Regulamentul 834/20-mai-2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce priveşte obligaţia de compensare, suspendarea obligaţiei de compensare, cerinţele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o contraparte centrală, înregistrarea şi supravegherea registrelor centrale de tranzacţii şi cerinţele aplicabile registrelor centrale de tranzacţii

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare

Versiune de la: 28 Mai 2019

Dată act: 20-mai-2019

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴) a intrat în vigoare la 16 august 2012. Cerinţele pe care le conţine, şi anume compensarea centrală a contractelor derivate extrabursiere standardizate, cerinţele de marjă şi cerinţele privind atenuarea riscului operaţional pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central, obligaţiile de raportare pentru contractele derivate, precum şi cerinţele pentru contrapărţile centrale (CPC) şi pentru registrele centrale de tranzacţii contribuie la reducerea riscului sistemic prin creşterea transparenţei pieţei instrumentelor financiare derivate extrabursiere şi la diminuarea riscului de credit al contrapărţii şi a riscului operaţional asociate instrumentelor financiare derivate extrabursiere.

(2)Simplificarea anumitor domenii reglementate de Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi utilizarea unei abordări mai proporţionale a acestor domenii se înscriu în linia Programului Comisiei privind o reglementare adecvată şi funcţională, care subliniază necesitatea reducerii costurilor şi a simplificării, astfel încât politicile Uniunii să îşi atingă obiectivele în modul cel mai eficient, şi urmăresc în special reducerea sarcinilor administrative şi de reglementare. Respectiva simplificare şi utilizarea unei abordări mai proporţionale nu ar trebui, însă, să aducă atingere obiectivelor globale de promovare a stabilităţii financiare şi de atenuare a riscurilor sistemice, în conformitate cu declaraţia liderilor G20 cu ocazia summitului din 26 septembrie 2009 de la Pittsburgh.

(4)În 2015 şi 2016, Comisia a efectuat două consultări publice privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Comisia a primit, de asemenea, informaţii cu privire la aplicarea regulamentului respectiv din partea autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe) (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵), din partea Comitetului european pentru risc sistemic (CERS), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶), şi din partea Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). Din aceste consultări publice a reieşit că părţile interesate susţin obiectivele Regulamentului (UE) nr. 648/2012 şi că nu este necesară nicio revizuire majoră a regulamentului respectiv. La 23 noiembrie 2016, Comisia a adoptat un raport general în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Deşi nu toate dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 648/2012 erau pe deplin aplicabile şi, prin urmare, nu a fost posibilă o evaluare cuprinzătoare a acestuia, raportul respectiv a identificat domenii în care erau necesare măsuri specifice pentru a se garanta că obiectivele Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sunt atinse într-un mod mai proporţional, mai eficient şi mai eficace.

(6)Planurile de cumpărare de acţiuni de către angajaţi sunt planuri, stabilite de obicei de o societate, prin care persoanele au posibilitatea, în mod direct sau indirect, să subscrie, să cumpere, să primească sau să deţină acţiuni ale societăţii respective sau ale unei alte societăţi din cadrul aceluiaşi grup, cu condiţia ca respectivul plan să aducă beneficii cel puţin angajaţilor sau foştilor angajaţi ai societăţii în cauză sau ai unei alte societăţi din cadrul aceluiaşi grup sau membrilor sau foştilor membri ai consiliului societăţii în cauză sau al unei alte societăţi din cadrul aceluiaşi grup. Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2017 privind evaluarea intermediară a Planului de acţiune privind uniunea pieţelor de capital identifică măsurile referitoare la planurile de cumpărare de acţiuni de către angajaţi drept o posibilă măsură de consolidare a uniunii pieţelor de capital în vederea stimulării investiţiilor de retail. Prin urmare, şi în conformitate cu principiul proporţionalităţii, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) sau un fond de investiţii alternative (FIA) care este constituit exclusiv în scopul de a servi unuia sau mai multor planuri de cumpărare de acţiuni de către angajaţi, nu ar trebui să fie calificat drept o contraparte financiară.

(7)Anumite contrapărţi financiare au un volum de activitate pe pieţele instrumentelor financiare derivate extrabursiere care este prea redus pentru a prezenta un risc sistemic important pentru sistemul financiar şi, de asemenea, prea redus pentru ca procesul de compensare centrală să fie viabil din punct de vedere economic. Aceste contrapărţi, cunoscute sub denumirea de "contrapărţi financiare mici", ar trebui să fie exonerate de la obligaţia de compensare, dar ar trebui să le revină în continuare obligaţia de a face schimb de garanţii pentru a atenua orice risc sistemic. Cu toate acestea, atunci când poziţia adoptată de contrapartea financiară depăşeşte pragul de compensare, calculat la nivelul grupului, pentru cel puţin o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere obligaţia de compensare ar trebui să se aplice pentru toate clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere, având în vedere interconectarea dintre contrapărţile financiare şi posibilul risc sistemic pentru sistemul financiar care ar putea apărea în cazul în care contractele derivate extrabursiere respective nu au fost compensate la nivel central. Contrapartea financiară ar trebui să aibă posibilitatea să demonstreze, în orice moment, că poziţiile sale nu mai depăşesc pragul de compensare pentru nicio clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere, caz în care obligaţia de compensare ar trebui să înceteze să se aplice.

