Titlul iv - DISPOZIŢII FINANCIARE - Regulamentul 987/16-sept-2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

Acte UE

Jurnalul Oficial 284L

În vigoare
Versiune de la: 1 Februarie 2020
TITLUL IV:DISPOZIŢII FINANCIARE
Art. 62: Principii
(1)În scopul aplicării articolului 35 şi a articolului 41 din regulamentul de bază, cuantumul real al cheltuielilor pentru prestaţiile în natură, astfel cum rezultă din contabilitatea instituţiei care le-a acordat, este rambursat respectivei instituţii de către instituţia competentă, cu excepţia situaţiei în care se aplică articolul 63 din regulamentul de punere în aplicare.
(2)În cazul în care o parte sau întregul cuantum al cheltuielilor pentru prestaţiile menţionate la alineatul (1) nu reiese din contabilitatea instituţiei care le-a acordat, suma care trebuie să fie restituită se stabileşte pe baza unei sume forfetare calculate pe baza tuturor referinţelor adecvate obţinute din datele disponibile. Comisia administrativă evaluează bazele folosite pentru calcularea sumei forfetare şi decide cuantumul acesteia.
(3)Nu vor fi luate în calcul la rambursare ratele mai mari decât cele aplicabile prestaţiilor în natură acordate persoanelor asigurate care fac obiectul legislaţiei aplicate de instituţia care acordă prestaţiile menţionate la alineatul (1).
Art. 63: Identificarea statelor membre în cauză
(1)Statele membre menţionate la articolul 35 alineatul (2) din regulamentul de bază, ale căror structuri juridice sau administrative sunt de aşa natură încât rambursarea pe baza cheltuielilor reale nu este adecvată, sunt enumerate în anexa 3 la regulamentul de punere în aplicare.
(2)În cazul statelor membre enumerate în anexa 3 la regulamentul de punere în aplicare, cuantumul prestaţiilor în natură acordate:
a)membrilor de familie care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât persoana asigurată, conform dispoziţiilor articolului 17 din regulamentul de bază; şi
b)titularilor unor pensii şi membrilor de familie ai acestora, conform dispoziţiilor articolului 24 alineatul (1) şi articolelor 25 şi 26 din regulamentul de bază,
se rambursează de către instituţiile competente instituţiilor care acordă prestaţiile menţionate, pe baza unei sume fixe stabilite pentru fiecare an calendaristic. Această sumă fixă este cât mai apropiată posibil de cuantumul cheltuielilor reale.
Art. 64: Metoda de calculare a sumelor fixe lunare şi a sumei fixe totale
(1)Pentru fiecare stat membru creditor, suma fixă lunară pe persoană (Fi) pentru un an calendaristic se obţine prin împărţirea costului anual mediu pe persoană (Yi), defalcat pe grupa de vârstă (i), la 12, urmată de aplicarea unei reduceri (X) la rezultat, conform următoarei formule:
Fi = Yi x 1/12 x (1-X)
unde:
- indicele (i = 1, 2 şi 3) reprezintă cele trei grupe de vârstă folosite pentru calcularea sumelor fixe:
i = 1: persoane sub 20 de ani
i = 2: persoane între 20 şi 64 de ani
i = 3: persoane cu vârsta de 65 de ani sau mai mare decât aceasta;
- Yi reprezintă costul anual mediu pe persoană pentru persoanele din grupa de vârstă i, definită la alineatul (2);
- coeficientul X (0,20 sau 0,15) reprezintă reducerea definită la alineatul (3).
(2)Costul anual mediu pe persoană (Yi) din grupa de vârstă i se obţine prin împărţirea cheltuielilor anuale generate de toate prestaţiile în natură acordate de instituţiile statului membru creditor către toate persoanele din grupa de vârstă respectivă, cărora li se aplică legislaţia acestuia şi care îşi au reşedinţa pe teritoriul său, la numărul mediu de persoane în cauză din acea grupă de vârstă în anul calendaristic respectiv. Calculul se bazează pe cheltuielile care au regimul menţionat la articolul 23 din regulamentul de punere în aplicare.
(3)Reducerea aplicată sumei fixe lunare este, în principiu, egală cu 20 % (X = 0,20). Aceasta este egală cu 15 % (X = 0,15) pentru titularii unor pensii şi membrii de familie ai acestora, în cazul în care statul membru competent nu se regăseşte printre cele enumerate în anexa IV la regulamentul de bază.
