Art. 16. - Art. 16: Facilitarea investiţiilor cu impact transfrontalier - Regulamentul 869/30-mai-2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 şi (UE) 2019/943 şi a Directivelor 2009/73/CE şi (UE) 2019/944 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013
Acte UE
Jurnalul Oficial 152L
În vigoare Versiune de la: 5 Februarie 2025
Art. 16: Facilitarea investiţiilor cu impact transfrontalier
(1)Costurile de investiţii angajate în condiţii de eficienţă, care exclud costurile de întreţinere, legate de un proiect de interes comun care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 literele (a), (b), (c), (d) şi (f) din anexa II şi de proiectele de interes comun care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 3 din anexa II, dacă sunt de competenţa autorităţilor naţionale de reglementare în fiecare stat membru în cauză, sunt suportate de OTS relevanţi sau de iniţiatorii proiectului de infrastructură de transport din statele membre în care proiectul are un impact net pozitiv şi, în măsura în care nu sunt acoperite de venituri rezultate din gestionarea congestiilor sau de alte taxe, se plătesc de către utilizatorii reţelei prin tarifele de acces la reţea în statul membru sau în statele membre respective.
(2)Dispoziţiile prezentului articol se aplică unui proiect de interes comun care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 literele (a), (b), (c), (d), (f) şi la punctul 3 din anexa II, în cazul în care cel puţin un iniţiator al proiectului solicită autorităţilor naţionale relevante aplicarea dispoziţiilor respective pentru costurile proiectului.
Proiectele care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 1 litera (e) şi la punctul 2 din anexa II pot beneficia de dispoziţiile prezentului articol în cazul în care cel puţin un iniţiator al proiectului solicită autorităţilor naţionale relevante aplicarea articolului.
În cazul în care proiectul are mai mulţi iniţiatori, autorităţile naţionale de reglementare relevante solicită, fără întârziere, tuturor iniţiatorilor proiectului să depună în comun cererea de investiţii în conformitate cu alineatul (4).
(3)Pentru un proiect de interes comun în cazul căruia se aplică alineatul (1), iniţiatorii proiectului informează periodic, cel puţin o dată pe an şi până la punerea în funcţiune a proiectului, toate autorităţile naţionale de reglementare relevante cu privire la evoluţia proiectului respectiv şi la identificarea costurilor şi a impactului asociat acestuia.
(4)De îndată ce un astfel de proiect de interes comun este suficient de avansat şi se estimează că este pregătit să intre în faza de construcţie în următoarele 36 de luni, iniţiatorii proiectului prezintă o cerere de investiţii, după consultarea OTS din statele membre care se bucură de un impact net pozitiv semnificativ în urma proiectului. Cererea de investiţii respectivă include o cerere de alocare transfrontalieră a costurilor şi este prezentată tuturor autorităţilor naţionale de reglementare relevante vizate, însoţită de toate elementele următoare:
a)o analiză cost-beneficiu actualizată specifică proiectului, în concordanţă cu metodologia elaborată în temeiul articolului 11 şi ţinând seama de beneficiile care depăşesc frontierele statelor membre pe teritoriul cărora este situat proiectul, luând în considerare cel puţin scenariile comune stabilite pentru planificarea dezvoltării reţelei astfel cum se menţionează la articolul 12. În cazul în care se utilizează scenarii suplimentare, acestea trebuie să fie în concordanţă cu ţintele Uniunii privind energia şi clima pentru 2030 şi cu obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050 şi fac obiectul aceluiaşi nivel de consultare şi control ca procesul prevăzut la articolul 12. Agenţia este responsabilă de evaluarea oricăror scenarii suplimentare şi de asigurarea conformităţii acestora cu prezentul alineat;
b)un plan de afaceri care evaluează viabilitatea financiară a proiectului, inclusiv soluţia financiară aleasă, iar pentru un proiect de interes comun care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 3 din anexa II, rezultatele testelor de piaţă;
c)atunci când iniţiatorii proiectului sunt de acord, o propunere argumentată pentru o alocare transfrontalieră a costurilor.
Dacă un proiect este promovat de mai mulţi iniţiatori, aceştia depun o cerere de investiţii comună.
După primirea cererii, autorităţile naţionale de reglementare relevante transmit agenţiei, fără întârziere, o copie a fiecărei cereri de investiţii, în scop informativ.
