Titlul x - Aspecte internaţionale - Codul de Procedura Fiscala din 2015 (Legea nr. 207/2015)

M.Of. 547

În vigoare
Versiune de la: 10 Decembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
TITLUL X:Aspecte internaţionale
CAPITOLUL I:Cooperarea administrativă în domeniul fiscal
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 284: Scopul
(1)Prezentul capitol reglementează normele şi procedurile potrivit cărora România cooperează cu celelalte state membre din cadrul Uniunii Europene, denumite în continuare state membre, în vederea realizării unui schimb de informaţii care este în mod previzibil relevant pentru administrarea şi aplicarea legilor interne ale statelor membre în privinţa taxelor şi impozitelor prevăzute la art. 285.
(2)Prezentul capitol conţine şi dispoziţii privind schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) prin mijloace electronice, precum şi norme şi proceduri potrivit cărora România cooperează cu Comisia Europeană pe teme de coordonare şi evaluare.
(3)Prezentul capitol nu afectează aplicarea în România a normelor privind asistenţa reciprocă în materie penală şi nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligaţii a României în temeiul altor instrumente juridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale, în ceea ce priveşte cooperarea administrativă extinsă.
Art. 285: Sfera de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică tuturor tipurilor de taxe şi impozite percepute de către stat, unităţile administrativ-teritoriale ori subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, ori în numele acestora.
(2)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prezentul capitol nu se aplică:
a)taxei pe valoarea adăugată, taxelor vamale şi accizelor, care fac obiectul unei alte legislaţii a Uniunii Europene privind cooperarea administrativă dintre statele membre;
b)contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială plătibile statului sau instituţiilor de securitate socială de drept public.
(3)Taxele şi impozitele, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1), nu se interpretează în niciun caz ca incluzând:
a)taxele, cum ar fi cele pentru certificate şi alte documente emise de autorităţile publice;
b)contribuţiile de natură contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru utilităţile publice.
(4)Prezentul capitol se aplică taxelor şi impozitelor prevăzute la alin. (1), percepute în cadrul teritoriilor unde tratatele Uniunii Europene sunt aplicabile în temeiul art. 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Art. 286: Definiţii
În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
1.a) autoritate competentă a unui stat membru - autoritatea care a fost desemnată ca atare de către statul membru respectiv. În cazul în care acţionează în temeiul prezentului capitol, un birou central de legătură, un departament de legătură sau un funcţionar autorizat este considerat, de asemenea, autoritate competentă prin delegare, potrivit art. 287;
2.b) birou central de legătură - un birou care a fost desemnat ca fiind responsabilul principal pentru contactele cu alte state membre în domeniul cooperării administrative;
3.c) departament de legătură - orice birou, altul decât biroul central de legătură, care a fost astfel desemnat în vederea schimbului direct de informaţii în temeiul prezentului capitol;
4.d) funcţionar autorizat - orice funcţionar care este autorizat să facă schimb direct de informaţii în temeiul prezentului capitol;
5.e) autoritate solicitantă - biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care înaintează o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;
6.f) autoritate solicitată - biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care primeşte o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;
7.g) anchetă administrativă - toate controalele, verificările şi alte acţiuni întreprinse de statele membre în exercitarea atribuţiilor lor, în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei fiscale;
8.h) schimb de informaţii la cerere - transmiterea de informaţii efectuată pe baza unei cereri adresate de statul membru solicitant statului membru solicitat într-un caz specific;
9.i) schimb de informaţii automat:
1.în sensul art. 291 alin. (1), art. 2911, 2913-2916, comunicarea sistematică a informaţiilor predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul art. 291 alin. (1), prin informaţii disponibile se înţeleg informaţiile din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informaţiile respective, ce pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare şi de procesare a informaţiilor din acel stat membru.
2.în sensul art. 291 alin. (4), comunicarea sistematică a informaţiilor predefinite referitoare la rezidenţii din alte state membre către statul membru de rezidenţă relevant, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite;
3.în sensul oricăror altor dispoziţii din prezentul capitol, cu excepţia prevederilor art. 291 alin. (1) şi (4), art. 2911, 2913-2916, comunicarea sistematică de informaţii predefinite furnizate în conformitate cu pct. 1 şi 2.
În sensul art. 291 alin. (4) şi (7), art. 304 alin. (2), art. 308 alin. (2) şi (3) şi al anexei nr. 4, orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1. În sensul art. 308 alin. (2) şi (3) orice termen scris cu iniţială majusculă are înţelesul corespunzător definiţiilor prevăzute în anexa nr. 1, în anexa nr. 5 sau în anexa nr. 6. În sensul art. 2913 şi al anexei nr. 3 orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în respectiva anexă. În sensul art. 2915 şi al anexei nr. 5, orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în respectiva anexă. În sensul art. 2916 şi al anexei nr. 6, orice termen scris cu iniţială majusculă are înţelesul corespunzător definiţiilor prevăzute în respectiva anexă.

10.j) schimb de informaţii spontan - comunicarea nesistematică, în orice moment şi fără o cerere prealabilă, a unor informaţii către un alt stat membru;
11.k) persoană - orice persoană fizică ori juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate juridică, care deţine ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe ori impozite care fac obiectul prezentului capitol;
12.l) mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, şi stocarea datelor şi prin utilizarea transmisiei prin fir a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
13.m) reţea CCN - platforma comună bazată pe reţeaua comună de comunicaţii (CCN) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice între autorităţile competente din domeniul vamal şi fiscal.
14.n) decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră - orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau acţiune cu efecte similare, inclusiv o decizie emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) în contextul unui control fiscal şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1.este emisă, modificată sau reînnoită de către sau în numele guvernului sau al autorităţii fiscale a unui stat membru sau de către subdiviziunile teritoriale sau administrative ale statului membru, inclusiv autorităţile locale, indiferent dacă aceasta este efectiv utilizată;
2.este emisă, modificată sau reînnoită la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane şi pe care această persoană sau acest grup de persoane are dreptul să se bazeze;
3.se referă la interpretarea sau aplicarea unei dispoziţii legale sau administrative privind administrarea sau aplicarea normelor legale naţionale referitoare la impozitele din statul membru sau din subdiviziunile teritoriale sau administrative ale statului membru, inclusiv autorităţile locale;
4.se referă la o tranzacţie transfrontalieră sau la informaţia dacă activităţile desfăşurate de o persoană într-o altă jurisdicţie creează sau nu un sediu permanent sau la informaţia dacă o persoană fizică are sau nu domiciliul fiscal în statul membru care a emis decizia.
5.este luată anterior tranzacţiilor sau activităţilor dintr-o altă jurisdicţie care au potenţialul de a genera un sediu permanent sau anterior depunerii declaraţiei fiscale pentru perioada în care a avut loc tranzacţia sau seria de tranzacţii sau activităţi.
Tranzacţiile transfrontaliere pot include, fără a se limita la acestea, realizarea de investiţii, furnizarea de bunuri, servicii, finanţare sau utilizarea unor active corporale sau necorporale şi nu trebuie neapărat să implice în mod direct persoana căreia i se adresează decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră;

15.o) acord prealabil privind preţul de transfer - orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau acţiune cu efecte similare, inclusiv unul(una) emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) în contextul unui control fiscal şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii;
1.este emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) de către sau în numele guvernului sau al autorităţii fiscale din unul sau mai multe state membre, inclusiv al oricărei subdiviziuni teritoriale sau administrative din acestea, inclusiv autorităţi locale, indiferent dacă acesta (aceasta) este efectiv utilizat(ă);
2.este emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) la adresa unei anumite persoane sau a unui grup de persoane şi pe care această persoană sau grup de persoane are dreptul să se bazeze; şi
3.stabileşte, anterior tranzacţiilor transfrontaliere între întreprinderi asociate, un set corespunzător de criterii pentru stabilirea preţurilor de transfer pentru aceste tranzacţii sau determină atribuirea profiturilor către un sediu permanent;
16.p) întreprindere asociată:
1.în sensul art. 2911 înseamnă o întreprindere care participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei alte întreprinderi sau când aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul întreprinderilor;
2.în sensul art. 2914 şi al anexei nr. 4 înseamnă o persoană care se află în legătură cu altă persoană în cel puţin unul dintre următoarele moduri:
(i)o persoană participă la gestionarea unei alte persoane prin faptul că se află în poziţia de a exercita o influenţă semnificativă asupra celeilalte persoane;
(ii)o persoană participă la controlul asupra unei alte persoane printr-o participaţie care depăşeşte 25% din drepturile de vot;
(iii)o persoană participă la capitalul unei alte persoane printr-un drept de proprietate care, direct sau indirect, depăşeşte 25% din capital;
(iv)o persoană are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul unei alte persoane.
Dacă mai multe persoane participă, astfel cum este prevăzut la subpct. (i)-(iv), la gestionarea, controlul, capitalul sau profitul aceleiaşi persoane, toate persoanele în cauză sunt considerate întreprinderi asociate.
Dacă aceleaşi persoane participă, astfel cum este prevăzut la subpct. (i)-(iv), la gestionarea, controlul, capitalul sau profitul mai multor persoane, toate persoanele în cauză sunt considerate întreprinderi asociate.
În sensul prezentei litere, o persoană care acţionează împreună cu o altă persoană în ceea ce priveşte drepturile de vot sau în ceea ce priveşte proprietatea asupra capitalului unei entităţi este considerată deţinătoare a unei participaţii la toate drepturile de vot sau la proprietatea asupra capitalului entităţii respective care sunt deţinute de cealaltă persoană.
În cazul participaţiilor indirecte, îndeplinirea cerinţelor de la subpct. (iii) se stabileşte prin înmulţirea ratelor de participaţie pe nivelurile succesive. Se consideră că o persoană care deţine mai mult de 50% din drepturile de vot deţine 100% din drepturile de vot.
O persoană fizică, soţul său/soţia sa şi descendenţii sau ascendenţii direcţi sunt consideraţi o singură persoană;
17.r) preţurile de transfer - preţurile la care o întreprindere transferă bunuri corporale şi necorporale sau oferă servicii întreprinderilor asociate, iar "stabilirea preţurilor de transfer" se interpretează în consecinţă;
18.s) tranzacţie transfrontalieră:
1.în sensul lit. n) - o tranzacţie sau o serie de tranzacţii în care:
(i)nu toate părţile la tranzacţie sau la seria de tranzacţii au rezidenţa fiscală în statul membru care emite, modifică sau reînnoieşte decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră;
(ii)oricare dintre părţile la tranzacţie sau la seria de tranzacţii are în acelaşi timp rezidenţa fiscală în mai mult de o jurisdicţie;
(iii)una dintre părţile la tranzacţie sau la seria de tranzacţii îşi desfăşoară activitatea într-o altă jurisdicţie prin intermediul unui sediu permanent şi tranzacţia sau seria de tranzacţii constituie o parte sau totalitatea activităţii la sediul permanent. O tranzacţie sau o serie de tranzacţii transfrontaliere include, de asemenea, măsurile luate de către o persoană în ceea ce priveşte activităţile comerciale din altă jurisdicţie pe care persoana respectivă le desfăşoară prin intermediul unui sediu permanent; sau
(iv)tranzacţiile sau seriile de tranzacţii respective au un impact transfrontalier;
2.în sensul lit. o)-r) - o tranzacţie sau o serie de tranzacţii care implică întreprinderi asociate care nu îşi au toate rezidenţa fiscală pe teritoriul aferent unei singure jurisdicţii sau o tranzacţie sau o serie de tranzacţii care au un impact transfrontalier;
19.ş) întreprindere - în sensul lit. o)-s), orice formă de desfăşurare a unei activităţi comerciale.
20.t) aranjament transfrontalier - un aranjament care implică fie mai mult de un stat membru, fie un stat membru şi o ţară terţă, dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:
1.nu toţi participanţii la aranjament sunt rezidenţi în scopuri fiscale în aceeaşi jurisdicţie;
2.unul sau mai mulţi participanţi la aranjament au în acelaşi timp rezidenţa fiscală în mai mult de o jurisdicţie;
3.unul sau mai mulţi participanţi la aranjament desfăşoară o activitate economică în altă jurisdicţie prin intermediul unui sediu permanent situat în jurisdicţia respectivă, iar aranjamentul constituie totalitatea sau o parte a activităţii acelui sediu permanent;
4.unul sau mai mulţi participanţi la aranjament desfăşoară o activitate economică într-o altă jurisdicţie fără a avea rezidenţa fiscală sau fără a institui un sediu permanent în acea jurisdicţie;
5.un astfel de aranjament are un posibil impact asupra schimbului automat de informaţii sau asupra identificării beneficiarilor reali.
În sensul lit. t)-y), al art. 2914 şi al anexei nr. 4, un aranjament transfrontalier include de asemenea o serie de aranjamente. Un aranjament transfrontalier poate cuprinde mai multe etape sau mai multe părţi;
21.ţ) aranjament transfrontalier care face obiectul raportării - orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel puţin unul dintre semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4;
22.u) semn distinctiv - o caracteristică sau însuşire a unui aranjament transfrontalier care prezintă un indiciu al unui potenţial risc de evitare a obligaţiilor fiscale, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 4;
23.v) intermediar - orice persoană care proiectează, comercializează, organizează, pune la dispoziţie în vederea implementării sau gestionează implementarea unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării.
De asemenea, înseamnă orice persoană care, având în vedere faptele şi circumstanţele relevante şi pe baza informaţiilor disponibile, a cunoştinţelor de specialitate relevante şi a înţelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, ştie sau ar fi rezonabil de aşteptat să ştie că s-a angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistenţă sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziţie în vederea implementării sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării.
Orice persoană are dreptul să furnizeze A.N.A.F. dovezi că nu a ştiut şi nu ar fi fost rezonabil de aşteptat să ştie că a fost implicată într-un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. În acest scop, persoana respectivă se poate raporta la toate faptele şi circumstanţele relevante, la informaţiile disponibile, precum şi la cunoştinţele sale de specialitate relevante şi la capacitatea sa de înţelegere.
Pentru a fi un intermediar, o persoană trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii suplimentare:
1.să fie rezidentă în scopuri fiscale în România;
2.să aibă un sediu permanent pe teritoriul României prin intermediul căruia să fie furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;
3.să fie constituită în România sau să fie reglementată de legislaţia naţională a României;
4.să fie înregistrată într-o asociaţie profesională în legătură cu prestarea de servicii juridice, fiscale sau de consultanţă din România;
24.w) contribuabil relevant - orice persoană căreia i se pune la dispoziţie un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării în vederea implementării sau care este pregătită să implementeze un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării sau care a implementat prima etapă a unui astfel de aranjament;
25.x) aranjament comercializabil - un aranjament transfrontalier care este proiectat, comercializat, pregătit pentru implementare sau pus la dispoziţie în vederea implementării, fără a fi necesară o personalizare substanţială a acestuia;
26.y) aranjament personalizat - un aranjament transfrontalier care nu este un aranjament comercializabil.

27.z) control comun înseamnă o anchetă administrativă desfăşurată de autoritatea competentă din România în comun cu una sau mai multe autorităţi competente din celelalte state membre şi care are legătură cu una sau mai multe persoane care sunt de interes comun sau complementar pentru autoritatea competentă din România sau pentru autorităţile competente din statele membre respective;
28.aa) încălcarea securităţii datelor înseamnă o încălcare a securităţii care conduce la distrugerea, pierderea sau modificarea informaţiilor la orice incident de acces, divulgare sau utilizare inadecvată, necorespunzătoare sau neautorizată a acestora, inclusiv, dar fără a se limita la date cu caracter personal transmise, stocate sau prelucrate în alt mod, ca urmare a unor acte ilegale, neglijenţe sau accidente săvârşite cu intenţie. O încălcare a securităţii datelor poate viza confidenţialitatea, disponibilitatea şi integritatea datelor.

29.bb) venituri din dividende vărsate prin intermediul unor conturi, altele decât cele de custodie - dividende sau alte venituri considerate drept dividende în statul membru al plătitorului, care sunt plătite sau creditate în alt cont decât un cont de custodie, astfel cum este definit în anexa nr. 1 secţiunea VIII subsecţiunea C pct. 3;
30.cc) produse de asigurări de viaţă neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii Europene privind schimbul de informaţii şi de alte măsuri similare - contracte de asigurare, altele decât contractele de asigurare cu valoare de răscumpărare care fac obiectul raportării în conformitate cu anexa nr. 1 secţiunea I, în care beneficiile din contracte sunt plătibile în cazul decesului unui deţinător de poliţă de asigurare;
31.dd) adresă a registrului distribuit - adresa unui registru distribuit, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) 2023/1.114 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 mai 2023 privind pieţele criptoactivelor şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 şi (UE) nr. 1.095/2010 şi a Directivelor 2013/36/UE şi (UE) 2019/1.937;
32.ee) client - în sensul art. 2914, orice intermediar sau contribuabil relevant care primeşte servicii, inclusiv asistenţă, consiliere, îndrumare sau orientări, din partea unui intermediar care trebuie să respecte privilegiul profesional legal în legătură cu o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării.