(4)Pentru fiecare stat membru debitor, suma fixă totală pentru un an calendaristic este egală cu suma produselor obţinute prin înmulţirea, în fiecare grupă de vârstă i, a sumelor fixe determinate lunar pe persoană cu numărul lunilor realizate de persoanele în cauză în statul membru creditor în grupa de vârstă respectivă.
Numărul lunilor realizate de persoanele în cauză în statul membru creditor este egal cu suma lunilor calendaristice dintr-un an calendaristic în timpul căruia, ca urmare a rezidenţei pe teritoriul statului membru creditor, persoanele în cauză au fost eligibile pentru acordarea de prestaţii în natură pe acel teritoriu pe cheltuiala statului membru debitor. Aceste luni sunt determinate pe baza unei evidenţe ţinute în acest scop de instituţia de la locul de reşedinţă, bazate pe documentele care atestă dreptul beneficiarilor, furnizate de către instituţia competentă.
(5)Cel târziu până la 1 mai 2015, Comisia administrativă prezintă un raport specific privind aplicarea prezentului articol, în special privind reducerile menţionate la alineatul (3). Pe baza acestui raport, Comisia administrativă poate prezenta o propunere cuprinzând orice modificări care se pot dovedi necesare pentru a asigura o apropiere cât mai mare între calculul sumelor fixe şi cheltuielile reale suportate şi pentru a garanta faptul că reducerile menţionate la alineatul (3) nu duc la un dezechilibru al plăţilor sau la plăţi duble pentru statele membre.
(6)Comisia administrativă stabileşte metodele de determinare a elementelor pentru calculul sumelor fixe menţionate la alineatele (1)-(5).
(7)Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4), statele membre pot aplica în continuare articolele 94 şi 95 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 pentru calculul sumei fixe până la 1 mai 2015, cu condiţia ca reducerea prevăzută la alineatul (3) să se aplice.
Art. 65: Notificarea costurilor medii anuale
(1)Costul mediu anual pe persoană, pentru un anumit an, pentru fiecare grupă de vârstă, este notificat Comisiei de audit, cel târziu până la sfârşitul celui de-al doilea an care urmează anului respectiv. În cazul în care notificarea nu este făcută în acest termen, se ia în considerare costul mediu anual pe persoană determinat ultima dată de Comisia administrativă pentru un an precedent.
(2)Costurile medii anuale determinate în conformitate cu alineatul (1) se publică anual în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 66: Procedura de rambursare între instituţii
(1)Rambursările între statele membre vizate se efectuează cât mai prompt posibil. Fiecare instituţie în cauză este obligată să ramburseze creanţele înainte de termenele menţionate în prezenta secţiune, de îndată ce acest lucru este posibil. Niciun litigiu cu privire la o anumită creanţă nu ar trebui să împiedice rambursarea altei sau altor creanţe.
(2)Rambursarea între instituţiile statelor membre, prevăzută la articolele 35 şi 41 din regulamentul de bază, se face prin intermediul organismului de legătură. Este posibil să existe un organism de legătură separat pentru rambursările făcute în conformitate cu articolul 35 şi cu articolul 41 din regulamentul de bază.
Art. 67: Termene pentru înaintarea şi soluţionarea creanţelor
(1)Creanţele stabilite pe baza nivelului real al cheltuielilor sunt înaintate organismului de legătură al statului membru debitor în termen de 12 luni de la expirarea semestrului calendaristic în timpul căruia aceste creanţe au fost înregistrate în conturile instituţiei creditoare.
(2)Creanţele stabilite pe baza sumelor fixe pentru un an calendaristic sunt înaintate organismului de legătură al statului membru debitor în termen de douăsprezece luni de la sfârşitul lunii în care sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene costurile medii pentru anul respectiv. Evidenţele menţionate la articolul 64 alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare sunt prezentate până la sfârşitul anului care urmează anului de referinţă.
(3)În cazul menţionat la articolul 6 alineatul (5) paragraful al doilea din regulamentul de punere în aplicare, termenul prevăzut la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol nu începe să curgă anterior identificării instituţiei competente.
(4)Cererile înaintate după expirarea termenului menţionat la alineatele (1) şi (2) nu sunt luate în considerare.
(5)Creanţele sunt plătite de către instituţia debitoare organismului de legătură al statului membru creditor menţionat la articolul 66 din regulamentul de punere în aplicare în termen de 18 luni de la sfârşitul lunii în timpul căreia acestea au fost înaintate organismului de legătură al statului membru debitor. Acest lucru nu se aplică creanţelor pe care instituţia debitoare le-a respins dintr-un motiv întemeiat în această perioadă.
