Capitolul ii - Interdicţia - Codul Familiei din 1953 CODUL FAMILIEI al Romaniei - Actualizat

Brosura 1

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 24 Decembrie 2010

CAPITOLUL II:Interdicţia

(1)Cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei mintale ori debilităţii mintale, va fi pus sub interdicţie.

(2)Pot fi puşi sub interdicţie şi minorii.

Art. 143

Interdicţia poate fi cerută de autoritatea tutelară, precum şi de toţi cei prevăzuţi în art. 115.

Art. 144

(1)Interdicţia se pronunţă de instanţa judecătorească cu concluziile procurorului şi îşi produce efectele de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

(2)După ce a rămas irevocabilă, hotărârea se va comunica, fără întârziere, de către instanţa judecătorească ce a pronunţat-o, instanţei locului unde actul de naştere al celui pus sub interdicţie a fost înregistrat, spre a fi transcrisă în registrul anume destinat.

(3)Când sentinţa judecătoriei prin care s-a pronunţat interdicţia a fost atacată cu apel sau recurs şi acesta a fost respins, instanţa de apel sau, după caz, de recurs va face ea însăşi comunicarea prevăzută de acest articol, trimiţând, în copie, dispozitivul sentinţei.

(4)Incapacitatea celui pus sub interdicţie nu va putea fi opusă unui al treilea decât de la data transcrierii hotărârii, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut interdicţia pe altă cale.

Art. 145

(1)Hotărârea de punere sub interdicţie rămasă irevocabilă va fi comunicată de instanţa judecătorească autorităţii tutelare, care va desemna un tutore.

(2)De asemenea, hotărârea de punere sub interdicţie rămasă irevocabilă va fi comunicată medicului şef al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, pentru ca aceasta să instituie asupra celui interzis, potrivit instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii, o supraveghere medicală permanentă.

Art. 146

În caz de nevoie şi până la rezolvarea cererii de punere sub interdicţie, autoritatea tutelară va putea numi un curator pentru îngrijirea persoanei şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fost cerută, precum şi pentru administrarea bunurilor.

Art. 147

Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani se aplică şi în cazul tutelei celui pus sub interdicţie, în măsura în care legea nu dispune altfel.

Art. 148

Tutorele celui pus sub interdicţie este în drept să ceară înlocuirea sa după trei ani de la numire.

Art. 149

(1)Tutorele este dator să îngrijească de persoana celui pus sub interdicţie, spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă; în acest scop, se vor întrebuinţa veniturile şi, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicţie.

(2)Autoritatea tutelară, de acord cu serviciul sanitar competent şi ţinând seama de împrejurări, va hotărî dacă cel pus sub interdicţie va fi îngrijit la locuinţa lui ori într-o instituţie sanitară.

Art. 150

(1)Minorul care, la data punerii sub interdicţie, se află sub ocrotirea părinţilor, va rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore. Dispoziţiile art. 149 sunt aplicabile şi situaţiei prevăzute în prezentul alineat.

(2)Dacă la data când minorul devine major el se află încă sub interdicţie, autoritatea tutelară va numi un tutore.

(3)În cazul în care, la data punerii sub interdicţie minorul se afla sub tutelă, autoritatea tutelară va hotărî dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau va numi un nou tutore.

Art. 151

(1)Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia, instanţa judecătorească va pronunţa, ascultând concluziile procurorului, ridicarea ei.

(2)Cererea se va putea face de cel pus sub interdicţie, de tutore, precum şi de toţi cei prevăzuţi în art. 115.

(3)Hotărârea care pronunţă ridicarea interdicţiei îşi produce efectele de la data când a rămas irevocabilă. Ea se va comunica, de către instanţa judecătorească care a pronunţat-o, instanţei locului unde s-a transcris hotărârea de punere sub interdicţie, spre a fi de asemenea transcrisă în registrul prevăzut de art. 144 şi totodată, spre a se face în acelaşi registru menţiune despre ridicarea interdicţiei, pe marginea hotărârii care a pronunţat interdicţia.

(4)Încetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusă unui al treilea decât de la data când, potrivit dispoziţiilor alineatului precedent, a fost făcută menţiune despre ridicarea interdicţiei, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut ridicarea interdicţiei pe altă cale.