Subcapitolul 3 - 9.3. Îmbinările structurilor cu pereţi din elemente prefabricate de beton armat - Cod din 2013 de proiectare a construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat - indicativ CR 2-1-1.1/2013

M.Of. 583 bis

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 1 Ianuarie 2014

SUBCAPITOLUL 3:9.3. Îmbinările structurilor cu pereţi din elemente prefabricate de beton armat

(1)9.3.1. Prin modul de realizare, îmbinările dintre elementele prefabricate care alcătuiesc pereţii structurali trebuie să le asigure acestora o comportare similară cu cea a pereţilor monoliţi, sub aspectul rigidităţii şi al capacităţii de rezistenţă şi de ductilitate (vezi 9.1).

În cazul proiectării pentru clasele DCH şi DCM se vor realiza îmbinări umede de beton armat.

(2)9.3.2. După poziţia lor în structură şi după rolul lor structural, îmbinările pereţilor se clasifică în două categorii:

- îmbinări verticale, care asigură legăturile orizontale de continuitate, după caz, între panourile adiacente, între panouri şi bulbi, etc.

- îmbinări orizontale, sub formă de centuri turnate în spaţiile orizontale între panouri, care asigură legătura verticală între panouri şi, în acelaşi timp, legătura între pereţii prefabricaţi şi planşeul prefabricat.

(3)9.3.3. La alcătuirea îmbinărilor se vor avea în vedere următoarele principii:

a)Prin dimensionarea elementelor de îmbinare se realizează o comportare a îmbinărilor în domeniul elastic de comportare pentru solicitarea de lunecare. Pentru aceasta, îmbinările vor avea un grad superior de asigurare (cedarea lor corespunde unor forţe orizontale mai mari faţă de alte secţiuni şi alte eforturi);

b)Forţele de compresiune se transmit de la panou la panou, prin contact nemijlocit, prin intermediul betonului din îmbinări;

c)Forţele de întindere se transmit exclusiv prin armăturile înnădite prin diferite procedee: sudură, petrecere prin bucle petrecute;

d)Forţele de lunecare între panouri se transmit prin alveole, praguri (dinţi), armături care traversează îmbinarea şi care sunt corespunzător ancorate. Prin întinderea acestor armături se creează, în beton, un efect de diagonală comprimată sau un efect echivalent de frecare pe suprafaţa de separaţie între betoane de vârste diferite;

e)Transmiterea eforturilor normale şi tangenţiale se va face cât mai uniform distribuit, pentru a evita concentrarea de eforturi în anumite zone;

f)Alegerea gabaritelor elementelor de îmbinare (secţiunile stâlpilor şi centurilor) are în vedere crearea spaţiilor necesare pentru montarea şi înnădirea armăturilor, precum şi betonarea şi compactarea a betonului în condiţii corespunzătoare.

(4)9.3.4. Îmbinările dintre panouri, atât cele verticale cât şi cele orizontale, vor fi obligatoriu de tip deschis, pentru a permite controlul vizual al calităţii betonului turnat.

(5)9.3.5. Îmbinările verticale ale panourilor

Feţele laterale ale panourilor vor fi profilate sub forma de dinţi, având de regulă configuraţia din Fig. 9.3.

Fig. 9.3

Se recomandă ca raportul h/d între dimensiunile dinţilor să fie mai mic de 8, iar unghiul

să nu depăşească 30°.

Lungimea totală a secţiunilor de forfecare a dinţilor (

h_d) va fi circa jumătate din înălţimea panoului.

Fig. 9.4

Mustăţile orizontale se pot realiza cu bare drepte, în care caz poziţia lor este la jumătatea grosimii peretelui, iar înnădirea lor se face prin sudură, sau sub formă de bucle petrecute ca în Fig. 9.4(a) şi (b) (soluţie recomandabilă).

Numărul legăturilor de armătură pe înălţimea unui etaj va fi minim 5. Armăturile sub formă de mustăţi se vor lăsa din intrândurile dintre dinţi (alveole).

În cazul mustăţilor sub formă de bucle de tip semicircular, se vor respecta condiţiile privind raza minimă de curbură prescrisă în SR EN 1992-1-1 şi Anexa Naţională, condiţii care stabilesc şi diametrul maxim al buclei.

Zonele de îmbinare verticală vor fi alcătuite după regulile de alcătuire a intersecţiilor de pereţi, prevăzându-se etrieri suplimentari între bucle.

Diametrul minim al etrierilor, care pot fi rectangulari sau cu forme ce urmăresc forma buclelor va fi 6 mm. Distanţa maximă între legăturile transversale ale barelor verticale va fi 10 d_bL.

(6)9.3.6. Îmbinările orizontale ale panourilor

La feţele superioare şi inferioare ale panourilor de pereţi se pot adopta alveole (amprente) pe adâncimi de 20-25 mm sau chiar suprafeţe plane cu rugozitate sporită.

Îmbinările se alcătuiesc sub forma unor centuri continue având, de regulă, o înălţime egală cu grosimea panourilor de planşeu.

Panourile de planşeu vor avea dimensiunile egale cu lumina deschiderilor între pereţi, mai puţin 150 mm (Fig. 9.5). Ele se vor monta provizoriu pe popi sau cricuri de perete, juguri, etc.

Fig. 9.5

Se admite rezemarea panourilor de planşeu pe peretele inferior prin intermediul unor bucle întărite. Se recomandă ca feţele laterale ale panourilor de planşeu să fie realizate cu o uşoară înclinare faţă de verticală de cca. 10° (Fig. 9.6).

Rezemarea panourilor de pereţi pe îmbinarea orizontală se poate realiza în două moduri:

- pe un strat de mortar vârtos matat sub panou într-un spaţiu de 15-20 mm deasupra centurii, realizat prin montarea corespunzătoare a panoului pe calaje;

- direct pe betonul din centură, turnat după montarea pereţilor de deasupra (subbetonare).

Fig. 9.6

Întrucât al doilea procedeu este preferabil, se recomandă ca în acest caz marginea inferioară a panoului de perete să fie înecată 20-30 mm în grosimea centurii.

Armăturile verticale din panouri cu rol de conectori şi armătura de rezistenţă intermediară de încovoiere se realizează, de regulă, din bare mai puţine şi cu diametru mai mare (>= 14 mm), care se înnădesc prin sudură în nişe special prevăzute la partea inferioară a panourilor de perete, cu dimensiuni corelate cu lungimile necesare înnădirii. Se va urmări, prin modul de realizare a detaliilor de înnădire, în special prin modul de dispunere a ecliselor, transmiterea centrică, fără devieri, a eforturilor de întindere din armături.

Se admit şi alte soluţii de realizare a armăturilor verticale care traversează îmbinarea orizontală, precum, de exemplu, soluţia cu bucle petrecute, dacă acestea satisfac condiţiile structurale privind transmiterea eforturilor ce le revin şi dacă permit o execuţie simplă şi sigură.

Armătura longitudinală a centurii se va realiza cu cel puţin două bare şi va îndeplini condiţiile specificate la 8.3.5 referitoare la modul de ancorare a acestora.

Armătura transversală a centurilor este realizată de mustăţile din panourile de planşeu, alcătuite, de regulă, sub formă de bucle şi, după caz, de etrieri suplimentari cu diametrul minim de 6 mm.