Titlul ii - STABILIREA LEGISLAŢIEI APLICABILE - Regulamentul 987/16-sept-2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

Acte UE

Jurnalul Oficial 284L

În vigoare
Versiune de la: 1 Februarie 2020
TITLUL II:STABILIREA LEGISLAŢIEI APLICABILE
Art. 14: Informaţii privind articolele 12 şi 13 din regulamentul de bază
(1)În sensul aplicării articolului 12 alineatul (1) din regulamentul de bază, "persoana care desfăşoară o activitate salariată într-un stat membru, pentru un angajator care îşi desfăşoară în mod obişnuit activităţile în acest stat membru şi care este detaşată de angajatorul respectiv în alt stat membru" poate fi o persoană recrutată în vederea detaşării în alt stat membru, cu condiţia ca persoana în cauză, imediat anterior începerii activităţii sale salariate, să se afle deja sub incidenţa legislaţiei statului membru în care este stabilit angajatorul acesteia.
(2)În sensul aplicării articolului 12 alineatul (1) din regulamentul de bază, expresia "care îşi desfăşoară în mod obişnuit activităţile în acest stat membru" se referă la un angajator care desfăşoară în mod obişnuit activităţi semnificative, altele decât cele strict legate de gestionarea internă, pe teritoriul statului membru unde este stabilit, ţinând seama de toate criteriile care caracterizează activităţile desfăşurate de întreprinderea respectivă; criteriile pertinente trebuie să fie adaptate caracteristicilor specifice fiecărui angajator şi naturii reale a activităţilor desfăşurate.
(3)În sensul aplicării articolului 12 alineatul (2) din regulamentul de bază, expresia "care desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă" se referă la o persoană care desfăşoară în mod obişnuit activităţi semnificative pe teritoriul statului membru unde este stabilită. În special, este necesar ca persoana respectivă să îşi fi desfăşurat deja activitatea un timp anterior datei de la care doreşte să beneficieze de dispoziţiile respectivului articol şi ca, pe perioada desfăşurării oricărei activităţi temporare într-un alt stat membru, să îndeplinească în continuare, în statul membru în care este stabilită, cerinţele necesare pentru exercitarea activităţii sale pentru a fi capabilă să o reia la întoarcere.
(4)În sensul aplicării articolului 12 alineatul (2) din regulamentul de bază, criteriul utilizat pentru a stabili dacă activitatea independentă desfăşurată de către o anumită persoană într-un alt stat membru este "similară" cu activitatea independentă desfăşurată în mod normal este criteriul naturii efective a activităţii respective, şi nu cel al clasificării activităţii ca fiind una salariată sau una independentă, care ar putea fi aplicat activităţii respective de către celălalt stat membru.
(5)În sensul aplicării articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, o persoană care «desfăşoară în mod obişnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre» este o persoană care desfăşoară în mod simultan sau alternativ una sau mai multe activităţi separate, fie pentru aceeaşi întreprindere sau acelaşi angajator, fie pentru întreprinderi sau angajatori diferiţi, în două sau mai multe state membre.
(51)(5a)În sensul aplicării titlului II din regulamentul de bază, «sediu sau loc de desfăşurare a activităţii» înseamnă sediul sau locul de desfăşurare a activităţii în care se adoptă deciziile principale ale întreprinderii şi în care se exercită funcţiile administraţiei sale centrale.
În sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, un membru angajat al echipajului de comandă sau al echipajului de cabină care prestează în mod normal servicii de transport aerian de pasageri sau de marfă în două sau mai multe state membre se supune legislaţiei statului membru în care se află baza de reşedinţă, astfel cum este definită în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerinţelor tehnice şi a procedurilor administrative în domeniul aviaţiei civile (*).
(*)JO L 373, 31.12.1991, p. 4.
(52)(5b)Activităţile de mică anvergură nu se iau în considerare în scopul stabilirii legislaţiei aplicabile în temeiul articolului 13 din regulamentul de bază. Articolul 16 din regulamentul de punere în aplicare se aplică tuturor cazurilor care fac obiectul prezentului articol.