(8)Contrapărţile nefinanciare sunt mai puţin interconectate decât contrapărţile financiare. De asemenea, deseori, acestea desfăşoară activităţi în principal având drept obiect o singură clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere. Prin urmare, activitatea acestora reprezintă în mai mică măsură un risc sistemic pentru sistemul financiar decât activitatea contrapărţilor financiare. Domeniul de aplicare al obligaţiei de compensare pentru contrapărţile nefinanciare care aleg să îşi calculeze poziţiile la fiecare 12 luni în raport cu pragurile de compensare ar trebui, prin urmare, să fie restrâns. Respectivelor contrapărţi nefinanciare ar trebui să fie supuse obligaţiei de compensare numai în ceea ce priveşte clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere care depăşesc pragul de compensare. Contrapărţilor nefinanciare ar trebui totuşi să le revină în continuare obligaţia de a face schimb de garanţii atunci când oricare dintre pragurile de compensare este depăşit. Contrapărţilor nefinanciare care aleg să nu îşi calculeze poziţiile în raport cu pragurile de compensare ar trebui să fie supuse obligaţiei de compensare pentru toate clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere. Contrapartea nefinanciară ar trebui să aibă posibilitatea să demonstreze, în orice moment, că poziţiile sale nu mai depăşesc pragul de compensare pentru o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere, caz în care obligaţia de compensare pentru clasa respectivă ar trebui să înceteze să se aplice.

(10)Cerinţa de a compensa anumite contracte derivate extrabursiere încheiate înainte de intrarea în vigoare a obligaţiei de compensare creează insecuritate juridică şi dificultăţi operaţionale, oferind în acelaşi timp beneficii limitate. Mai precis, cerinţa respectivă creează costuri şi sarcini suplimentare pentru contrapărţile la contractele respective şi ar putea, de asemenea, afecta buna funcţionare a pieţei, fără însă a îmbunătăţi semnificativ aplicarea uniformă şi coerentă a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sau instituirea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru participanţii la piaţă. Prin urmare, respectiva cerinţă ar trebui să fie eliminată.

(11)Contrapărţile care au un volum de activitate limitat pe piaţa instrumentelor financiare derivate extrabursiere se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la compensarea centrală, fie că sunt clienţi ai unui membru compensator, fie că recurg la mecanisme indirecte de compensare. Prin urmare, membrii compensatori şi clienţii membrilor compensatori care prestează servicii de compensare în mod direct, către alte contrapărţi, sau în mod indirect, permiţând clienţilor lor să presteze aceste servicii către alte contrapărţi, ar trebui să aibă obligaţia de a face acest lucru în condiţii comerciale echitabile, rezonabile, nediscriminatorii şi transparente. Deşi această cerinţă nu ar trebui să conducă la o reglementare a preţurilor sau la o obligaţie de a încheia contracte, membrilor compensatori şi clienţilor ar trebui să li se permită să controleze riscurile legate de serviciile de compensare oferite, precum riscurile de contraparte.

(12)Informaţiile privind instrumentele financiare care fac obiectul autorizaţiilor CPC-urilor ar putea să nu specifice toate clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere pe care o CPC este autorizată să le compenseze. Pentru a se asigura că ESMA îşi poate îndeplini sarcinile şi atribuţiile în ceea ce priveşte obligaţia de compensare, autorităţile competente ar trebui să transmită ESMA fără întârziere orice informaţie primită de la o CPC cu privire la intenţia CPC de a începe compensarea unei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere care face obiectul autorizaţiei sale existente.

(13)Ar trebui să existe posibilitatea suspendării temporare a obligaţiei de compensare în anumite situaţii excepţionale. O astfel de suspendare ar trebui să fie posibilă atunci când nu mai sunt îndeplinite criteriile pe baza cărora clase specifice de instrumente financiare derivate extrabursiere au fost supuse obligaţiei de compensare. Se poate vorbi de o astfel de situaţie atunci când anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere devin neadecvate pentru compensarea centrală obligatorie sau atunci când a survenit o modificare semnificativă a unuia dintre aceste criterii în ceea ce priveşte anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere. Suspendarea obligaţiei de compensare ar trebui, de asemenea, să fie posibilă în cazul în care o CPC nu mai oferă un serviciu de compensare pentru anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru un anumit tip de contraparte, iar alte CPC-uri nu pot interveni suficient de rapid pentru a prelua respectivele servicii de compensare. Suspendarea obligaţiei de compensare ar trebui să fie posibilă, de asemenea, în cazul în care se consideră că acest lucru este necesar pentru a se evita o ameninţare gravă la adresa stabilităţii financiare din Uniune. Pentru a se garanta stabilitatea financiară şi a se evita perturbarea pieţei, ESMA ar trebui, ţinând seama de obiectivele G20, să asigure faptul că, în cazul în care este oportună eliminarea obligaţiei de compensare, respectiva eliminare este demarată în cursul perioadei de suspendare a obligaţiei de compensare şi cu suficient timp înainte pentru a permite modificarea standardelor tehnice de reglementare relevante.