(6)Orice litigiu cu privire la o creanţă se soluţionează cel mai târziu în termen de 36 de luni de la sfârşitul lunii în care a fost înaintată creanţa.
(7)Comisia de audit facilitează închiderea definitivă a conturilor în cazurile în care nu se poate ajunge la o înţelegere în termenul prevăzut la alineatul (6) şi, la solicitarea justificată a uneia dintre părţi, se pronunţă cu privire la litigiu în termen de şase luni de la sfârşitul lunii în care problema a fost supusă comisiei.
Art. 68: Dobânzi de întârziere şi plăţi anticipate
(1)După expirarea termenului de 18 luni prevăzut la articolul 67 alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare, instituţia creditoare poate percepe dobândă pentru sumele neplătite, cu excepţia cazului în care instituţia debitoare a efectuat, în termen de şase luni de la sfârşitul lunii în care a fost înaintată creanţa, o plată anticipată de cel puţin 90 % din totalul creanţei introduse în temeiul articolului 67 alineatul (1) sau (2) din regulamentul de punere în aplicare. Pentru acele părţi ale creanţei neacoperite de plata anticipată, se poate percepe dobândă doar începând cu expirarea perioadei de 36 de luni prevăzute la articolul 67 alineatul (6) din regulamentul de punere în aplicare.
(2)Dobânzile sunt calculate pe baza ratei de referinţă aplicate de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operaţiuni de refinanţare. Rata de referinţă aplicabilă este cea în vigoare în prima zi a lunii în care trebuie să fie efectuată plata.
(3)Niciun organism de legătură nu este obligat să accepte o plată anticipată prevăzută la alineatul (1). Cu toate acestea, în cazul în care un organism de legătură refuză o asemenea ofertă, instituţia creditoare nu mai are dreptul să perceapă penalităţi de întârziere a plăţilor aferente cererilor în cauză, cu excepţia celor prevăzute la alineatul (1) teza a doua.
Art. 69: Situaţia conturilor anuale
(1)Comisia administrativă stabileşte situaţia creanţelor pentru fiecare an calendaristic în conformitate cu articolul 72 litera (g) din regulamentul de bază, pe baza raportului Comisiei de audit. În acest scop, organismele de legătură notifică Comisia de audit, în termenele şi în conformitate cu procedurile stabilite de aceasta, cu privire cuantumul cererilor înaintate, soluţionate sau contestate (din poziţia de creditor) şi cu privire la cuantumul cererilor primite, soluţionate sau contestate (din poziţia de debitor).
(2)Comisia administrativă poate efectua orice controale adecvate cu privire la datele statistice şi contabile folosite ca bază pentru întocmirea situaţiei anuale a creanţelor prevăzute la alineatul (1), în special pentru a se asigura că respectă normele stabilite în cadrul prezentului titlu.
Art. 70: Rambursarea prestaţiilor de şomaj
În cazul în care nu există un acord, în conformitate cu articolul 65 alineatul (8) din regulamentul de bază, instituţia de la locul de reşedinţă solicită instituţiei din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat ultima dată beneficiarului rambursarea prestaţiilor de şomaj, în temeiul articolului 65 alineatele (6) şi (7) din regulamentul de bază. Cererea respectivă se transmite în termen de şase luni de la sfârşitul semestrului calendaristic pe parcursul căruia a fost efectuată ultima plată a prestaţiei de şomaj pentru care se solicită rambursarea. În cerere se menţionează cuantumul prestaţiilor plătite în intervalul de trei sau cinci luni prevăzut la articolul 65 alineatele (6) şi (7) din regulamentul de bază, perioada pentru care s-au plătit prestaţiile şi datele de identificare ale şomerului. Cererile sunt introduse şi plătite prin intermediul organismelor de legătură ale statelor membre în cauză.
Nu este obligatoriu ca cererile introduse după expirarea termenului menţionat în primul paragraf să fie luate în considerare.
- Articolul 66 alineatul (1) şi articolul 67 alineatele (5)-(7) din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis.
După expirarea perioadei de 18 luni prevăzută la articolul 67 alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare, instituţia creditoare poate percepe dobândă pentru sumele neplătite. Dobânda se calculează în conformitate cu articolul 68 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare.