Art. 287: Autoritatea competentă din România
(1)Autoritatea competentă din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol, precum şi pentru contactele cu Comisia Europeană este A.N.A.F.
(2)Prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., se desemnează biroul central de legătură. Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea Comisiei Europene şi a celorlalte state membre cu privire la desemnarea biroului central de legătură.
(3)Prin ordinul prevăzut la alin. (2), biroul central de legătură poate fi desemnat responsabil şi de contactele cu Comisia Europeană. Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea Comisiei Europene cu privire la acest lucru.
(4)Autoritatea competentă din România poate desemna departamente de legătură cu competenţe repartizate potrivit legislaţiei sau politicii sale naţionale. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista departamentelor de legătură şi de a o pune la dispoziţia birourilor centrale de legătură din celelalte state membre interesate, precum şi a Comisiei Europene.
(5)Autoritatea competentă din România poate desemna funcţionari autorizaţi. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista acestor funcţionari autorizaţi şi de a o pune la dispoziţia birourilor centrale de legătură din celelalte state membre interesate, precum şi a Comisiei Europene.
(6)Funcţionarii implicaţi în cooperarea administrativă în temeiul prezentului capitol sunt consideraţi, în orice situaţie, ca fiind funcţionari autorizaţi în acest sens, potrivit condiţiilor prevăzute de autorităţile competente.
(7)În cazul în care un departament de legătură ori un funcţionar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5), trimite ori primeşte o cerere sau un răspuns la o cerere de cooperare, acesta informează biroul central de legătură din România, potrivit procedurilor prevăzute de acesta din urmă.
(8)În cazul în care un departament de legătură ori un funcţionar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5), primeşte o cerere de cooperare care necesită o acţiune în afara competenţei care i-a fost repartizată potrivit legislaţiei ori politicii naţionale din România, el transmite fără întârziere această cerere biroului central de legătură din România şi informează autoritatea solicitantă. În acest caz, perioada prevăzută la art. 290 începe în ziua următoare transmiterii cererii de cooperare către biroul central de legătură.
SECŢIUNEA 2:Schimbul de informaţii
SUBSECŢIUNEA 1:§1. Schimbul de informaţii la cerere
Art. 288: Procedura aplicabilă schimbului de informaţii la cerere
La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată comunică acesteia orice informaţii prevăzute la art. 284 alin. (1) pe care le deţine sau pe care le obţine în urma anchetelor administrative.

Art. 2881: Relevanţa previzibilă
(1)În sensul unei cereri prevăzute la art. 288, informaţiile solicitate sunt relevante în mod previzibil dacă, la momentul transmiterii cererii, autoritatea solicitantă consideră că, în conformitate cu dreptul său intern, există o posibilitate rezonabilă ca informaţiile solicitate să fie relevante pentru situaţia fiscală a unuia sau mai multor contribuabili identificaţi prin nume sau în alt mod şi să fie justificate în scopul anchetei.
(2)În scopul demonstrării relevanţei previzibile a informaţiilor solicitate, autoritatea solicitantă furnizează autorităţii solicitate cel puţin următoarele informaţii:
a)scopul fiscal pentru care se solicită informaţia;
b)precizarea informaţiilor necesare pentru aplicarea normelor legale în vigoare în privinţa taxelor şi impozitelor prevăzute la art. 285.
(3)În cazul în care o cerere prevăzută la art. 288 vizează un grup de contribuabili care nu pot fi identificaţi individual, autoritatea solicitantă furnizează autorităţii solicitate cel puţin următoarele informaţii:
a)o descriere detaliată a grupului;
b)o explicaţie privind legea aplicabilă şi faptele pe baza cărora există motive să se considere că contribuabilii din grup nu au respectat legea aplicabilă;
c)o explicaţie privind modul în care informaţiile solicitate ar ajuta să se stabilească dacă contribuabilii din grup s-au conformat cerinţelor legale;
d)dacă este cazul, faptele şi circumstanţele referitoare la implicarea unui terţ care a contribuit în mod activ la eventuala nerespectare a legii aplicabile de către contribuabilii din grup.

Art. 289: Anchete administrative
(1)Autoritatea solicitată din România asigură efectuarea oricăror anchete administrative necesare pentru a obţine informaţiile prevăzute la art. 288.
(2)Cererea prevăzută la art. 288 poate conţine solicitarea motivată de efectuare a unei anchete administrative. În cazul în care autoritatea solicitată consideră că nu este necesară o anchetă administrativă, aceasta informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la motivele acestei decizii.

(3)Pentru a obţine informaţiile solicitate sau a efectua ancheta administrativă cerută, autoritatea solicitată din România urmează aceleaşi proceduri ca atunci când acţionează din propria iniţiativă ori la cererea unei alte autorităţi din România.
(4)În cazul în care autoritatea solicitantă din alt stat membru îi solicită în mod expres, autoritatea solicitată din România transmite documente originale, cu condiţia ca acest lucru să nu contravină dispoziţiilor în vigoare din România.
Art. 290: Termene pentru schimbul de informaţii la cerere
(1)Autoritatea solicitată furnizează informaţiile prevăzute la art. 288 în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de trei luni de la data primirii cererii. În cazul în care autoritatea solicitată nu este în măsură să răspundă cererii în termenul stabilit, aceasta notifică autorităţii solicitante fără întârziere şi, în orice caz, dar nu mai mult de trei luni de la primirea cererii, motivele nerespectării termenului şi data la care consideră că va fi în măsură să ofere un răspuns. Acest termen nu poate depăşi şase luni de la data primirii cererii.
În cazul în care autoritatea solicitată deţine deja informaţiile cerute, transmiterea acestora se face în termen de două luni de la data primirii cererii.

(2)Pentru anumite cazuri speciale, autoritatea solicitantă din alt stat membru şi cea solicitată din România pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevăzute la alin. (1).
(3)Autoritatea solicitată din România confirmă autorităţii solicitante din alt stat membru, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea unei cereri fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la primire.
(4)În termen de o lună de la primirea cererii, autoritatea solicitată din România notifică autorităţii solicitante din alt stat membru orice nereguli ale cererii, precum şi nevoia unor eventuale informaţii suplimentare. Într-un astfel de caz, termenele prevăzute la alin. (1) se calculează din ziua următoare celei în care autoritatea solicitată din România primeşte informaţiile suplimentare necesare.
(5)[textul din Art. 290, alin. (5) din titlul X, capitolul I, sectiunea 2, subsectiunea 1 a fost abrogat la 03-feb-2023 de Art. I, punctul 9. din Ordonanta 16/2023]
(6)În cazul în care autoritatea solicitată din România nu se află în posesia informaţiilor solicitate şi nu este în măsură să răspundă sau refuză să răspundă unei cereri de informaţii din motivele prevăzute la art. 300, aceasta notifică autorităţii solicitante din alt stat membru motivele sale fără întârziere, dar nu mai mult de o lună de la data primirii cererii.
SUBSECŢIUNEA 2:§2. Schimbul automat obligatoriu de informaţii
Art. 291: Sfera de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii
(1)Autoritatea competentă din România comunică autorităţii competente a oricărui alt stat membru, prin schimb automat, toate informaţiile care sunt disponibile referitoare la rezidenţii din respectivul stat membru, cu privire la următoarele categorii specifice de venituri şi de capital, astfel cum sunt acestea înţelese în temeiul normelor legale în vigoare:
a)venituri din muncă;
b)remuneraţii plătite administratorilor şi altor persoane asimilate acestora;
c)venituri din produse de asigurări de viaţă neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii Europene privind schimbul de informaţii şi de alte măsuri similare;
d)pensii;
e)proprietatea asupra bunurilor imobile şi venituri din bunuri imobile;
f)redevenţe;
g)venituri din dividende, altele decât veniturile din dividende scutite de la plata impozitului pe profit în temeiul art. 24 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (4) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, vărsate prin intermediul unor conturi, altele decât cele de custodie.

(11)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2024 sau ulterior datei respective, autoritatea competentă din România include în informaţiile comunicate, conform alin. (1), numărul de identificare fiscală (NIF) al rezidenţilor emis de statul membru de rezidenţă.
(12)Autoritatea competentă din România informează anual Comisia Europeană cu privire la cel puţin două categorii de venituri şi de capital prevăzute la alin. (1), în legătură cu care comunică informaţii referitoare la rezidenţii unui alt stat membru.

(2)Înainte de 1 ianuarie 2024, autoritatea competentă din România informează Comisia Europeană cu privire la cel puţin patru categorii prevăzute la alin. (1), în legătură cu care comunică, prin schimb automat, autorităţii competente a oricărui alt stat membru informaţii referitoare la rezidenţii respectivului alt stat membru. Informaţiile respective vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2025 sau ulterior datei respective. Înainte de 1 ianuarie 2026, statele membre informează Comisia Europeană cu privire la cel puţin cinci categorii menţionate la alin. (1) în legătură cu care autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică, prin schimb automat, autorităţii competente a oricărui alt stat membru informaţii referitoare la rezidenţii respectivului alt stat membru. Aceste informaţii vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2026 sau ulterior datei respective.

(3)Autoritatea competentă din România poate indica autorităţii competente a oricărui alt stat membru faptul că nu doreşte să primească informaţii referitoare la una sau mai multe dintre categoriile de venituri şi de capital prevăzute la alin. (1). În cazul în care autoritatea competentă din România nu informează Comisia Europeană despre oricare dintre categoriile de venituri şi de capital, prevăzute la alin. (1), cu privire la care deţine informaţii disponibile, atunci România poate fi considerată drept stat care nu doreşte să primească informaţii potrivit alin. (1).

(4)Instituţiile financiare raportoare sunt obligate să aplice procedurile de raportare şi de diligenţă fiscală incluse în anexele nr. 1 şi 2. În temeiul procedurilor de raportare şi de diligenţă fiscală aplicabile, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, autoritatea competentă din România comunică autorităţii competente din orice alt stat membru, prin intermediul schimbului automat, în termenul prevăzut la alin. (6) lit. b), următoarele informaţii aferente perioadelor impozabile care încep la 1 ianuarie 2016 referitoare la un cont care face obiectul raportării:
a)numele, adresa, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), precum şi data şi locul naşterii (în cazul unei persoane fizice) ale fiecărei persoane care face obiectul raportării şi care este titular de cont al contului respectiv şi, în cazul unei entităţi care este titular de cont şi care, după aplicarea procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, este identificată ca având una sau mai multe persoane care exercită controlul şi care este o persoană care face obiectul raportării, numele, adresa şi NIF ale entităţii, precum şi numele, adresa, NIF şi data şi locul naşterii fiecărei persoane care face obiectul raportării;
b)numărul de cont (sau echivalentul său funcţional în absenţa unui număr de cont);
c)numele şi numărul de identificare, dacă este cazul, al instituţiei financiare raportoare;
d)soldul sau valoarea contului, inclusiv valoarea de răscumpărare în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră, la sfârşitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate sau, în cazul în care contul a fost închis în cursul anului sau al perioadei respective, închiderea contului;
e)în cazul oricărui cont de custodie:
(i)cuantumul brut total al dobânzilor, cuantumul brut total al dividendelor şi cuantumul brut total al altor venituri generate în legătură cu activele deţinute în cont, în fiecare caz plătite sau creditate în contul respectiv sau în legătură cu respectivul cont, în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;
(ii)încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea activelor financiare plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care instituţia financiară raportoare a acţionat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al titularului de cont;
f)în cazul oricărui cont de depozit, cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;
g)în cazul oricărui alt cont decât cele prevăzute la lit. e) sau f), cuantumul brut total plătit sau creditat titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care instituţia financiară raportoare este debitoare, inclusiv suma agregată a oricăror răscumpărări plătite titularului de cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate. În scopul schimbului de informaţii în temeiul prezentului alineat, în absenţa unor dispoziţii contrare prevăzute la prezentul alineat sau în anexele nr. 1 şi 2, cuantumul şi descrierea plăţilor efectuate în legătură cu un cont care face obiectul raportării se stabilesc în conformitate cu legislaţia naţională a statului membru care comunică informaţiile. Primul şi al doilea paragraf de la prezentul alineat au prioritate faţă de alin. (1) lit. c) sau faţă de orice alt instrument juridic al Uniunii Europene, în măsura în care schimbul de informaţii în cauză ar intra sub incidenţa alin. (1) lit. c) sau a oricărui alt instrument juridic al Uniunii Europene.

(5)[textul din Art. 291, alin. (5) din titlul X, capitolul I, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2017 de Art. II, punctul 20. din Ordonanta urgenta 84/2016]
(6)Comunicarea informaţiilor se desfăşoară după cum urmează:
a)în cazul categoriilor prevăzute la alin. (1): cel puţin o dată pe an, în termen de 6 luni de la sfârşitul anului fiscal din statul membru respectiv pe parcursul căruia au devenit disponibile informaţiile;
b)în cazul informaţiilor prevăzute la alin. (4): anual, în termen de 9 luni de la sfârşitul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate la care se referă informaţiile.
(7)Autoritatea competentă din România se asigură de faptul că entităţile şi conturile care urmează să fie considerate drept instituţii financiare nonraportoare şi, respectiv, conturi excluse îndeplinesc toate cerinţele enumerate la subsecţiunea B pct. 1 lit. c) şi subsecţiunea C pct. 19 lit. g) din secţiunea VIII a anexei nr. 1 şi, în special, că statutul unei instituţii financiare drept instituţie financiară nonraportoare sau statutul unui cont drept cont exclus nu aduce atingere obiectivelor prezentului capitol.

(8)În cazul în care România convine cu alte state membre să facă automat schimb de informaţii referitoare la categorii suplimentare de venituri şi de capital în cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale pe care le încheie, România comunică acordurile respective Comisiei Europene care le pune la dispoziţia tuturor celorlalte state membre.
(9)Fără a aduce atingere pct. 1 şi 61 din subsecţiunea A a secţiunii I din anexa nr. 1, în ceea ce priveşte fiecare cont care face obiectul raportării şi care este administrat de o instituţie financiară raportoare la 31 decembrie 2025 şi pentru perioadele de raportare care se încheie în al doilea an calendaristic care urmează acestei date, informaţiile cu privire la rolul/rolurile în temeiul căruia/cărora fiecare persoană care face obiectul raportării este o persoană care exercită controlul sau un deţinător de participaţii în capitalurile proprii ale entităţii trebuie raportate numai dacă aceste informaţii sunt disponibile în datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de instituţia financiară raportoare.

Art. 2911: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului obligatoriu de informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer
(1)În cazul în care autoritatea competentă din România emite, modifică sau reînnoieşte o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau un acord prealabil privind preţul de transfer după data de 31 decembrie 2016, aceasta comunică, prin schimb automat, informaţii cu privire la acest lucru autorităţilor competente din toate celelalte state membre, precum şi Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9), în conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul art. 304.
(2)În conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul art. 304, autoritatea competentă din România comunică informaţii şi autorităţilor competente din toate celelalte state membre, precum şi Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9), referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi la acordurile prealabile privind preţul de transfer emise, modificate sau reînnoite într-un termen care începe cu 5 ani înaintea datei de 1 ianuarie 2017, astfel:
a)pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer care au fost emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2012 şi 31 decembrie 2013, comunicarea are loc dacă acestea erau valabile la data de 1 ianuarie 2014;
b)pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer care sunt emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2016, comunicarea are loc indiferent dacă acestea sunt valabile la data de 1 ianuarie 2017.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), autoritatea competentă din România nu va comunica informaţiile privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer emise, modificate sau reînnoite înainte de 1 aprilie 2016 la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane care nu desfăşoară în principal activităţi financiare sau de investiţii, dar care are o cifră de afaceri anuală netă la nivelul întregului grup, conform definiţiei de la art. 2 pct. 5 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, care nu depăşeşte echivalentul în lei a 40.000.000 euro pe parcursul exerciţiului financiar care precedă datei emiterii, modificării sau reînnoirii respectivelor decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acorduri prealabile privind preţul de transfer.
(4)Acordurile prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale cu ţări terţe se exclud din domeniul de aplicare al schimbului automat de informaţii în cazul în care acordul internaţional privind impozitarea în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind preţul de transfer nu permite divulgarea sa către terţi. Aceste acorduri prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale vor fi schimbate în temeiul art. 292 în cazul în care acordul în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind preţul de transfer permite divulgarea acestora, iar autoritatea competentă a ţării terţe acordă permisiunea ca informaţiile să fie divulgate.
(5)În cazul în care acordurile prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale sunt excluse de la schimbul automat de informaţii potrivit alin. (4), informaţiile prevăzute la alin. (8), menţionate în cererea care conduce la emiterea unui astfel de acord prealabil privind preţul de transfer bilateral sau multilateral, fac în schimb obiectul unui schimb în temeiul alin. (1)-(3).
(6)Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul în care o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră implică şi se referă exclusiv la afacerile fiscale ale uneia sau mai multor persoane fizice, cu excepţia cazului în care una dintre aceste decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră a fost emisă, modificată sau reînnoită după 1 ianuarie 2026 şi dacă:
a)valoarea tranzacţiei sau a seriei de tranzacţii aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră depăşeşte 1.500.000 euro (sau valoarea echivalentă în orice altă monedă), dacă o astfel de valoare este menţionată în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră; sau
b)decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră stabileşte dacă o persoană este sau nu rezidentă fiscal în statul membru care emite decizia.

(61)În sensul alin. (6) lit. a) şi fără a aduce atingere cuantumului menţionat în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră, într-o serie de tranzacţii referitoare la diferite bunuri, servicii sau active, cuantumul deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră cuprinde valoarea totală subiacentă. Sumele nu sunt agregate în cazul în care aceleaşi bunuri, servicii sau active sunt tranzacţionate de mai multe ori.
(62)Fără a aduce atingere alin. (6) lit. b), schimbul de informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră referitoare la persoane fizice nu include astfel de decizii privind impozitarea la sursă în ceea ce priveşte veniturile din muncă, remuneraţiile plătite administratorilor şi altor persoane asimilate acestora sau pensiile nerezidenţilor.

