Art. 2206. - Art. 220 6 : Stabilirea şi plata contribuţiei asiguratorie pentru muncă - Codul Fiscal din 2015 (Legea 227/2015)
M.Of. 688
În vigoare Versiune de la: 18 Decembrie 2025 până la: 30 Decembrie 2025
Art. 2206: Stabilirea şi plata contribuţiei asiguratorie pentru muncă (1)Persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2201 lit. a) au obligaţia de a calcula contribuţia asiguratorie pentru muncă şi de a o plăti la bugetul de stat, într-un cont distinct, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se plătesc veniturile, după caz. Persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit. b) efectuează plata contribuţiei până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, au obligaţia de a calcula contribuţia asiguratorie pentru muncă, precum şi de a o plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.(21)În cazul avantajelor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de calcul şi plată a contribuţiei asiguratorie pentru muncă, care se datorează potrivit legii, revine după cum urmează:a)angajatorului rezident fiscal român, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate de alte entităţi decât acesta şi plata se efectuează prin intermediul angajatorului;b)plătitorilor de venituri rezidenţi fiscali români, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate şi plătite direct persoanei fizice de alte entităţi decât angajatorul, cu excepţia situaţiei persoanelor fizice care realizează în România venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare a contractelor de muncă încheiate cu angajatori care nu sunt rezidenţi fiscali români şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, pentru care sunt aplicabile prevederile alin. (2);c)persoanelor fizice, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate şi plătite direct persoanei fizice de plătitori de venituri care nu sunt rezidenţi fiscali români, alţii decât angajatorul.(22)Prin excepţie de la prevederile alin. (21) lit. c), în cazul persoanelor fizice care obţin avantaje în bani şi/sau în natură de la terţi care nu sunt rezidenţi fiscali români, angajatorul rezident fiscal român sau angajatorul care nu este rezident fiscal român şi care intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte poate opta pentru obligaţia de calcul, reţinere şi plată a contribuţiei asiguratorie pentru muncă.(23)Prevederile alin. (21) şi (22) sunt aplicabile şi în cazul veniturilor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz.(3)Calculul contribuţiei asiguratorie pentru muncă se realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 2203 asupra bazei de calcul prevăzute la art. 2204, cu respectarea prevederilor art. 2205.(4)Din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:a)15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare;b)20%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj;c)5%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;d)40%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale;e)20%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.(41)[textul din Art. 220^6, alin. (4^1) din titlul V, capitolul IX a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art. III, punctul 36. din capitolul II din Legea 296/2023](42)[textul din Art. 220^6, alin. (4^2) din titlul V, capitolul IX a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art. III, punctul 36. din capitolul II din Legea 296/2023](5)Aprobarea metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul distinct şi de stingere a obligaţiilor fiscale înregistrate de către aceştia se va stabili prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.(6)Cotele prevăzute la alin. (4) lit. a)-e) se pot modifica prin legea anuală a bugetului de stat.(7)În cazul în care au fost acordate sume pentru perioade anterioare, reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se aplică prevederile legale în vigoare în acea perioadă. Contribuţia datorată potrivit legii se calculează şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.