Secţiunea ii - Filiaţia faţă de tată - Codul Familiei din 1953 CODUL FAMILIEI al Romaniei - Actualizat

Brosura 1

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 24 Decembrie 2010

SECŢIUNEA II:Filiaţia faţă de tată

(1)Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.

(2)Copilul născut după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei are ca tată pe fostul soţ al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei şi naşterea sa a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie.

(3)Dispoziţiile art. 51 sunt aplicabile şi situaţiilor prevăzute în prezentul articol.

Art. 54

(1)Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

(2)Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de oricare dintre soţi, precum şi de către copil; ea poate fi continuată de moştenitori.

(3)Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale.

(4)Mama sau copilul introduce acţiunea împotriva soţului mamei; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui.

(5)Dacă titularul acţiunii este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore.

(6)Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăşi acţiunea.

_______

[textul din Art. 54 din titlul II, capitolul II, sectiunea II a fost abrogat la 30-aug-2008 de Actul din Decizia 755/2008]

Art. 55

(1)Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului.

(2)Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.

(3)Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii.

Art. 56

Filiaţia faţă de tată se stabileşte, în afară de cazurile prevăzute în art. 53, prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească.

Art. 57

(1)Copilul conceput şi născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său; după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenţi fireşti.

(2)Recunoaşterea se face prin declaraţie făcută la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea naşterii, fie, după această dată; recunoaşterea poate fi făcută şi prin înscris autentic sau prin testament.

(3)Recunoaşterea, chiar făcută prin testament, nu se poate revoca.

Art. 58

(1)Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.

(2)Dacă recunoaşterea este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternităţii este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi.

Art. 59

(1)Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.

(2)Dreptul de a porni acţiunea în stabilirea paternităţii nu trece asupra moştenitorilor copilului; ei pot continua acţiunea pornită de acesta.

(3)Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi făcută şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată.

Art. 60

(1)Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la naşterea copilului.

(2)Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. (1), un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un an, pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, va curge de la data când acea hotărâre a rămas irevocabilă.

(3)În cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii.

(4)Acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia.

_______

*) Dispoziţiile prezentei legi privind acţiunea în tăgăduirea paternităţii, precum şi acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei sunt aplicabile şi în cazul copiilor născuţi înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată.

Art. 61

Timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se socoteşte de la zi la zi.