(14)Obligaţia care revine contrapărţilor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷), de a tranzacţiona instrumente financiare derivate care fac obiectul obligaţiei de compensare în locuri de tranzacţionare este declanşată, în conformitate cu procedura detaliată în regulamentul respectiv referitoare la obligaţia de tranzacţionare, atunci când o clasă de instrumente financiare derivate este declarată ca făcând obiectul obligaţiei de compensare. Suspendarea obligaţiei de compensare ar putea împiedica contrapărţile să respecte obligaţia de tranzacţionare. În consecinţă, în cazul în care a fost solicitată suspendarea obligaţiei de compensare şi atunci când este considerată ca fiind o modificare semnificativă a criteriilor pentru obligaţia de tranzacţionare, ar trebui ca ESMA să poată propune suspendarea concomitentă a obligaţiei de tranzacţionare pe baza Regulamentului (UE) nr. 648/2012 şi nu pe baza Regulamentului (UE) nr. 600/2014.

(15)Raportarea contractelor istorice s-a dovedit a fi dificilă, datorită faptului că anumite informaţii a căror raportare este în prezent obligatorie nu trebuiau să fie raportate înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Acest lucru a condus la o rată ridicată a erorilor de raportare şi la o calitate slabă a datelor raportate, în timp ce sarcina aferentă raportării contractelor respective rămâne semnificativă. Prin urmare, este foarte probabil ca respectivele date istorice să rămână neutilizate. În plus, până când termenul de raportare a contractelor istorice devine aplicabil, o parte dintre aceste contracte vor fi expirat deja şi, odată cu ele, la fel şi expunerile şi riscurile aferente. Din acest motiv, obligaţia de a raporta contractele istorice ar trebui să fie înlăturată.

(16)Tranzacţiile intragrup care implică contrapărţi nefinanciare reprezintă un procent relativ mic din totalul contractelor cu instrumente financiare derivate extrabursiere şi sunt utilizate în principal pentru acoperirea internă în cadrul grupurilor. Prin urmare, aceste tranzacţii nu contribuie în mod semnificativ la riscul sistemic şi nici la interconectare, însă obligaţia de a raporta astfel de tranzacţii impune costuri şi sarcini semnificative pentru contrapărţile nefinanciare. Tranzacţiile dintre contrapărţile din cadrul unui grup în care cel puţin una dintre contrapărţi este o contraparte nefinanciară ar trebui, prin urmare, să fie exonerate de la obligaţia de raportare, indiferent de locul de stabilire a contrapărţii nefinanciare.

(17)În 2017, Comisia a iniţiat o verificare a gradului de adecvare a raportărilor publice efectuate de către societăţi. Verificarea respectivă urmăreşte strângerea unor dovezi privind consecvenţa, coerenţa, eficacitatea şi eficienţa cadrului de raportare al Uniunii. În acest context, ar trebui analizată mai bine posibilitatea de a evita duplicarea inutilă a raportării şi posibilitatea de a reduce sau simplifica raportarea contractelor derivate non-extrabursiere, ţinându-se seama de necesitatea raportării în timp util şi de măsurile adoptate în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 648/2012 şi (UE) nr. 600/2014. În special, această analiză ar trebui să ia în considerare detaliile raportate, accesibilitatea datelor din perspectiva autorităţilor relevante şi măsurile de simplificare suplimentară a lanţurilor de raportare pentru contractele derivate non-extrabursiere fără pierderea nejustificată de informaţii, în special în ceea ce priveşte contrapărţile nefinanciare care nu sunt supuse obligaţiei de compensare. Ar trebui avută în vedere o evaluare mai generală a eficacităţii şi eficienţei măsurilor care au fost introduse prin Regulamentul (UE) nr. 648/2012 pentru a îmbunătăţi funcţionarea şi a reduce sarcina raportării contractelor derivate extrabursiere, atunci când vor fi disponibile o experienţă suficientă şi date cu privire la aplicarea regulamentului menţionat, în special o evaluare a calităţii şi accesibilităţii datelor raportate către registrele centrale de tranzacţii, precum şi a adoptării şi punerii în aplicare a sistemului de raportare delegată.

(18)Pentru a reduce sarcina de raportare a contractelor derivate extrabursiere pentru contrapărţile nefinanciare care nu sunt supuse obligaţiei de compensare, contrapărţii financiare ar trebui să-i revină, de regulă, răspunderea individuală, inclusiv răspunderea juridică pentru raportarea atât în nume propriu, cât şi în numele contrapărţilor nefinanciare care nu sunt supuse obligaţiei de compensare, cu privire la contractele derivate extrabursiere încheiate de contrapărţile respective, precum şi pentru asigurarea corectitudinii informaţiilor raportate. Pentru a asigura faptul că contrapartea financiară dispune de datele necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de raportare, contrapartea nefinanciară ar trebui să transmită informaţiile privind contractele derivate extrabursiere pe care nu se poate prezuma în mod normal că le-ar avea contrapartea financiară. Cu toate acestea, contrapărţile nefinanciare ar trebui să poată opta pentru raportarea contractelor sale derivate extrabursiere. În astfel de cazuri, contrapartea nefinanciară ar trebui să informeze în consecinţă contrapartea financiară şi să aibă răspunderea, inclusiv răspunderea juridică, pentru raportarea şi corectitudinea datelor respective.