Suma maximă pentru rambursare, prevăzută la articolul 65 alineatul (6) teza a treia din regulamentul de bază este, în fiecare caz, suma prestaţiei la care ar avea dreptul o persoană în temeiul legislaţiei statului membru care i s-a aplicat ultima dată, dacă această persoană ar fi înregistrată la serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul membru respectiv. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte relaţiile dintre statele membre enumerate în anexa 5 la regulamentul de punere în aplicare, instituţiile competente din unul dintre aceste state membre, a cărui legislaţie s-a aplicat ultima dată persoanei în cauză, stabilesc suma maximă în fiecare caz, pe baza cuantumului mediu al prestaţiilor de şomaj acordate în anul calendaristic precedent în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
Art. 71: Dispoziţii comune
În sensul punerii în aplicare a articolului 84 din regulamentul de bază şi în cadrul definit de acesta, recuperarea creanţelor se face, în cazurile în care este posibil, prin compensare, fie între instituţiile statelor membre în cauză, fie faţă de persoana fizică sau juridică în cauză, în conformitate cu articolele 72-74 din regulamentul de punere în aplicare. În cazul în care recuperarea totală sau parţială a creanţelor prin respectiva procedură de compensare nu este posibilă, restul sumei datorate se recuperează în conformitate cu articolele 75-85 din regulamentul de punere în aplicare.
Art. 72: Prestaţii primite în mod necuvenit
(1)În cazul în care o instituţie dintr-un stat membru a plătit unei persoane prestaţii necuvenite, această instituţie, în condiţiile şi limitele prevăzute de legislaţia pe care o aplică, poate solicita instituţiei oricărui alt stat membru plătitor de prestaţii către persoana în cauză să reţină suma necuvenită plătită din plăţile restante sau plăţile curente pe care aceasta le datorează persoanei în cauză indiferent de domeniul protecţiei sociale în care este plătită prestaţia. Instituţia statului membru solicitat reţine suma în cauză sub rezerva condiţiilor şi limitelor care se aplică acestui tip de procedură de compensare conform legislaţiei pe care o aplică, procedând ca şi cum ar fi făcut ea însăşi plăţile excedentare, şi transferă suma reţinută instituţiei care a plătit prestaţiile necuvenite.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care, la acordarea sau la revizuirea prestaţiilor pentru prestaţii de invaliditate, pensii pentru limită de vârstă şi pensii de urmaş în baza titlului III capitolele 4 şi 5 din regulamentul de bază, instituţia unui stat membru care a plătit unei persoane prestaţii necuvenite poate solicita oricărei instituţii din oricare alt stat membru responsabile de plata prestaţiilor corespunzătoare persoanei în cauză să reţină suma excedentară plătită din plăţile restante datorate persoanei în cauză. După ce această instituţie informează instituţia care a efectuat plata necuvenită în legătură cu plăţile sale restante, instituţia care a efectuat plata necuvenită comunică în termen de două luni suma acesteia. În cazul în care instituţia care trebuie să achite plăţile restante primeşte informaţia în termenul stabilit, aceasta va transfera suma reţinută instituţiei care a efectuat plăţile necuvenite. Dacă este depăşit termenul, respectiva instituţie achită restul de plată fără întârziere faţă de persoana în cauză.
(3)În cazul în care o persoană a beneficiat de asistenţă socială într-un stat membru într-o perioadă în care avea dreptul să primească prestaţii conform legislaţiei unui alt stat membru, organismul care a acordat asistenţa poate, dacă are dreptul legal de a recupera prestaţiile datorate persoanei în cauză, să solicite instituţiei oricărui alt stat membru care are obligaţia de a plăti prestaţii persoanei în cauză să reţină suma plătită cu titlu de asistenţă din sumele pe care acest stat membru le plăteşte persoanei în cauză.
Această dispoziţie se aplică mutatis mutandis oricărui membru de familie al unei persoane care a beneficiat de asistenţă pe teritoriul unui stat membru într-o perioadă în care persoana asigurată avea dreptul să beneficieze de prestaţii pentru respectivul membru de familie conform legislaţiei unui alt stat membru.
Instituţia statului membru care a efectuat o plată necuvenită cu titlul de asistenţă trimite o situaţie a sumelor datorate instituţiei celuilalt membru, care reţine sumele în cauză sub rezerva condiţiilor şi a limitelor care se aplică acestui tip de procedură de compensare conform legislaţiei pe care o aplică şi transferă fără întârziere suma reţinută instituţiei care a efectuat plata necuvenită.
Art. 73: Prestaţii în bani sau cotizaţii plătite cu titlu provizoriu
(1)În sensul aplicării articolului 6 din regulamentul de punere în aplicare, la cel târziu trei luni după ce legislaţia aplicabilă a fost determinată sau după ce instituţia responsabilă de plata prestaţiilor a fost identificată, instituţia care a plătit cu titlu provizoriu prestaţiile în bani redactează o situaţie a sumelor plătite cu titlu provizoriu şi o trimite către instituţia identificată ca fiind competentă.