(7)Schimbul de informaţii se desfăşoară după cum urmează:
a)în ceea ce priveşte informaţiile comunicate în conformitate cu alin. (1), fără întârziere, după emiterea, modificarea sau reînnoirea deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer şi în termen de trei luni de la sfârşitul semestrului anului calendaristic în care s-a emis, s-a modificat sau s-a reînnoit decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau acordul prealabil privind preţul de transfer;

b)pentru informaţiile comunicate potrivit prevederilor alin. (2) şi (3), înainte de data de 1 ianuarie 2018.
(8)Informaţiile comunicate de către autoritatea competentă din România în conformitate cu prevederile alin. (1)-(3) cuprind următoarele:
a)identitatea persoanei, alta decât o persoană fizică, cu excepţia cazului în care decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la o persoană fizică şi se comunică potrivit alin. (1) şi (6) şi, după caz, cea a grupului de persoane din care aceasta face parte;

b)un rezumat al deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al acordului prealabil privind preţul de transfer, inclusiv o descriere a activităţilor comerciale sau a tranzacţiei sau seriei de tranzacţii relevante, precum şi orice alte informaţii care ar putea ajuta autoritatea competentă din alt stat membru să evalueze un posibil risc fiscal, fără a conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară politicii publice;

c)data emiterii, modificării sau reînnoirii deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer;
d)data încetării perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer, în cazul în care aceasta este specificată;
e)data încetării perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer, în cazul în care aceasta este specificată;
f)tipul de decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acord prealabil privind preţul de transfer;
g)valoarea tranzacţiei sau a seriei de tranzacţii aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau acordului prealabil privind preţul de transfer dacă o astfel de valoare este menţionată în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau în acordul prealabil privind preţul de transfer;
h)descrierea setului de criterii utilizate pentru a stabili preţurile de transfer sau preţul de transfer în sine, în cazul unui acord prealabil privind preţul de transfer;
i)identificarea metodei utilizate pentru a stabili preţurile de transfer sau preţul de transfer în sine, în cazul unui acord prealabil privind preţul de transfer;
j)identificarea celorlalte state membre, dacă există, care pot fi vizate de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind preţul de transfer;
k)identitatea oricărei persoane, alta decât o persoană fizică, cu excepţia cazului în care decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la o persoană fizică şi se comunică potrivit alin. (1) şi (6), din celelalte state membre, dacă există, care este probabil să fie afectată de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind preţul de transfer, indicând statele membre de care sunt legate persoanele afectate.

l)precizarea dacă informaţiile comunicate se bazează pe decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau pe acordul prealabil privind preţul de transfer în sine sau sunt furnizate ca urmare a cererii menţionate la alin. (5).
(9)Informaţiile definite la alin. (8) lit. a), b), h) şi k) nu se comunică Comisiei Europene.
(10)Autoritatea competentă din România confirmă primirea informaţiilor comunicate în temeiul alin. (8) lit. j), dacă este posibil prin mijloace electronice, autorităţii competente care le-a furnizat, fără întârziere şi, în orice caz, în cel mult 7 zile lucrătoare de la primire. Această măsură se aplică până când registrul central securizat la nivel de stat membru devine funcţional.
(11)Autoritatea competentă din România poate, în conformitate cu art. 288 şi art. 304 alin. (3), să solicite informaţii suplimentare, inclusiv textul integral al unei decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al unui acord prealabil privind preţul de transfer.
Art. 2912: Statistici privind schimburile automate
Autoritatea competentă din România pune la dispoziţia Comisiei Europene statistici anuale cu privire la volumul schimburilor automate prevăzute la art. 291 alin. (1) şi (4) şi la art. 2913 şi 2915, precum şi informaţii relevante cu privire la costurile şi beneficiile administrative şi de altă natură legate de schimbul care a avut loc şi de orice potenţiale modificări, atât pentru administraţia fiscală din România, cât şi pentru terţi.

Art. 2913: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la raportul pentru fiecare ţară în parte
(1)O societate-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală în România sau o altă entitate raportoare, în conformitate cu secţiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod, au obligaţia să depună un raport pentru fiecare ţară în parte, pentru fiecare an fiscal de raportare, în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de întreprinderi multinaţionale, în conformitate cu secţiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod.
(2)Autoritatea competentă din România care primeşte raportul pentru fiecare ţară în parte prevăzut la alin. (1) transmite, prin intermediul schimbului de informaţii automat şi în termenul stabilit la alin. (4), raportul pentru fiecare ţară în parte oricărui altui stat membru în care, pe baza informaţiilor din raportul pentru fiecare ţară în parte, una sau mai multe entităţi constitutive din grupul de întreprinderi multinaţionale al entităţii raportoare îşi au rezidenţa fiscală sau sunt supuse impozitării pentru activitatea economică desfăşurată prin intermediul unui sediu permanent.
(3)Raportul pentru fiecare ţară în parte trebuie să conţină următoarele informaţii cu privire la grupul de întreprinderi multinaţionale:
a)informaţii agregate referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile anterioare impozitării veniturilor, impozitul pe venit plătit, impozitul pe venit acumulat, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariaţi şi imobilizările corporale, altele decât numerarul sau echivalentele de numerar pentru fiecare jurisdicţie în care îşi desfăşoară activitatea grupul de întreprinderi multinaţionale;
b)identificarea fiecărei entităţi constitutive din grupul de întreprinderi multinaţionale, precizând jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală respectiva entitate constitutivă şi, în cazul în care este diferită de respectiva jurisdicţie de rezidenţă fiscală, jurisdicţia potrivit legislaţiei în temeiul căreia este organizată respectiva entitate constitutivă şi natura principalei sau principalelor activităţi economice ale respectivei entităţi constitutive.
(4)Transmiterea are loc în termen de 15 luni de la ultima zi a anului fiscal al grupului de întreprinderi multinaţionale la care se referă raportul pentru fiecare ţară în parte. Primul raport pentru fiecare ţară în parte se transmite pentru anul fiscal al grupului de întreprinderi multinaţionale care începe de la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, în termen de 18 luni de la ultima zi a anului fiscal respectiv.

Art. 2914: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării
(1)În termen de 30 de zile, intermediarii raportează A.N.A.F. informaţii, de care au luat cunoştinţă sau care se află în posesia ori sub controlul lor, cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării.
*) Termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2914 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală, se prorogă şi începe să curgă cel târziu de la 1 ianuarie 2021 pentru aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării puse la dispoziţie în vederea implementării sau care sunt pregătite pentru implementare sau pentru care primul pas în demersul de implementare este făcut în perioada 1 iulie 2020 - 31 decembrie 2020.

(2)În funcţie de momentul la care survine mai întâi oricare dintre cazurile de mai jos, termenul de 30 de zile de la alin. (1) începe să curgă:
a)din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziţie în vederea implementării; sau
b)din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementare; sau
c)din momentul în care a fost făcut primul pas în demersul de implementare a aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.
(3)Prin excepţie de la alin. (1), intermediarii prevăzuţi la al doilea paragraf al art. 286 lit. v) au obligaţia de a raporta A.N.A.F. informaţiile relevante în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care au furnizat ajutor, asistenţă sau consiliere în mod direct sau prin intermediul altor persoane.
*) Termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2914 alin. (3) din Codul de procedură fiscală se prorogă şi începe să curgă cel târziu de la 1 ianuarie 2021 în cazul în care intermediarii prevăzuţi la al doilea paragraf al art. 286 lit. v) din Codul de procedură fiscală furnizează, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistenţă sau consiliere în perioada 1 iulie 2020 - 31 decembrie 2020.

(4)În cazul aranjamentelor comercializabile, intermediarul întocmeşte la fiecare 3 luni un raport prin care furnizează A.N.A.F. informaţiile noi sau actualizate care fac obiectul raportării, prevăzute la alin. (19) lit. a), d), g) şi h), devenite disponibile de la depunerea ultimului raport.
*) Intermediarul întocmeşte primul raport prevăzut la art. 2914 alin. (4) până la data de 30 aprilie 2021.

(5)În cazul în care intermediarul are obligaţia de raportare a informaţiilor cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, atunci aceste informaţii vor fi raportate numai la autorităţile competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:
a)statul membru în care intermediarul îşi are rezidenţa fiscală;
b)statul membru în care intermediarul are un sediu permanent prin intermediul căruia sunt furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;
c)statul membru în care intermediarul este constituit sau de a cărui legislaţie este reglementat;
d)statul membru în care intermediarul este înregistrat într-o asociaţie profesională în legătură cu servicii de natură juridică, fiscală sau de consultanţă.
(6)În cazul în care, potrivit alin. (5), există o obligaţie de raportare multiplă, intermediarul este exonerat de la îndeplinirea acesteia în România dacă deţine şi prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care reiese că aceleaşi informaţii au fost raportate autorităţii competente într-un alt stat membru.
(7)În cazul intermediarilor care, potrivit legii, fac obiectul unei obligaţii de păstrare a secretului profesional, aceştia raportează aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării doar cu acordul scris al contribuabilului relevant.
(8)În lipsa acordului prevăzut la alin. (7):
a)intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, oricărui alt intermediar obligaţia de raportare a informaţiilor prevăzute la alin. (19), cu excepţia avocatului care are calitatea de intermediar;

b)intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, contribuabilului relevant obligaţia de raportare a informaţiilor prevăzute la alin. (19), în cazul în care nu există un alt intermediar.
(9)În cazul în care nu există niciun intermediar, obligaţia de raportare a informaţiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine contribuabilului relevant.
(10)Contribuabilul relevant căruia îi revine obligaţia de raportare raportează informaţiile prevăzute la alin. (19) către A.N.A.F. în termen de 30 de zile. Termenul de 30 de zile începe să curgă din ziua următoare datei în care survine mai întâi oricare dintre momentele următoare:
a)aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziţia respectivului contribuabil relevant în vederea implementării;
b)aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementarea de către contribuabilul relevant;
c)momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare în legătură cu contribuabilul relevant.
*) Termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2914 alin. (10) din Codul de procedură fiscală se prorogă şi începe să curgă cel târziu de la 1 ianuarie 2021 pentru aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării puse la dispoziţie în vederea implementării sau care sunt pregătite pentru implementare sau pentru care primul pas în demersul de implementare este făcut în perioada 1 iulie 2020 - 31 decembrie 2020.

(11)În cazul în care contribuabilul relevant are obligaţia de raportare a informaţiilor privind aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării la autorităţile competente din mai multe state membre, aceste informaţii sunt raportate numai autorităţilor competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:
a)statul membru în care contribuabilul relevant îşi are rezidenţa fiscală;
b)statul membru în care contribuabilul relevant are un sediu permanent care beneficiază de aranjamentul în cauză;
c)statul membru în care contribuabilul relevant obţine venituri sau generează profituri, deşi nu îşi are rezidenţa fiscală şi nici nu are un sediu permanent într-un stat membru;
d)statul membru în care contribuabilul relevant desfăşoară o activitate, deşi nu îşi are rezidenţa fiscală şi nici nu are un sediu permanent într-un stat membru.
(12)În cazul în care, potrivit alin. (11), există o obligaţie de raportare în mai multe state membre, contribuabilul relevant este exonerat de obligaţia de a raporta dacă prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care să rezulte că obligaţia de raportare a fost îndeplinită prin raportarea informaţiile prevăzute la alin. (19) autorităţii competente dintr-un alt stat membru.
(13)În cazul în care există mai mulţi intermediari, obligaţia de raportare a informaţiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine tuturor intermediarilor implicaţi în acelaşi aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. Oricare dintre intermediarii implicaţi în acelaşi aranjament transfrontalier care face obiectul raportării poate fi exonerat de la obligaţia de raportare a informaţiilor prevăzute la alin. (19) către A.N.A.F. dacă deţine dovezi concludente, din care să rezulte dincolo de orice dubiu că informaţiile prevăzute la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A.F. sau către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru de un alt intermediar.

(14)În cazul în care obligaţia de raportare revine contribuabilului relevant, dar există mai mulţi contribuabili relevanţi, contribuabilul relevant care raportează informaţiile potrivit alin. (8) şi (9) este cel care ocupă primul loc în lista de mai jos:
a)contribuabilul relevant care a convenit cu intermediarul cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;
b)contribuabilul relevant care gestionează implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.
(15)Sunt exoneraţi de la îndeplinirea obligaţiei de raportare contribuabilii relevanţi care deţin dovezi concludente din care rezultă dincolo de orice dubiu că informaţiile menţionate la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A.F. sau către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru de un alt contribuabil relevant.

(16)Contribuabilul relevant raportează A.N.A.F. informaţiile cu privire la utilizarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării în fiecare an în care acesta a fost utilizat.
(17)Prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. se aprobă formularul utilizat de intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, în vederea raportării informaţiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării, potrivit alin. (1)-(16).
(18)Ulterior raportării informaţiilor de către intermediarii sau contribuabilii relevanţi, după caz, potrivit alin. (1)-(16), A.N.A.F. comunică autorităţilor competente din celelalte state membre, prin intermediul schimbului automat, informaţiile prevăzute la alin. (19), utilizând formularele-tip şi procedurile specifice în conformitate cu art. 303 şi 304.
(19)Informaţiile comunicate de A.N.A.F. în temeiul alin. (18) includ, după caz, următoarele:
a)identitatea intermediarilor, alţii decât intermediarii exoneraţi de obligaţia de raportare ca urmare a privilegiului profesional legal pe care trebuie să îl respecte potrivit alin. (7), precum şi a contribuabililor relevanţi, inclusiv numele, data şi locul naşterii (în cazul unei persoane fizice), rezidenţa fiscală, NIF ale acestora, şi, dacă este cazul, identitatea persoanelor care sunt întreprinderi asociate cu contribuabilul relevant;

b)detalii privind semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4 care au fost utilizate pentru a determina caracterul raportabil al aranjamentului transfrontalier;
c)un rezumat al conţinutului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscut de regulă, dacă aceasta există, şi o descriere generală a aranjamentelor relevante şi a oricăror alte informaţii care ar putea ajuta autoritatea competentă să evalueze un posibil risc fiscal, fără a duce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial ori a unor informaţii a căror dezvăluire ar fi contrară politicilor publice;

d)data la care prima etapă pentru implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării a fost efectuată sau urmează a fi efectuată;
e)detalii privind dispoziţiile din legislaţia naţională relevantă care constituie baza aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;
f)valoarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;
g)identificarea statului membru al contribuabilului relevant şi a oricăror alte state membre care este probabil să fie vizate de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;
h)identificarea oricărei alte persoane dintr-un stat membru care este probabil să fie afectată de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării, indicând care sunt statele membre de care este legată o astfel de persoană.
(20)Lipsa de reacţie a A.N.A.F. cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării nu implică acceptarea validităţii sau tratamentul fiscal al respectivului aranjament.
(21)Schimbul automat de informaţii are loc în termen de o lună de la sfârşitul trimestrului în care au fost raportate informaţiile prevăzute la alin. (19). A.N.A.F. comunică, prin intermediul schimbului automat, primele informaţii până la data de 30 aprilie 2021.

(22)A.N.A.F. emite şi publică pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliază aspectele referitoare la modul de aplicare a prevederilor anexei nr. 4.

Art. 2915: Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii raportate de Operatorii de platforme
(1)Operatorii de platforme cărora le revine obligaţia de raportare trebuie să îndeplinească procedurile de diligenţă fiscală şi de raportare prevăzute în secţiunile II şi III din anexa nr. 5.
(2)În temeiul procedurilor de diligenţă fiscală şi de raportare prevăzute în secţiunile II şi III din anexa nr. 5, autoritatea competentă din România comunică, prin intermediul schimbului automat şi în termenul prevăzut la alin. (5), autorităţii competente a statului membru de rezidenţă al Vânzătorului raportabil, determinat în temeiul subsecţiunii D din secţiunea II a anexei nr. 5, iar în cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, autorităţii competente a statului membru în care sunt situate bunurile imobile următoarele informaţii referitoare la fiecare Vânzător raportabil:
a)numele, adresa sediului social, NIF-ul şi, dacă este cazul, numărul individual de identificare alocat în temeiul alin. (10) ale Operatorului de platformă care are obligaţia de raportare, precum şi denumirea comercială/denumirile comerciale a(le) Platformei/Platformelor pentru care Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare în cauză raportează informaţii;
b)prenumele şi numele Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică şi denumirea juridică a Vânzătorului raportabil care este o Entitate;
c)adresa principală;
d)orice NIF al Vânzătorului raportabil, inclusiv fiecare stat membru emitent, sau, în absenţa unui NIF, locul naşterii Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică;
e)numărul de înregistrare în Registrul Comerţului al Vânzătorului raportabil care este o Entitate;
f)numărul de identificare în scopuri de TVA al Vânzătorului raportabil, dacă există;
g)data naşterii Vânzătorului raportabil care este o persoană fizică;
h)Numărul de identificare a contului financiar în care se plăteşte sau se creditează Contraprestaţia, în măsura în care acesta este disponibil pentru Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare şi dacă autoritatea competentă din statul membru de rezidenţă al Vânzătorului raportabil, în sensul subsecţiunii D din secţiunea II a anexei nr. 5, nu a informat autorităţile competente din toate celelalte state membre că nu intenţionează să utilizeze Numărul de identificare a contului financiar în acest scop;
i)în cazul în care este diferit de numele Vânzătorului raportabil, pe lângă Numărul de identificare a contului financiar, numele titularului contului financiar în care se plăteşte sau se creditează Contraprestaţia, în măsura în care Operatorul de platformă căruia îi revine obligaţia de raportare cunoaşte acest nume, precum şi orice alte informaţii de identificare financiară a titularului contului respectiv disponibile pentru Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare;
j)fiecare stat membru de rezidenţă al Vânzătorului raportabil, determinat în temeiul subsecţiunii D din secţiunea II a anexei nr. 5;
k)Contraprestaţia totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de raportare şi numărul de Activităţi relevante pentru care aceasta a fost plătită sau creditată;
l)orice onorarii, comisioane sau taxe reţinute sau percepute de Operatorul de platforme care are obligaţia de raportare în fiecare trimestru al Perioadei de raportare.
m)identificatorul Serviciului de Identificare şi statul membru emitent, în cazul în care Operatorul de Platformă care are obligaţia de raportare se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a reşedinţei Vânzătorului prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniunea Europeană pentru a stabili identitatea şi rezidenţa fiscală a Vânzătorului; în astfel de cazuri, nu este necesar să se comunice statului membru emitent al identificatorului Serviciului de Identificare informaţiile menţionate la lit. c)-g).

