, începând cu luna a cincea de sarcină, precum şi cele care alăptează nu vor fi repartizate la munca de noapte.
Art. 32
Patronul nu va refuza angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor cu deficienţe, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aferente posturilor existente.
Art. 33
În cazul recomandărilor medicale, patronul va asigura trecerea salariaţilor în alte locuri de muncă şi, după caz, recalificarea acestora, în funcţie de posibilităţile fiecărei unităţi, care vor fi stabilite împreună cu sindicatele.