Secţiunea ii - Alte cunoştinţe - Tratat din 25-mar-1957 DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE VERSIUNE CONSOLIDATĂ

Acte UE

Jurnalul Oficial 327C

În vigoare

Versiune de la: 7 Iunie 2016

Secţiunea II:Alte cunoştinţe

Subsecţiunea I:a) Difuzarea prin procedee amiabile

Comisia depune eforturi pentru a obţine sau a face să fie obţinută pe cale amiabilă comunicarea cunoştinţelor utile în vederea realizării obiectivelor Comunităţii, precum şi acordarea de licenţe privind modul de utilizare a brevetelor, titlurilor de protecţie tranzitorie, modelelor de utilitate sau cererilor de brevete care protejează astfel de cunoştinţe.

Art. 15

Comisia stabileşte o procedură prin care statele membre, persoanele şi întreprinderile pot schimba prin intermediul acesteia rezultatele provizorii sau definitive ale cercetărilor lor, în măsura în care nu este vorba de rezultate obţinute de Comunitate pe baza mandatelor de cercetare încredinţate de către Comisie.

Această procedură trebuie să asigure caracterul confidenţial al schimburilor. Cu toate acestea, pentru documentare, rezultatele comunicate pot fi transmise de Comisie Centrului Comun de Cercetări Nucleare, fără ca această transmitere să aibă drept urmare un drept de utilizare asupra căruia autorul comunicării nu şi-a dat acordul.

Subsecţiunea II:b) Comunicarea din oficiu către Comisie

Art. 16

(1)Din momentul depunerii unei cereri de brevet sau de model de utilitate care se referă la un subiect specific domeniului nuclear într-un stat membru, acesta din urmă solicită acordul solicitantului pentru a comunica imediat Comisiei conţinutul acesteia.

În cazul în care solicitantul este de acord, această comunicare se face în termen de trei luni de la depunerea cererii. În absenţa acordului solicitantului, statul membru notifică Comisia, în cadrul aceluiaşi termen, despre existenţa cererii.

Comisia poate cere statului membru să îi comunice conţinutul unei cereri a cărei existenţă i-a fost notificată.

Comisia prezintă cererea în termen de două luni de la notificare. Orice prelungire a acestui termen duce la o prelungire egală a termenului prevăzut la paragraful al şaselea.

Statul membru, sesizat prin cererea Comisiei, trebuie să ceară din nou acordul solicitantului pentru comunicarea conţinutului cererii. În cazul obţinerii acordului, această comunicare se face fără întârziere.

În absenţa acordului, statul membru este totuşi obligat să facă această comunicare Comisiei în termen de optsprezece luni de la data depunerii cererii.

(2)Statele membre trebuie să comunice Comisiei, în termen de optsprezece luni de la data depunerii, existenţa oricărei cereri de brevet sau de model de utilitate nepublicată încă şi pe care o consideră, la o primă evaluare, ca referindu-se la un subiect care, fără a fi specific nuclear, este direct legat şi esenţial pentru dezvoltarea energiei nucleare în Comunitate.

La cererea Comisiei, conţinutul cererii îi este comunicat în termen de două luni.

(3)Statele membre trebuie să reducă cât mai mult posibil durata procedurii privind cererile de brevete sau de modele de utilitate în domeniile prevăzute la alineatele (1) şi (2), care fac obiectul unei cereri din partea Comisiei, astfel încât publicarea lor să se facă în cel mai scurt termen.

(4)Comunicările menţionate anterior trebuie considerate de către Comisie ca fiind confidenţiale. Acestea se fac numai în scop de documentare. Cu toate acestea, Comisia poate folosi invenţiile comunicate cu acordul solicitantului sau în conformitate cu articolele 17 - 23.

(5)Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică dacă un acord încheiat cu un stat terţ sau o organizaţie internaţională este incompatibil cu comunicarea.

c)Acordarea de licenţe prin arbitraj sau din oficiu

Art. 17

(1)În absenţa unui acord amiabil, se pot acorda licenţe neexclusive prin arbitraj sau din oficiu, în condiţiile stabilite în articolele 18 - 23:

a)Comunităţii sau întreprinderilor comune cărora le este atribuit acest drept în temeiul art. 48 cu privire la brevete, titluri de protecţie tranzitorie sau modele de utilitate privind invenţii direct legate de cercetările nucleare, în măsura în care acordarea acestor licenţe este necesară pentru continuarea propriilor cercetări sau este indispensabilă funcţionării instalaţiilor lor.

La solicitarea Comisiei, aceste licenţe includ dreptul de a autoriza utilizarea invenţiei de către terţi, în măsura în care aceştia execută lucrări sau comenzi pentru Comunitate sau pentru întreprinderile comune;

b)persoanelor sau întreprinderilor care au înaintat Comisiei o cerere pentru brevetele, titlurile de protecţie tranzitorie sau modelele de utilitate privind o invenţie direct legată şi esenţială dezvoltării energiei nucleare în Comunitate, în măsura în care sunt îndeplinite toate condiţiile care urmează:

(i)un termen de cel puţin patru ani a expirat de la depunerea cererii de brevet, cu excepţia cazului în care este vorba de o invenţie al cărei obiect este specific domeniului nuclear;

(ii)cerinţele pe care le antrenează dezvoltarea energiei nucleare pe teritoriile unui stat membru în care o invenţie este protejată, aşa cum este văzută dezvoltarea respectivă din punctul de vedere al Comisiei, nu sunt îndeplinite în ceea ce priveşte această invenţie;

(iii)titularul, invitat să îndeplinească aceste cerinţe el însuşi sau prin intermediul celor cărora li sa acordat licenţă în acest sens, nu s-a conformat;

(iv)persoanele sau întreprinderile beneficiare sunt în măsură să îndeplinească aceste cerinţe în mod eficient prin exploatarea lor.