(3)În cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, se comunică următoarele informaţii suplimentare:
a)adresa fiecărui Bun imobil listat, stabilită pe baza procedurii prevăzute în subsecţiunea E din secţiunea II a anexei nr. 5 şi numărul cărţii funciare respective sau echivalentul acestuia în temeiul dreptului intern al statului membru în care se află Bunul imobil respectiv, dacă este disponibil;
b)Contraprestaţia totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de raportare şi numărul de Activităţi relevante corespunzător fiecărui Bun imobil listat;
c)dacă este disponibil, numărul de zile pentru care a fost închiriat fiecare Bun imobil listat în timpul Perioadei de raportare şi tipul fiecărui Bun imobil listat.
(4)În cazul în care un Operator de platformă care are obligaţia de raportare comunică informaţii incorecte sau incomplete, autoritatea competentă din România îi trimite o notificare acestuia pentru a-i furniza toate informaţiile necesare astfel încât să îşi poată îndeplini obligaţia prevăzută la alin. (2).
(5)Comunicarea în temeiul alin. (2) se efectuează prin intermediul formularului-tip prevăzut la art. 303 alin. (5), în termen de două luni de la încheierea Perioadei de raportare aferente procedurilor de raportare aplicabile Operatorului de platformă care are obligaţia de raportare. Autoritatea competentă din România comunică primele informaţii, în temeiul alin. (2), pentru Perioadele de raportare care încep la 1 ianuarie 2023.
(6)În cazul în care un Vânzător nu comunică informaţiile prevăzute în secţiunea II din anexa nr. 5 nici după primirea a două atenţionări transmise ulterior solicitării iniţiale din partea Operatorului de platformă care are obligaţia de raportare, dar nu înainte de expirarea unui termen de 60 de zile de la solicitarea iniţială, Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare închide contul Vânzătorului şi nu îi permite acestuia să se înregistreze din nou pe platformă sau reţine plata Contraprestaţiei către Vânzător atât timp cât Vânzătorul nu comunică informaţiile solicitate.
(7)Operatorii de platforme care au obligaţia de raportare trebuie să păstreze evidenţa măsurilor întreprinse şi orice informaţii pe care s-au bazat pentru efectuarea procedurii de diligenţă fiscală şi a procedurilor de raportare prevăzute în secţiunile II şi III din anexa nr. 5. Operatorii de platforme care au obligaţia de raportare păstrează aceste evidenţe pentru o perioadă suficient de lungă şi, în orice caz, pentru cel puţin cinci ani, dar nu mai mult de zece ani după încheierea Perioadei de Raportare la care se referă informaţiile.
(8)În vederea verificării respectării de către Operatorii de platforme, care au obligaţia de raportare, a procedurii de diligenţă fiscală şi a procedurilor de raportare prevăzute în secţiunile II şi III din anexa nr. 5, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate efectua verificări şi controale în acest sens. Procedurile administrative şi de punere în aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(9)Prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. se elaborează proceduri administrative de comunicare ulterioară cu Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare în situaţiile în care informaţiile raportate sunt incomplete sau incorecte.
(10)Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare, în sensul lit. b) de la pct. 4, subsecţiunea A, secţiunea I din anexa nr. 5, trebuie să se înregistreze la autoritatea competentă din România sau din oricare alt stat membru în vederea respectării procedurilor de diligenţă fiscală şi de raportare prevăzute în secţiunile II şi III din anexa nr. 5.
În cazul în care Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecţiunea A al secţiunii I din anexa nr. 5 solicită să se înregistreze la autoritatea competentă din România, aceasta îi alocă un număr individual de identificare şi notifică acest număr autorităţilor competente din toate statele membre prin mijloace electronice.
Un Operator de platformă care are obligaţia de raportare poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintrun singur stat membru.
(11)Autoritatea competentă din România poate să reînregistreze un Operator de platformă care are obligaţia de raportare a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu alin. (15) numai dacă acesta furnizează garanţii adecvate privind angajamentul său, respectiv declaraţii pe propria răspundere şi garanţii financiare, de a respecta cerinţele de raportare din Uniunea Europeană, inclusiv orice cerinţă de raportare neîndeplinită. Procedura de aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(12)În cazul în care Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare alege să se înregistreze în România, conform alin. (10), comunică autorităţii competente din România următoarele informaţii:
a)numele;
b)adresa poştală;
c)adresele electronice, inclusiv site-urile web;
d)orice NIF care i s-a emis Operatorului de platformă care are obligaţia de raportare;
e)o declaraţie cu informaţii privind identificarea Operatorului de platformă care are obligaţia de raportare în scopuri de TVA în Uniunea Europeană, în temeiul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
f)statele membre în care Vânzătorii Raportabili sunt rezidenţi în sensul subsecţiunii D, secţiunea II.
(13)După înregistrare, Operatorul de platformă informează autoritatea competentă din România cu privire la orice modificări ale informaţiilor prevăzute la alin. (12).
(14)Dacă un Operator de platformă care are obligaţia de raportare nu respectă obligaţia de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu alin. (15), autoritatea competentă din România ia măsuri efective, proporţionale şi disuasive, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. ţ)-ff) şi alin. (2) lit. k1)-r), pentru a asigura conformarea cu prevederile prezentului articol. Autoritatea competentă din România împreună cu toate celelalte autorităţi ale statelor membre îşi coordonează acţiunile menite să asigure conformitatea, inclusiv, în ultimă instanţă, să împiedice Operatorul de platformă care are obligaţia de raportare să îşi desfăşoare activitatea în cadrul Uniunii.
(15)Dacă un Operator de platformă care are obligaţia de raportare în sensul lit. b) de la pct. 4, subsecţiunea A, secţiunea I din anexa nr. 5, nu respectă obligaţia de raportare prevăzută în anexa nr. 5 după două atenţionări din partea autorităţii competente din România, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. ţ)-ff) şi alin. (2) lit. k1)-r), aceasta îi revocă înregistrarea efectuată în temeiul alin. (10). Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la a doua atenţionare.
(16)În situaţia prevăzută la alin. (14) autoritatea competentă din România solicită furnizorilor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice oprirea accesului la site-ul sau aplicaţia Operatorului de platformă care are obligaţia de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecţiunea A a secţiunii I din anexa nr. 5, până când operatorul respectiv se înregistrează în România sau într-un alt stat membru.
(17)Furnizorii de reţele sau servicii de comunicaţii electronice sunt obligaţi să oprească accesul la site-ul sau aplicaţia Operatorului de platformă care are obligaţia de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecţiunea A a secţiunii I din anexa nr. 5, în termen de 24 de ore de la data primirii solicitării prevăzute la alin. (16).
(18)Atunci când Operatorul de platformă pentru care se aplică măsura prevăzută la alin. (16) se înregistrează în România sau în alt stat membru, autoritatea competentă din România notifică furnizorii de reţele sau servicii de comunicaţii electronice pentru a restabili accesul la site-ul sau aplicaţia Operatorului de platformă în termen de 24 de ore de la notificare.
(19)Autoritatea competentă din România elimină din registrul central un Operator de platformă care are obligaţia de raportare în următoarele cazuri:
a)Operatorul de platformă informează autoritatea competentă din România că nu mai desfăşoară nicio activitate în calitate de Operator de platformă;
b)în absenţa unei notificări în temeiul lit. a), autoritatea competentă din România are motive să creadă că activitatea unui Operator de platformă a încetat;
c)Operatorul de platformă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la pct. 4 lit. b) din subsecţiunea A a secţiunii I din anexa nr. 5;
d)autoritatea competentă din România a revocat înregistrarea în temeiul alin. (15).
(20)Autoritatea competentă din România informează de îndată Comisia Europeană cu privire la orice Operator de platformă în sensul pct. 4 lit. b) din subsecţiunea A a secţiunii I din anexa nr. 5, care îşi începe activitatea de Operator de platformă fără să se înregistreze în conformitate cu prezenta subsecţiune.
(21)În cazul în care autoritatea competentă din România consideră un Operator de Platformă Exclus, în conformitate cu pct. 3 din subsecţiunea A a secţiunii I din anexa nr. 5, notifică acest lucru autorităţilor competente din toate celelalte state membre, inclusiv orice modificări ulterioare.
(22)Autoritatea competentă poate solicita, motivat, Comisiei Europene să stabilească prin intermediul unor acte de punere în aplicare dacă informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informaţii în temeiul unui acord între autoritatea competentă din România şi o jurisdicţie din afara Uniunii, în sensul pct. 7 din subsecţiunea A a secţiunii I din anexa nr. 5, sunt echivalente cu cele precizate în subsecţiunea B a secţiunii III din anexa nr. 5.
(23)În cazul în care autoritatea competentă din România solicită măsura prevăzută la alin. (22), trimite Comisiei Europene o cerere motivată.
(24)La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea competentă din România transmite informaţii suplimentare necesare pentru evaluarea cererii prevăzute la alin. (23).

Art. 2916: Domeniul de aplicare şi condiţiile pentru schimbul automat obligatoriu de informaţii raportate de Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori
(1)Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să îndeplinească cerinţele de raportare şi procedurile de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi III din anexa nr. 6. Formularul utilizat de Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori pentru îndeplinirea cerinţelor de raportare se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(2)În temeiul cerinţelor de raportare aplicabile şi al procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi III din anexa nr. 6, autoritatea competentă din România comunică informaţiile menţionate la alin. (3) aferente perioadelor impozabile care încep la 1 ianuarie 2026, prin intermediul unui schimb automat şi în termenul stabilit la alin. (5), către autorităţile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu măsurile practice adoptate în temeiul art. 304.
(3)Autoritatea competentă din România comunică următoarele informaţii cu privire la fiecare persoană care face obiectul raportării:
a)numele, adresa, statul membru sau statele membre de rezidenţă, după caz, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) şi, în cazul unei persoane fizice, data şi locul naşterii fiecărui Utilizator care face obiectul raportării, iar în cazul oricărei entităţi care, după aplicarea procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunea III din anexa nr. 6, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care Exercită Controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării, numele, adresa, statul membru sau statele membre de rezidenţă, după caz, şi numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale entităţii, precum şi numele, adresa, statul membru sau statele membre de rezidenţă, după caz, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) şi data şi locul naşterii fiecărei persoane care face obiectul raportării, împreună cu rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare persoană care face obiectul raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra entităţii. În cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor raportează unei autorităţi competente care utilizează un Serviciu de Identificare şi se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a rezidenţei Persoanei care face obiectul raportării prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniunea Europeană pentru a stabili identitatea şi rezidenţa fiscală a Persoanei care face obiectul raportării, informaţiile ce se raportează de către autoritatea competentă cu privire la Persoana care face obiectul sunt: numele, identificatorul din Serviciul de Identificare şi statul membru emitent, precum şi rolul (rolurile) în virtutea căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entităţii;
b)numele, adresa, numărul de identificare fiscală (NIF) şi, dacă este disponibil, numărul individual de identificare menţionat la alin. (10) şi Identificatorul global al entităţii juridice ale Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor;
c)pentru fiecare tip de Criptoactiv care face obiectul raportării şi cu care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a efectuat Tranzacţii care fac obiectul raportării în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, dacă este cazul:
1.denumirea completă a tipului de Criptoactiv care face obiectul raportării;
2.suma brută agregată plătită, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac obiectul raportării în contextul achiziţiilor în schimbul monedei fiduciare;
3.suma brută agregată încasată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor în schimbul monedei fiduciare;
4.valoarea justă de piaţă agregată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac obiectul raportării în contextul achiziţiilor în schimbul altor Criptoactive care fac obiectul raportării;
5.valoarea justă de piaţă agregată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor în schimbul altor Criptoactive care fac obiectul raportării;
6.valoarea justă de piaţă agregată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii de Plată cu Amănuntul care fac obiectul raportării;
7.valoarea justă de piaţă agregată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer, în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în cazul acelor Transferuri către Utilizatorul care face obiectul raportării care nu intră sub incidenţa pct. 2 şi 4;
8.valoarea justă de piaţă agregată, numărul agregat de unităţi şi numărul de Tranzacţii care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer, în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, în cazul acelor Transferuri din partea Utilizatorului care fac obiectul raportării care nu intră sub incidenţa pct. 3, 5 şi 6;
9.valoarea justă de piaţă agregată, precum şi numărul agregat de unităţi de Transferuri efectuate de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor către adresele registrelor distribuite, menţionate în Regulamentul (UE) 2023/1.114, despre care nu se ştie că ar fi asociate cu un furnizor de servicii de active virtuale sau cu o instituţie financiară.
10.Suma plătită sau încasată prevăzută la lit. c) pct. 2 şi 3 se raportează în moneda fiduciară în care a fost plătită sau încasată. În cazul în care sumele au fost plătite sau încasate în mai multe monede fiduciare, sumele se comunică într-o singură monedă, convertită la momentul fiecărei tranzacţii care face obiectul raportării, într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.
11.Valoarea justă de piaţă prevăzută la lit. c) pct. 4-9 se determină şi se comunică într-o singură monedă fiduciară, evaluată la momentul fiecărei Tranzacţii care face obiectul raportării într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor.
12.În cadrul informaţiilor comunicate se specifică Moneda Fiduciară în care este raportată fiecare sumă.
(4)În cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor comunică informaţii incorecte sau incomplete în ceea ce priveşte Utilizatorul său de Criptoactive, autoritatea competentă din România îi transmite o notificare acestuia pentru a-i furniza toate informaţiile necesare, în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării, astfel încât să-şi poată îndeplini obligaţia prevăzută la alin. (3).
(5)Comunicarea în temeiul alin. (3) se efectuează prin intermediul formularului-tip electronic prevăzut la art. 303 alin. (5), anual, în termen de 9 luni de la sfârşitul anului calendaristic sau a altei perioade de raportare adecvate la care se referă informaţiile. Primele informaţii se comunică pentru anul calendaristic relevant sau pentru altă perioadă de raportare adecvată începând cu 1 ianuarie 2026.
(6)În cazul în care un Utilizator de Criptoactive nu furnizează informaţiile prevăzute în secţiunea III din anexa nr. 6 nici după primirea a două atenţionări transmise ulterior solicitării iniţiale din partea Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor, dar nu înainte de expirarea unui termen de 60 de zile de la solicitarea iniţială, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi permite Utilizatorului de Criptoactive să efectueze Tranzacţii de Schimb.
(7)Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să păstreze evidenţa măsurilor întreprinse şi a oricăror informaţii pe care s-au bazat în îndeplinirea procedurilor de raportare şi a procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi III din anexa nr. 6. Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori păstrează aceste evidenţe pentru o perioadă suficient de lungă şi, în orice caz, pentru cel puţin cinci ani, dar nu mai mult de zece ani după încheierea perioadei în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor are obligaţia de a raporta informaţiile în cazul în care informaţiile fac obiectul obligaţiei de raportare conform secţiunii II din anexa nr. 6.
(8)În vederea verificării respectării de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori a procedurilor de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi III din anexa nr. 6, A.N.A.F. poate efectua verificări şi în acest sens. Procedurile administrative şi de punere în aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(9)Prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. se aprobă proceduri administrative de comunicare ulterioară cu Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în situaţiile în care informaţiile raportate sunt incorecte sau incomplete.
(10)Operatorul de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit la secţiunea IV subsecţiunea B pct. 3 din anexa nr. 6, trebuie să se înregistreze la autoritatea competentă din România sau din oricare alt stat membru, determinată în conformitate cu secţiunea I subsecţiunea A pct. 2 lit. a), b), c) sau d) sau subsecţiunea B din anexa nr. 6, înainte de sfârşitul perioadei în care trebuie să raporteze informaţiile prevăzute la secţiunea II subsecţiunea B din anexa nr. 6, în vederea respectării procedurilor de raportare prevăzute la alin. (1). În cazul în care Operatorul de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit la secţiunea IV subsecţiunea B pct. 3 din anexa nr. 6, solicită să se înregistreze la autoritatea competentă din România, aceasta îi alocă un număr individual de identificare şi notifică acest număr autorităţilor competente din toate statele membre prin mijloace electronice. Un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintr-un singur stat membru. Fără a aduce atingere, un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit în secţiunea IV subsecţiunea B pct. 3 din anexa nr. 6, nu se înregistrează la autoritatea competentă a unui stat membru în care Operatorul de Criptoactive respectiv nu are obligaţia de a îndeplini cerinţele de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III în temeiul secţiunii I subsecţiunile C, D, E, F, G sau H din anexa nr. 6, în temeiul faptului că cerinţele respective sunt îndeplinite de către Operatorul de Criptoactive respectiv în orice alt stat membru.
(11)Autoritatea competentă din România poate să reînregistreze un Operator de Criptoactive care are obligaţia de raportare a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu alin. (17) numai dacă acesta furnizează garanţii adecvate privind angajamentul său, respectiv declaraţii pe propria răspundere şi garanţii financiare, de a respecta cerinţele de raportare din Uniunea Europeană, inclusiv orice cerinţă de raportare neîndeplinită.
(12)Prevederile alin. (10) nu se aplică Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori definiţi conform secţiunii IV subsecţiunea B pct. 1 din anexa nr. 6.
(13)Autoritatea competentă care acordă autorizaţia Furnizorilor de Servicii de Criptoactive în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1.114 comunică, în mod regulat şi cel târziu până la data de 31 decembrie a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare, A.N.A.F. o listă a tuturor Furnizorilor de Servicii de Criptoactive autorizaţi.
(14)În cazul în care Operatorul de Criptoactive care are obligaţia de raportare alege să se înregistreze în România, conform alin. (10), comunică autorităţii competente din România următoarele informaţii:
a)numele;
b)adresa poştală;
c)adresele electronice, inclusiv site-urile web;
d)orice NIF care s-a emis Operatorului de Criptoactive;
e)statele membre în care Utilizatorii care fac obiectul Raportării sunt rezidenţi în sensul secţiunii III subsecţiunile A şi B din anexa nr. 6;
f)orice Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii Europene menţionată la secţiunea I subsecţiunile C, D, E, F sau H din anexa nr. 6.
(15)După înregistrare, Operatorul de Criptoactive informează autoritatea competentă din România cu privire la orice modificări ale informaţiilor prevăzute la alin. (14).
(16)Autoritatea competentă din România informează de îndată Comisia cu privire la orice Operator de Criptoactive, în sensul secţiunii IV subsecţiunii B pct. 2 din anexa nr. 6, care are utilizatori care fac obiectul Raportării rezidenţi în Uniune fără să fie înregistrat în conformitate cu prezentul articol.
(17)Dacă un Operator de Criptoactive care are obligaţia de raportare nu respectă obligaţia de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu alin. (18), autoritatea competentă din România ia măsuri efective, proporţionale şi disuasive, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. nn) şi alin. (2) lit. v), pentru a asigura conformarea cu prevederile prezentului articol. Autoritatea competentă din România împreună cu toate celelalte autorităţi ale statelor membre îşi coordonează acţiunile menite să asigure conformitatea, inclusiv, în ultimă instanţă, să împiedice Operatorul de Criptoactive care are obligaţia de raportare să îşi desfăşoare activitatea în cadrul Uniunii Europene.
(18)Dacă un Operator de Criptoactive care are obligaţia de raportare în sensul secţiunii II subsecţiunea B din anexa nr. 6 nu respectă obligaţia de raportare prevăzută în anexa nr. 6, după două atenţionări din partea autorităţii competente din România, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) şi (2), aceasta îi revocă înregistrarea efectuată în temeiul alin. (10). Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la a doua atenţionare.
(19)În situaţia prevăzută la alin. (17), Autoritatea competentă din România solicită furnizorilor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice oprirea accesului la site-ul sau aplicaţia Operatorului de Criptoactive care are obligaţia de raportare în sensul subsecţiunii B a secţiunii II din anexa nr. 6, până când operatorul respectiv se înregistrează în România sau într-un alt stat membru.
(20)Furnizorii de reţele sau servicii de comunicaţii electronice sunt obligaţi să oprească accesul la site-ul sau aplicaţia Operatorului de criptoactive care are obligaţia de raportare în sensul subsecţiunii B a secţiunii II din anexa nr. 6, în termen de 24 de ore de la data primirii solicitării prevăzute la alin. (19).
(21)Atunci când Operatorul de criptoactive pentru care se aplică măsura prevăzută la alin. (19) se înregistrează în România sau în alt stat membru, autoritatea competentă din România notifică furnizorii de reţele sau servicii de comunicaţii electronice pentru a restabili accesul la site-ul sau aplicaţia Operatorului de criptoactive în termen de 24 de ore de la notificare.
(22)Autoritatea competentă din România elimină un Operator de Criptoactive din registrul Operatorilor de Criptoactive în următoarele cazuri:
a)Operatorul de Criptoactive informează autoritatea competentă din România cu privire la faptul că nu mai are Utilizatori care fac obiectul Raportării în Uniunea Europeană;
b)în absenţa unei notificări conform lit. a) există motive pentru a presupune că activitatea Operatorului de Criptoactive a încetat;
c)Operatorul de Criptoactive nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute în secţiunea IV subsecţiunea B pct. 2 din anexa nr. 6;
d)autoritatea competentă din România a revocat înregistrarea în temeiul alin. (17).
(23)Autoritatea competentă poate solicita, motivat, Comisiei Europene să stabilească, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informaţii în temeiul unui acord între autoritatea competentă din România şi o jurisdicţie din afara Uniunii Europene corespund celor indicate în secţiunea II punctul B din anexa nr. 6, în sensul secţiunii IV subsecţiunea F pct. 5 din aceeaşi anexă.
(24)În cazul în care autoritatea competentă din România solicită măsura prevăzută la alin. (23) trimite Comisiei Europene o cerere motivată.
(25)La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea competentă din România transmite informaţii suplimentare necesare pentru evaluarea cererii prevăzute la alin. (23).
(26)A.N.A.F. emite şi publică pe pagina de internet proprie ghidul prin care detaliază aspectele referitoare la anexa nr. 6, cu luarea în considerare a comentariilor la Cadrul de raportare privind criptoactivele publicat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