(19)De asemenea, ar trebui stabilită răspunderea pentru raportarea contractelor derivate extrabursiere atunci când una sau ambele contrapărţi sunt OPCVM sau FIA. Prin urmare, ar trebui să se precizeze faptul că societatea de administrare a unui OPCVM răspunde, inclusiv juridic, atât pentru raportarea în numele acelui OPCVM cu privire la contractele derivate extrabursiere încheiate de respectivul OPCVM, cât şi pentru corectitudinea informaţiilor raportate. În mod similar, administratorul unui FIA ar trebui să răspundă, inclusiv juridic, atât pentru raportarea în numele acelui FIA cu privire la contractele derivate extrabursiere încheiate de respectivul FIA, cât şi pentru corectitudinea informaţiilor raportate.

(21)Deoarece este nevoie de convergenţă în materie de reglementare la nivel internaţional, iar contrapărţile nefinanciare şi contrapărţile financiare mici au nevoie să reducă riscurile asociate expunerilor lor la riscul valutar, este necesar să se stabilească proceduri speciale de gestionare a riscurilor pentru contractele forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică şi pentru contractele de swap valutar decontate prin livrare fizică. Având în vedere profilul lor de risc specific, este oportun ca schimbul obligatoriu de marje de variaţie în cazul contractelor forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică şi al contractelor de swap valutar decontate prin livrare fizică să fie limitat la tranzacţiile dintre contrapărţile cu cea mai mare importanţă sistemică, pentru a limita acumularea de risc sistemic şi a evita divergenţele de reglementare la nivel internaţional. Ar trebui, de asemenea, să se asigure convergenţa în materie de reglementare la nivel internaţional în ceea ce priveşte procedurile de gestionare a riscurilor pentru alte clase de instrumente financiare derivate.

(22)Serviciile de reducere a riscurilor posttranzacţionare includ servicii precum comprimarea portofoliului. Comprimarea portofoliului nu intră sub incidenţa obligaţiei de tranzacţionare prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Pentru a alinia Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la Regulamentul (UE) nr. 600/2014, atunci când este necesar şi oportun, ţinând seama totodată de diferenţele dintre aceste două regulamente, de posibilitatea de a eluda obligaţia de compensare şi de măsura în care serviciile de reducere a riscurilor posttranzacţionare atenuează sau reduc riscurile, Comisia, în cooperare cu ESMA şi cu CERS, ar trebui să evalueze care dintre tranzacţiile rezultate, dacă este cazul, în urma serviciilor de reducere a riscurilor posttranzacţionare ar trebui să fie exonerate de la obligaţia de compensare.

(23)Pentru a spori transparenţa şi previzibilitatea marjelor iniţiale şi pentru a împiedica CPC-urile să îşi modifice modelele marjei iniţiale într-un mod care s-ar putea dovedi prociclic, CPC-urile ar trebui să le furnizeze membrilor lor compensatori instrumentele necesare pentru a simula cerinţele privind marja iniţială şi o prezentare detaliată a modelelor marjei iniţiale pe care le utilizează. Acest obiectiv este în concordanţă cu standardele internaţionale publicate de Comitetul pentru infrastructuri de plăţi şi de piaţă şi de Consiliul Organizaţiei Internaţionale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare, în special cu cadrul de informare publicat în decembrie 2012 şi cu standardele cantitative de informare publice pentru CPC-urile publicate în 2015, care sunt relevante pentru promovarea unei bune înţelegeri a riscurilor şi a costurilor implicate în orice participare a membrilor compensatori la o CPC şi pentru sporirea transparenţei CPC-urilor faţă de participanţii la piaţă.

(24)Legislaţiile naţionale în materie de insolvenţă ale statelor membre nu ar trebui să împiedice CPC-urile să efectueze, cu suficientă securitate juridică, transferul poziţiilor clienţilor sau să plătească direct clienţilor venitul încasat dintr-o lichidare în caz de insolvenţă a unui membru compensator, în ceea ce priveşte activele deţinute în conturi omnibus şi individuale segregate ale clienţilor. Pentru a oferi stimulente pentru compensare şi a îmbunătăţi accesul la aceasta, legislaţiile naţionale în materie de insolvenţă ale statelor membre nu ar trebui să împiedice CPC-urile să urmeze procedurile aplicabile în situaţiile de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în ceea ce priveşte activele şi poziţiile deţinute în conturi omnibus şi individuale segregate ale clienţilor deţinute la membrul compensator şi la CPC. În cazul în care sunt încheiate acorduri de compensare indirectă, clienţii indirecţi ar trebui să continue totuşi să beneficieze de o protecţie echivalentă cu cea prevăzută în temeiul normelor de segregare şi de portabilitate şi al procedurilor aplicabile în situaţiile de neîndeplinire a obligaţiilor de plată, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(25)Amenzile aplicate de ESMA registrelor centrale de tranzacţii aflate sub supravegherea sa directă ar trebui să fie eficace, proporţionale şi suficient de disuasive pentru a garanta eficacitatea competenţelor de supraveghere ale ESMA şi a spori transparenţa poziţiilor pe instrumente financiare derivate şi a expunerilor la aceste instrumente. Cuantumurile amenzilor prevăzute iniţial în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu s-au dovedit a fi suficient de disuasive, având în vedere cifra de afaceri actuală a registrelor centrale de tranzacţii, ceea ce ar putea limita eficacitatea competenţelor de supraveghere conferite ESMA prin regulamentul respectiv în ceea ce priveşte registrele centrale de tranzacţii. Limita superioară a cuantumurilor de bază ale amenzilor ar trebui, prin urmare, să fie majorată.

