Art. 78. - Art. 78: (ex-articolul 63 punctele 1 si 2 si ex-articolul 64 alineatul (2) TCE) - Tratat din 25-mar-1957 PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE (VERSIUNE CONSOLIDATĂ)

Acte UE

Jurnalul Oficial 326C

În vigoare
Versiune de la: 25 Mai 2019
Art. 78: (ex-articolul 63 punctele 1 si 2 si ex-articolul 64 alineatul (2) TCE)
(1)Uniunea dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al protecţiei subsidiare si al protecţiei temporare, cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o ţară terţă care are nevoie de protecţie internaţională si de a asigura respectarea principiului nereturnării. Această politică trebuie să fie în conformitate cu Convenţia de la Geneva la 28 iulie 1951 si cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor, precum si cu alte tratate din domeniu.
(2)În înţelesul alineatului (1), Parlamentul European si Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile referitoare la un sistem european comun de azil, care cuprinde:
a)un regim unitar de azil în favoarea resortisanţilor ţărilor terţe, valabil în toată Uniunea;
b)un regim unitar de protecţie subsidiară pentru resortisanţii ţărilor terţe care, fără să obţină azil european, au nevoie de protecţie internaţională;
c)un sistem comun de protecţie temporară a persoanelor strămutate în cazul unui aflux masiv;
d)proceduri comune de acordare şi de retragere a regimului unitar de azil sau de protecţie subsidiară;
e)criterii şi mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil sau de protecţie subsidiară;
f)norme referitoare la condiţiile de primire a solicitanţilor dreptului de azil sau de protecţie subsidiară;
g)parteneriatul şi cooperarea cu ţările terţe pentru gestionarea fluxurilor de persoane care solicită drept de azil, protecţie subsidiară sau temporară.
(3)În cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situaţie de urgenţă caracterizată de un aflux brusc de resortisanţi din ţări terţe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European.