Capitolul iii - Răpirea - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL
M.Of. 65
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Iunie 1954
CAPITOLUL III:Răpirea
Art. 456
Acela care, prin amăgire, ameninţare sau violenţă, răpeşte, reţine sau sechestrează o persoană, mai mică de 15 ani, luând-o de sub puterea părintească, sau autoritatea tutelară sub care se află, sau a acelor cărora le-a fost încredinţată, comite delictul de răpire de minori şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3 la 5 ani.
Dacă faptul de mai sus a fost săvârşit cu voia victimei, însă fără ştirea părinţilor sau tutorelui, pedeapsa este dela 6 luni la 2 ani.
Când faptul se comite pentru a întrebuinţa pe minor la desfrâu, cerşetorie sau la obţinerea altui folos material, precum şi în cazul când se cer sume de bani în schimbul eliberării, pedeapsa este, în cazul primului alienat, închisoarea corecţională dela 5 la 8 ani, iar în cazul alin. 2, dela unu la 3 ani.
Art. 457
Dacă asupra copilului răpit, reţinut sau sechestrat, s-au săvârşit lovituri ori s-a cauzat vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale, ori dacă a intervenit vreuna din consecinţele prevăzute de art. 493, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 5 la 12 ani, iar dacă s-au produs infirmităţi din cele prevăzute în art. 473, ori s-a săvârşit atentat la pudoare sau viol, pedeapsa este închisoarea corecţională dela 7 la 12 ani şi interdicţia corecţională dela 2 la 5 ani.
Art. 458
Acela care, prin ameninţare, violenţă sau sub pretext de căsătorie, răpeşte, reţine sau sechestrează o persoană de sex feminin mai mare de 15 ani, comite delictul de răpire de femei şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani.
Pedeapsa este închisoare corecţională dela unu la 3 ani pentru acela care, cunoscând starea victimei, răpeşte, reţine sau sechestrează o femeie atinsă de o boală mintală sau în stare de inconştienţă, ori incapabilă de a se apăra, pentru a săvârşi asupra ei acte contra pudoarei.
Dispoziţiunile art. 457 se aplică şi cazurilor prevăzute de acest articol.
Art. 459
Părintele care răpeşte, reţine sau sechestrează copilul său minor, de sub puterea celuilalt părinte, căruia îi era încredinţat prin hotărâre judecătorească, comite delictul de răpire a copilului propriu şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela una la 3 luni.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi părintelui care, având prin hotărâre judecătorească sub îngrijirea sa copilul, cu obligaţiunea de a-l încredinţa şi celuilalt părinte, în condiţiunile anume stabilite, nu respectă această îndatorire.
Art. 460
Acţiunea penală, în cazurile art. 456 alin. 1 şi 2, 458 şi 459, se poate pune în mişcare numai plângerea prealabilă a părţii vătămate sau a reprezentanţilor săi legali.
Art. 461
Dacă răpitorul se căsătoreşte cu fata răpită, reţinută sau sechestrată, nu se pedepseşte, afară de cazul când căsătoria a fost anulată şi în acest caz acţiunea penală poate fi pusă în mişcare numai după plângerea acelor care au cerut nulitatea căsătoriei.