(26)Autorităţile din ţările terţe ar trebui să aibă acces la datele raportate către registrele centrale de tranzacţii ale Uniunii în cazul în care ţările terţe îndeplinesc anumite condiţii care garantează prelucrarea datelor respective şi în cazul în care ţările terţe respective prevăd o obligaţie juridică efectivă şi executorie care acordă autorităţilor Uniunii acces direct la datele raportate către registrele centrale de tranzacţii din ţările terţe respective.

(27)Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁸) prevede o procedură de înregistrare simplificată pentru registrele centrale de tranzacţii care sunt deja înregistrate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi care doresc să extindă înregistrarea respectivă pentru a presta servicii şi în domeniul operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare. Ar trebui să fie introdusă o procedură de înregistrare simplificată similară pentru înregistrarea registrelor centrale de tranzacţii care sunt deja înregistrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2365 şi care doresc să extindă înregistrarea respectivă pentru a presta servicii şi în domeniul contractelor derivate.

(28)Calitatea şi transparenţa nesatisfăcătoare ale datelor puse la dispoziţie de registrele centrale de tranzacţii îngreunează sarcina entităţilor care au acces la datele respective de a le utiliza pentru a monitoriza pieţele instrumentelor financiare derivate şi împiedică autorităţile de reglementare şi de supraveghere să identifice în timp util riscurile la adresa stabilităţii financiare. Pentru a îmbunătăţi calitatea şi transparenţa datelor şi a alinia cerinţele de raportare din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la cele din Regulamentele (UE) 2015/2365 şi (UE) nr. 600/2014, este necesară o mai bună armonizare a normelor şi cerinţelor de raportare, în special, o mai bună armonizare a standardelor şi formatelor în materie de date, a metodelor şi a modalităţilor de raportare, precum şi armonizarea în continuare procedurilor care urmează să fie aplicate de registrele centrale de tranzacţii pentru validarea datelor raportate din punctul de vedere al exhaustivităţii şi corectitudinii acestora şi a procedurilor pentru reconcilierea datelor cu cele din alte registre centrale de tranzacţii. În plus, registrele centrale de tranzacţii ar trebui să acorde contrapărţilor care nu efectuează raportări, la cerere, acces la toate datele raportate în numele lor, în condiţii comerciale rezonabile.

(29)În ceea ce priveşte serviciile prestate de registrele centrale de tranzacţii, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 a stabilit un mediu concurenţial. Prin urmare, contrapărţile ar trebui să poată alege registrul central de tranzacţii căruia doresc să îi transmită rapoartele şi ar trebui să poată trece de la un registru la altul în cazul în care doresc acest lucru. Pentru a facilita această trecere şi pentru a asigura disponibilitatea continuă a datelor fără suprapuneri, registrele centrale de tranzacţii ar trebui să instituie politici adecvate pentru a asigura o desfăşurare ordonată a transferului datelor raportate către alte registre centrale de tranzacţii, atunci când acest transfer este solicitat de către o contraparte care are obligaţia de raportare.

(30)Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede că obligaţia de compensare nu urmează să se aplice sistemelor de pensii până când nu se dezvoltă o soluţie tehnică adecvată de către CPC-uri pentru transferul de garanţii nemonetare ca marje de variaţie. Deoarece nu a fost dezvoltată până în prezent nicio soluţie viabilă care să faciliteze participarea sistemelor de pensii la procesul de compensare centrală, respectiva perioadă de tranziţie ar trebui să fie prelungită, astfel încât să se aplice pentru o perioadă suplimentară de cel puţin doi ani. Cu toate acestea, compensarea centrală ar trebui să rămână obiectivul final, având în vedere că evoluţiile de pe piaţă şi cele în materie de reglementare din prezent le permit participanţilor la piaţă să dezvolte soluţii tehnice adecvate în acest termen. Cu sprijinul ESMA, al Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁹), al Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) (EIOPA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁰) şi al CERS, Comisia ar trebui să monitorizeze progresele înregistrate de CPC-uri, membrii compensatori şi sistemele de pensii în direcţia identificării unor soluţii viabile care să faciliteze participarea sistemelor de pensii la procesul de compensare centrală şi ar trebui să pregătească un raport cu privire la aceste progrese. Respectivul raport ar trebui, de asemenea, să prezinte soluţiile şi costurile aferente pentru sistemele de pensii, ţinând astfel seama de evoluţiile de pe piaţă şi de cele în materie de reglementare, cum ar fi modificările în ceea ce priveşte tipurile de contrapărţi financiare care sunt supuse obligaţiei de compensare. Pentru a acoperi evoluţiile care nu au fost prevăzute la momentul adoptării prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să prelungească respectiva perioadă de tranziţie de două ori cu câte o perioadă de un an, după ce analizează cu atenţie necesitatea unei astfel de prelungiri.

(32)În vederea simplificării cadrului de reglementare, ar trebui să se analizeze în ce măsură este necesar şi oportun ca obligaţia de tranzacţionare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 cu modificările aduse prin prezentul regulament să fie aliniată cu obligaţia de compensare pentru instrumente financiare derivate, în special în ceea ce priveşte categoriile de entităţi supuse obligaţiei de compensare. Atunci când vor fi disponibile o experienţă şi date suficiente privind aplicarea prezentului regulament, ar trebui efectuată o evaluare mai generală a efectelor acestuia asupra nivelului compensării realizate de diferite tipuri de contrapărţi şi a distribuţiei compensării în cadrul fiecărui tip de contrapărţi, precum şi asupra accesibilităţii serviciilor de compensare, inclusiv a eficienţei modificărilor efectuate în temeiul prezentului regulament cu privire la prestarea de servicii de compensare în condiţii comerciale echitabile, rezonabile, nediscriminatorii şi transparente pentru facilitarea accesului la compensare.

