Capitolul ix - Contribuţia asiguratorie pentru muncă - Codul Fiscal din 2015 (Legea 227/2015)

M.Of. 688

În vigoare
Versiune de la: 18 Decembrie 2025 până la: 30 Decembrie 2025
CAPITOLUL IX:Contribuţia asiguratorie pentru muncă
Art. 2201: Contribuabilii care datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă
Contribuabilii obligaţi la plata contribuţiei asiguratorii pentru muncă sunt, după caz:
a)persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, pentru cetăţenii români, cetăţeni ai altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
b)persoanele fizice cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, şi care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
Art. 2202: Categorii de venituri pentru care se datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă
(1)Contribuţia asiguratorie pentru muncă se datorează pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor, definite la art. 76 alin. (1)-(3), după caz, acordate de către contribuabilii prevăzuţi la art. 2201 lit. a), respectiv realizate de către persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit. b).
(2)Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă şi în cazul în care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la art. 60.
Art. 2203: Cota contribuţiei asiguratorii pentru muncă
(1)Cota contribuţiei asiguratorii pentru muncă este de 2,25%.
(2)[textul din Art. 220^3, alin. (2) din titlul V, capitolul IX a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art. III, punctul 35. din capitolul II din Legea 296/2023]
(3)[textul din Art. 220^3, alin. (3) din titlul V, capitolul IX a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art. III, punctul 35. din capitolul II din Legea 296/2023]
Art. 2204: Baza de calcul al contribuţiei asiguratorii pentru muncă
(1)Baza lunară de calcul al contribuţiei asiguratorii pentru muncă o reprezintă suma câştigurilor brute realizate din salarii şi venituri asimilate salariilor, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, care include:
a)veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situaţia personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind salariile de bază sau, după caz, soldele de funcţie/salariile de funcţie corespunzătoare funcţiilor în care persoanele respective sunt încadrate în ţară, la care se adaugă, după caz, sporurile şi adaosurile care se acordă potrivit legii;
b)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;
c)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
d)remuneraţia administratorilor societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome, desemnaţi/numiţi în condiţiile legii;
e)remuneraţia obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
f)sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
g)sume reprezentând salarii/diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept;

h)indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale, prestaţiile suplimentare primite de lucrătorii mobili prevăzuţi în Hotărârea Guvernului nr. 38/2008, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i)în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat;
(ii)în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează distinct pentru fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate.

i)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori din străinătate, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a angajatorului, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
j)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi de către manageri, în baza contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i)în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic;
(ii)în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic.
Plafonul aferent valorii a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic se calculează distinct pentru fiecare lună în parte, prin raportarea celor 3 remuneraţii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile corespunzător fiecărei luni din perioada deplasării.

k)indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul desfăşurării activităţii, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu entităţi din străinătate, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a entităţii, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă.
l)indemnizaţia de hrană şi indemnizaţia de vacanţă acordate potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

m)valoarea nominală a tichetelor cadou prevăzute la art. 76 alin. (3) lit. h), acordate de angajatori, potrivit legii;

n)veniturile prevăzute la art. 142 lit. aa1), pentru partea care depăşeşte limitele prevăzute la respectiva dispoziţie;

*) Prin derogare de la prevederile art. 78, art. 139 alin. (1), art. 140, art. 157 alin. (1) şi ale art. 2204 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2023, în cazul salariaţilor care desfăşoară activitate în baza contractului individual de muncă, încadraţi cu normă întreagă, la locul unde se află funcţia de bază, nu se datorează impozit pe venit şi nu se cuprinde în baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii suma de 200 lei/lună, reprezentând venituri din salarii şi asimilate salariilor, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) nivelul salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual de muncă, fără a include sporuri şi alte adaosuri, este egal cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna căreia îi sunt aferente veniturile; b) venitul brut realizat din salarii şi asimilate salariilor, astfel cum este definit la art. 76 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în baza aceluiaşi contract individual de muncă, pentru aceeaşi lună, nu depăşeşte nivelul de 4.000 lei inclusiv.Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a) nu se consideră a fi îndeplinită dacă, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi 31 decembrie 2023, este diminuat nivelul salariului de bază brut lunar stabilit potrivit contractului individual de muncă, fără a include sporuri şi alte adaosuri. Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în acelaşi condiţii şi în următoarele cazuri: a) salariaţilor care desfăşoară activitate în sectorul agricol şi industria alimentară şi nu beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 7, art. 1382 şi la art. 154 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare; b) veniturilor din salarii şi asimilate salariilor, astfel cum sunt definite la art. 76 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, obţinute în baza unui raport de serviciu, potrivit legii. Suma de 200 de lei prevăzută la alin (1) se diminuează în funcţie de: a) perioada din lună în care salariul de bază/solda lunară din contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, sunt menţinute la nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului; b) data de la care angajaţii noi sunt încadraţi în muncă la un nivel al salariului/soldei lunare, după caz, egal cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată; c) fracţia din lună pentru care se determină veniturile din salarii şi asimilate salariilor; d) data de la care încetează contractul individual de muncă/raportul de serviciu, după caz. Prin derogare de la prevederile art. 146 alin. (56) şi ale art. 168 alin. (61) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile aferente anului 2023, nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare în luna pentru care se aplică prevederile art. 146 alin. (56)-(59) şi ale art. 168 alin. (61) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se diminuează cu suma de 200 lei lunar. Prevederile prezentului articol se aplică veniturilor aferente lunilor ianuarie-decembrie 2023 inclusiv.

