Secţiunea 4 - Condiţii aplicabile cooperării administrative - Codul de Procedura Fiscala din 2015 (Legea nr. 207/2015)

M.Of. 547

În vigoare
Versiune de la: 10 Decembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 4:Condiţii aplicabile cooperării administrative
Art. 299: Transmiterea de informaţii şi documente
(1)Informaţiile comunicate între România şi alte state membre potrivit prezentului capitol intră sub incidenţa secretului profesional şi se bucură de protecţia conferită informaţiilor de acest tip în temeiul legislaţiei din România. Astfel de informaţii pot fi utilizate pentru evaluarea, administrarea şi aplicarea legislaţiei din România referitoare la taxele şi impozitele prevăzute la art. 285, la TVA, la alte impozite indirecte, la taxele vamale şi la combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului. Aceste informaţii pot fi utilizate, de asemenea, pentru stabilirea şi recuperarea altor taxe şi impozite prevăzute la art. 311 sau pentru stabilirea şi recuperarea contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială. De asemenea, acestea pot fi folosite în legătură cu procedurile judiciare şi administrative care pot implica sancţiuni, iniţiate ca urmare a încălcării legislaţiei fiscale, fără a aduce atingere normelor şi dispoziţiilor generale care reglementează drepturile făptuitorului, suspectului sau inculpatului ori contravenientului, precum şi ale martorilor în cadrul acestor proceduri.

(2)Informaţiile şi documentele primite de România potrivit prezentului capitol pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1), cu permisiunea autorităţii competente a statului membru care comunică informaţii potrivit prezentului capitol şi numai în măsura în care acest lucru este permis în temeiul legislaţiei din România. O astfel de permisiune se acordă de România dacă informaţiile pot fi utilizate în scopuri asemănătoare în România.
(21)Autoritatea competentă din România poate comunica autorităţilor competente din toate celelalte state membre o listă cu scopurile pentru care se pot utiliza informaţiile şi documentele, în afară de cele prevăzute la alin. (1), în conformitate cu legislaţia din România. Autoritatea competentă din orice alt stat membru poate utiliza informaţiile transmise de autoritatea competentă din România pentru oricare dintre aceste scopuri, fără a mai fi necesară permisiunea prevăzută la alin. (2).
(22)Atunci când autoritatea competentă din România primeşte informaţii şi documente, aceasta le poate utiliza fără permisiunea prevăzută la alin. (2) pentru oricare dintre scopurile enumerate într-o listă comunicată de către statul membru care transmite informaţiile.

(23)Autoritatea competentă din România poate să utilizeze informaţiile şi documentele primite fără permisiunea menţionată la alin. (2) în orice scop care face obiectul unui act întemeiat pe art. 215 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi să le comunice în acest scop autorităţii competente responsabile cu măsurile restrictive din statul membru în cauză.

(3)Dacă autoritatea competentă din România consideră că informaţiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru pot fi utile, în scopurile prevăzute la alin. (1), autorităţii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urmă, cu condiţia ca această partajare să respecte normele şi procedurile prevăzute de prezentul capitol. Autoritatea competentă din România informează autoritatea competentă a statului membru din care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a partaja informaţiile respective unui stat membru terţ. În situaţia în care România este stat membru din care provin informaţiile, aceasta se poate opune partajării informaţiilor respective în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii comunicării din partea statului membru care doreşte să transmită informaţiile.