Instituţia identificată ca fiind competentă pentru plata prestaţiilor reţine suma datorată în urma plăţii cu titlu provizoriu, din plăţile restante pentru prestaţiile corespunzătoare datorate persoanei în cauză, şi transferă fără întârziere suma reţinută către instituţia care a plătit prestaţiile în bani cu titlu provizoriu.
Dacă suma prestaţiilor plătite cu titlu provizoriu depăşeşte plăţile restante sau dacă nu există plăţi restante, instituţia identificată ca fiind competentă reţine această sumă din plăţile curente sub rezerva condiţiilor şi limitelor care se aplică acestui tip de compensare conform legislaţiei pe care o aplică şi transferă fără întârziere suma reţinută instituţiei care a plătit prestaţiile în bani cu titlu provizoriu.
(2)Instituţia care a primit cu titlu provizoriu cotizaţii de la o persoană juridică şi/sau fizică rambursează sumele în cauză persoanei care le-a plătit numai după ce a verificat pe lângă instituţia identificată competentă sumele care sunt datorate acestei instituţii, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare.
La cererea instituţiei identificate ca fiind competentă, care se va efectua în termen de cel mult trei luni de la determinarea legislaţiei aplicabile, instituţia care a primit cotizaţiile cu titlu provizoriu le va transfera în scopul regularizării situaţiei cotizaţiilor datorate de persoana juridică şi/sau fizică instituţiei identificate ca fiind competentă pentru perioada respectivă. Retroactiv, se consideră că aceste cotizaţii transferate au fost plătite instituţiei identificate ca fiind competentă.
În cazul în care cotizaţiile plătite cu titlu provizoriu depăşesc suma pe care persoana juridică şi/sau fizică o datorează instituţiei identificate ca fiind competentă, instituţia care a primit cotizaţiile cu titlu provizoriu rambursează suma excedentară persoanei juridice şi/sau fizice în cauză.
Art. 74: Costuri legate de compensare
Nu se plătesc cheltuieli în cazul în care datoria este recuperată prin procedura de compensare prevăzută la articolele 72 şi 73 din regulamentul de punere în aplicare.
Art. 75: Definiţii şi dispoziţie comună
(1)În scopul acestei secţiuni:
- "creanţă" înseamnă toate creanţele legate de prestaţii plătite sau acordate în mod necuvenit, inclusiv dobânzi, amenzi, penalităţi administrative şi orice alte taxe şi costuri asociate creanţei în conformitate cu legislaţia statului membru care revendică creanţa;
- "parte solicitantă" înseamnă, cu privire la fiecare stat membru, orice instituţie care transmite o cerere de informaţii, notificare sau recuperare a unei creanţe, astfel cum este definită mai sus;
- "parte solicitată" înseamnă, cu privire la fiecare stat membru, orice instituţie căreia i se poate transmite o cerere de informaţii, notificare sau recuperare a unei creanţe.
(2)Cererile şi orice alte comunicări conexe între statele membre se adresează, în general, prin intermediul instituţiilor desemnate.
(3)Măsurile practice de punere în aplicare, inclusiv, printre altele, cele referitoare la articolul 4 din regulamentul de punere în aplicare şi cele de stabilire a unui prag minim pentru sumele pentru care se poate prezenta o cerere, sunt luate în considerare de către Comisia administrativă.
Art. 76: Cereri de informaţii
(1)La cererea părţii solicitante, partea solicitată îi comunică informaţiile ce îi sunt necesare acesteia în vederea recuperării unei creanţe.
Pentru a obţine aceste informaţii, partea solicitată face uz de competenţele prevăzute în actele cu putere de lege sau actele administrative aplicabile pentru recuperarea creanţelor similare provenite din propriul stat membru.
(2)În cererea de informaţii se menţionează numele, cea mai recentă adresă cunoscută şi orice alte informaţii despre persoana fizică sau juridică la care se referă informaţiile solicitate, precum şi natura şi valoarea creanţei pentru care se face cererea de informaţii.
(3)Partea solicitată nu este obligată să transmită informaţii:
a)pe care nu le-ar putea obţine în vederea recuperării creanţelor similare apărute în propriul stat membru;
b)care ar constitui un secret comercial, industrial sau profesional; sau
c)a căror comunicare ar aduce atingere siguranţei sau ordinii publice din statul membru respectiv.