(6)În sensul aplicării articolului 13 alineatul (2) din regulamentul de bază, o persoană care "desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă în două sau mai multe state membre" este, în special, o persoană care desfăşoară în mod simultan sau alternativ una sau mai multe activităţi independente separate, indiferent de natura acestora, în două sau mai multe state membre.
(7)Pentru a face deosebirea între activităţile menţionate la alineatele (5) şi (6) şi situaţiile menţionate la articolul 12 alineatele (1) şi (2) din regulamentul de bază, durata activităţii din unul sau mai multe state membre (fie cu caracter permanent, fie cu caracter ad-hoc ori temporar) este decisivă. În acest scop, se realizează o evaluare generală a tuturor elementelor de fapt pertinente, inclusiv, în ceea ce priveşte o persoană salariată, în special locul său de muncă, astfel cum este definit în contractul de muncă.
(8)În sensul aplicării articolului 13 alineatele (1) şi (2) din regulamentul de bază, o "parte semnificativă a activităţii salariate sau independente" desfăşurată într-un stat membru înseamnă că o proporţie semnificativă a tuturor activităţilor persoanei salariate sau persoanei care desfăşoară activităţi independente se desfăşoară în statul respectiv, fără să fie neapărat partea cea mai importantă a activităţilor respective.
Pentru a stabili dacă o parte semnificativă a activităţilor este desfăşurată într-un stat membru, se ţine seama de următoarele criterii orientative:
a)în cazul unei activităţi salariate, timpul de lucru şi/sau remuneraţiile; şi
b)în cazul unei activităţi independente, cifra de afaceri, timpul de lucru, numărul serviciilor prestate şi/sau venitul.
În cadrul unei evaluări globale, mai puţin de 25 % din criteriile menţionate anterior indică faptul că o parte semnificativă a activităţilor nu se desfăşoară în respectivul stat membru.
(9)În sensul aplicării articolului 13 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, "centrul de interes" al activităţilor unei persoane care desfăşoară activităţi independente se stabileşte ţinând cont de toate aspectele referitoare la activităţile profesionale ale acelei persoane, în special de locul fix şi permanent în care îşi desfăşoară activitatea, de caracterul obişnuit sau durata activităţilor desfăşurate, de numărul serviciilor prestate, precum şi de intenţia persoanei în cauză, astfel cum aceasta reiese din toate împrejurările.
(10)Pentru determinarea legislaţiei aplicabile în temeiul alineatelor (8) şi (9), instituţiile respective iau în considerare situaţia estimată pentru următoarele 12 luni calendaristice.
(11)Dacă o persoană îşi desfăşoară activitatea în calitate de salariat în două sau mai multe state membre pentru un angajator cu sediul în afara teritoriului Uniunii şi dacă această persoană îşi are reşedinţa într-un stat membru fără a desfăşura acolo o activitate semnificativă, persoana respectivă va fi supusă legislaţiei statului membru în care îşi are reşedinţa.
Art. 15: Proceduri privind aplicarea articolului 11 alineatul (3) literele (b) şi (d), a articolului 11 alineatul (4) şi a articolului 12 din regulamentul de bază (privind furnizarea de informaţii către instituţiile în cauză)
(1)Dacă nu se specifică altfel la articolul 16 din regulamentul de punere în aplicare, în cazul în care o persoană îşi desfăşoară activitatea într-un stat membru altul decât statul membru competent în temeiul titlului II din regulamentul de bază, angajatorul sau, în cazul unei persoane care nu desfăşoară o activitate salariată, persoana în cauză informează anticipat, ori de câte ori este posibil, instituţia competentă a statului membru a cărui legislaţie este aplicabilă. Instituţia respectivă eliberează atestatul menţionat la articolul 19 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare persoanei în cauză şi pune, fără întârziere, la dispoziţia instituţiei desemnate de autoritatea competentă a statului membru în care se desfăşoară activitatea informaţii privind legislaţia aplicabilă persoanei respective, în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (b) sau al articolului 12 din regulamentul de bază.