(33)Pentru a se asigura armonizarea consecventă a criteriilor în baza cărora condiţiile comerciale referitoare la prestarea serviciilor de compensare sunt considerate a fi echitabile, rezonabile, nediscriminatorii şi transparente, precum şi pentru a permite participanţilor la piaţă, în anumite condiţii, un interval de timp suplimentar pentru a elabora soluţii de compensare pentru sistemele de pensii, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte precizarea criteriilor conform cărora condiţiile comerciale referitoare la prestarea de servicii de compensare sunt considerate a fi echitabile, rezonabile, nediscriminatorii şi transparente, precum şi în ceea ce priveşte prelungirea perioadei de tranziţie în cursul căreia obligaţia de compensare nu ar trebui să se aplice în cazul contractelor derivate extrabursiere încheiate de sistemele de pensii. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (¹¹). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(34)Pentru a se asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în ceea ce priveşte suspendarea obligaţiei de compensare şi a obligaţiei de tranzacţionare şi accesul direct al autorităţilor relevante ale ţărilor terţe la informaţiile conţinute în registrele centrale de tranzacţii stabilite în Uniune, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²). Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile privind suspendarea obligaţiei de compensare şi a obligaţiei de tranzacţionare în cazul anumitor clase de instrumente financiare derivate extrabursiere întrucât se impune o decizie rapidă care să asigure securitatea juridică în legătură cu rezultatul procedurii de suspendare şi întrucât, prin urmare, există motive imperioase de urgenţă justificate corespunzător.

(35)Pentru a se asigura armonizarea consecventă a normelor privind tehnicile de atenuare a riscurilor, înregistrarea registrelor centrale de tranzacţii şi cerinţele de raportare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE sau ESMA în ceea ce priveşte următoarele: procedurile în materie de supraveghere menite să asigure validarea iniţială şi continuă a procedurilor de gestionare a riscurilor care necesită un schimb de garanţii prompt, corect şi segregat corespunzător; informaţiile cu privire la cererea simplificată de extindere a înregistrării unui registru central de tranzacţii care a fost deja înregistrat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2365; procedurile vizând reconcilierea datelor între registrele centrale de tranzacţii, procedurile care urmează să fie aplicate de registrele centrale de tranzacţii pentru a verifica atât respectarea cerinţelor de raportare de către contrapartea care efectuează raportări sau de către entitatea care le transmite, cât şi exhaustivitatea şi corectitudinea datelor raportate; termenele şi condiţiile, acordurile şi documentele necesare în temeiul cărora anumitor entităţi li se acordă acces la registrele centrale de tranzacţii. Comisia ar trebui să adopte prin acte delegate respectivele standarde tehnice de reglementare, în temeiul articolului 290 din TFUE şi în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 1095/2010.

(36)De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA în ceea ce priveşte standardele în materie de date pentru informaţiile care trebuie raportate pentru diferitele clase de instrumente financiare derivate şi în ceea ce priveşte metodele şi modalităţile de raportare, precum şi formatul cererii de extindere a înregistrării unui registru central de tranzacţii care este deja înregistrat în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2365. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE şi în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(37)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume de a asigura că normele sunt proporţionale, că normele nu conduc la sarcini administrative sau costuri de asigurare a conformităţii inutile, că acestea nu pun în pericol stabilitatea financiară, precum şi că acestea cresc transparenţa poziţiilor pe instrumente financiare derivate extrabursiere şi a expunerilor la acestea, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

Art. 1

1.La articolul 2, punctul 8 se înlocuieşte cu următorul text:

(f) atât un fond de investiţii alternative (FIA) astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, care fie este stabilit în Uniune, fie este administrat de un administrator de fonduri de investiţii alternative (AFIA) autorizat sau înregistrat în conformitate cu directiva menţionată, cu excepţia cazului în care respectivul FIA este înfiinţat exclusiv în scopul de a servi unuia sau mai multor planuri de cumpărare de acţiuni de către angajaţi sau a cazului în care FIA este o entitate cu scop special de securitizare menţionat la articolul 2 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2011/61/UE, cât şi, după caz, AFIA stabilit în Uniune al respectivului fond;

2.Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(b)se introduce următorul alineat:

"(3^a) Fără a avea obligaţia de a încheia contracte, membrii compensatori şi clienţii care prestează servicii de compensare, în mod direct sau indirect, prestează aceste servicii în condiţii comerciale echitabile, rezonabile, nediscriminatorii şi transparente. Membrii compensatori şi clienţii iau toate măsurile rezonabile pentru a identifica, a preveni, a gestiona şi a monitoriza conflictele de interese, în special între unitatea de tranzacţionare şi unitatea de compensare, care pot afecta negativ prestarea unor servicii de compensare în condiţii echitabile, rezonabile, nediscriminatorii şi transparente. Astfel de măsuri sunt luate inclusiv în cazul în care serviciile de tranzacţionare şi de compensare sunt prestate de entităţi juridice diferite aparţinând aceluiaşi grup.