(4)Partea solicitată informează partea solicitantă în legătură cu motivele care o împiedică să furnizeze informaţiile solicitate.
Art. 77: Notificare
(1)La cererea părţii solicitante şi în conformitate cu normele legale în vigoare privind notificarea unor instrumente sau decizii similare în propriul stat membru, partea solicitată notifică destinatarul cu privire la toate instrumentele şi deciziile, inclusiv cele de natură juridică, referitoare la o creanţă şi/sau la recuperarea acesteia emise în statul membru al părţii solicitante.
(2)În cererea de notificare se menţionează numele şi adresa destinatarului, precum şi orice alte informaţii relevante referitoare la identificarea acestuia, la care partea solicitantă are acces în mod normal, natura şi subiectul instrumentului sau ale deciziei care face obiectul notificării şi, dacă este cazul, numele, adresa şi orice alte informaţii relevante la care partea solicitantă are acces în mod normal, cu privire la debitor şi la creanţa la care se referă instrumentul sau decizia, precum şi orice altă informaţie utilă.
(3)Partea solicitată comunică imediat părţii solicitante acţiunea întreprinsă ca reacţie la cererea de notificare şi, în special, data la care decizia sau instrumentul i-a fost transmis destinatarului.
Art. 78: Cererea de recuperare
(1)Cererea de recuperare a unei creanţe, adresată de partea solicitantă părţii solicitate, este însoţită de o copie oficială sau certificată a instrumentului care permite executarea acesteia, emisă în statul membru al părţii solicitante şi, dacă este cazul, originalul sau copia certificată a altor documente necesare pentru recuperare.
(2)Organismul solicitant poate să facă o cerere de recuperare numai dacă:
a)creanţa şi/sau instrumentul care permite punerea în aplicare a acesteia nu sunt contestate în propriul stat membru, cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 81 alineatul (2) paragraful al doilea din regulamentul de punere în aplicare;
b)a pus în aplicare, în propriul stat membru, procedurile de recuperare adecvate de care dispune în baza instrumentului menţionat la alineatul (1), iar măsurile luate nu duc la plata integrală a creanţei;
c)nu a expirat termenul de prescripţie, în conformitate cu propria legislaţie.
(3)În cererea de recuperare se menţionează:
a)numele, adresa şi orice alte informaţii necesare pentru identificarea persoanei fizice sau juridice în cauză şi/sau a părţii terţe deţinătoare a activelor acesteia;
b)numele, adresa şi orice alte informaţii necesare pentru identificarea părţii solicitante;
c)o referire la instrumentul care permite punerea în aplicare a recuperării, emis în statul membru al părţii solicitante;
d)natura şi valoarea creanţei, inclusiv capitalul, dobânda, amenzi, penalităţi administrative şi orice alte taxe şi costuri datorate, indicate în monedele statelor membre ale celor două părţi;
e)data notificării destinatarului cu privire la instrument, efectuată de partea solicitantă şi/sau de partea solicitată;
f)data de la care şi perioada în care punerea în aplicare este posibilă conform legislaţiei în vigoare în statul membru al părţii solicitante;
g)orice alte informaţii utile.
(4)Cererea de recuperare conţine de asemenea o declaraţie din partea părţii solicitante prin care se confirmă că s-au îndeplinit condiţiile prevăzute la alineatul (2).
(5)Partea solicitantă comunică părţii solicitate orice informaţie utilă referitoare la situaţia care a generat cererea de recuperare, imediat ce ia cunoştinţă de aceasta.
Art. 79: Instrumentul care permite punerea în aplicare a recuperării
(1)În conformitate cu articolul 84 alineatul (2) din regulamentul de bază, instrumentul care permite recuperarea creanţei este recunoscut direct şi considerat automat ca un instrument care permite executarea creanţei de către statul membru al părţii solicitate.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), instrumentul care permite executarea creanţei poate fi omologat, recunoscut, completat sau înlocuit cu un instrument care autorizează executarea pe teritoriul statului membru al părţii solicitate, dacă acest lucru este oportun şi dacă este în conformitate cu dispoziţiile legislative în vigoare în statul membru respectiv.
În termen de trei luni de la data primirii cererii, statele membre fac toate eforturile pentru a finaliza formalităţile de omologare, de recunoaştere, de completare sau de înlocuire a titlului, cu excepţia cazurilor în care se aplică dispoziţiile paragrafului al treilea din prezentul alineat. Statele membre nu pot refuza finalizarea acestor formalităţi dacă instrumentul care permite executarea este corect întocmit. În cazul depăşirii termenului de trei luni, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă asupra motivelor care au determinat depăşirea.