(2)Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis persoanelor care fac obiectul articolului 11 alineatul (3) litera (d) din regulamentul de bază.
(3)Un angajator în sensul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, care are un salariat la bordul unei nave care navighează sub pavilionul unui alt stat membru, informează cu privire la acest fapt, anticipat ori de câte ori este posibil, instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie este aplicabilă. Instituţia respectivă pune fără întârziere la dispoziţia instituţiei desemnate de autoritatea competentă din statul membru sub al cărui pavilion navighează nava pe care îşi desfăşoară activitatea angajatul informaţii privind legislaţia aplicabilă persoanei în cauză, în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază.
Art. 16: Procedura de aplicare a articolului 13 din regulamentul de bază
(1)O persoană care desfăşoară activităţi în două sau mai multe state membre informează instituţia desemnată de autoritatea competentă din statul membru de reşedinţă cu privire la aceasta.
(2)Instituţia desemnată de la locul de reşedinţă determină fără întârziere care este legislaţia aplicabilă persoanei respective, ţinând seama de articolul 13 din regulamentul de bază şi de articolul 14 din regulamentul de punere în aplicare. Această determinare iniţială a legislaţiei aplicabile este cu titlu provizoriu. Instituţia informează instituţiile desemnate din fiecare stat membru în care se desfăşoară o activitate asupra determinării legislaţiei aplicabile cu titlu provizoriu.
(3)Determinarea cu titlu provizoriu a legislaţiei aplicabile menţionate la alineatul (2) devine definitivă în termen de două luni de la informarea instituţiei desemnate de autorităţile competente ale statelor membre în cauză cu privire la această determinare, în conformitate cu alineatul (2), cu excepţia cazului în care legislaţia a fost deja determinată definitiv pe baza alineatului (4), sau când cel puţin una dintre instituţiile în cauză informează instituţia desemnată de autoritatea competentă a statului membru de reşedinţă, până la sfârşitul perioadei de două luni, asupra faptului că nu poate accepta încă determinarea respectivă sau are un punct de vedere diferit în această privinţă.
(4)În cazul în care incertitudinea privind determinarea legislaţiei aplicabile impune stabilirea unor contacte între instituţiile sau autorităţile din două sau mai multe state membre, la cererea uneia sau a mai multor instituţii desemnate de autorităţile competente din statele membre în cauză sau chiar la cererea autorităţilor competente, legislaţia aplicabilă persoanei în cauză se determină de comun acord, având în vedere articolul 13 din regulamentul de bază şi dispoziţiile pertinente ale articolului 14 din regulamentul de punere în aplicare.
În cazul în care intervine o divergenţă de opinii între instituţiile sau autorităţile competente în cauză, respectivele organisme încearcă să ajungă la un acord, în conformitate cu condiţiile menţionate anterior şi cu articolul 6 din regulamentul de punere în aplicare.
(5)Instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie este determinată ca fiind aplicabilă, fie provizoriu, fie definitiv, informează de îndată persoana respectivă.
(6)În cazul în care persoana respectivă nu furnizează informaţiile prevăzute la alineatul (1), prezentul articol se aplică la iniţiativa instituţiei desemnate de autoritatea competentă din statul membru de reşedinţă, de îndată ce este informată asupra situaţiei persoanei în cauză, posibil prin intermediul unei alte instituţii respective.
Art. 17: Procedura de aplicare a articolului 15 din regulamentul de bază
Agenţii contractuali ai Comunităţilor Europene îşi exercită dreptul de opţiune prevăzut la articolul 15 din regulamentul de bază în momentul în care se încheie contractul de muncă. Autoritatea împuternicită să încheie contractul informează instituţia desemnată din statul membru pentru a cărui legislaţie au optat agenţii contractuali ai Comunităţilor Europene.
Art. 18: Procedura de aplicare a articolului 16 din regulamentul de bază
Cererea, din partea angajatorului sau a persoanei respective, de derogare de la dispoziţiile articolelor 11-15 din regulamentul de bază se depune anticipat, ori de câte ori este posibil, la autoritatea competentă sau la organismul desemnat de autoritatea din statul membru a cărui legislaţie angajatul sau persoana respectivă solicită să îi fie aplicată.
Art. 19: Furnizarea de informaţii către persoanele în cauză şi angajatori
(1)Instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie devine aplicabilă în temeiul titlului II din regulamentul de bază informează persoana respectivă şi, dacă este cazul, angajatorul (angajatorii) acesteia cu privire la obligaţiile prevăzute în legislaţia respectivă. Instituţia oferă acestora sprijinul necesar pentru încheierea formalităţilor cerute de respectiva legislaţie.
(2)La cererea persoanei respective ori a angajatorului său, instituţia competentă a statului membru a cărui legislaţie este aplicabilă în temeiul titlului II din regulamentul de bază eliberează un atestat conform căruia respectiva legislaţie este aplicabilă şi indică, dacă este cazul, până la ce dată şi în ce condiţii.
Art. 20: Cooperarea între instituţii
(1)Instituţiile relevante comunică instituţiei competente din statul membru a cărui legislaţie îi este aplicabilă unei anumite persoane în temeiul titlului II din regulamentul de bază informaţiile necesare pentru a stabili data la care legislaţia respectivă devine aplicabilă şi cotizaţiile pe care acea persoană şi angajatorul (angajatorii) săi sunt obligaţi să le plătească în temeiul legislaţiei respective.
(2)Instituţia competentă a statului membru a cărui legislaţie devine aplicabilă unei persoane, în temeiul titlului II din regulamentul de bază, pune la dispoziţia instituţiei desemnate de autoritatea competentă a statului membru având legislaţia sub incidenţa căreia s-a aflat ultima dată persoana respectivă informaţiile care indică data de la care începe să se aplice noua legislaţie.
Art. 21: Obligaţiile angajatorului
(1)Un angajator care îşi are sediul social sau reprezentanţa în afara statului membru competent este obligat să respecte toate obligaţiile stabilite de legislaţia aplicabilă angajaţilor săi, mai ales obligaţia de a achita cotizaţiile prevăzute în acea legislaţie, ca şi când sediul său social sau reprezentanţa sa s-ar afla în statul membru competent.
(2)Angajatorul care nu are o reprezentanţă în statul membru a cărui legislaţie este aplicabilă poate cădea de acord cu angajatul ca acesta din urmă să poată îndeplini obligaţiile angajatorului în numele său în ceea ce priveşte plata cotizaţiilor, fără a aduce atingere obligaţiilor de bază ale angajatorului. Angajatorul face cunoscută o astfel de înţelegere instituţiei competente din respectivul stat membru.