Secţiunea i - Dispoziţii generale - Codul de Procedura Civila din 1865 CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ - Actualizat

Brosura 1

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 31 Ianuarie 2013

SECŢIUNEA I:Dispoziţii generale

(1)Hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanţă se numesc "sentinţe", iar hotărârile prin care se soluţionează apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".

(2)Toate celelalte hotărâri date de instanţă în cursul judecăţii se numesc "încheieri".

Art. 256

(1)După sfârşitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu.

(2)După chibzuire, preşedintele adună părerile judecătorilor, începând cu cel mai nou în funcţiune sau cu cel mai tânăr dintre asesorii populari, el pronunţându-se cel din urmă.

Art. 257

(1)Dacă majoritatea legală nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenţă, în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile.

(2)La instanţele de fond, părerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergenţei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenţa.

(3)Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenţă; dacă, după judecarea divergenţei, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult, sunt datori să se unească într-o singură părere.

(4)Judecătorii pot reveni asupra părerilor lor, care au pricinuit divergenţa.

(5)După judecarea punctelor rămase în divergenţă, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.

(6)Dispoziţiile alin. 3 se aplică prin asemănare şi în cazurile în care completele de judecată sunt alcătuite în număr fără soţ.

Art. 258

(1)După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.

(2)El se pronunţă de preşedinte, în şedinţă, chiar în lipsa părţilor.

(3)După pronunţarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale.

(4)Dispozitivul hotărârii se consemnează într-un registru special, ţinut de fiecare instanţă.

Art. 259

Abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.

Art. 260

(1)Dacă instanţa nu poate hotărî de îndată, pronunţarea se va amâna pentru un termen pe care preşedintele îl va anunţa şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile.

(2)Judecătorul care a luat parte la judecată este îndreptăţit să se pronunţe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanţei, afară de cazul când i-a încetat calitatea de magistrat sau este suspendat din funcţie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca acestea să pună din nou concluzii în faţa instanţei legal constituite.

(3)Alineatele 3 şi 4 au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 261

(1)Hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde:

1.arătarea instanţei care a pronunţat-o şi numele judecătorilor care au luat parte la judecată;

2.numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;

3.obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor;

4.arătarea concluziilor procurorului;

5.motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;

6.dispozitivul;

7.calea de atac şi termenul în care se poate exercita;

8.menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, precum şi semnăturile judecătorilor şi grefierului.

(2)În cazul în care, după pronunţare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul său, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul şef, făcându-se menţiune despre cauza care a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze hotărârea.

(3)Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunţarea hotărârii.

Art. 262

În cazurile în care judecătorii pot da termen pentru executare hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care au încuviinţat termenul.

Art. 263

Debitorul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat, dacă bunurile lui se vând după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau dacă prin fapta sa a micşorat garanţiile ce a dat prin contract creditorului său, sau dacă nu a dat garanţiile făgăduite.

Art. 264

(1)Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.

(2)Părerea judecătorilor rămaşi în minoritate va trebui redactată în acelaşi timp cu hotărârea.

Art. 265

Adăugirile, ştersăturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecător, sub pedeapsă de a nu fi ţinute în seamă.

Art. 266

(1)Hotărârea se va face în două exemplare originale, din care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanţei.

(2)Pentru judecătorie, preşedintele va putea încuviinţa ca în locul celui de-al doilea exemplar al sentinţei să se treacă într-un registru dispozitivul ei, semnat de judecătorul şi grefierul care au luat parte la judecată.

(3)Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

Art. 267

(1)După pronunţarea hotărârii, partea poate renunţa în instanţă la calea de atac, făcându-se arătare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de preşedinte şi de grefier.

(2)Renunţările se pot face şi în urmă, prin înfăţişarea părţii înaintea preşedintelui sau prin înscris autentic.

Art. 268

(1)Încheierile premergătoare vor fi date cu acelaşi număr de voturi ca şi hotărârile

(2)Judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri.

(3)Ei sunt legaţi de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei.

(4)Orice dispoziţie luată de instanţă prin încheiere va fi motivată.

Art. 269

(1)Hotărârile judecătoreşti vor fi învestite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are următorul cuprins:

«Noi, Preşedintele României»

(Aici urmează cuprinsul hotărârii).

«Dăm împuternicire şi ordonăm organelor de executare să pună în executare prezenta hotărâre. Ordonăm agenţilor forţei publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea ei la îndeplinire, în condiţiile legii. Spre credinţă, prezenta (hotărâre) s-a semnat de ..........(Urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului)».

Hotararea investita se va da numai partii care a castigat sau reprezentantului ei.

(2)Hotărârea învestită se va da numai părţii care a câştigat sau reprezentantului ei.

Art. 269¹

Abrogat prin art. VI din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.