3.Se introduce următorul articol:

(2) O contraparte financiară care este supusă obligaţiei de compensare menţionată la articolul 4 la 17 iunie 2019 sau care devine supusă obligaţiei de compensare în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, rămâne în continuare supusă respectivei obligaţii şi continuă compensarea până când respectiva contraparte financiară demonstrează autorităţii competente relevante că poziţia sa medie agregată de sfârşit de lună pentru ultimele 12 luni nu depăşeşte pragul de compensare specificat în temeiul articolului 10 alineatul (4) litera (b).

4.Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) În cazul în care o autoritate competentă autorizează o CPC să compenseze o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere în temeiul articolului 14 sau 15 sau în cazul în care o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere pe care o CPC intenţionează să înceapă să o compenseze intră sub incidenţa unei autorizaţii existente acordate în conformitate cu articolul 14 sau 15, autoritatea competentă notifică imediat ESMA respectiva autorizaţie sau respectiva clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere pe care CPC intenţionează să înceapă să o compenseze."

6.Se introduce următorul articol:

În cazul în care suspendarea obligaţiei de compensare este considerată de ESMA ca fiind o modificare semnificativă a criteriilor pentru obligaţia de tranzacţionare astfel cum este menţionată la articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, cererea menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat poate include, de asemenea, o cerere de suspendare a obligaţiei de tranzacţionare prevăzute la articolul 28 alineatele (1) şi (2) din regulamentul respectiv pentru aceleaşi clase de instrumente financiare derivate extrabursiere care fac obiectul cererii de suspendare a obligaţiei de compensare.

(2) Cu respectarea condiţiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, autorităţile competente responsabile cu supravegherea membrilor compensatori şi autorităţile competente desemnate în conformitate cu articolul 22 pot cere ca ESMA să înainteze Comisiei o solicitare de suspendare a obligaţiei de compensare. În cererea lor, autorităţile competente prezintă motive şi aduc dovezi că cel puţin una dintre condiţiile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf din prezentul articol este îndeplinită.

În termen de 48 de ore de la primirea cererii din partea autorităţii competente menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, pe baza motivelor şi a dovezilor prezentate de autoritatea competentă, ESMA fie îi solicită Comisiei să suspende obligaţia de compensare menţionată la articolul 4 alineatul (1), fie respinge cererea menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat. ESMA informează autoritatea competentă în cauză cu privire la decizia sa. În cazul în care respinge cererea formulată de autoritatea competentă, ESMA furnizează motivele în scris.

(4) După primirea cererii menţionate la alineatul (1), pe baza motivelor şi a dovezilor furnizate de ESMA, Comisia fie suspendă, printr-un act de punere în aplicare şi fără întârzieri nejustificate, obligaţia de compensare pentru anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru un anumit tip de contraparte menţionate la alineatul (1), fie refuză suspendarea solicitată. În cazul în care refuză suspendarea solicitată, Comisia transmite motivele în scris către ESMA. Comisia informează fără întârziere Parlamentul European şi Consiliul cu privire la acestea şi le transmite motivele comunicate către ESMA. Aceste informaţii nu se publică.

(5) În cazul în care acest lucru este solicitat de ESMA în conformitate cu alineatul (1) al patrulea paragraf de la prezentul articol, actul de punere în aplicare privind suspendarea obligaţiei de compensare pentru anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere poate suspenda, de asemenea, obligaţia de tranzacţionare prevăzută la articolul 28 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 pentru aceleaşi clase specifice de instrumente financiare derivate extrabursiere care fac obiectul respectivei suspendări a obligaţiei de compensare.

În timp util înainte de încheierea perioadei de suspendare menţionate la alineatul (7) din prezentul articol sau a perioadei de prelungire menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, ESMA emite un aviz adresat Comisiei în care analizează dacă motivele suspendării sunt încă valabile. În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (c) din prezentul articol, ESMA consultă CERS şi autorităţile competente desemnate în conformitate cu articolul 22. ESMA trimite o copie a respectivului aviz Parlamentului European şi Consiliului. Avizul respectiv nu se publică.

7.Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Contrapărţile şi CPC-urile se asigură că informaţiile referitoare la orice contract derivat pe care l-au încheiat şi la orice modificare sau încetare a contractului sunt raportate în conformitate cu alineatele (1a)-(1f) din prezentul articol către un registru central de tranzacţii înregistrat în conformitate cu articolul 55 sau recunoscut în conformitate cu articolul 77. Aceste informaţii se transmit cel târziu în ziua lucrătoare următoare încheierii, modificării sau încetării contractului.

(b)se introduc următoarele alineate:

În pofida primului paragraf, contrapărţile nefinanciare care au investit deja într-un sistem de raportare pot decide să raporteze informaţiile privind contractele lor derivate extrabursiere cu contrapărţi financiare către un registru central de tranzacţii. În acest caz, contrapărţile nefinanciare informează contrapărţile financiare cu care au încheiat contracte derivate extrabursiere cu privire la decizia luată înainte de a raporta respectivele informaţii. În această situaţie, contrapărţilor nefinanciare le revine răspunderea, inclusiv răspunderea juridică, pentru raportarea şi pentru corectitudinea informaţiilor respective.