(4)Permisiunea de a utiliza potrivit alin. (2) informaţiile transmise în temeiul alin. (3) poate fi acordată numai de către autoritatea competentă din România.
(5)Informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente, precum şi copiile certificate sau extrasele din aceste documente, obţinute de autoritatea solicitată din alt stat membru şi comunicate autorităţii solicitante din România în temeiul prezentului capitol, pot fi invocate ca dovezi de către organismele competente din România, în acelaşi mod ca informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente similare furnizate de o autoritate din România.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (1)-(4), informaţiile comunicate de statele membre între ele în temeiul art. 2913 sunt utilizate în scopul evaluării riscurilor de nivel înalt aferente preţurilor de transfer şi a riscurilor aferente erodării bazei impozabile şi transferului profiturilor, inclusiv al evaluării riscului de neconformare de către membrii grupului de întreprinderi multinaţionale la normele aplicabile în materie de preţuri de transfer şi, după caz, în scopul analizelor economice şi statistice.
(7)Ajustarea preţurilor de transfer de către autorităţile fiscale din statul membru destinatar nu se bazează pe informaţiile care fac obiectul schimbului în temeiul art. 2913.
(8)Autoritatea competentă din România poate utiliza informaţiile primite, în temeiul art. 2913, de la celelalte autorităţi competente din statele membre, ca bază pentru efectuarea de cercetări suplimentare ale acordurilor prealabile privind preţul de transfer prevăzute la art. 52, ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale altor aspecte de natură fiscală în cursul unui control fiscal şi pot fi făcute ajustări corespunzătoare ale venitului impozabil al entităţii constitutive.

Art. 300: Limite
(1)Autoritatea solicitată din România furnizează autorităţii solicitante dintr-un alt stat membru informaţiile prevăzute la art. 288, cu condiţia ca autoritatea solicitantă să fi epuizat sursele uzuale de informaţii pe care le-ar fi putut utiliza în această situaţie pentru a obţine informaţiile solicitate, fără a risca să pună în pericol atingerea scopului urmărit. Autoritatea solicitantă din România solicită informaţiile prevăzute la art. 288 autorităţii solicitate din alt stat membru numai în situaţia în care au fost epuizate sursele uzuale de informaţii pe care le-ar fi putut utiliza în această situaţie pentru a obţine informaţiile solicitate, fără a risca să pună în pericol atingerea scopului urmărit.
(2)Prezentul capitol nu impune României obligaţia de a efectua anchete sau de a comunica informaţii, în cazul în care efectuarea acestor anchete sau obţinerea informaţiilor respective pentru propriile scopuri ar fi contrară legislaţiei din România.
(3)Autoritatea competentă din România poate refuza să furnizeze informaţii, în cazul în care statul membru solicitant nu este în măsură, din motive juridice, să furnizeze informaţii similare.
(4)Furnizarea de informaţii poate fi refuzată în cazul în care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
(5)Autoritatea solicitată din România comunică autorităţii solicitante din alt stat membru motivele refuzului de a răspunde la cererea de informaţii.
Art. 301: Obligaţii
(1)În cazul în care un stat membru solicită informaţii în temeiul prezentului capitol, România recurge la mecanismul său de colectare de informaţii pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă acestea nu îi sunt necesare pentru propriile scopuri fiscale. Această obligaţie nu aduce atingere art. 300 alin. (2)-(4), ale căror dispoziţii nu pot fi în niciun caz interpretate în sensul autorizării României să refuze furnizarea informaţiilor pentru motivul că acestea nu prezintă un interes naţional.
(2)Prevederile art. 300 alin. (2) şi (4) nu pot fi în niciun caz interpretate ca permiţând autorităţii solicitate din România să refuze furnizarea de informaţii pentru motivul că aceste informaţii sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de o persoană desemnată sau care acţionează în calitate de agent ori de administrator sau că informaţiile respective se referă la participaţiile la capitalul unei persoane.
(3)Fără a aduce atingere alin. (2), România poate refuza transmiterea informaţiilor solicitate în cazul în care aceste informaţii se referă la perioade de impozitare dinainte de data de 1 ianuarie 2011, iar transmiterea unor astfel de informaţii ar fi putut fi refuzată în temeiul art. 8 alin. (1) din Directiva 77/799/CEE din 19 decembrie 1977 privind asistenţa reciprocă acordată de autorităţile competente din statele membre în domeniul impozitării directe şi al impozitării primelor de asigurare, dacă ar fi fost solicitate înainte de data de 11 martie 2011.
(4)Autoritatea competentă din România elaborează proceduri interne în vederea instituirii unui mecanism eficace prin care se garantează utilizarea şi valorificarea informaţiilor obţinute în urma raportării sau a schimbului de informaţii prevăzute la art. 291-2916.