(2)Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei asiguratorie pentru muncă sumele prevăzute la art. 142.
Art. 2205: Excepţii specifice contribuţiei asiguratorii pentru muncă
Contribuţia asiguratorie pentru muncă nu se datorează pentru prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Art. 2206: Stabilirea şi plata contribuţiei asiguratorie pentru muncă
(1)Persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2201 lit. a) au obligaţia de a calcula contribuţia asiguratorie pentru muncă şi de a o plăti la bugetul de stat, într-un cont distinct, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se plătesc veniturile, după caz. Persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit. b) efectuează plata contribuţiei până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, au obligaţia de a calcula contribuţia asiguratorie pentru muncă, precum şi de a o plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(21)În cazul avantajelor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de calcul şi plată a contribuţiei asiguratorie pentru muncă, care se datorează potrivit legii, revine după cum urmează:
a)angajatorului rezident fiscal român, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate de alte entităţi decât acesta şi plata se efectuează prin intermediul angajatorului;
b)plătitorilor de venituri rezidenţi fiscali români, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate şi plătite direct persoanei fizice de alte entităţi decât angajatorul, cu excepţia situaţiei persoanelor fizice care realizează în România venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare a contractelor de muncă încheiate cu angajatori care nu sunt rezidenţi fiscali români şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, pentru care sunt aplicabile prevederile alin. (2);
c)persoanelor fizice, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate şi plătite direct persoanei fizice de plătitori de venituri care nu sunt rezidenţi fiscali români, alţii decât angajatorul.

*) O.U.G. nr. 13/2021 - Prevederile art. I pct. 2 şi 7-10 se aplică începând cu veniturile aferente lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(22)Prin excepţie de la prevederile alin. (21) lit. c), în cazul persoanelor fizice care obţin avantaje în bani şi/sau în natură de la terţi care nu sunt rezidenţi fiscali români, angajatorul rezident fiscal român sau angajatorul care nu este rezident fiscal român şi care intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte poate opta pentru obligaţia de calcul, reţinere şi plată a contribuţiei asiguratorie pentru muncă.

(23)Prevederile alin. (21) şi (22) sunt aplicabile şi în cazul veniturilor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz.

(3)Calculul contribuţiei asiguratorie pentru muncă se realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 2203 asupra bazei de calcul prevăzute la art. 2204, cu respectarea prevederilor art. 2205.
(4)Din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:
a)15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare;
b)20%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c)5%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d)40%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale;
e)20%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.
*) În anul 2019, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în conformitate cu prevederile art. 2206 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:
a)12%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare;
b)17%, care se face venit la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c)2%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d)21%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale;
e)48%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.

*) În anul 2020, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în conformitate cu prevederile art. 2206 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:
a)12%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare;
b)17%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c)2%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d)22%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale;
e)47%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.

*) În anul 2022, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în conformitate cu prevederile art. 2206 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:
a)12%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare;
b)17%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c)2%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d)22%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale;
e)47%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.

(41)[textul din Art. 220^6, alin. (4^1) din titlul V, capitolul IX a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art. III, punctul 36. din capitolul II din Legea 296/2023]
(42)[textul din Art. 220^6, alin. (4^2) din titlul V, capitolul IX a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art. III, punctul 36. din capitolul II din Legea 296/2023]
(5)Aprobarea metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul distinct şi de stingere a obligaţiilor fiscale înregistrate de către aceştia se va stabili prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(6)Cotele prevăzute la alin. (4) lit. a)-e) se pot modifica prin legea anuală a bugetului de stat.
(7)În cazul în care au fost acordate sume pentru perioade anterioare, reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se aplică prevederile legale în vigoare în acea perioadă. Contribuţia datorată potrivit legii se calculează şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.
Art. 2207: Depunerea Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate
(1)Persoanele prevăzute la art. 2201 sunt obligate să declare contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată potrivit prevederilor prezentului capitol, până la termenul de plată prevăzut la art. 2206, prin depunerea declaraţiei prevăzute la art. 147 alin. (1).
(11)În cazul veniturilor reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de declarare a contribuţiei asiguratorie pentru muncă potrivit alin. (1) revine persoanelor prevăzute la art. 2206 alin. (21) sau (22), după caz. Prevederea se aplică şi în cazul veniturilor prevăzute la art. 2206 alin. (23).

(2)În cazul în care au fost acordate sume pentru perioade anterioare, reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, contribuţia asiguratorie pentru muncă datorată potrivit legii se declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin depunerea declaraţiilor rectificative pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.

(3)Prevederile art. 147 alin. (4)-(22) sunt aplicabile în mod corespunzător.