(c)alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

8.Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:

c) devine supusă obligaţiei de compensare menţionate la articolul 4 pentru contractele derivate extrabursiere încheiate sau novate la mai mult de patru luni de la data notificării menţionate la litera (a) de la prezentul paragraf, care ţin de respectivele clase de active în cazul cărora rezultatul calculului depăşeşte pragurile de compensare sau, în cazul în care contrapartea nefinanciară nu şi-a calculat poziţia, care ţin de oricare clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere care face obiectul obligaţiei de compensare.

(2) O contraparte nefinanciară care este supusă obligaţiei de compensare menţionate la articolul 4 la 17 iunie 2019 sau care devine supusă obligaţiei de compensare în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul articol, rămâne în continuare supusă respectivei obligaţii şi continuă compensarea până când respectiva contraparte nefinanciară demonstrează autorităţii competente relevante că poziţia sa medie agregată de sfârşit de lună pentru ultimele 12 luni nu depăşeşte pragul de compensare specificat în temeiul alineatului (4) litera (b) de la prezentul articol.

(c)la alineatul (4), al patrulea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

9.La articolul 11, alineatul (15) se modifică după cum urmează:

10.La articolul 38, se adaugă următoarele alineate:

12.Articolul 56 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

(c)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

13.La articolul 62, alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

14.Articolul 63 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:

15.Articolul 64 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text:

"(8) ESMA sesizează autorităţile relevante în vederea unei investigaţii şi a eventualei urmăriri penale atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, constată că există indicii clare privind posibila existenţă a unor fapte despre care ştie că pot constitui o infracţiune în temeiul dreptului aplicabil. În plus, ESMA se abţine de la aplicarea unor amenzi sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu în cazul în care este conştientă de faptul că o achitare sau o condamnare anterioară în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esenţă identice a dobândit deja autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern."

16.La articolul 65, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

17.La articolul 67, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică deciziilor menţionate la articolul 73 alineatul (1) literele (a), (c) şi (d) în cazul în care sunt necesare acţiuni urgente pentru prevenirea unor daune importante şi iminente la adresa sistemului financiar sau la adresa integrităţii, transparenţei, eficienţei şi bunei funcţionări a pieţelor financiare, inclusiv a stabilităţii sau corectitudinii datelor raportate unui registru central de tranzacţii. Într-o asemenea situaţie, ESMA poate adopta o decizie provizorie şi acordă persoanelor în cauză posibilitatea de a fi audiate cât mai curând posibil după adoptarea deciziei."

19.Se introduce următorul articol:

20.La articolul 78, se adaugă următoarele alineate:

22.Articolul 81 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

23.La articolul 82, alineatele (2)-(6) se înlocuiesc cu următorul text:

(3) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 1 alineatul (6), articolul 4 alineatul (3a), articolul 64 alineatul (7), articolul 70, articolul 72 alineatul (3) şi articolul 85 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (6), al articolului 4 alineatul (3a), al articolului 64 alineatul (7), al articolului 70, al articolului 72 alineatul (3) şi al articolului 85 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului."

24.Articolul 85 se modifică după cum urmează:

(b)se introduce următorul alineat:

a) impactul Regulamentului (UE) 2019/834 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) asupra nivelului compensării efectuate de contrapărţile financiare şi nefinanciare şi asupra distribuţiei compensării în cadrul fiecărui tip de contrapărţi, în special în ceea ce priveşte contrapărţile financiare care au un volum limitat de activităţi cu instrumente financiare derivate extrabursiere şi în ceea ce priveşte gradul de adecvare al pragurilor de compensare menţionate la articolul 10 alineatul (4);

(*)Regulamentul (UE) 2019/834 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce priveşte obligaţia de compensare, suspendarea obligaţiei de compensare, cerinţele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o contraparte centrală, înregistrarea şi supravegherea registrelor centrale de tranzacţii şi cerinţele aplicabile registrelor centrale de tranzacţii (JO L 141, 28.5.2019, p. 42).

(c)alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

În ceea ce priveşte astfel de soluţii tehnice viabile, Comisia constituie un grup de experţi alcătuit din reprezentanţi ai CPC-urilor, ai membrilor compensatori, ai sistemelor de pensii şi ai altor părţi relevante, care să monitorizeze eforturile acestor entităţi şi să evalueze progresele înregistrate în dezvoltarea de soluţii tehnice viabile care să faciliteze compensarea contractelor derivate extrabursiere de către respectivele sisteme de pensii, inclusiv transferul de către astfel de sisteme al garanţiilor în numerar şi al garanţiilor nemonetare ca marje de variaţie. Respectivul grup de experţi se reuneşte cel puţin o dată la şase luni. Comisia ia în considerare eforturile depuse de CPC-uri, membrii compensatori şi sistemele de pensii atunci când îşi întocmeşte rapoartele în temeiul primului paragraf.

c) dacă tranzacţiile care rezultă direct din serviciile de reducere a riscurilor posttranzacţionare, inclusiv de comprimare a portofoliului, ar trebui să fie exceptate de la obligaţia de compensare menţionată la articolul 4 alineatul (1), ţinându-se seama de măsura în care aceste servicii atenuează riscul, mai ales riscul de credit al contrapărţii şi riscul operaţional, de potenţialul de eludare a obligaţiei de compensare şi de posibilul efect de descurajare a compensării centrale.

(d)se introduce următorul alineat:

26.La articolul 89 alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

Art. 2

ANEXĂ:

1.În secţiunea I, se adaugă următoarele litere: