Regulamentul 659/22-mar-1999 DE STABILIRE A NORMELOR DE APLICARE A ARTICOLULUI 108 DIN TRATATUL PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE"
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 20 August 2013
Regulamentul 659/22-mar-1999 DE STABILIRE A NORMELOR DE APLICARE A ARTICOLULUI 108 DIN TRATATUL PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE"
Dată act: 22-mar-1999
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 94,
având în vedere propunerea Comisiei (1)
(1)JO C 116, 16.4.1998, p. 13.
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)Aviz adoptat la 14 ianuarie 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JO C 284, 14.9.1998, p. 10.
(1)Întrucât, fără a aduce atingere regulilor procedurale speciale stabilite prin regulamente pentru anumite sectoare, prezentul regulament ar trebui să se aplice ajutorului din toate sectoarele; întrucât, în sensul aplicării articolelor 77 şi 92 din tratat, Comisia deţine, în temeiul articolului 93 din tratat, competenţa specifică de a decide asupra compatibilităţii ajutoarelor de stat cu piaţa comună atunci când examinează ajutoarele de stat existente, atunci când adoptă decizii privind ajutorul nou sau ajutorul modificat şi atunci când ia măsuri în cazul nerespectării deciziilor sale sau a obligaţiilor privind notificarea;
(2)Întrucât, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, Comisia a elaborat şi a instituit o practică constantă de aplicare a articolului 93 din tratat şi a stabilit anumite principii şi reguli procedurale într-o serie de comunicări; întrucât este necesară codificarea şi consolidarea acestei practici printr-un regulament, în vederea asigurării efectivităţii şi eficienţei procedurilor prevăzute la articolului 93 din tratat;
(3)Întrucât un regulament de procedură privind aplicarea articolului 93 din tratat va creşte transparenţa şi certitudinea juridică;
(4)Întrucât, pentru a asigura certitudinea juridică, este necesară definirea situaţiilor în care un ajutor trebuie considerat ajutor existent; întrucât realizarea şi consolidarea pieţei comune constituie un proces treptat, reflectat în evoluţia permanentă a politicii în domeniul ajutorului de stat; întrucât, ca urmare a acestei evoluţii, este posibil ca anumite măsuri, care în momentul punerii în aplicare nu reprezentau ajutor de stat, să fi devenit între timp ajutor;
(5)Întrucât, în conformitate cu articolul 93 alineatul (3) din tratat, orice proiect de acordare a unui nou ajutor trebuie notificat Comisiei şi nu poate fi pus în aplicare decât după autorizarea acestuia de către Comisie;
(6)Întrucât, în conformitate cu articolul 5 din tratat, statele membre au obligaţia de a coopera cu Comisia şi de a-i furniza toate informaţiile necesare pentru a-i permite Comisiei să îşi îndeplinească îndatoririle în conformitate cu prezentul regulament;
(7)Întrucât termenul în care Comisia urmează să efectueze examinarea preliminară a ajutorului notificat ar trebui să fie stabilit la două luni de la data primirii notificării complete sau a primirii unei declaraţii temeinic argumentate din partea statului membru în cauză, prin care acesta consideră notificarea completă, deoarece informaţiile suplimentare solicitate de Comisie nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate; întrucât, din motive de certitudine juridică, examinarea respectivă trebuie să se finalizeze printr-o decizie;
(8)Întrucât, în toate cazurile în care, în urma examinării preliminare, Comisia nu poate decide dacă ajutorul este compatibil cu piaţa comună, trebuie să se deschidă o procedură oficială de investigare pentru a permite Comisiei să obţină toate informaţiile necesare pentru evaluarea compatibilităţii ajutorului şi pentru a permite părţilor interesate să îşi prezinte observaţiile; întrucât drepturile părţilor interesate pot fi cel mai bine protejate în cadrul procedurii oficiale de investigare descrise la articolul 93 alineatul (2) din tratat;
(9)Întrucât, după analizarea observaţiilor prezentate de părţile interesate, Comisia ar trebui să încheie examinarea printr-o decizie finală de îndată ce îndoielile sale au fost eliminate; întrucât, în cazul în care examinarea nu se finalizează într-o perioadă de 18 luni de la data deschiderii procedurii, este necesar ca statul membru în cauză să aibă posibilitatea de a solicita o decizie, pe care Comisia trebuie să o adopte în termen de două luni;
(10)întrucât, pentru a asigura aplicarea corectă şi efectivă a regulilor privind ajutorul de stat, Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a revoca o decizie întemeiată pe informaţii eronate;