SUBSECŢIUNEA 3:§3. Schimbul spontan de informaţii
Art. 292: Sfera de aplicare şi condiţiile schimbului spontan de informaţii
(1)Autoritatea competentă din România comunică autorităţii competente din orice alt stat membru interesat informaţiile prevăzute la art. 284 alin. (1), în oricare dintre următoarele situaţii:
a)autoritatea competentă din România are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;
b)o persoană impozabilă obţine o reducere sau o scutire de impozit în România, care ar putea determina o mărire a impozitului ori o obligaţie de plată a impozitului într-un alt stat membru;
c)afacerile între o persoană impozabilă din România şi o persoană impozabilă din alt stat membru sunt realizate printr-una sau mai multe ţări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului în România ori în celălalt stat membru sau în amândouă;
d)autoritatea competentă din România are dovezi pe baza cărora presupune că poate avea loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;
e)informaţiile transmise unui stat membru de către autoritatea competentă a altui stat membru au permis obţinerea unor informaţii care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de-al doilea stat membru.
(2)Autoritatea competentă din România poate să comunice, prin schimb spontan, autorităţilor competente din celelalte state membre orice informaţii de care are cunoştinţă şi care pot fi utile acestora.
Art. 293: Termene pentru schimbul spontan de informaţii
(1)Autoritatea competentă din România căreia i se pun la dispoziţie informaţiile prevăzute la art. 292 alin. (1) transmite informaţiile respective autorităţii competente a oricărui alt stat membru interesat, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data la care informaţiile au fost puse la dispoziţie.
(2)Autoritatea competentă din România căreia i se comunică informaţiile în temeiul art. 292 confirmă, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informaţii autorităţii competente care le-a furnizat, fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la primire.
SECŢIUNEA 3:Alte forme de cooperare administrativă
SUBSECŢIUNEA 1:§1. Prezenţa în birourile administrative şi participarea la anchetele administrative
Art. 294: Sfera de aplicare şi condiţii
(1)În scopul realizării schimbului de informaţii prevăzut la art. 284 alin. (1), autoritatea solicitantă a unui stat membru poate cere autorităţii solicitate a unui alt stat membru ca, în conformitate cu normele procedurale prevăzute de cea din urmă, funcţionarii autorizaţi de cea dintâi:
a)să fie prezenţi în birourile în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administrative ale statului membru solicitat;
b)să fie prezenţi în timpul anchetelor administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;
c)să participe la anchetele administrative desfăşurate de statul membru solicitat prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, după caz.
(2)Autoritatea solicitată răspunde la cererea prevăzută la alin. (1) în termen de 60 de zile de la primirea acesteia pentru aşi da acordul sau a-şi comunica refuzul motivat autorităţii solicitante.
În cazul în care informaţiile solicitate sunt incluse în documente la care funcţionarii autorităţii solicitate au acces, funcţionarii autorităţii solicitante primesc copii ale acestor documente.
(3)În cazul în care funcţionarii autorităţii solicitante sunt prezenţi în timpul anchetelor administrative sau participă la anchetele administrative prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, aceştia pot să intervieveze persoane şi să examineze evidenţe, sub rezerva normelor procedurale stabilite de autoritatea solicitată. Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete de a respecta măsurile de control luate de funcţionarii autorităţii solicitante este tratat de către autoritatea solicitată drept un refuz împotriva propriilor săi funcţionari.
(4)Funcţionarii împuterniciţi de autoritatea solicitantă prezenţi în România potrivit alin. (1) trebuie să fie în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea şi calitatea oficială.

SUBSECŢIUNEA 2:§2. Cooperarea administrativă prin efectuarea de controale simultane
Art. 295: Controale simultane
(1)În cazul în care România convine cu unul sau mai multe state membre să efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul propriu, ale uneia ori mai multor persoane care prezintă un interes comun sau complementar, pentru a face schimb cu informaţiile astfel obţinute, sunt aplicabile prevederile alin. (2)-(4).
(2)Autoritatea competentă din România identifică în mod independent persoanele pentru care intenţionează să propună un control simultan. Ea notifică autorităţilor competente din celelalte state membre implicate orice cazuri pentru care propune efectuarea unui control simultan şi indică motivele acestei alegeri, precum şi perioada în care trebuie efectuate aceste controale.
(3)Autoritatea competentă din România decide dacă doreşte să participe la controalele simultane şi confirmă autorităţii competente care a propus controlul simultan acordul său sau îi comunică refuzul său motivat în termen de 60 de zile de la primirea propunerii.

(4)Autoritatea competentă din România desemnează un reprezentant însărcinat cu supravegherea şi coordonarea operaţiunii de control.
Art. 2951: Controale comune
(1)Autoritatea solicitantă dintr-unul sau mai multe state membre poate cere autorităţii solicitate din unul sau mai multe state membre să desfăşoare un control comun într-un mod coordonat, convenit în prealabil, inclusiv în ceea ce priveşte regimul lingvistic.
(2)Autoritatea solicitată din România răspunde la cererea de efectuare a controlului comun în termen de 60 de zile de la primirea acesteia. Autoritatea solicitată din România poate respinge o cerere de efectuare a unui control comun din partea unei autorităţi solicitante dintr-un stat membru din motive justificate.
(3)Atunci când controlul are loc pe teritoriul României, acesta se desfăşoară în conformitate cu normele legale în vigoare. În acest caz, autoritatea solicitată din România desemnează un reprezentant însărcinat cu supravegherea şi coordonarea operaţiunii de control.
(4)Drepturile şi obligaţiile funcţionarilor desemnaţi de statele membre care participă la controlul comun desfăşurat pe teritoriul României se stabilesc în conformitate cu normele legale în vigoare, fără a depăşi sfera competenţelor care le sunt conferite în temeiul legislaţiei propriului stat membru.
(5)Drepturile şi obligaţiile funcţionarilor, desemnaţi de autoritatea competentă din România, care participă la un control comun desfăşurat pe teritoriul altui stat membru sunt cele prevăzute de dreptul intern al statului membru respectiv, cu condiţia ca aceştia să nu exercite nicio competenţă care ar depăşi sfera competenţelor care le sunt conferite în temeiul normelor legale în vigoare din România.
(6)Fără a aduce atingere alin. (1)-(5), atunci când controlul comun se desfăşoară pe teritoriul României:
a)funcţionarii desemnaţi de alte state membre care participă la activităţile controlului comun pot intervieva persoane şi examina evidenţe împreună cu funcţionarii publici ai autorităţii solicitate din România, cu respectarea normelor legale în vigoare;
b)probele colectate în timpul activităţilor controlului comun sunt evaluate în conformitate cu normele legale în vigoare, inclusiv în ceea ce priveşte admisibilitatea lor, precum şi în ceea ce priveşte eventuale proceduri privind plângeri, reexaminări sau căi de atac; şi
c)persoana sau persoanele care fac obiectul unui control comun sau care sunt afectate de acesta beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii ca în cazul unui control la care ar participa numai funcţionarii publici din România, inclusiv în cursul unor eventuale proceduri privind plângeri, reexaminări sau căi de atac.
(7)Atunci când autoritatea competentă din România şi autoritatea competentă din unul sau mai multe state membre desfăşoară un control comun, acestea convin asupra faptelor şi circumstanţelor relevante şi ajung la un acord privind situaţia fiscală a persoanei sau a persoanelor controlate pe baza rezultatelor controlului comun. Constatările controlului comun sunt incluse într-un raport final.
(8)Aspectele asupra cărora autorităţile competente convin sunt reflectate în raportul final şi sunt luate în considerare în cadrul instrumentelor relevante emise de autoritatea competentă din România.
(9)Sub rezerva alin. (7) şi (8), acţiunile întreprinse în urma unui control comun, de autoritatea competentă din România sau de către funcţionarii desemnaţi să participe la controlul comun, precum şi orice alte proceduri, cum ar fi o decizie a autorităţii fiscale, o procedură privind o cale de atac sau soluţionarea aferentă, se desfăşoară conform normelor legale în vigoare.
(10)Persoana sau persoanele supuse unui control comun sunt informate de autoritatea competentă din România cu privire la rezultatul controlului comun, primind inclusiv o copie a raportului final, în termen de 60 de zile de la data emiterii raportului final.

SUBSECŢIUNEA 3:§3. Notificări administrative
Art. 296: Cereri de notificare
(1)La cererea autorităţii competente a unui stat membru, autoritatea competentă din România comunică destinatarului, potrivit art. 47, toate actele şi deciziile emise de autorităţile administrative ale statului membru solicitant şi care se referă la aplicarea pe teritoriul său a legislaţiei privind taxele şi impozitele reglementate de prezentul capitol.
(2)Cererile de notificare precizează obiectul actului sau al deciziei care trebuie notificat(ă) şi indică numele şi adresa destinatarului, precum şi orice alte informaţii care pot facilita identificarea acestuia.
(3)Autoritatea solicitată din România informează de îndată autoritatea solicitantă din alt stat membru cu privire la răspunsul său la cererea respectivă şi îi comunică, în special, data la care actul sau decizia a fost notificat(ă) destinatarului.
(4)Autoritatea solicitantă din România formulează o cerere de notificare în temeiul prezentului articol numai în cazul în care nu este în măsură să efectueze notificarea potrivit normelor care reglementează notificarea instrumentelor în cauză în România sau în cazul în care o astfel de notificare ar cauza dificultăţi disproporţionate. Autoritatea competentă din România poate transmite orice document, prin scrisoare recomandată sau prin sisteme electronice de transmitere la distanţă, în mod direct unei persoane aflate pe teritoriul unui alt stat membru.
SUBSECŢIUNEA 4:§4. Rezultatul utilizării informaţiilor
Art. 297: Condiţii
(1)În cazul în care autoritatea competentă din România furnizează informaţii în temeiul art. 288 sau art. 292, aceasta poate solicita autorităţii competente care primeşte informaţiile să transmită rezultatul utilizării informaţiilor primite. În cazul în care i se solicită un asemenea răspuns, autoritatea competentă din România care a primit informaţiile transmite autorităţii competente care a furnizat informaţiile rezultatul utilizării informaţiilor, fără a aduce atingere normelor privind secretul fiscal şi protecţia datelor, aplicabile în România, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 3 luni de la momentul în care se cunoaşte rezultatul utilizării informaţiilor solicitate.
(2)Autoritatea competentă din România transmite anual celorlalte state membre rezultatul utilizării informaţiilor ce fac obiectul schimbului automat de informaţii, potrivit măsurilor practice convenite bilateral.
SUBSECŢIUNEA 5:§5. Schimbul de experienţă şi de bune practici
Art. 298: Sfera de aplicare şi condiţii
(1)Împreună cu Comisia Europeană şi celelalte state membre, autoritatea competentă din România examinează şi evaluează cooperarea administrativă prevăzută de prezentul capitol şi fac schimb de experienţă în scopul îmbunătăţirii acestei cooperări şi, dacă este cazul, al elaborării unor norme în domeniile respective.
(2)Alături de Comisia Europeană şi celelalte state membre, autoritatea competentă din România poate elabora orientări cu privire la orice aspect considerat necesar pentru schimbul de bune practici şi schimbul de experienţă.
SECŢIUNEA 4:Condiţii aplicabile cooperării administrative
Art. 299: Transmiterea de informaţii şi documente
(1)Informaţiile comunicate între România şi alte state membre potrivit prezentului capitol intră sub incidenţa secretului profesional şi se bucură de protecţia conferită informaţiilor de acest tip în temeiul legislaţiei din România. Astfel de informaţii pot fi utilizate pentru evaluarea, administrarea şi aplicarea legislaţiei din România referitoare la taxele şi impozitele prevăzute la art. 285, la TVA, la alte impozite indirecte, la taxele vamale şi la combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului. Aceste informaţii pot fi utilizate, de asemenea, pentru stabilirea şi recuperarea altor taxe şi impozite prevăzute la art. 311 sau pentru stabilirea şi recuperarea contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială. De asemenea, acestea pot fi folosite în legătură cu procedurile judiciare şi administrative care pot implica sancţiuni, iniţiate ca urmare a încălcării legislaţiei fiscale, fără a aduce atingere normelor şi dispoziţiilor generale care reglementează drepturile făptuitorului, suspectului sau inculpatului ori contravenientului, precum şi ale martorilor în cadrul acestor proceduri.

(2)Informaţiile şi documentele primite de România potrivit prezentului capitol pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1), cu permisiunea autorităţii competente a statului membru care comunică informaţii potrivit prezentului capitol şi numai în măsura în care acest lucru este permis în temeiul legislaţiei din România. O astfel de permisiune se acordă de România dacă informaţiile pot fi utilizate în scopuri asemănătoare în România.
(21)Autoritatea competentă din România poate comunica autorităţilor competente din toate celelalte state membre o listă cu scopurile pentru care se pot utiliza informaţiile şi documentele, în afară de cele prevăzute la alin. (1), în conformitate cu legislaţia din România. Autoritatea competentă din orice alt stat membru poate utiliza informaţiile transmise de autoritatea competentă din România pentru oricare dintre aceste scopuri, fără a mai fi necesară permisiunea prevăzută la alin. (2).
(22)Atunci când autoritatea competentă din România primeşte informaţii şi documente, aceasta le poate utiliza fără permisiunea prevăzută la alin. (2) pentru oricare dintre scopurile enumerate într-o listă comunicată de către statul membru care transmite informaţiile.

(23)Autoritatea competentă din România poate să utilizeze informaţiile şi documentele primite fără permisiunea menţionată la alin. (2) în orice scop care face obiectul unui act întemeiat pe art. 215 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi să le comunice în acest scop autorităţii competente responsabile cu măsurile restrictive din statul membru în cauză.

(3)Dacă autoritatea competentă din România consideră că informaţiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru pot fi utile, în scopurile prevăzute la alin. (1), autorităţii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urmă, cu condiţia ca această partajare să respecte normele şi procedurile prevăzute de prezentul capitol. Autoritatea competentă din România informează autoritatea competentă a statului membru din care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a partaja informaţiile respective unui stat membru terţ. În situaţia în care România este stat membru din care provin informaţiile, aceasta se poate opune partajării informaţiilor respective în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii comunicării din partea statului membru care doreşte să transmită informaţiile.

(4)Permisiunea de a utiliza potrivit alin. (2) informaţiile transmise în temeiul alin. (3) poate fi acordată numai de către autoritatea competentă din România.
(5)Informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente, precum şi copiile certificate sau extrasele din aceste documente, obţinute de autoritatea solicitată din alt stat membru şi comunicate autorităţii solicitante din România în temeiul prezentului capitol, pot fi invocate ca dovezi de către organismele competente din România, în acelaşi mod ca informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente similare furnizate de o autoritate din România.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (1)-(4), informaţiile comunicate de statele membre între ele în temeiul art. 2913 sunt utilizate în scopul evaluării riscurilor de nivel înalt aferente preţurilor de transfer şi a riscurilor aferente erodării bazei impozabile şi transferului profiturilor, inclusiv al evaluării riscului de neconformare de către membrii grupului de întreprinderi multinaţionale la normele aplicabile în materie de preţuri de transfer şi, după caz, în scopul analizelor economice şi statistice.
(7)Ajustarea preţurilor de transfer de către autorităţile fiscale din statul membru destinatar nu se bazează pe informaţiile care fac obiectul schimbului în temeiul art. 2913.
(8)Autoritatea competentă din România poate utiliza informaţiile primite, în temeiul art. 2913, de la celelalte autorităţi competente din statele membre, ca bază pentru efectuarea de cercetări suplimentare ale acordurilor prealabile privind preţul de transfer prevăzute la art. 52, ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale altor aspecte de natură fiscală în cursul unui control fiscal şi pot fi făcute ajustări corespunzătoare ale venitului impozabil al entităţii constitutive.

Art. 300: Limite
(1)Autoritatea solicitată din România furnizează autorităţii solicitante dintr-un alt stat membru informaţiile prevăzute la art. 288, cu condiţia ca autoritatea solicitantă să fi epuizat sursele uzuale de informaţii pe care le-ar fi putut utiliza în această situaţie pentru a obţine informaţiile solicitate, fără a risca să pună în pericol atingerea scopului urmărit. Autoritatea solicitantă din România solicită informaţiile prevăzute la art. 288 autorităţii solicitate din alt stat membru numai în situaţia în care au fost epuizate sursele uzuale de informaţii pe care le-ar fi putut utiliza în această situaţie pentru a obţine informaţiile solicitate, fără a risca să pună în pericol atingerea scopului urmărit.
(2)Prezentul capitol nu impune României obligaţia de a efectua anchete sau de a comunica informaţii, în cazul în care efectuarea acestor anchete sau obţinerea informaţiilor respective pentru propriile scopuri ar fi contrară legislaţiei din România.
(3)Autoritatea competentă din România poate refuza să furnizeze informaţii, în cazul în care statul membru solicitant nu este în măsură, din motive juridice, să furnizeze informaţii similare.
(4)Furnizarea de informaţii poate fi refuzată în cazul în care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
(5)Autoritatea solicitată din România comunică autorităţii solicitante din alt stat membru motivele refuzului de a răspunde la cererea de informaţii.
Art. 301: Obligaţii
(1)În cazul în care un stat membru solicită informaţii în temeiul prezentului capitol, România recurge la mecanismul său de colectare de informaţii pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă acestea nu îi sunt necesare pentru propriile scopuri fiscale. Această obligaţie nu aduce atingere art. 300 alin. (2)-(4), ale căror dispoziţii nu pot fi în niciun caz interpretate în sensul autorizării României să refuze furnizarea informaţiilor pentru motivul că acestea nu prezintă un interes naţional.
(2)Prevederile art. 300 alin. (2) şi (4) nu pot fi în niciun caz interpretate ca permiţând autorităţii solicitate din România să refuze furnizarea de informaţii pentru motivul că aceste informaţii sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de o persoană desemnată sau care acţionează în calitate de agent ori de administrator sau că informaţiile respective se referă la participaţiile la capitalul unei persoane.
(3)Fără a aduce atingere alin. (2), România poate refuza transmiterea informaţiilor solicitate în cazul în care aceste informaţii se referă la perioade de impozitare dinainte de data de 1 ianuarie 2011, iar transmiterea unor astfel de informaţii ar fi putut fi refuzată în temeiul art. 8 alin. (1) din Directiva 77/799/CEE din 19 decembrie 1977 privind asistenţa reciprocă acordată de autorităţile competente din statele membre în domeniul impozitării directe şi al impozitării primelor de asigurare, dacă ar fi fost solicitate înainte de data de 11 martie 2011.
(4)Autoritatea competentă din România elaborează proceduri interne în vederea instituirii unui mecanism eficace prin care se garantează utilizarea şi valorificarea informaţiilor obţinute în urma raportării sau a schimbului de informaţii prevăzute la art. 291-2916.

Art. 302: Lărgirea cooperării extinse oferite unei ţări terţe
În cazul în care România oferă unei ţări terţe o cooperare mai extinsă decât cea prevăzută de prezentul capitol, România nu poate refuza o astfel de cooperare extinsă cu niciunul dintre celelalte state membre care doresc să iniţieze o astfel de cooperare extinsă reciprocă cu România.
Art. 303: Formulare-tip şi formate electronice
(1)Cererile de informaţii şi de anchete administrative formulate potrivit art. 288 şi răspunsurile aferente, confirmările de primire, cererile de informaţii generale suplimentare şi declaraţiile de incapacitate sau de refuz formulate în temeiul art. 290 se trimit, în măsura posibilului, pe baza unui formular-tip adoptat de Comisia Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 5 şi 10 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie. Formularele-tip pot fi însoţite de rapoarte, declaraţii sau orice alte documente, precum şi de copii certificate ori de extrase din acestea.
(2)Formularul-tip prevăzut la alin. (1) include cel puţin următoarele informaţii care trebuie furnizate de către autoritatea solicitantă:
a)identitatea persoanei care face obiectul examinării sau al anchetei şi, în cazul cererilor referitoare la grupuri, astfel cum sunt prevăzute la art. 2881 alin. (3), o descriere detaliată a grupului;
b)scopul fiscal pentru care se solicită informaţia.

(3)În măsura în care se cunosc şi în acord cu evoluţiile internaţionale, autoritatea solicitantă din România poate furniza numele şi adresa oricărei persoane despre care se crede că deţine informaţiile solicitate, precum şi orice element care poate facilita colectarea de informaţii de către autoritatea solicitată din alt stat membru.
(4)Informaţiile comunicate în mod spontan şi confirmarea primirii acestora, prevăzute la art. 292 şi, respectiv, la art. 293, cererile de notificări administrative prevăzute la art. 296, rezultatul utilizării informaţiilor prevăzut la art. 297 şi comunicările prevăzute la art. 299 alin. (2) şi (3) şi la art. 307 alin. (2), se transmit prin intermediul formularelor-tip adoptate de Comisia Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(5)Schimbul automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 291 şi 2915 se efectuează utilizând un format electronic standardizat elaborat pentru facilitarea unui astfel de schimb automat de informaţii, adoptat de Comisia Europeană în conformitate cu procedura prevăzută la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(6)Schimbul automat de informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer în temeiul art. 2911 se efectuează utilizând formularul-tip adoptat de Comisia Europeană.
(61)Schimbul automat de informaţii privind criptoactivele care fac obiectul raportării în temeiul art. 2916 se efectuează utilizând formularul-tip electronic stabilit de Comisia Europeană.

(7)A.N.A.F. comunică informaţiile prevăzute la art. 2911, 2913, 2914 şi 2916 în limba română. În funcţie de regimul lingvistic adoptat de Comisia Europeană, în temeiul art. 20 alin. (5) primul paragraf din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2016/881 din 25 mai 2016 şi, respectiv, Directiva (UE) 2018/822 din 25 mai 2018 şi, respectiv, Directiva (UE) 2023/2.226 din 17 octombrie 2023, A.N.A.F. comunică elementele esenţiale ale informaţiilor respective şi într-o altă limbă oficială a Uniunii Europene.

(8)Schimbul de informaţii automat cu privire la raportul pentru fiecare ţară în parte în conformitate cu prevederile art. 2913 se efectuează utilizând formularul-tip aprobat prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

Art. 304: Măsuri practice
(1)Informaţiile comunicate în temeiul prezentului capitol se furnizează, în măsura posibilului, prin mijloace electronice, utilizând reţeaua CCN.
(2)În situaţia în care Comisia Europeană efectuează orice adaptare a reţelei CCN, România este responsabilă să efectueze orice adaptare a sistemelor sale necesară pentru a permite schimbul de informaţii de acest tip prin intermediul reţelei CCN şi să asigure securitatea sistemelor sale. Autoritatea competentă din România notifică fiecărei persoane care face obiectul raportării încălcarea securităţii datelor sale atunci când respectiva încălcare este de natură să afecteze în mod negativ protecţia datelor cu caracter personal sau a vieţii private a persoanei în cauză. România renunţă la orice cerere de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentului capitol, exceptând, după caz, cheltuielile cu onorariile plătite experţilor.
(3)Cererile de cooperare, inclusiv cererile de notificare, şi documentele anexate pot fi redactate în orice limbă aleasă de comun acord de autoritatea solicitată şi autoritatea solicitantă. Cererile respective sunt însoţite de o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru al autorităţii solicitate numai în situaţii speciale, când autoritatea solicitată motivează cererea de traducere.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), informaţiile comunicate în temeiul art. 2913 alin. (2) se furnizează exclusiv prin mijloace electronice utilizând reţeaua CCN.

(41)Informaţiile comunicate în temeiul art. 2911 alin. (1) şi (2), art. 2914 alin. (18) şi (19) şi art. 2916 alin. (2) şi (3) se furnizează în conformitate cu alin. (1).

(5)Autoritatea competentă din România are acces la interfaţa centrală securizată dezvoltată de Comisia Europeană în temeiul art. 21 alin. (7) din Directiva 2011/16/UE.

Art. 305: Obligaţii speciale
Autoritatea competentă din România dispune toate măsurile necesare pentru:
a)a asigura o coordonare internă eficace a măsurilor de organizare prevăzute la art. 287;
b)a stabili o cooperare directă cu autorităţile celorlalte state membre, prevăzute la art. 287;
c)a asigura buna funcţionare a sistemului de cooperare administrativă prevăzut de prezentul capitol.
d)a păstra evidenţele informaţiilor primite prin intermediul schimbului automat de informaţii în temeiul art. 291-2916 pentru o perioadă care nu depăşeşte perioada necesară, dar în niciun caz mai puţin de cinci ani de la data primirii lor.

Art. 3051
(1)România se asigură că unei entităţi raportoare i se permite să obţină confirmarea prin mijloace electronice a valabilităţii informaţiilor referitoare la NIF al oricărui contribuabil care face obiectul schimbului de informaţii în temeiul art. 291-2916. Confirmarea informaţiilor referitoare la NIF poate fi solicitată numai în scopul validării corectitudinii datelor menţionate la art. 291 alin. (1) şi (4), art. 2911 alin. (8), art. 2913 alin. (3), art. 2914 alin. (19), art. 2915 alin. (2) şi art. 2916 alin. (3).
(2)Autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune ca NIF al persoanelor sau entităţilor raportate, emis de statul membru de rezidenţă, să fie raportat de entitatea raportoare sau de persoana raportoare şi să fie comunicat acesteia atunci când se impune.
(3)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2030 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune obligaţia ca NIF al rezidenţilor emis de statul membru de rezidenţă să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la art. 291 alin. (1) lit. a), b) şi d), în măsura în care aceste informaţii se referă la categorii de venituri şi de capital cu privire la care ar fi fost comunicate informaţii chiar dacă NIF nu ar fi fost disponibil.
(4)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România ia măsurile necesare pentru a impune obligaţia ca NIF al persoanelor şi entităţilor emise de statul membru de rezidenţă să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la art. 2911 alin. (8) lit. a) şi k), precum şi al persoanelor şi entităţilor raportate în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la art. 2913 alin. (3) lit. b) şi la art. 2914 alin. (19) lit. h).
(5)Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, autoritatea competentă din România include, în cazul în care a fost obţinut, NIF al persoanelor şi entităţilor emis de statul membru de rezidenţă, în comunicarea informaţiilor menţionate la art. 2911 alin. (8) lit. a) şi k), precum şi al persoanelor şi entităţilor raportate în comunicarea informaţiilor menţionate la art. 2913 alin. (3) lit. b) şi la art. 2914 alin. (19) lit. h).
(6)Procedurile administrative corespunzătoare ducerii la îndeplinire a prevederilor alin. (3)-(5) se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

SECŢIUNEA 5:Relaţiile cu Comisia Europeană
Art. 306: Evaluare
(1)Autoritatea competentă din România examinează şi evaluează funcţionarea sistemului de cooperare administrativă prevăzut de prezentul capitol.
(2)Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene orice informaţii pertinente necesare pentru evaluarea eficacităţii cooperării administrative prevăzute de prezentul capitol în ceea ce priveşte combaterea fraudei şi a evaziunii fiscale.
(3)Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene o evaluare anuală a eficacităţii cooperării administrative prevăzute de prezentul capitol, inclusiv în scopul combaterii evaziunii fiscale şi al evitării obligaţiilor fiscale, precum şi rezultatele practice obţinute, utilizând formularul şi condiţiile de transmitere adoptate de către Comisia Europeană, conform art. 23 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011.

(31)Autoritatea competentă din România transmite datele statistice prevăzute în lista elaborată de Comisia Europeană potrivit art. 23 alin. (4) din Directiva 2011/16/UE.

(4)[textul din Art. 306, alin. (4) din titlul X, capitolul I, sectiunea 5 a fost abrogat la 01-ian-2017 de Art. II, punctul 24. din Ordonanta urgenta 84/2016]
Art. 3061: Confidenţialitatea informaţiilor
(1)Informaţiile comunicate Comisiei Europene de către autoritatea competentă din România în temeiul art. 306, precum şi orice raport sau document elaborat de Comisia Europeană pe baza acestor informaţii pot fi transmise altor state membre. Informaţiile transmise intră sub incidenţa secretului de serviciu şi beneficiază de protecţia acordată informaţiilor asemănătoare conform legislaţiei interne a statului membru care le-a primit.
(2)Rapoartele şi documentele întocmite de Comisia Europeană, prevăzute la alin. (1), pot fi utilizate de România doar în scopuri analitice, nu se publică şi nici nu se pun la dispoziţia unei alte persoane sau a unui alt organism fără acordul expres al Comisiei Europene.

SECŢIUNEA 6:Relaţiile cu ţările terţe
Art. 307: Schimbul de informaţii cu ţările terţe
(1)În cazul în care autoritatea competentă din România primeşte de la o ţară terţă informaţii care sunt în mod previzibil relevante pentru administrarea şi aplicarea legislaţiei române în privinţa taxelor şi impozitelor prevăzute la art. 285, autoritatea competentă din România poate, în măsura în care acest lucru este permis în temeiul unui acord cu ţara terţă respectivă, să comunice aceste informaţii autorităţilor competente ale statelor membre pentru care ar putea fi utile şi oricărei autorităţi solicitante din alt stat membru.
(2)Autoritatea competentă din România poate transmite unei ţări terţe, potrivit normelor interne privind comunicarea datelor cu caracter personal către ţările terţe, informaţii obţinute în temeiul prezentului capitol, dacă toate condiţiile de mai jos sunt îndeplinite:
a)autoritatea competentă a statului membru din care provin informaţiile şi-a dat acordul cu privire la comunicarea acestora;
b)ţara terţă în cauză s-a angajat să coopereze pentru strângerea dovezilor care să ateste caracterul neregulamentar sau ilegal al tranzacţiilor care sunt susceptibile să contravină legislaţiei fiscale ori să constituie o încălcare a acesteia.
SECŢIUNEA 7:Dispoziţii generale şi finale
Art. 308: Protecţia datelor
(1)Orice schimb de informaţii efectuat în temeiul prezentului capitol se realizează cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), cu modificările ulterioare. Cu toate acestea, în scopul aplicării corecte a prezentului capitol, operatorii de date din România prevăzuţi la alin. (2) restrâng domeniul de aplicare a obligaţiilor şi drepturilor prevăzute la art. 13, la art. 14 alin. (1) şi la art. 15 din Regulamentul (UE) 2016/679 în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. (e) din regulamentul respectiv.
(2)Instituţiile financiare raportoare, intermediarii, Operatorii de platforme care au obligaţia de raportare, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori şi autorităţile competente din România sunt consideraţi operatori de date care acţionează individual sau în comun atunci când, acţionând individual sau în comun, stabilesc scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal în sensul Regulamentului (UE) 2016/679.