Autorităţile naţionale de reglementare relevante şi agenţia păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
(5)În termen de şase luni de la data primirii cererii de către ultima dintre autorităţile naţionale de reglementare relevante, autorităţile respective, după consultarea iniţiatorilor proiectului vizaţi, iau decizii coordonate comune cu privire la alocarea costurilor de investiţii angajate în condiţii de eficienţă care urmează să fie suportate de fiecare operator de sistem pentru proiectul respectiv, precum şi cu privire la includerea acestora în tarife sau la respingerea cererii de investiţii, în tot sau în parte, dacă analiza comună efectuată de autorităţile naţionale de reglementare relevante concluzionează că proiectul sau o parte a acestuia nu aduce un beneficiu net semnificativ în niciunul dintre statele membre ale autorităţilor naţionale de reglementare relevante. Autorităţile naţionale de reglementare relevante includ în tarife costurile de investiţii relevante angajate în condiţii de eficienţă, astfel cum sunt definite în recomandarea menţionată la alineatul (11), în conformitate cu alocarea costurilor de investiţii care urmează să fie suportate de fiecare operator de sistem pentru proiect. Pentru proiectele de pe teritoriul statului membru respectiv, ulterior, autorităţile naţionale de reglementare relevante evaluează, după caz, dacă ar putea apărea probleme de accesibilitate ca urmare a includerii costurilor de investiţii în tarife.
La alocarea costurilor, autorităţile naţionale de reglementare relevante ţin seama de nivelul real sau de cel estimat:
a)al veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor sau al altor taxe;
b)al veniturilor provenite din mecanismul de compensare între operatorii de transport şi de sistem stabilit la articolul 49 din Regulamentul (UE) 2019/943.
Alocarea transfrontalieră a costurilor ţine seama de costurile şi beneficiile economice, sociale şi de mediu ale proiectelor din statele membre în cauză şi de necesitatea de a asigura un cadru de finanţare stabil pentru dezvoltarea proiectelor de interes comun, reducând în acelaşi timp la minimum nevoia de sprijin financiar.
În procesul de alocare transfrontalieră a costurilor, autorităţile naţionale de reglementare relevante, după consultarea OTS implicaţi, încearcă să ajungă la un acord reciproc bazat pe informaţiile precizate la alineatul (4) primul paragraf literele (a) şi (b) din prezentul articol, dar care nu se limitează la acestea. Evaluarea lor ia în considerare toate scenariile relevante menţionate la articolul 12 şi alte scenarii pentru planificarea dezvoltării reţelei, permiţând o analiză solidă a contribuţiei proiectului de interes comun la politica energetică a Uniunii în ceea ce priveşte decarbonizarea, integrarea pieţei, concurenţa, durabilitatea şi siguranţa alimentării. În cazul în care se utilizează scenarii suplimentare, acestea trebuie să fie în concordanţă cu ţintele Uniunii privind energia şi clima pentru 2030 şi cu obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050 şi fac obiectul aceluiaşi nivel de consultare şi control ca procesul prevăzut la articolul 12.
În cazul în care un proiect de interes comun atenuează externalităţi negative, precum fluxurile în buclă, iar proiectul de interes comun respectiv este implementat în statul membru care se află la originea externalităţii negative, această atenuare nu este considerată un beneficiu transfrontalier şi nu reprezintă, prin urmare, o bază de alocare a costurilor către OTS din statele membre afectate de externalităţile negative respective.
(6)Autorităţile naţionale de reglementare relevante, pe baza alocării transfrontaliere a costurilor menţionate la alineatul (5) din prezentul articol, iau în considerare costurile reale suportate de un OTS sau de alt iniţiator al proiectului ca urmare a investiţiilor atunci când stabilesc sau aprobă tarifele în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/73/CE şi cu articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2019/944, în măsura în care costurile respective corespund costurilor unui operator eficient şi comparabil din punct de vedere structural.
Autorităţile naţionale de reglementare relevante notifică agenţiei, fără întârziere, decizia de alocare a costurilor, precum şi toate informaţiile relevante privind decizia respectivă. În special, decizia de alocare a costurilor stabileşte motivele detaliate pentru alocarea costurilor între statele membre, inclusiv următoarele:
a)o evaluare a impactului identificat asupra fiecăruia dintre statele membre în cauză, inclusiv în ceea ce priveşte tarifele de reţea;
b)o evaluare a planului de afaceri menţionat la alineatul (4) primul paragraf litera (b);
c)externalităţile pozitive la nivel regional sau la nivelul Uniunii, cum ar fi siguranţa alimentării, flexibilitatea sistemului, solidaritatea sau inovarea, pe care proiectul le-ar genera;
d)rezultatul consultării cu iniţiatorii proiectului în cauză.