(11)întrucât, pentru a asigura respectarea articolului 93 din tratat, în special a obligaţiei de notificare şi a clauzei suspensive prevăzute la articolul 93 alineatul (3), Comisia trebuie să examineze toate cazurile de ajutor ilegal; întrucât, pentru considerente de transparenţă şi certitudine juridică, trebuie adoptate procedurile de urmat în astfel de cazuri; întrucât, atunci când un stat membru nu a respectat obligaţia de notificare sau clauza suspensivă, Comisia nu este obligată să respecte termene;
(12)întrucât, în cazul ajutorului ilegal, Comisia trebuie să aibă dreptul de a obţine toate informaţiile necesare pentru a adopta o decizie şi pentru a restabili imediat, atunci când este cazul, concurenţa nedenaturată; întrucât, în consecinţă, este necesar să i se permită Comisiei să adopte măsuri provizorii adresate statelor membre în cauză; întrucât măsurile provizorii pot consta în ordine de furnizare a informaţiilor, ordine de suspendare sau ordine de recuperare; întrucât, în caz de nerespectare a unui ordin de furnizare a informaţiilor, Comisia trebuie să poată lua o decizie pe baza informaţiilor disponibile şi, în cazul nerespectării unui ordin de suspendare sau de recuperare, să poată sesiza direct Curtea de Justiţie, în conformitate cu articolul 93 alineatul (2) al doilea paragraf din tratat;
(13)întrucât, în cazul ajutoarelor ilegale care nu sunt compatibile cu piaţa comună, trebuie restabilită concurenţa efectivă; întrucât, în acest scop, este necesară recuperarea fără întârziere a ajutorului, inclusiv a dobânzii; întrucât este necesar ca recuperarea să se realizeze în conformitate cu procedurile de drept naţional; întrucât aplicarea acestor proceduri nu trebuie să ridice obstacole în calea restabilirii concurenţiei nedenaturate, prin împiedicarea executării imediate şi efective a deciziei Comisiei; întrucât, pentru a obţine acest rezultat, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura efectul util al deciziei Comisiei;
(14)întrucât, din considerente de certitudine juridică, trebuie să se stabilească, în ceea ce priveşte ajutorul ilegal, un termen de prescripţie de zece ani, după expirarea căruia recuperarea ajutorului să nu mai poată fi dispusă;
(15)întrucât utilizarea abuzivă a ajutorului poate avea asupra funcţionării pieţei comune efecte similare cu cele ale ajutorului ilegal şi, de aceea, trebuie tratată în temeiul unor proceduri similare; întrucât, spre deosebire de ajutorul ilegal, ajutorul susceptibil de a fi fost utilizat abuziv a fost aprobat anterior de către Comisie; întrucât, în consecinţă, Comisiei nu trebuie să i se permită să recurgă la un ordin de recuperare în cazul utilizării abuzive a ajutorului;
(16)întrucât este necesar să se definească toate posibilităţile acordate terţilor pentru a-şi apăra interesele în cadrul procedurilor privind ajutorul de stat;
(17)întrucât, în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) din tratat, Comisia, în cooperare cu statele membre, are obligaţia de a examina permanent toate schemele de ajutoare existente; întrucât, pentru considerente de transparenţă şi certitudine juridică, este necesar să se precizeze sfera de aplicare a cooperării prevăzute la acest articol;
(18)întrucât, pentru a asigura compatibilitatea schemelor de ajutor existente cu piaţa comună, şi în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) din tratat, Comisia trebuie să propună măsuri adecvate în cazul în care o schemă de ajutor existentă nu este sau nu mai este compatibilă cu piaţa comună şi trebuie să iniţieze procedura prevăzută la articolul 93 alineatul (2) din tratat în cazul în care statul membru în cauză refuză să pună în aplicare măsurile propuse;
(19)întrucât, pentru a permite Comisiei să monitorizeze eficient respectarea deciziilor Comisiei şi pentru a facilita cooperarea dintre Comisie şi statele membre în vederea examinării permanente, în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) din tratat, a tuturor schemelor de ajutor existente din statele membre, este necesară instituirea unei obligaţii generale de raportare privind toate schemele de ajutor existente;
(20)întrucât, în cazul în care Comisia are îndoieli serioase privind respectarea deciziilor sale, ar trebui să aibă la dispoziţia sa instrumente suplimentare care să îi permită obţinerea informaţiilor necesare pentru a verifica dacă deciziile sale sunt respectate efectiv; întrucât, în acest scop, vizitele de control la faţa locului sunt un instrument adecvat şi util, mai ales în cazurile de posibilă utilizare abuzivă a ajutorului; întrucât, în consecinţă, Comisia trebuie împuternicită să efectueze vizite de control la faţa locului şi trebuie să beneficieze de cooperarea autorităţilor competente din statele membre în cazul în care o întreprindere se opune unei astfel de vizite;
(21)întrucât, din considerente de transparenţă şi certitudine juridică, este oportună asigurarea publicităţii deciziilor Comisiei, cu respectarea în acelaşi timp a principiului conform căruia deciziile privind cazurile de ajutor de stat se adresează statelor membre în cauză; întrucât, în consecinţă, este necesară publicarea tuturor deciziilor care pot afecta interesele părţilor interesate, fie integral, fie în rezumat, sau punerea la dispoziţia părţilor interesate de copii ale deciziilor care nu au fost publicate deloc sau nu au fost publicate integral; întrucât, la dezvăluirea informaţiilor publice privind deciziile sale, Comisia trebuie să respecte normele privind secretul profesional, în conformitate cu articolul 214 din tratat;
(22)întrucât Comisia, în strânsă legătură cu statele membre, trebuie să poată adopta dispoziţii de punere în aplicare prin care să se stabilească reguli detaliate privind procedurile menţionate de prezentul regulament; întrucât, pentru a asigura cooperarea dintre Comisie şi autorităţile competente ale statelor membre, este necesară crearea unui Comitet consultativ în domeniul ajutorului de stat, care să fie consultat înaintea adoptării de către Comisie a dispoziţiilor în temeiul prezentului regulament,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Definiţii
În sensul prezentului regulament:
(a)"ajutor" înseamnă orice măsură care îndeplineşte toate criteriile prevăzute la articolul 92 alineatul (1) din tratat;
(b)"ajutor existent" înseamnă:
(i)fără a aduce atingere articolelor 144 şi 172 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei şi Suediei, anexei IV punctul 3 şi apendicelui la respectiva anexă la Actul de aderare a Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei şi a Slovaciei, anexei V punctul 2 şi punctul 3 litera (b) şi apendicelui la respectiva anexă la Actul de aderare a Bulgariei şi a României sau anexei IV punctul 2 şi punctul 3 litera (b) şi apendicelui la respectiva anexă la Actul de aderare a Croaţiei, orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a tratatului în aceste state membre, respectiv schemele de ajutor şi ajutoarele individuale puse în aplicare anterior şi care se aplică şi ulterior intrării în vigoare a tratatului;
(ii)ajutorul autorizat, respectiv schemele de ajutor şi ajutoarele individuale care au fost autorizate de Comisie sau Consiliu;
(iii)ajutorul considerat a fi fost autorizat în temeiul articolului 4 alineatul (6) din prezentul regulament sau înainte de intrarea în vigoare a acestuia, dar în conformitate cu această procedură;
(iv)ajutorul considerat ajutor existent în temeiul articolului 15;
(v)ajutorul considerat ajutor existent deoarece se poate dovedi că, în momentul punerii în aplicare, nu reprezenta un ajutor şi că a devenit ajutor ulterior, datorită evoluţiei pieţei comune şi fără să fi fost modificat de statul membru. Atunci când anumite măsuri devin ajutoare ca urmare a liberalizării unei activităţi în conformitate cu dreptul comunitar, astfel de măsuri nu sunt considerate ajutor existent după data fixată pentru liberalizare;
(c)"ajutor nou" înseamnă orice ajutor, respectiv orice schemă de ajutor şi orice ajutor individual care nu este ajutor existent, inclusiv modificările ajutoarelor existente;
(d)"schemă de ajutor" înseamnă orice act în baza căruia, fără a fi necesare măsuri suplimentare de punere în aplicare, pot fi acordate alocări individuale de ajutor întreprinderilor definite în mod general şi abstract, precum şi orice act în baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anumit proiect, poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată şi/sau într-un cuantum nedeterminat;
(e)"ajutor individual" înseamnă orice ajutor de stat care nu este acordat în baza unei scheme de ajutor de stat sau este acordat în baza unei scheme, dar trebuie notificat în mod individual;
(f)"ajutor ilegal" înseamnă un ajutor de stat nou, pus în aplicare cu încălcarea condiţiilor prevăzute la articolul 93 alineatul (3) din tratat;
(g)"ajutor de stat utilizat abuziv" înseamnă ajutorul folosit de către beneficiar cu încălcarea unei decizii adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (3) sau al articolului 7 alineatul (3) sau (4) din prezentul regulament;
(h)"persoană interesată" înseamnă orice stat membru şi orice persoană, întreprindere sau asociaţie de întreprinderi ale căror interese pot fi afectate de acordarea unui ajutor, în special beneficiarul ajutorului, întreprinderile concurente şi asociaţiile profesionale.
Art. 2: Notificarea unui ajutor nou
(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în regulamentele adoptate în temeiul articolului 94 din tratat sau în temeiul altor dispoziţii relevante din acesta, orice proiect de acordare a unui ajutor nou se notifică în timp util Comisiei de către statul membru în cauză. Comisia informează fără întârziere statul membru în cauză asupra primirii notificării.
(2)Statul membru furnizează în notificare toate informaţiile necesare pentru a permite Comisiei să adopte o decizie în temeiul articolelor 4 şi 7 (denumită în continuare "notificare completă").
Art. 3: Clauza suspensivă
Ajutorul care trebuie notificat în temeiul articolului 2 alineatul (1) nu poate fi acordat decât în cazul în care Comisia a adoptat, sau este considerată a fi adoptat, o decizie de autorizare a acestuia.
Art. 4: Examinarea preliminară a notificării şi deciziile Comisiei
(1)Comisia examinează notificarea imediat după primirea acesteia. Fără a aduce atingere articolului 8, Comisia adoptă o decizie în temeiul alineatului (2), (3) sau (4).
(2)În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că măsura notificată nu constituie un ajutor, ea consemnează acest lucru printr-o decizie.
(3)În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că nu există îndoieli privind compatibilitatea unei măsuri notificate cu piaţa comună, în măsura în care intră în sfera de aplicare a articolului 92 alineatul (1) din tratat, aceasta decide că măsura este compatibilă cu piaţa comună (denumită în continuare "decizie de a nu ridica obiecţii"). Decizia precizează excepţia aplicată în temeiul tratatului.
(4)În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că există îndoieli privind compatibilitatea unei măsuri notificate cu piaţa comună, aceasta decide să iniţieze procedura prevăzută la articolul 93 alineatul (2) din tratat (denumită în continuare "decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare").
(5)Deciziile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4) se adoptă în termen de două luni. Termenul curge din ziua următoare primirii unei notificări complete. Notificarea se consideră completă dacă, în termen de două luni de la primirea acesteia sau de la primirea oricărei informaţii suplimentare solicitate, Comisia nu mai solicită alte informaţii. Termenul poate fi prelungit prin acordul atât al Comisiei, cât şi al statului membru în cauză. Când este cazul, Comisia poate fixa termene mai reduse.
(6)În cazul în care Comisia nu adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (2), (3) sau (4) în termenul precizat la alineatul (5), ajutorul se consideră a fi autorizat de către Comisie. În consecinţă, statul membru în cauză poate pune în aplicare măsurile respective, după informarea prealabilă a Comisiei cu privire la aceasta, cu excepţia cazului în care Comisia adoptă o decizie în temeiul prezentului articol în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea informării.
Art. 5: Cerere de informaţii adresată statului membru care transmite notificarea
(1)În cazul în care consideră că informaţiile furnizate de statul membru în cauză în legătură cu o măsură notificată în temeiul articolului 2 sunt incomplete, Comisia solicită toate informaţiile suplimentare necesare. Atunci când un stat membru răspunde unei astfel de solicitări, Comisia îl informează asupra primirii răspunsului.
(2)În cazurile în care statul membru în cauză nu furnizează informaţiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau furnizează informaţii incomplete, Comisia îi transmite o atenţionare prin care acordă un termen suplimentar rezonabil pentru furnizarea informaţiilor.
(3)Notificarea se consideră retrasă în cazul în care informaţiile solicitate nu sunt furnizate în termenul stabilit, cu excepţia cazului în care, înainte de expirarea termenului, fie termenul a fost prelungit prin acordul atât al Comisiei cât şi al statului membru în cauză fie statul membru în cauză, într-o declaraţie temeinic motivată, informează Comisia cu privire la faptul că apreciază notificarea ca fiind completă, deoarece informaţiile suplimentare solicitate nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate. În acest caz, termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (5) curge din ziua următoare primirii declaraţiei. În cazul în care notificarea se consideră retrasă, Comisia informează statul membru asupra acestui fapt.
Art. 6: Procedura oficială de investigare
(1)Decizia de a deschide procedura oficială de investigare sintetizează elementele relevante de fapt şi de drept, include o evaluare preliminară a Comisiei cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii propuse şi indică îndoielile privind compatibilitatea acesteia cu piaţa comună. Prin decizie, se solicită statului membru în cauză şi celorlalte persoane interesate să-şi prezinte observaţiile într-un termen stabilit, care în mod normal nu depăşeşte o lună. În cazuri întemeiate, Comisia poate prelungi termenul stabilit.
(2)Observaţiile primite sunt transmise statului membru în cauză. În cazul în care o parte interesată o cere, pe baza unui potenţial prejudiciu, identitatea acesteia nu este dezvăluită statului membru în cauză. Statul membru în cauză poate răspunde observaţiilor transmise într-un termen stabilit, care în mod normal nu depăşeşte o lună. În cazuri întemeiate, Comisia poate prelungi termenul stabilit.
Art. 6a: Cerere de informaţii adresată altor surse
(1)După iniţierea procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 6, în special în ceea ce priveşte unele cazuri complexe din punct de vedere tehnic care fac obiectul unei evaluări de fond, în cazul în care informaţiile furnizate de statul membru vizat în cursul investigaţiei preliminare nu sunt suficiente, Comisia poate solicita oricărui stat membru, oricărei întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi să furnizeze toate informaţiile referitoare la piaţă necesare pentru a-i permite să îşi finalizeze evaluarea măsurii aflate în discuţie, ţinând seama în mod corespunzător de principiul proporţionalităţii, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(2)Comisia poate solicita informaţii numai:
a)dacă se limitează la procedurile oficiale de investigare care au fost identificate de Comisie ca fiind ineficace până în prezent; şi
b)în măsura în care sunt vizaţi beneficiarii de ajutor, dacă statul membru vizat este de acord cu cererea.
(3)Întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi care furnizează informaţii ca urmare a unei cereri din partea Comisiei privind informaţii referitoare la piaţă în temeiul alineatelor (6) şi (7) transmit răspunsul lor simultan Comisiei şi statului membru vizat, în măsura în care documentele furnizate nu includ informaţii care sunt confidenţiale referitor la statul membru vizat.
Comisia gestionează şi monitorizează transmiterea informaţiilor între statele membre, între întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi şi verifică confidenţialitatea prezumată a informaţiilor transmise.
(4)Comisia solicită numai informaţii care se află la dispoziţia unui stat membru, a unei întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi vizate de cerere.
(5)Statele membre furnizează informaţiile pe baza unei cereri simple şi într-un termen stabilit de Comisie, care nu ar trebui să depăşească, în mod normal, o lună. În cazul în care statul membru nu furnizează informaţiile solicitate în termen sau furnizează informaţii incomplete, Comisia îi transmite o atenţionare.
(6)Comisia poate să solicite, printr-o simplă cerere, unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi să furnizeze informaţii. Atunci când trimite unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi o cerere simplă în vederea obţinerii de informaţii, Comisia menţionează temeiul juridic şi scopul cererii, precizează care sunt informaţiile solicitate şi stabileşte un termen adecvat în care acestea trebuie furnizate. Comisia menţionează, de asemenea, amenzile prevăzute la articolul 6b alineatul (1) pentru furnizarea de informaţii incorecte sau care induc în eroare.
(7)Comisia poate să solicite, printr-o decizie, unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi să furnizeze informaţii. Atunci când solicită printr-o decizie unei întreprinderi sau unei asociaţii de întreprinderi să furnizeze informaţii, Comisia menţionează temeiul juridic şi scopul cererii, precizează care sunt informaţiile solicitate şi stabileşte un termen adecvat în care acestea trebuie furnizate. De asemenea, Comisia precizează amenzile prevăzute la articolul 6b alineatul (1) şi indică sau, după caz, impune penalităţile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 6b alineatul (2). De asemenea, Comisia menţionează dreptul întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi de a solicita reexaminarea deciziei de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
(8)Atunci când solicită informaţii în temeiul alineatului (1) sau (6) ori atunci când adoptă o decizie în temeiul alineatului (7), Comisia transmite simultan statului membru vizat o copie a cererii de informaţii. Comisia precizează criteriile aplicate pentru a selecta destinatarii unei cereri de informaţii.
(9)Obligaţia de a furniza informaţiile solicitate în numele întreprinderii vizate revine proprietarilor întreprinderilor sau reprezentanţilor acestora şi, în cazul persoanelor juridice, societăţilor sau asociaţiilor care nu au personalitate juridică şi persoanelor autorizate să le reprezinte în temeiul legii sau al statutului. Persoanele autorizate corespunzător pot furniza informaţiile în numele clienţilor lor. Aceştia din urmă rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informaţiile furnizate sunt incorecte, incomplete sau induc în eroare.
Art. 6b: Amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu
(1)Comisia poate impune printr-o decizie, dacă se consideră necesar şi proporţional, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi amenzi care nu depăşesc 1 % din cifra de afaceri totală din exerciţiul financiar precedent, atunci când, în mod intenţionat sau prin neglijenţă gravă, acestea:
a)furnizează informaţii incorecte sau care induc în eroare ca răspuns la o cerere formulată în temeiul articolului 6a alineatul (6);
b)furnizează informaţii incorecte, incomplete sau care induc în eroare ca răspuns la o decizie adoptată în temeiul articolului 6a alineatul (7) sau nu furnizează informaţiile în termenul stabilit.
(2)Comisia poate impune, printr-o decizie, întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi penalităţi cu titlu cominatoriu atunci când o întreprindere sau o asociaţie de întreprinderi nu furnizează în mod corect şi complet informaţiile solicitate de Comisie prin decizia adoptată în temeiul articolului 6a alineatul (7).
Penalităţile cu titlu cominatoriu nu depăşesc, pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere, 5 % din cifra de afaceri zilnică medie a întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi vizate în exerciţiul financiar precedent, calculate de la data stabilită în decizie, până când aceasta furnizează în mod corect şi complet informaţiile solicitate de Comisie.
(3)La stabilirea valorii amenzii sau a penalităţii cu titlu cominatoriu se iau în considerare natura, gravitatea şi durata încălcării, ţinându-se seama în mod corespunzător de principiile proporţionalităţii şi adecvării, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
(4)Atunci când întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi şi-au îndeplinit obligaţia a cărei nerespectare era vizată de penalităţile cu titlu cominatoriu, Comisia poate reduce valoarea definitivă a penalităţilor cu titlu cominatoriu faţă de valoarea care ar rezulta în temeiul deciziei iniţiale de impunere a unor penalităţi cu titlu cominatoriu. Comisia poate, de asemenea, să renunţe la penalităţile cu titlu cominatoriu.
(5)Înainte de adoptarea oricărei decizii în conformitate cu alineatul (1) sau (2), Comisia stabileşte un termen definitiv de două săptămâni pentru a primi informaţiile lipsă referitoare la piaţă de la întreprinderile sau asociaţiile de întreprinderi vizate şi acordă de asemenea întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi vizate posibilitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere.
(6)Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are competenţa pe fond, în sensul articolului 261 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în ceea ce priveşte revizuirea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu impuse de către Comisie. Curtea de Justiţie poate elimina, reduce sau majora amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu aplicată.
Art. 7: Decizii ale Comisiei de închidere a procedurii oficiale de investigare
(1)Fără a aduce atingere articolului 8, procedura oficială de investigare se închide printr-o decizie, în conformitate cu alineatele (2)-(5) din prezentul articol.
(2)În situaţia în care Comisia constată, dacă este cazul în urma modificărilor efectuate de statul membru în cauză, că măsura notificată nu constituie ajutor de stat, acest fapt se consemnează printr-o decizie.
(3)În situaţia în care Comisia constată, dacă este cazul în urma modificărilor efectuate de statul membru în cauză, că au fost eliminate îndoielile privind compatibilitatea măsurii notificate cu piaţa comună, aceasta decide că ajutorul este compatibil cu piaţa comună (denumită în continuare "decizie pozitivă"). Decizia precizează excepţia aplicată în baza tratatului.
(4)Comisia poate preciza într-o decizie pozitivă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un ajutor pentru a fi considerat compatibil cu piaţa comună şi poate impune obligaţii pentru a permite monitorizarea respectării deciziei (denumită în continuare "decizie condiţionată").
(5)În cazul în care constată că ajutorul notificat nu este compatibil cu piaţa comună, Comisia decide că acesta nu va fi acordat (denumită în continuare "decizie negativă").
(6)Deciziile prevăzute la alineatele (2), (3), (4) şi (5) se adoptă de îndată ce îndoielile menţionate la articolul 4 alineatul (4) au fost eliminate. În măsura posibilă, Comisia adoptă o decizie în termen de 18 luni de la iniţierea procedurii. Termenul poate fi prelungit prin acord comun între Comisie şi statul membru în cauză.
(7)După expirarea termenului prevăzut la alineatul (6), la cererea statului membru, Comisia adoptă o decizie în termen de două luni, pe baza informaţiilor care i-au fost puse la dispoziţie. Dacă este cazul, în lipsa unor informaţii suficiente pentru a stabili compatibilitatea, Comisia adoptă o decizie negativă.
(8)Înainte de adoptarea oricărei decizii în conformitate cu alineatele (2)-(5), Comisia oferă statului membru vizat posibilitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere, într-un termen care nu depăşeşte în mod normal o lună, cu privire la informaţiile primite de Comisie şi furnizate statului membru în conformitate cu articolul 6a alineatul (3).
(9)Comisia nu utilizează informaţiile confidenţiale furnizate de respondenţi, care nu pot fi agregate sau anonimizate, în nicio decizie luată în conformitate cu alineatele (2)-(5), cu excepţia cazului în care a obţinut acordul respondenţilor privind divulgarea acestor informaţii statului membru vizat. Comisia poate adopta o decizie motivată, care este comunicată întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi vizate, prin care constată că informaţiile furnizate de un respondent şi marcate drept confidenţiale nu sunt protejate şi stabileşte o dată ulterior căreia informaţiile vor fi făcute publice. Această perioadă nu poate fi mai mică de o lună.
(10)Comisia ia în considerare în mod corespunzător interesul legitim al întreprinderilor în ceea ce priveşte protejarea secretelor de afaceri şi a altor informaţii confidenţiale ale acestora. O întreprindere sau o asociaţie de întreprinderi care furnizează informaţii în conformitate cu articolul 6a şi care nu beneficiază de respectivul ajutor de stat poate solicita, invocând un prejudiciu potenţial, ca identitatea sa să nu fie dezvăluită statului membru vizat.
Art. 8: Retragerea notificării
(1)Statul membru în cauză poate retrage notificarea în sensul articolului 2 în timp util, înaintea adoptării de către Comisie a unei decizii în temeiul articolului 4 sau 7.
(2)Comisia închide procedura oficială de investigare în cazul în care aceasta fusese deschisă.
Art. 9: Revocarea unei decizii
Comisia poate revoca o decizie adoptată în temeiul articolului 4 alineatul (2) sau (3) sau al articolului 7 alineatul (2), (3) sau (4), după ce a acordat statului membru în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, în cazul în care decizia respectivă s-a bazat pe informaţii eronate furnizate în cursul procedurii, determinante în adoptarea deciziei. Înainte de revocarea unei decizii ş ide adoptarea unei noi decizii, Comisia iniţiază o procedură oficială de investigare în temeiul articolului 4 alineatul(4). Articolele 6, 7 şi 10, articolul 11 alineatul (1), articolele 13, 14 şi 15 se aplică mutatis mutandis.