(3)Fără a aduce atingere alin. (1), fiecare Instituţie financiară raportoare, intermediar, Operator de platformă, sau, după caz, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să:
a)informeze fiecare persoană vizată că informaţiile care o privesc vor fi colectate şi transferate în conformitate cu prezentul capitol; şi
b)comunice fiecărei persoane vizate toate informaţiile pe care aceasta are dreptul să le primească de la operatorul de date, în timp util, astfel încât persoana respectivă să aibă suficient timp să îşi exercite drepturile în materie de protecţie a datelor şi, în orice caz, înainte de raportarea informaţiilor.

(4)Fără a aduce atingere alin. (3) lit. b), Operatorii de platforme care au obligaţia de raportare trebuie să informeze Vânzătorii raportabili în legătură cu Contraprestaţia raportată.
(5)În cazul în care în România are loc o încălcare a securităţii datelor, autoritatea competentă din România raportează fără întârziere Comisiei Europene încălcarea securităţii datelor şi eventuale măsuri de remediere ulterioare.
(6)În cazul în care în România are loc o încălcare a securităţii datelor, autorităţile competente din România investighează, opresc şi remediază încălcarea securităţii datelor şi solicită Comisiei Europene, printr-o cerere scrisă, suspendarea accesului la platforma comună bazată pe reţeaua comună de telecomunicaţii (CCN) în sensul prezentului capitol, dacă încălcarea securităţii datelor nu poate fi oprită imediat şi în mod corespunzător.
Autoritatea competentă din România raportează Comisiei Europene remedierea încălcării securităţii datelor pentru ca aceasta să îi poată restabili accesul la CCN.
(7)Autoritatea competentă din România poate suspenda schimbul de informaţii către statul/statele membru/membre al/ale Uniunii Europene în care a avut loc încălcarea securităţii datelor, notificând în scris Comisia Europeană şi statul/statele membru/membre al/ale Uniunii Europene în cauză. O astfel de suspendare are efect imediat.
Autoritatea competentă din România poate solicita Comisiei Europene să verifice în comun dacă încălcarea securităţii datelor a fost remediată cu succes de către statul în care a avut loc încălcarea securităţii datelor.
(8)Autoritatea competentă din România împreună cu autorităţile competente din celelalte state membre, asistate de Comisia Europeană, convin asupra modalităţilor practice necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv asupra unor proceduri de gestionare a încălcărilor securităţii datelor care sunt aliniate la bunele practici recunoscute la nivel internaţional, şi, după caz, asupra unui acord comun între operatori de date, a unui acord între operatorul de date şi persoana împuternicită de operator sau a unor modele ale acestora.