Art. 302: Lărgirea cooperării extinse oferite unei ţări terţe
În cazul în care România oferă unei ţări terţe o cooperare mai extinsă decât cea prevăzută de prezentul capitol, România nu poate refuza o astfel de cooperare extinsă cu niciunul dintre celelalte state membre care doresc să iniţieze o astfel de cooperare extinsă reciprocă cu România.
Art. 303: Formulare-tip şi formate electronice
(1)Cererile de informaţii şi de anchete administrative formulate potrivit art. 288 şi răspunsurile aferente, confirmările de primire, cererile de informaţii generale suplimentare şi declaraţiile de incapacitate sau de refuz formulate în temeiul art. 290 se trimit, în măsura posibilului, pe baza unui formular-tip adoptat de Comisia Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 5 şi 10 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie. Formularele-tip pot fi însoţite de rapoarte, declaraţii sau orice alte documente, precum şi de copii certificate ori de extrase din acestea.
(2)Formularul-tip prevăzut la alin. (1) include cel puţin următoarele informaţii care trebuie furnizate de către autoritatea solicitantă:
a)identitatea persoanei care face obiectul examinării sau al anchetei şi, în cazul cererilor referitoare la grupuri, astfel cum sunt prevăzute la art. 2881 alin. (3), o descriere detaliată a grupului;
b)scopul fiscal pentru care se solicită informaţia.

(3)În măsura în care se cunosc şi în acord cu evoluţiile internaţionale, autoritatea solicitantă din România poate furniza numele şi adresa oricărei persoane despre care se crede că deţine informaţiile solicitate, precum şi orice element care poate facilita colectarea de informaţii de către autoritatea solicitată din alt stat membru.
(4)Informaţiile comunicate în mod spontan şi confirmarea primirii acestora, prevăzute la art. 292 şi, respectiv, la art. 293, cererile de notificări administrative prevăzute la art. 296, rezultatul utilizării informaţiilor prevăzut la art. 297 şi comunicările prevăzute la art. 299 alin. (2) şi (3) şi la art. 307 alin. (2), se transmit prin intermediul formularelor-tip adoptate de Comisia Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(5)Schimbul automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 291 şi 2915 se efectuează utilizând un format electronic standardizat elaborat pentru facilitarea unui astfel de schimb automat de informaţii, adoptat de Comisia Europeană în conformitate cu procedura prevăzută la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(6)Schimbul automat de informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer în temeiul art. 2911 se efectuează utilizând formularul-tip adoptat de Comisia Europeană.
(61)Schimbul automat de informaţii privind criptoactivele care fac obiectul raportării în temeiul art. 2916 se efectuează utilizând formularul-tip electronic stabilit de Comisia Europeană.

(7)A.N.A.F. comunică informaţiile prevăzute la art. 2911, 2913, 2914 şi 2916 în limba română. În funcţie de regimul lingvistic adoptat de Comisia Europeană, în temeiul art. 20 alin. (5) primul paragraf din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2016/881 din 25 mai 2016 şi, respectiv, Directiva (UE) 2018/822 din 25 mai 2018 şi, respectiv, Directiva (UE) 2023/2.226 din 17 octombrie 2023, A.N.A.F. comunică elementele esenţiale ale informaţiilor respective şi într-o altă limbă oficială a Uniunii Europene.

(8)Schimbul de informaţii automat cu privire la raportul pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu prevederile art. 2913 se efectuează utilizând formularul-tip aprobat prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

