Capitolul 5 - SUBCAPITOLUL 5: 4.5. Cerinţe privind ductilitatea locală şi eliminarea ruperilor cu caracter neductil Condiţia de ductilitate în zonele plastice ale structurilor cu pereţi de beton armat are în vedere asigurarea unei capacităţi suficiente de rotire postelastică în articulaţiile plastice, fără reduceri semnificative ale capacităţii de rezistenţă în urma unor cicluri ample de solicitare seismică. Articulaţiile plastice în structurile de beton armat reprezintă zone în care se înregistrează deformaţii ale armăturilor longitudinale dincolo de limita elastică. Aceste zone se denumesc, în acord cu prevederile din P 100-1, zone critice. În proiectarea curentă, cerinţele de ductilitate locală se determină în funcţie de rotirile de bară ale elementelor structurale produse de forţele seismice de proiectare. Acestea trebuie să fie inferioare valorilor capabile ale rotirilor, obţinute prin satisfacerea prevederilor de calcul şi de alcătuire ale prezentului cod, conform 8.5. În situaţiile în care cerinţele de deformare plastică sunt determinate printr-un calcul seismic neliniar, capacităţile de deformare se vor evalua pe baza modelelor de calcul date în codul P 100-3. În evaluările preliminare, în vederea alegerii iniţiale a secţiunilor de pereţi se vor utiliza criterii aproximative pentru asigurarea ductilităţii necesare. Acestea constau în condiţii de limitare a zonelor comprimate sau, în condiţii echivalente, aproximative, de limitare a efortului unitar mediu de compresiune. Se poate analiza posibilitatea de sporire a deformabilităţii în domeniul postelastic prin măsuri suplimentare de confinare a zonelor comprimate de beton, conform 8.5.2.(ii). În vederea mobilizării capacităţii de ductilitate la solicitarea de încovoiere cu sau fără efort axial, se va asigura, prin dimensionare, un grad superior de siguranţă faţă de ruperile cu caracter fragil sau mai puţin ductil, cum sunt: - ruperea la forţă tăietoare în secţiunile înclinate; - ruperea la forţele de lunecare, în lungul rosturilor de lucru sau în lungul altor secţiuni prefisurate; - pierderea aderenţei betonului la suprafaţa armăturilor în zonele de ancorare şi de înnădire; - ruperea zonelor întinse, armate sub nivelul corespunzător eforturilor de fisurare a betonului. În acelaşi scop sunt necesare măsuri pentru evitarea fenomenului de pierdere a stabilităţii zonelor comprimate de beton şi a armăturilor comprimate (vezi pct. 7.5.2). - Cod din 2013 de proiectare a construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat - indicativ CR 2-1-1.1/2013

M.Of. 583 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2014
SUBCAPITOLUL 5:4.5. Cerinţe privind ductilitatea locală şi eliminarea ruperilor cu caracter neductil
Condiţia de ductilitate în zonele plastice ale structurilor cu pereţi de beton armat are în vedere asigurarea unei capacităţi suficiente de rotire postelastică în articulaţiile plastice, fără reduceri semnificative ale capacităţii de rezistenţă în urma unor cicluri ample de solicitare seismică.
Articulaţiile plastice în structurile de beton armat reprezintă zone în care se înregistrează deformaţii ale armăturilor longitudinale dincolo de limita elastică. Aceste zone se denumesc, în acord cu prevederile din P 100-1, zone critice.
În proiectarea curentă, cerinţele de ductilitate locală se determină în funcţie de rotirile de bară ale elementelor structurale produse de forţele seismice de proiectare. Acestea trebuie să fie inferioare valorilor capabile ale rotirilor, obţinute prin satisfacerea prevederilor de calcul şi de alcătuire ale prezentului cod, conform 8.5.
În situaţiile în care cerinţele de deformare plastică sunt determinate printr-un calcul seismic neliniar, capacităţile de deformare se vor evalua pe baza modelelor de calcul date în codul P 100-3.
În evaluările preliminare, în vederea alegerii iniţiale a secţiunilor de pereţi se vor utiliza criterii aproximative pentru asigurarea ductilităţii necesare. Acestea constau în condiţii de limitare a zonelor comprimate sau, în condiţii echivalente, aproximative, de limitare a efortului unitar mediu de compresiune.
Se poate analiza posibilitatea de sporire a deformabilităţii în domeniul postelastic prin măsuri suplimentare de confinare a zonelor comprimate de beton, conform 8.5.2.(ii).
În vederea mobilizării capacităţii de ductilitate la solicitarea de încovoiere cu sau fără efort axial, se va asigura, prin dimensionare, un grad superior de siguranţă faţă de ruperile cu caracter fragil sau mai puţin ductil, cum sunt:
- ruperea la forţă tăietoare în secţiunile înclinate;
- ruperea la forţele de lunecare, în lungul rosturilor de lucru sau în lungul altor secţiuni prefisurate;
- pierderea aderenţei betonului la suprafaţa armăturilor în zonele de ancorare şi de înnădire;
- ruperea zonelor întinse, armate sub nivelul corespunzător eforturilor de fisurare a betonului.
În acelaşi scop sunt necesare măsuri pentru evitarea fenomenului de pierdere a stabilităţii zonelor comprimate de beton şi a armăturilor comprimate (vezi pct. 7.5.2).