Fără o cerere prealabilă din partea Comisiei, statele membre nu pot lua nici un fel de măsură coercitivă prevăzută în legislaţia lor internă cu privire la acoperirea acestor necesităţi, care să aibă drept efect limitarea protecţiei acordate invenţiei.

(2)Acordarea unei licenţe neexclusive în condiţiile prevăzute în paragraful precedent nu poate fi obţinută dacă titularul constată existenţa unui motiv legitim si, în special, în condiţiile în care nu a beneficiat de un termen corespunzător.

(3)Acordarea unei licenţe conform alineatului (1) dă dreptul la o despăgubire integrală al cărei cuantum urmează a fi convenit între titularul brevetului, titlului de protecţie tranzitorie sau modelului de utilitate si beneficiarul licenţei.

(4)Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dispoziţiilor Convenţiei de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale.

Art. 18

Pentru scopurile prevăzute în această secţiune, se instituie un Comitet de Arbitraj ai cărui membri sunt desemnaţi si al cărui regulament este stabilit de Consiliu la propunerea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În termen de o lună de la notificarea lor, deciziile Comitetului de Arbitraj pot face obiectul unei căi de atac suspensive a părţilor în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Controlul exercitat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se limitează la legalitatea formală a deciziei si la interpretarea dată de Comitetul de Arbitraj dispoziţiilor prezentului tratat.

Deciziile definitive ale Comitetului de Arbitraj au putere de lucru judecat între părţile implicate. Acestea au forţă executorie în condiţiile stabilite la Art. 164.

Art. 19

În cazul în care, în lipsa unui acord amiabil, Comisia îşi propune să obţină acordarea de licenţe conform art. 17, aceasta îl înştiinţează pe titularul brevetului, titlului de protecţie provizorie, modelului de utilitate sau cererii de brevet si menţionează în această înştiinţare beneficiarul si sfera de cuprindere a licenţei.

Art. 20

În termen de o lună de la primirea înştiinţării menţionate la Art. 19, titularul poate propune Comisiei, şi, după caz, beneficiarului terţ să ajungă la un compromis cu scopul de a sesiza Comitetul de Arbitraj.

În cazul în care Comisia sau beneficiarul terţ refuză să ajungă la un compromis, Comisia nu poate cere statului membru sau instanţelor sale competente să acorde sau să faciliteze acordarea licenţei.

În cazul în care Comitetul de Arbitraj, în baza compromisului, recunoaşte cererea Comisiei ca fiind conformă cu dispoziţiile art. 17, formulează o decizie fundamentată privind acordarea licenţei în favoarea beneficiarului, stabilind totodată condiţiile şi remuneraţia pentru aceasta, în măsura în care părţile nu au căzut de acord în această privinţă.

Art. 21

În cazul în care titularul nu propune sesizarea Comitetului de Arbitraj, Comisia poate cere statului membru interesat sau instanţelor sale competente să acorde sau să faciliteze acordarea licenţei.

În cazul în care, după audierea titularului, statul membru sau instanţele sale competente consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la Art. 17, informează Comisia despre refuzul de a acorda sau de a facilita acordarea licenţei.

În cazul în care statul membru refuză acordarea sau facilitarea acordării licenţei sau nu oferă, în termen de patru luni de la cerere, nici o explicaţie cu privire la acordarea licenţei, Comisia poate sesiza în termen de două luni Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Titularul trebuie audiat în cursul procedurii în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În cazul în care hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene constată faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la Art. 17, statul membru sau instanţele sale competente au obligaţia de a lua măsurile pe care le presupune executarea acestei hotărâri.

Art. 22

(1)În cazul în care titularul brevetului, titlului de proprietate provizorie sau modelului de utilitate şi beneficiarul licenţei nu cad de acord cu privire la cuantumul despăgubirii, cei implicaţi pot încheia un compromis cu scopul de a sesiza Comitetul de Arbitraj.

Părţile renunţă prin aceasta la orice acţiune, cu excepţia celei menţionate la Art. 18.

(2)În cazul în care beneficiarul refuză încheierea unui compromis, licenţa de care a beneficiat este considerată nulă.

În cazul în care titularul refuză încheierea unui compromis, despăgubirea prevăzută în prezentul articol este stabilită de instanţele naţionale competente.

Art. 23

După expirarea unui termen de un an, deciziile Comitetului de Arbitraj sau ale instanţelor naţionale competente pot fi revizuite cu privire la condiţiile de licenţă, în măsura în care există fapte noi care justifică acest lucru.

Responsabilitatea revizuirii revine instanţei care a emis decizia.