Decizia de alocare a costurilor se publică.
(7)În cazul în care autorităţile naţionale de reglementare relevante nu au ajuns la un acord cu privire la cererea de investiţii în termen de şase luni de la data primirii cererii de către ultima dintre autorităţile naţionale de reglementare relevante, acestea informează neîntârziat agenţia.
În cazul respectiv sau la solicitarea comună a autorităţilor naţionale de reglementare relevante, agenţia ia o decizie privind cererea de investiţii, inclusiv alocarea transfrontalieră a costurilor prevăzută la alineatul (5), în termen de trei luni de la data sesizării agenţiei.
Înainte de a lua o astfel de decizie, agenţia consultă autorităţile naţionale de reglementare relevante şi iniţiatorii proiectului. Termenul de trei luni prevăzut la al doilea paragraf poate fi prelungit cu două luni, în cazul în care agenţia solicită informaţii suplimentare. Prelungirea în cauză începe în ziua următoare datei primirii informaţiilor complete.
Evaluarea efectuată de către agenţie ia în considerare toate scenariile relevante stabilite în temeiul articolului 12 şi alte scenarii pentru planificarea dezvoltării reţelei, permiţând o analiză solidă a contribuţiei proiectului de interes comun la obiectivele de politică energetică ale Uniunii privind decarbonizarea, integrarea pieţei, concurenţa, durabilitatea şi siguranţa alimentării. În cazul în care se utilizează scenarii suplimentare, acestea trebuie să fie în concordanţă cu ţintele Uniunii privind energia şi clima pentru 2030 şi cu obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050 şi fac obiectul aceluiaşi nivel de consultare şi control ca procesul prevăzut la articolul 12.
Agenţia, în decizia privind cererea de investiţii, inclusiv alocarea transfrontalieră a costurilor, lasă la latitudinea autorităţilor naţionale relevante modalitatea de includere în tarife a costurilor de investiţii în conformitate cu alocarea transfrontalieră a costurilor, la momentul punerii în aplicare a deciziei respective, în conformitate cu dreptul intern.
Decizia privind cererea de investiţii, inclusiv alocarea transfrontalieră a costurilor, se publică. Se aplică articolul 25 alineatul (3) şi articolele 28 şi 29 din Regulamentul (UE) 2019/942.
(8)Agenţia transmite Comisiei, fără întârziere, o copie a fiecărei decizii de alocare a costurilor, împreună cu toate informaţiile relevante cu privire la fiecare decizie. Informaţiile pot fi transmise în formă cumulată. Comisia păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
(9)Deciziile de alocare a costurilor nu aduc atingere dreptului OTS de a aplica şi nici dreptului autorităţilor naţionale de reglementare de a aproba tarife de acces la reţele în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009, articolul 18 alineatul (1) şi articolul 18 alineatele (3)-(6) din Regulamentul (UE) 2019/943, articolul 32 din Directiva 2009/73/CE şi articolul 6 din Directiva (UE) 2019/944.
(10)Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică proiectelor de interes comun care beneficiază de o scutire sau o derogare de la:
a)articolele 32, 33 şi 34 şi articolul 41 alineatele (6), (8) şi (10) din Directiva 2009/73/CE, în temeiul articolului 36 din directiva respectivă;
b)articolul 19 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul (UE) 2019/943 sau articolul 6, articolul 59 alineatul (7) şi articolul 60 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/944, în temeiul articolului 63 din Regulamentul (UE) 2019/943;
c)normele privind separarea sau accesul terţilor în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (32) sau al articolului 64 din Regulamentul (UE) 2019/943 şi al articolului 66 din Directiva (UE) 2019/944.
(32)Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 (JO L 211, 14.8.2009, p. 15).
(11)Până la 24 iunie 2023, agenţia adoptă o recomandare de identificare a bunelor practici referitoare la tratarea cererilor de investiţii pentru proiectele de interes comun. Recomandarea respectivă este actualizată periodic, după cum este necesar, în special pentru a asigura coerenţa cu principiile aplicabile partajării transfrontaliere a costurilor reţelelor offshore pentru energia din surse regenerabile, astfel cum se menţionează la articolul 15 alineatul (1). La adoptarea sau modificarea recomandării, agenţia desfăşoară un amplu proces de consultare, implicând toate părţile interesate relevante.
(12)Prezentul articol se aplică mutatis mutandis proiectelor de interes reciproc.