Dacă una dintre aceste formalităţi dă naştere vreunei contestaţii cu privire la creanţă şi/sau la instrumentul care permite executarea emis de partea solicitantă, se aplică articolul 81 din regulamentul de punere în aplicare.
Art. 80: Formalităţi şi termene de plată
(1)Creanţele se recuperează în moneda statului membru al părţii solicitate. Partea solicitată transferă părţii solicitante întreaga valoare a creanţei pe care a recuperat-o.
(2)În cazul în care actele cu putere de lege sau dispoziţiile administrative în vigoare în propriul stat membru o permit şi după consultarea părţii solicitante, partea solicitată poate să îi acorde debitorului un termen de plată sau să autorizeze plata eşalonată. Orice dobândă percepută de partea solicitată pentru acordarea acestui termen este de asemenea remisă părţii solicitante.
De la data la care instrumentul care permite executarea creanţei este direct recunoscut în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare sau omologat, recunoscut, completat sau înlocuit în conformitate cu articolul 79 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare, se percepe o dobândă pentru întârzierea la plată în conformitate cu actele cu putere de lege sau dispoziţiile administrative în vigoare în statul membru al părţii solicitate, iar cuantumul acesteia se remite de asemenea părţii solicitante.
Art. 81: Contestarea creanţei sau a instrumentului care permite executarea recuperării acesteia şi contestarea măsurilor de executare
(1)În cazul în care, în timpul procedurii de recuperare, creanţa şi/sau instrumentul care permite executarea emise în statul membru al părţii solicitante sunt contestate de una dintre părţile vizate, acţiunea este supusă atenţiei autorităţilor competente din statul membru al părţii solicitante în conformitate cu legile în vigoare în acel stat membru. Partea solicitantă notifică fără întârziere partea solicitată cu privire la această acţiune. Partea vizată poate, de asemenea, informa partea solicitată cu privire la acţiune.
(2)De îndată ce partea solicitată a primit notificarea sau informarea menţionate la alineatul (1), fie de la partea solicitantă, fie de la partea vizată, îşi suspendă procedura de executare până când autoritatea competentă ia o decizie, cu excepţia cazului în care partea solicitantă face o cerere contrară în conformitate cu paragraful al doilea din prezentul alineat. În cazul în care consideră că este necesar şi fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 84 din regulamentul de punere în aplicare, partea solicitată poate să ia măsuri asiguratorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care actele cu putere de lege din propriul stat membru permit o astfel de acţiune pentru creanţe de acest fel.
Fără a aduce atingere primului paragraf, partea solicitantă poate, în conformitate cu actele cu putere de lege şi practicile administrative în vigoare în propriul stat membru, să ceară părţii solicitate să recupereze creanţa contestată, dacă acest lucru este permis conform actelor cu putere de lege şi practicilor administrative în vigoare în statul membru al părţii solicitate. În cazul în care rezultatul contestaţiei îi este favorabil debitorului, partea solicitantă are obligaţia de a rambursa orice sume recuperate, la care se adaugă orice compensaţie datorată în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru al părţii solicitate.
(3)În cazul în care contestaţia se referă la măsurile de executare aplicate în statul membru al părţii solicitate, acţiunea este supusă autorităţii competente din acel stat membru, în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare în acesta.
(4)În cazul în care autoritatea competentă către care a fost înaintată acţiunea, în conformitate cu alineatul (1), este un tribunal judiciar sau administrativ, decizia acestuia, în condiţiile în care este favorabilă părţii solicitante şi permite recuperarea creanţei în statul membru al părţii solicitante, constituie "instrumentul care permite executarea" în conformitate cu articolele 78 şi 79 din regulamentul de punere în aplicare, iar recuperarea creanţei se efectuează pe baza acestei decizii.
Art. 82: Limitele asistenţei
(1)Partea solicitată nu are obligaţia:
a)să acorde asistenţă în conformitate cu articolele 78-81 din regulamentul de punere în aplicare dacă, din cauza situaţiei debitorului, recuperarea creanţei poate să creeze dificultăţi economice sau sociale grave în statul membru al părţii solicitate, cu condiţia ca actele cu putere de lege şi practicile administrative în vigoare în statul membru al părţii solicitante să permită astfel de acţiuni pentru creanţe similare la nivel naţional;
b)să acorde asistenţă conform dispoziţiilor articolelor 76-81 din regulamentul de punere în aplicare dacă cererea iniţială înaintată în temeiul articolelor 76-78 din regulamentul de punere în aplicare vizează creanţe mai vechi de cinci ani, calculaţi din momentul în care s-a stabilit conformitatea instrumentului care permite recuperarea cu actele cu putere de lege şi practicile administrative în vigoare în statul membru al părţii solicitante la data cererii. Cu toate acestea, dacă creanţa sau instrumentul sunt contestate, termenul se calculează din momentul în care statul membru al părţii solicitante stabileşte că creanţa sau titlul executoriu care permite recuperarea nu mai poate face obiectul unei contestaţii.
