Art. 621. - Tratat din 25-mar-1957 PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE (VERSIUNE CONSOLIDATĂ)
Acte UE
Jurnalul Oficial 326C
În vigoare Versiune de la: 25 Mai 2019
Articol unic
Având în vedere nivelul de protecţie a drepturilor fundamentale şi a libertăţilor fundamentale în statele membre ale Uniunii Europene, acestea sunt considerate ca reprezentând ţări de origine sigure unele faţă de celelalte în privinţa tuturor chestiunilor juridice şi practice conexe problemelor de azil. În consecinţă, orice cerere de azil formulată de către un resortisant al unui stat membru poate fi luată în considerare sau declarată admisibilă spre a fi analizată de către un alt stat membru numai în cazurile următoare:
a)în cazul în care statul membru al cărui resortisant este solicitantul, invocând articolul 15 din Convenţia de la Roma privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ia, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, măsuri de derogare, pe teritoriul său, de la obligaţiile care îi revin în temeiul acestei convenţii;
b)în cazul în care a fost declanşată procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi până când Consiliul sau, după caz, Consiliul European adoptă o decizie în această privinţă;
c)în cazul în care Consiliul a adoptat o decizie în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană în privinţa statului membru al cărui resortisant este solicitantul sau în cazul care Consiliul European a adoptat o decizie în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din tratatul menţionat în privinţa statului membru al cărui resortisant este solicitantul;
d)în cazul în care un stat membru ar trebui să decidă unilateral în ceea ce priveşte cererea unui resortisant al unui alt stat membru; în acest caz, Consiliul este informat de îndată; cererea este soluţionată pe baza prezumţiei că este evident nefondată, fără ca prerogativele de decizie ale statului membru să fie afectate în vreun fel, indiferent de caz.