Art. 309: Păstrarea informaţiilor
Informaţiile prelucrate în conformitate cu prezentul capitol se păstrează o perioadă care nu depăşeşte perioada necesară pentru atingerea obiectivelor prezentului capitol şi, în orice caz, în conformitate cu legislaţia din România referitoare la termenele de prescripţie, ale fiecărui operator de date.
CAPITOLUL II:Asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 310: Scopul
Prezentul capitol stabileşte norme privind asistenţa în vederea recuperării în România a unor creanţe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum şi asistenţa în vederea recuperării într-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanţelor stabilite în România.
Art. 311: Sfera de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică următoarelor creanţe:
a)tuturor taxelor, impozitelor şi drepturilor de orice fel prelevate de către un stat membru sau în numele acestuia ori de către subdiviziunile sale teritoriale sau administrative, inclusiv autorităţi locale, sau în numele acestora ori în numele Uniunii Europene;
b)rambursărilor, intervenţiilor şi altor măsuri care fac parte din sistemul de finanţare integrală sau parţială a Fondului European de Garantare Agricolă (FEGA) şi a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), inclusiv sumelor care se percep în legătură cu aceste acţiuni;
c)prelevărilor şi altor drepturi prevăzute în cadrul organizării comune a pieţei din sectorul zahărului.
(2)Prezentul capitol se aplică şi pentru:
a)sancţiunile administrative, amenzile, taxele şi suprataxele în legătură cu creanţele pentru care se poate solicita asistenţă reciprocă potrivit alin. (1), care sunt stabilite de autorităţile administrative responsabile de perceperea taxelor, impozitelor sau drepturilor în cauză ori de desfăşurarea de anchete administrative în privinţa acestora sau care sunt confirmate de organismele administrative sau judiciare la cererea autorităţilor administrative menţionate;
b)taxele pentru certificate şi alte documente similare emise în legătură cu procedurile administrative privind taxele, impozitele şi drepturile;
c)obligaţiile fiscale accesorii şi costurile în legătură cu creanţele pentru care poate fi solicitată asistenţă reciprocă potrivit alin. (1) ori potrivit lit. a) sau b) a prezentului alineat, după caz.
(3)Prezentul capitol nu se aplică:
a)contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială care trebuie plătite fie statului membru sau unei subdiviziuni a acestuia, fie instituţiilor de securitate socială de drept public;
b)taxelor care nu sunt prevăzute la alin. (2);
c)drepturilor de natură contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru utilităţi publice;
d)sancţiunilor cu caracter penal impuse în cadrul unei proceduri penale sau altor sancţiuni cu caracter penal care nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) lit. a).
Art. 312: Definiţii
În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a)autoritate solicitantă - un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru care transmite o cerere de asistenţă cu privire la o creanţă prevăzută la art. 311;
b)autoritate solicitată - un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru căruia îi este transmisă o cerere de asistenţă;
c)persoană - orice persoană fizică sau juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu are personalitate juridică, ce deţine ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care fac obiectul prezentului capitol;
d)mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, şi stocarea datelor şi utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
e)reţea RCC - platforma comună bazată pe reţeaua comună de comunicaţii (RCC) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru toate transmisiile prin mijloace electronice între autorităţile competente din domeniul vamal şi fiscal.
Art. 313: Autoritatea competentă din România
(1)Autorităţile competente din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:
a)A.N.A.F., pentru creanţele prevăzute la art. 311 alin. (1) lit. a) şi b);
b)Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, pentru creanţele prevăzute la art. 311 alin. (1) lit. c).
(2)Autorităţile prevăzute la alin. (1) sunt competente şi pentru asistenţă la recuperarea creanţelor prevăzute la art. 311 alin. (2), aferente creanţelor principale pentru a căror asistenţă la recuperare sunt competente.
(3)Prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. se desemnează biroul central de legătură, care este responsabil pentru contactele cu alte state membre în domeniul asistenţei reciproce care face obiectul prezentului capitol, precum şi pentru contactele cu Comisia Europeană.
(4)Autorităţile competente din România pot desemna birouri de legătură care să fie responsabile de contactele cu alte state membre în materie de asistenţă reciprocă în ceea ce priveşte unul sau mai multe tipuri sau categorii specifice de taxe, impozite şi drepturi prevăzute la art. 311.
(5)În cazul în care un birou de legătură primeşte o cerere de asistenţă reciprocă ce necesită măsuri care nu ţin de competenţa ce i-a fost atribuită, acesta înaintează cererea, fără întârziere, biroului competent, dacă este cunoscut, sau biroului central de legătură şi informează autoritatea solicitantă în consecinţă.
(6)Autorităţile competente din România informează Comisia Europeană cu privire la biroul său central de legătură şi la orice birouri de legătură pe care le-a desemnat.
(7)Toate comunicările sunt trimise de către biroul central de legătură sau în numele acestuia, de la caz la caz, cu acordul biroului central de legătură, asigurându-se eficienţa comunicării.
SECŢIUNEA 2:Schimbul de informaţii
Art. 314: Furnizarea de informaţii
(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată furnizează orice informaţii pe care le apreciază că sunt relevante pentru autoritatea solicitantă, în vederea recuperării creanţelor sale prevăzute la art. 311. În scopul furnizării acestor informaţii, autoritatea solicitată asigură realizarea oricăror anchete administrative necesare pentru obţinerea acestora.
(2)Autoritatea solicitată nu este obligată să furnizeze informaţii:
a)pe care nu le-ar putea obţine în vederea recuperării creanţelor similare născute în statul membru solicitat;
b)care ar divulga un secret comercial, industrial sau profesional;
c)a căror divulgare ar aduce atingere securităţii statului membru solicitat sau care ar fi contrare ordinii publice a acestuia.
(3)Autoritatea solicitată nu poate refuza furnizarea de informaţii pentru motivul că aceste informaţii sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de o persoană desemnată sau care acţionează în calitate de agent ori de administrator sau că informaţiile respective se referă la participaţiile la capitalul unei persoane.
(4)Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele de refuz al unei cereri de informaţii.
Art. 315: Schimbul de informaţii fără cerere prealabilă
În cazul în care urmează să se efectueze o rambursare/restituire de impozite, taxe sau drepturi, altele decât taxa pe valoarea adăugată, către o persoană stabilită ori având domiciliul într-un alt stat membru, statul membru din care urmează să se efectueze rambursarea/restituirea poate informa statul membru unde este stabilită sau unde îşi are domiciliul persoana respectivă cu privire la rambursarea/restituirea ce urmează a se efectua.
Art. 316: Prezenţa în birourile administrative şi participarea la anchetele administrative
(1)Prin acord între autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată şi în concordanţă cu procedurile stabilite de autoritatea solicitată, funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantă pot, în vederea promovării asistenţei reciproce prevăzute de prezentul capitol:
a)să fie prezenţi în birourile în care autorităţile administrative ale statului membru solicitat îşi desfăşoară activitatea;
b)să fie prezenţi la anchetele administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;
c)să însoţească funcţionarii competenţi din statul membru solicitat în cursul procedurilor judiciare din respectivul stat membru.
(2)Acordul prevăzut la alin. (1) lit. b) poate prevedea ca funcţionarii din statul membru solicitant să poată intervieva persoane şi examina registre, în cazul în care legislaţia în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru.
(3)Funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantă care utilizează posibilităţile oferite prin alin. (1) şi (2) sunt în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea şi calitatea oficială.
SECŢIUNEA 3:Asistenţă pentru notificarea documentelor
Art. 317: Cererea de notificare a anumitor documente referitoare la creanţe
(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată notifică persoanei căreia îi sunt destinate, denumită în continuare destinatar, toate actele şi deciziile, inclusiv pe cele de natură judiciară, privind o creanţă sau recuperarea acesteia, emise de statul membru solicitant.
(2)Cererea de notificare prevăzută la alin. (1) este însoţită de un formular-tip care conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)numele, adresa şi orice alte informaţii utile pentru identificarea destinatarului;
b)scopul notificării şi termenul în care aceasta ar trebui efectuată;
c)o descriere a documentelor anexate, a tipului de creanţă şi a valorii creanţei pentru care se formulează cererea;
d)numele, adresa şi alte date de contact cu privire la biroul responsabil de documentele anexate şi, în cazul în care este diferit, biroul de la care se pot obţine informaţii suplimentare privind documentele notificate sau posibilităţile de a contesta obligaţia de plată.
(3)Autoritatea solicitantă depune o cerere de notificare în temeiul prezentului capitol numai atunci când nu poate efectua notificarea în conformitate cu normele care reglementează notificarea documentului în cauză în statul membru solicitant sau atunci când o astfel de notificare ar cauza dificultăţi disproporţionate.
(4)Autoritatea solicitată informează de îndată autoritatea solicitantă în privinţa oricărei acţiuni întreprinse în urma cererii de notificare, în special în legătură cu data notificării documentului către destinatar.
Art. 318: Mijloace de notificare
(1)Autoritatea solicitată se asigură că procedura de notificare în statul membru solicitat se efectuează potrivit reglementărilor legale şi practicilor administrative naţionale în vigoare în statul membru solicitat.
(2)Prevederile alin. (1) nu aduc atingere niciunei alte forme de notificare utilizate de o autoritate competentă a statului membru solicitant, în conformitate cu normele în vigoare în respectivul stat membru.
(3)O autoritate competentă stabilită pe teritoriul statului membru solicitant poate notifica direct orice document prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică unei persoane dintr-un alt stat membru.
SECŢIUNEA 4:Măsurile asigurătorii sau de recuperare
Art. 319: Cererea de recuperare
(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanţele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul membru solicitant.
(2)De îndată ce autoritatea solicitantă are cunoştinţă despre orice informaţii relevante cu privire la cazul care a motivat cererea de recuperare, aceasta le transmite autorităţii solicitate.
Art. 320: Condiţii aplicabile cererilor de recuperare
(1)Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare dacă şi atâta vreme cât creanţa şi/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant sunt contestate în statul membru respectiv, cu excepţia cazurilor în care se aplică art. 323 alin. (6).
(2)Înainte ca autoritatea solicitantă să formuleze o cerere de recuperare se aplică procedurile de recuperare adecvate disponibile în statul membru solicitant, cu următoarele excepţii:
a)atunci când este evident că nu există active pentru recuperare în statul membru solicitant sau că astfel de proceduri nu vor duce la plata integrală a creanţei şi că autoritatea solicitantă deţine informaţii specifice care indică faptul că persoana în cauză are active în statul membru solicitat;
b)atunci când aplicarea unor astfel de proceduri în statul membru solicitant ar cauza dificultăţi disproporţionate.
Art. 321: Titlul executoriu şi alte documente însoţitoare
(1)Orice cerere de recuperare este însoţită de un titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat. Acest titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat reflectă conţinutul principal al titlului iniţial care permite executarea şi constituie baza unică a măsurilor asigurătorii şi de recuperare luate în statul membru solicitat. Acesta nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau înlocuire în respectivul stat membru.
(2)Titlul uniform care permite executarea conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)informaţii relevante pentru identificarea titlului iniţial care permite executarea, o descriere a creanţei, inclusiv natura acesteia, perioada acoperită de creanţă, orice date relevante pentru procesul de executare şi valoarea creanţei şi diferitele componente ale acesteia, precum creanţa principală şi creanţele fiscale accesorii datorate;
b)numele, adresa şi alte informaţii utile pentru identificarea debitorului;
c)numele, adresa şi alte date de contact cu privire la biroul responsabil de evaluarea creanţei şi, în cazul în care acesta este diferit, biroul de la care se pot obţine informaţii suplimentare privind creanţa sau posibilităţile de a contesta obligaţia de plată.
(3)Cererea de recuperare a unei creanţe poate fi însoţită de alte documente referitoare la creanţă emise de statul membru solicitant.
Art. 322: Recuperarea creanţei
(1)În scopul recuperării creanţei în statul membru solicitat, orice creanţă pentru care a fost formulată o cerere de recuperare este tratată ca şi când ar fi o creanţă a statului membru solicitat, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel. Autoritatea solicitată utilizează prerogativele conferite şi procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanţelor cu privire la aceleaşi taxe, impozite sau drepturi ori, în absenţa acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi similare, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel.
(2)Dacă autoritatea solicitată consideră că pe teritoriul statului său nu se colectează taxe, impozite sau drepturi identice ori similare, aceasta utilizează prerogativele conferite şi procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanţelor rezultate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel.
(3)Statul membru solicitat nu este obligat să acorde creanţelor altor state membre preferinţele acordate pentru creanţe similare apărute în respectivul stat membru, cu excepţia cazurilor în care statele membre vizate convin altfel sau există dispoziţii contrare în legislaţia statului membru solicitat. Un stat membru care acordă preferinţe pentru creanţe altui stat membru nu poate refuza acordarea aceloraşi facilităţi pentru aceleaşi creanţe sau pentru creanţe similare altor state membre, în aceleaşi condiţii.
(4)Statul membru solicitat recuperează creanţa în moneda sa naţională.
(5)Autoritatea solicitată informează cu diligenţa necesară autoritatea solicitantă cu privire la orice acţiune întreprinsă cu privire la cererea de recuperare.
(6)Începând cu data la care este primită cererea de recuperare, autoritatea solicitată percepe dobânzi pentru plata cu întârziere, potrivit legislaţiei în vigoare în statul membru solicitat. În cazul României sunt aplicabile prevederile art. 174.
(7)Autoritatea solicitată poate, în cazul în care legislaţia în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru, să acorde debitorului un termen de plată sau să acorde pentru aceste creanţe eşalonarea la plată şi să perceapă dobândă în acest sens. Autoritatea solicitată informează ulterior autoritatea solicitantă cu privire la orice astfel de decizie.
(8)Fără a aduce atingere prevederilor art. 329 alin. (1), autoritatea solicitată îi transferă autorităţii solicitante sumele recuperate aferente creanţei, precum şi dobânzile prevăzute la alin. (6) şi (7).
Art. 323: Litigii
(1)Litigiile cu privire la creanţă, la titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat şi litigiile legate de validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitant sunt de competenţa autorităţilor competente ale statului membru solicitant. Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanţa, titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat este contestată/contestat de o parte interesată, autoritatea solicitată informează respectiva parte interesată că o astfel de acţiune trebuie introdusă de aceasta din urmă în faţa autorităţii competente a statului membru solicitant, potrivit legislaţiei în vigoare în statul respectiv.
(2)Litigiile cu privire la măsurile de executare luate în statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitat sunt introduse în faţa organismului competent pentru soluţionarea litigiului al statului membru respectiv, potrivit legislaţiei în vigoare a acestui stat.
(3)Atunci când una dintre acţiunile prevăzute la alin. (1) a fost introdusă în faţa organismului competent al statului membru solicitant, autoritatea solicitantă informează autoritatea solicitată cu privire la aceasta şi precizează care sunt elementele creanţei ce nu fac obiectul contestaţiei.
(4)De îndată ce autoritatea solicitată primeşte informaţiile prevăzute la alin. (3), fie din partea autorităţii solicitante, fie din partea părţii interesate, aceasta suspendă procedura de executare în ceea ce priveşte partea contestată a creanţei, până la primirea deciziei organismului competent în materie, cu excepţia cazurilor în care autoritatea solicitantă formulează o cerere contrară, potrivit alin. (6).
(5)La cererea autorităţii solicitante sau în cazul în care se consideră necesar de către autoritatea solicitată, fără să se aducă atingere prevederilor art. 325, autoritatea solicitată poate recurge la măsuri asigurătorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care reglementările legale în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru.
(6)Potrivit reglementărilor legale şi practicilor administrative în vigoare în statul membru în care îşi are sediul, autoritatea solicitantă poate cere autorităţii solicitate să recupereze o creanţă contestată sau o parte contestată a creanţei, în măsura în care reglementările legale şi practicile administrative în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru. Orice astfel de cerere se motivează. Dacă rezultatul ulterior al contestaţiei este favorabil debitorului, autoritatea solicitantă are obligaţia de a rambursa orice sumă recuperată, precum şi de a plăti orice compensaţie datorată, potrivit reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat.
(7)Dacă autorităţile competente ale statului membru solicitant sau ale statului membru solicitat au iniţiat o procedură amiabilă, iar rezultatul procedurii poate afecta creanţa cu privire la care a fost solicitată asistenţă, măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate până la încheierea procedurii respective, cu excepţia cazurilor de urgenţă imediată datorate fraudei sau insolvenţei. În cazul în care măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate, sunt aplicabile prevederile alin. (5).
Art. 324: Modificarea sau retragerea cererii de asistenţă pentru recuperare
(1)Autoritatea solicitantă informează imediat autoritatea solicitată cu privire la orice modificare ulterioară adusă cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, precizând motivele modificării sau retragerii acesteia.
(2)Dacă modificarea cererii este rezultatul unei decizii luate de organismul competent prevăzut la art. 323 alin. (1), autoritatea solicitantă comunică decizia respectivă împreună cu un titlu uniform revizuit care permite executarea în statul membru solicitat. Autoritatea solicitată continuă măsurile de recuperare pe baza titlului revizuit. Măsurile asigurătorii sau de recuperare deja luate pe baza titlului uniform iniţial care permite executarea în statul membru solicitat pot continua pe baza titlului revizuit, cu excepţia cazului în care modificarea cererii se datorează lipsei de valabilitate a titlului iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau a titlului uniform iniţial care permite executarea în statul membru solicitat. Dispoziţiile art. 321 şi 323 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art. 325: Cererea de măsuri asigurătorii
(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile asigurătorii necesare, dacă acestea sunt permise de legislaţia sa naţională şi în conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea în cazul în care creanţa sau titlul care permite executarea în statul membru solicitant este contestată/contestat la momentul formulării cererii sau în cazul în care creanţa nu face încă obiectul unui titlu care să permită executarea în statul membru solicitant, în măsura în care sunt, de asemenea, posibile măsuri asigurătorii, într-o situaţie similară, în temeiul legislaţiei naţionale şi al practicilor administrative ale statului membru solicitant. Documentul elaborat pentru a permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant şi referitor la creanţa pentru care se solicită asistenţa reciprocă, dacă este cazul, însoţeşte cererea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitat. Acest document nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau înlocuire în statul membru solicitat.
(2)Cererea de măsuri asigurătorii poate fi însoţită de alte documente referitoare la creanţă, emise în statul membru solicitant.
Art. 326: Normele aplicabile cererilor de măsuri asigurătorii
Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 325 sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 319 alin. (2), art. 322 alin. (1)-(5), art. 323 şi 324.
Art. 327: Limite ale obligaţiilor autorităţii solicitate
(1)Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţa prevăzută la art. 319-325 dacă recuperarea creanţei este de natură să genereze, din cauza situaţiei debitorului, grave dificultăţi de ordin economic sau social în statul membru solicitat, în măsura în care reglementările legale şi practicile administrative în vigoare în respectivul stat membru permit o astfel de excepţie în cazul creanţelor naţionale.
(2)Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţa prevăzută la art. 314 şi la art. 316-325 dacă cererea iniţială de asistenţă, potrivit prevederilor art. 314, 316, 317, 319 sau art. 325, este efectuată cu privire la creanţe care au o vechime mai mare de 5 ani, acest termen începând de la momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant şi până la momentul cererii iniţiale de asistenţă. În cazul în care creanţa sau titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant este contestată/contestat, termenul de 5 ani începe din momentul în care în statul membru solicitant se stabileşte faptul că nu mai este posibilă contestarea creanţei sau a titlului care permite executarea. În cazul în care se acordă o amânare a plăţii sau un plan de eşalonare a plăţii de către autorităţile competente din statul membru solicitant, termenul de 5 ani începe din momentul în care întregul termen de plată a expirat. Cu toate acestea, în aceste cazuri, autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţă cu privire la creanţe care sunt mai vechi de 10 ani, termen calculat de la momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant.
(3)Un stat membru nu este obligat să acorde asistenţă dacă valoarea totală a creanţelor reglementate de prezentul capitol, pentru care se solicită asistenţă, este mai mică de 1.500 euro.
(4)Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele refuzului unei cereri de asistenţă.
Art. 328: Aspecte privind prescripţia
(1)Aspectele privind termenele de prescripţie sunt reglementate exclusiv de legislaţia în vigoare în statul membru solicitant.
(2)În ceea ce priveşte suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanţelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia, în temeiul unei cereri de asistenţă, care au drept efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru solicitat, sunt considerate a avea acelaşi efect în statul membru solicitant, cu condiţia ca efectul corespunzător să fie prevăzut în reglementările legale în vigoare în statul membru solicitant.
(3)Dacă suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie nu este posibilă în temeiul reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanţelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia în temeiul unei cereri de asistenţă care, dacă ar fi fost efectuate de către autoritatea solicitantă în propriul stat membru sau în numele acesteia, ar fi dus la suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, potrivit legislaţiei în vigoare în statul membru solicitant, sunt considerate a fi fost efectuate în statul membru solicitant, în ceea ce priveşte efectul respectiv.
(4)Prevederile alin. (2) şi (3) nu afectează dreptul autorităţilor competente din statul membru solicitant de a lua măsuri pentru a suspenda, întrerupe sau prelungi termenul de prescripţie, potrivit reglementărilor în vigoare în statul membru respectiv.
(5)Autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată se informează reciproc cu privire la orice acţiune care întrerupe, suspendă sau prelungeşte termenul de prescripţie a creanţei pentru care au fost solicitate măsuri asigurătorii sau de recuperare sau care poate produce acest efect.
Art. 329: Costuri
(1)În plus faţă de sumele prevăzute la art. 322 alin. (8), autoritatea solicitată urmăreşte să recupereze de la debitor cheltuielile legate de recuperare pe care le-a suportat şi le reţine, potrivit reglementărilor legale în vigoare din statul membru solicitat.
(2)Statele membre renunţă reciproc la toate cererile privind rambursarea cheltuielilor rezultate din asistenţa reciprocă pe care şi-o acordă potrivit prezentului capitol.
(3)Cu toate acestea, în cazul unor recuperări care creează dificultăţi deosebite, care implică cheltuieli foarte mari sau care se referă la crima organizată, autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată pot să convină asupra unor modalităţi de rambursare specifice cazurilor în speţă.
(4)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) şi (3), statul membru solicitant rămâne răspunzător faţă de statul membru solicitat pentru toate cheltuielile şi toate pierderile suportate în legătură cu acţiunile recunoscute ca fiind nejustificate, în ceea ce priveşte fie fondul creanţei, fie valabilitatea titlului emis de autoritatea solicitantă care permite executarea şi/sau aplicarea de măsuri asigurătorii.
SECŢIUNEA 5:Dispoziţii generale aplicabile tuturor tipurilor de cereri de asistenţă
Art. 330: Formulare-tip şi mijloace de comunicare
(1)Cererile de informaţii în temeiul art. 314 alin. (1), cererile de notificare în temeiul art. 317 alin. (1), cererile de recuperare în temeiul art. 319 alin. (1) sau cererile de măsuri asigurătorii în temeiul art. 325 alin. (1) se transmit prin mijloace electronice, utilizându-se un formular-tip, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice. În măsura posibilului, aceste formulare se folosesc şi pentru comunicările ulterioare cu privire la cerere.
(2)Titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat, documentul care permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant şi celelalte documente prevăzute la art. 321 şi 325 se transmit, de asemenea, prin mijloace electronice, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.
(3)Formularul-tip poate fi însoţit, dacă este cazul, de rapoarte, declaraţii şi orice alte documente sau de copii certificate pentru conformitate sau extrase din acestea, care sunt, de asemenea, transmise pe cale electronică, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.
(4)Formularele-tip şi comunicările pe cale electronică pot, de asemenea, să fie utilizate pentru schimbul de informaţii în temeiul art. 315.
(5)Dispoziţiile alin. (1)-(4) nu se aplică informaţiilor şi documentaţiei obţinute prin prezenţa în birourile administrative dintr-un alt stat membru sau prin participarea la anchetele administrative dintr-un alt stat membru, potrivit art. 316.
(6)În cazul în care comunicările nu se efectuează pe cale electronică sau prin intermediul formularelor-tip, acest lucru nu va afecta valabilitatea informaţiilor obţinute sau a măsurilor luate pentru executarea cererii de asistenţă.
Art. 331: Limba utilizată
(1)Toate cererile de asistenţă, formularele-tip pentru notificare şi titlurile uniforme care permit executarea în statul membru solicitat sunt trimise în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau sunt însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi. Faptul că anumite părţi sunt scrise într-o limbă, alta decât limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat, nu afectează valabilitatea acestora sau a procedurii, în măsura în care acea limbă este stabilită de comun acord între statele membre interesate.
(2)Documentele a căror notificare este solicitată potrivit art. 317 pot fi transmise autorităţii solicitate într-o limbă oficială a statului membru solicitant.
(3)În cazul în care o cerere este însoţită de alte documente decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), autoritatea solicitată poate, dacă este necesar, să ceară autorităţii solicitante o traducere a acestor documente în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau în orice altă limbă asupra căreia statele membre interesate au convenit bilateral.
Art. 332: Divulgarea informaţiilor şi a documentelor
(1)Informaţiile comunicate sub orice formă, în temeiul prezentului capitol, sunt reglementate de obligaţia păstrării secretului fiscal şi beneficiază de protecţia acordată informaţiilor similare în temeiul legislaţiei naţionale a statului membru care le-a primit. Astfel de informaţii pot fi utilizate în scopul aplicării de măsuri asigurătorii sau de executare în privinţa creanţelor care intră sub incidenţa prezentului capitol. De asemenea, astfel de informaţii pot fi utilizate pentru evaluarea şi impunerea contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială.
(2)Persoanele acreditate în mod corespunzător de Autoritatea de Acreditare de Securitate a Comisiei Europene pot avea acces la aceste informaţii numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru întreţinerea şi dezvoltarea reţelei RCC.
(3)Statul membru care furnizează informaţiile permite utilizarea acestora în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1) în statul membru care primeşte informaţiile, în cazul în care, în temeiul legislaţiei statului membru care furnizează informaţiile, acestea pot fi utilizate în scopuri similare.
(4)În cazul în care autoritatea solicitantă sau solicitată consideră că informaţiile obţinute în temeiul prezentului capitol ar putea fi folositoare, în scopurile prevăzute la alin. (1), unui al treilea stat membru, ea poate să transmită respectivele informaţii acestui al treilea stat membru, cu condiţia ca transmiterea acestor informaţii să fie conformă cu normele şi procedurile stabilite în prezentul capitol. Aceasta informează statul membru de la care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a transmite informaţiile respective unui stat membru terţ. Statul membru de la care provin informaţiile se poate opune acestei transmiteri a informaţiilor, în termen de 10 zile lucrătoare de la data la care a primit comunicarea din partea statului membru care doreşte să transmită informaţiile.
(5)Permisiunea de a utiliza, în temeiul alin. (3), informaţii care au fost transmise în temeiul alin. (4) poate fi acordată numai de către statul membru de unde provin informaţiile.
(6)Informaţiile comunicate sub orice formă în temeiul prezentului capitol pot fi invocate sau utilizate drept probe de toate autorităţile din statul membru care primeşte informaţiile, pe aceeaşi bază ca şi informaţiile similare obţinute în respectivul stat.
SECŢIUNEA 6:Dispoziţii finale
Art. 333: Aplicarea altor acorduri privind asistenţa
(1)Prezentul capitol nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligaţii de furnizare de asistenţă mai extinsă, care decurge din acorduri sau înţelegeri bilaterale ori multilaterale, inclusiv în domeniul notificării actelor judiciare sau extrajudiciare.
(2)În cazul în care România încheie astfel de acorduri sau înţelegeri bilaterale ori multilaterale cu privire la aspecte reglementate de prezentul capitol şi care nu se referă la cazuri individuale, informează fără întârziere Comisia Europeană în acest sens.
(3)Atunci când acordă asistenţă reciprocă mai extinsă în temeiul unui acord sau al unei înţelegeri bilateral/bilaterale ori multilateral/multilaterale, România poate utiliza reţeaua de comunicaţii electronice şi formularele-tip adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.
Art. 334: Norme de aplicare
Normele de aplicare a dispoziţiilor art. 313 alin. (3) şi (4), art. 314 alin. (1), art. 317, 319, art. 321 alin. (1) şi (2), art. 322 alin. (5)-(8), art. 324, art. 325 alin. (1) şi ale art. 330 alin. (1)-(4) sunt normele aprobate de Comisia Europeană.
Art. 335: Raportare
(1)România, prin intermediul biroului central de legătură, informează Comisia Europeană anual, cel târziu până la 31 martie, cu privire la următoarele:
a)numărul de cereri de informaţii, de comunicare şi de recuperare sau de măsuri asigurătorii transmise fiecărui stat membru solicitat şi primite de la fiecare stat membru solicitant în fiecare an;
b)valoarea creanţelor pentru care se solicită asistenţă pentru recuperare şi sumele recuperate.
(2)România, prin intermediul biroului central de legătură, poate furniza, de asemenea, orice alte informaţii care ar putea fi folositoare pentru a evalua asistenţa reciprocă oferită în temeiul prezentului capitol.
CAPITOLUL III:Asistenţă reciprocă în materie de recuperare a creanţelor în baza regulamentelor europene şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte
Art. 3351: Scopul
Prezentul capitol stabileşte competenţa privind asistenţa reciprocă la recuperare a creanţelor în baza:
a)Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;
b)convenţiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state;
c)Legii nr. 13/2014 pentru ratificarea Convenţiei privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal, adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1988, şi a Protocolului de modificare a Convenţiei privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal, adoptat la Paris la 27 mai 2010, semnate de partea română la 15 octombrie 2012.
Art. 3352: Sfera de aplicare
Prezentul capitol se aplică următoarelor creanţe:
a)creanţelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi bugetului asigurărilor pentru şomaj din România, respectiv bugetelor şi fondurilor de securitate socială din alte state, pentru care se aplică regulamentele prevăzute la art. 3351 lit. a);
b)impozitelor pe venit şi pe capital, pentru care recuperarea se realizează în baza convenţiilor prevăzute la art. 3351 lit. b);
c)impozitelor pe venit sau profit, creanţelor fiscale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi bugetului asigurărilor pentru şomaj, taxei pe valoarea adăugată, accizelor, pentru care se aplică prevederile legii prevăzute la art. 3351 lit. c);
d)creanţelor definite la art. 75 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 3353: Autoritatea competentă
(1)A.N.A.F. este autoritatea competentă pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la asistenţa reciprocă la recuperare, pentru creanţele prevăzute la art. 3352 lit. a) şi d).
(2)Ministerul Finanţelor Publice, prin A.N.A.F., este autoritatea competentă pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la asistenţa reciprocă la recuperare, pentru creanţele prevăzute la art. 3352 lit. b) şi c).
(3)Prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. se desemnează biroul de legătură, care este responsabil pentru contactele cu alte state pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol.
(4)Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, în calitate de autoritate competentă în domeniul securităţii sociale, informează Comisia Europeană şi celelalte state cu privire la denumirea şi adresa autorităţii competente pentru recuperarea creanţelor prevăzute la art. 3352 lit. a).

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (1)
Influenţat de numărul de obiecte din listă: (1)
Comentarii, monografii, reviste şi webinarii numărul de obiecte din listă: (1)
Articole numărul de obiecte din listă: (1)