(2)Partea solicitată informează partea solicitantă în legătură cu motivele pentru care nu satisface o cerere de asistenţă.
Art. 83: Termene de prescripţie
(1)Chestiunile privind termenele de prescripţie se află sub incidenţa:
a)legilor în vigoare în statul membru al părţii solicitante, în măsura în care acestea privesc creanţa şi/sau instrumentul care permite executarea acesteia; şi
b)legilor în vigoare în statul membru al părţii solicitate, în măsura în care acestea privesc măsurile executare din statul respectiv.
Termenele de prescripţie conforme cu legislaţia în vigoare în statul membru al părţii solicitate se calculează începând cu data recunoaşterii directe sau a omologării, recunoaşterii, completării sau înlocuirii în conformitate cu articolul 79 din regulamentul de punere în aplicare.
(2)Demersurile efectuate de partea solicitată pentru recuperarea creanţelor în conformitate cu cererea de asistenţă, care, dacă ar fi fost efectuate de partea solicitantă, ar fi avut drept efect suspendarea sau întreruperea termenului de prescripţie în conformitate cu normele legislative în vigoare în statul membru în care se află sediul acesteia, sunt considerate, din punctul de vedere al acestui efect, realizate în statul membru respectiv.
Art. 84: Măsuri asiguratorii
În urma unei cereri justificate înaintate de către partea solicitantă, partea solicitată ia măsuri asiguratorii pentru a garanta recuperarea unei creanţe, în măsura în care acest lucru este permis conform actelor cu putere de lege în vigoare în statul membru al părţii solicitate.
În scopul punerii în aplicare a primului paragraf, dispoziţiile şi procedurile prevăzute la articolele 78, 79, 81 şi 82 din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis.
Art. 85: Costuri legate de recuperare
(1)Partea solicitată recuperează de la persoana fizică sau juridică în cauză toate cheltuielile aferente recuperării şi păstrează suma, în conformitate cu actele cu putere de lege din propriul stat membru, aplicabile unor creanţe similare.
(2)Asistenţa reciprocă acordată în temeiul prezentei secţiuni este, ca regulă generală, gratuită. Cu toate acestea, atunci când recuperarea prezintă o problemă specifică sau presupune costuri foarte mari, partea solicitantă şi partea solicitată pot să convină asupra unor formalităţi de rambursare speciale pentru recuperarea în cauză.
(3)Statul membru al părţii solicitante rămâne răspunzător în faţa statului membru al părţii solicitate pentru orice costuri şi pierderi suferite ca urmare a unor acţiuni considerate neîntemeiate din punctul de vedere al conţinutului creanţei sau din punctul de vedere al valabilităţii instrumentului emis de partea solicitantă.
Art. 86: Clauză de revizuire
(1)Cel târziu în al patrulea an calendaristic de la data intrării în vigoare a regulamentului de punere în aplicare, Comisia administrativă prezintă un raport comparativ privind termenele prevăzute la articolul 67 alineatele (2), (5) şi (6) din regulamentul de punere în aplicare.
Pe baza respectivului raport, Comisia Europeană poate, dacă este necesar, să prezinte propuneri de revizuire a acestor termene în scopul reducerii semnificative a acestora.
(2)Cel târziu la data menţionată la alineatul (1), Comisia administrativă evaluează şi regulile de transformare a perioadelor prevăzute la articolul 13 în vederea simplificării acestora, în măsura posibilului.
(3)Cel târziu până la 1 mai 2015, Comisia administrativă prezintă un raport de evaluare specifică a aplicării titlului IV capitolele I şi III din regulamentul de punere în aplicare, în special în ceea ce priveşte procedurile şi termenele menţionate la articolul 67 alineatele (2), (5) şi (6) din regulamentul de punere în aplicare şi procedurile de recuperare menţionate la articolele 7 5-85 din regulamentul de punere în aplicare.
Din perspectiva respectivului raport, Comisia Europeană poate, dacă este necesar, să prezinte propuneri adecvate de modificare a acestor proceduri, pentru a le face mai eficiente şi mai echilibrate.