Art. 304: Măsuri practice
(1)Informaţiile comunicate în temeiul prezentului capitol se furnizează, în măsura posibilului, prin mijloace electronice, utilizând reţeaua CCN.
(2)În situaţia în care Comisia Europeană efectuează orice adaptare a reţelei CCN, România este responsabilă să efectueze orice adaptare a sistemelor sale necesară pentru a permite schimbul de informaţii de acest tip prin intermediul reţelei CCN şi să asigure securitatea sistemelor sale. Autoritatea competentă din România notifică fiecărei persoane care face obiectul raportării încălcarea securităţii datelor sale atunci când respectiva încălcare este de natură să afecteze în mod negativ protecţia datelor cu caracter personal sau a vieţii private a persoanei în cauză. România renunţă la orice cerere de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentului capitol, exceptând, după caz, cheltuielile cu onorariile plătite experţilor.
(3)Cererile de cooperare, inclusiv cererile de notificare, şi documentele anexate pot fi redactate în orice limbă aleasă de comun acord de autoritatea solicitată şi autoritatea solicitantă. Cererile respective sunt însoţite de o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru al autorităţii solicitate numai în situaţii speciale, când autoritatea solicitată motivează cererea de traducere.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), informaţiile comunicate în temeiul art. 2913 alin. (2) se furnizează exclusiv prin mijloace electronice utilizând reţeaua CCN.

(41)Informaţiile comunicate în temeiul art. 2911 alin. (1) şi (2), art. 2914 alin. (18) şi (19) şi art. 2916 alin. (2) şi (3) se furnizează în conformitate cu alin. (1).

(5)Autoritatea competentă din România are acces la interfaţa centrală securizată dezvoltată de Comisia Europeană în temeiul art. 21 alin. (7) din Directiva 2011/16/UE.

Art. 305: Obligaţii speciale
Autoritatea competentă din România dispune toate măsurile necesare pentru:
a)a asigura o coordonare internă eficace a măsurilor de organizare prevăzute la art. 287;
b)a stabili o cooperare directă cu autorităţile celorlalte state membre, prevăzute la art. 287;
c)a asigura buna funcţionare a sistemului de cooperare administrativă prevăzut de prezentul capitol.
d)a păstra evidenţele informaţiilor primite prin intermediul schimbului automat de informaţii în temeiul art. 291-2916 pentru o perioadă care nu depăşeşte perioada necesară, dar în niciun caz mai puţin de cinci ani de la data primirii lor.

Art. 3051
(1)România se asigură că unei entităţi raportoare i se permite să obţină confirmarea prin mijloace electronice a valabilităţii informaţiilor referitoare la NIF al oricărui contribuabil care face obiectul schimbului de informaţii în temeiul art. 291-2916. Confirmarea informaţiilor referitoare la NIF poate fi solicitată numai în scopul validării corectitudinii datelor menţionate la art. 291 alin. (1) şi (4), art. 2911 alin. (8), art. 2913 alin. (3), art. 2914 alin. (19), art. 2915 alin. (2) şi art. 2916 alin. (3).
(2)Autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune ca NIF al persoanelor sau entităţilor raportate, emis de statul membru de rezidenţă, să fie raportat de entitatea raportoare sau de persoana raportoare şi să fie comunicat acesteia atunci când se impune.
(3)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2030 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune obligaţia ca NIF al rezidenţilor emis de statul membru de rezidenţă să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la art. 291 alin. (1) lit. a), b) şi d), în măsura în care aceste informaţii se referă la categorii de venituri şi de capital cu privire la care ar fi fost comunicate informaţii chiar dacă NIF nu ar fi fost disponibil.
(4)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune obligaţia ca NIF al persoanelor şi entităţilor emise de statul membru de rezidenţă să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la art. 2911 alin. (8) lit. a) şi k), precum şi al persoanelor şi entităţilor raportate în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la art. 2913 alin. (3) lit. b) şi la art. 2914 alin. (19) lit. h).
(5)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România include, în cazul în care a fost obţinut, NIF al persoanelor şi entităţilor emis de statul membru de rezidenţă, în comunicarea informaţiilor menţionate la art. 2911 alin. (8) lit. a) şi k), precum şi al persoanelor şi entităţilor raportate în comunicarea informaţiilor menţionate la art. 2913 alin. (3) lit. b) şi la art. 2914 alin. (19) lit. h).
(6)Procedurile administrative corespunzătoare ducerii la îndeplinire a prevederilor alin. (3)-(5) se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.