Art. 10: Examinarea, solicitarea informaţiilor şi ordinul de furnizare a informaţiilor
(1)Fără a aduce atingere articolului 20, Comisia poate, din proprie iniţiativă, să examineze informaţii provenind din orice sursă, cu privire la un ajutor presupus ilegal.
Comisia examinează, fără întârzieri nejustificate, orice plângere depusă de orice parte interesată, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), şi se asigură că statul membru vizat este informat pe deplin şi periodic cu privire la evoluţia şi rezultatul examinării.
(2)Dacă este necesar, Comisia solicită informaţii statului membru vizat. Articolul 2 alineatul (2) şi articolul 5 alineatele (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis.
După iniţierea procedurii oficiale de investigare, Comisia poate solicita de asemenea informaţii oricărui stat membru, oricărei întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi în conformitate cu articolele 6a şi 6b, care se aplică mutatis mutandis.
(3)În cazul în care, în ciuda atenţionării adresate în temeiul articolului 5 alineatul (2), statul membru în cauză nu furnizează informaţiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau furnizează informaţii incomplete, Comisia solicită furnizarea informaţiilor prin intermediul unei decizii (denumită în continuare "ordin de furnizare a informaţiilor"). Decizia precizează care sunt informaţiile necesare şi stabileşte un termen adecvat pentru furnizarea acestora.
Art. 11: Ordinul de suspendare sau de recuperare provizorie a ajutorului
(1)După ce îi acordă statului membru în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, Comisia poate adopta o decizie prin care îi solicită statului membru să suspende acordarea oricărui ajutor ilegal până la adoptarea de către Comisie a unei decizii privind compatibilitatea ajutorului cu piaţa comună (denumită în continuare "ordin de suspendare").
(2)După ce îi acordă statului membru în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, Comisia poate adopta o decizie prin care îi solicită statului membru recuperarea provizorie a oricărui ajutor ilegal, până la adoptarea unei decizii privind compatibilitatea ajutorului cu piaţa comună (denumită în continuare "ordin de recuperare"), dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
- în conformitate cu o practică consacrată, nu există îndoieli cu privire la caracterul de ajutor al măsurii în cauză
şi
- o intervenţie este urgentă ş i
- există un risc serios de prejudiciere semnificativă şi ireparabilă a unui concurent.
Recuperarea se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatele (2) şi (3). După recuperarea efectivă a ajutorului, Comisia adoptă o decizie în termenele aplicabile ajutorului notificat.
Comisia poate autoriza statul membru să coreleze rambursarea ajutorului cu acordarea către întreprinderea în cauză a ajutorului pentru salvare.
Dispoziţiile din prezentul alineat se aplică numai în cazul ajutoarelor ilegale puse în aplicare după intrarea în vigoare a prezentului regulament.
Art. 12: Nerespectarea unui ordin
În cazul în care statul membru nu respectă un ordin de suspendare sau de recuperare, Comisia este îndreptăţită, în cursul examinării fondului chestiunii pe baza informaţiilor disponibile, să sesizeze direct Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi să îi solicite acesteia să declare că nerespectarea constituie o încălcare a tratatului.
Art. 13: Deciziile Comisiei
(1)În urma examinării posibilului ajutor ilegal, se adoptă o decizie în temeiul articolului 4 alineatul (2), (3) sau (4). În cazul deciziilor de a deschide o procedură oficială de investigare, procedura se încheie printr-o decizie în temeiul articolului 7. În cazul în care un stat membru nu respectă un ordin de furnizare a informaţiilor, decizia se adoptă pe baza informaţiilor disponibile.
(2)În cazul unui posibil ajutor ilegal şi fără a se aduce atingere articolului 11 alineatul (2), Comisia nu este obligată să respecte termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (5), articolul 7 alineatele (6) şi (7).
(3)Articolul 9 se aplică mutatis mutandis.
Art. 14: Recuperarea ajutorului
(1)Atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar (denumită în continuare "decizie de recuperare"). Comisia nu solicită recuperarea ajutorului în cazul în care aceasta ar contraveni unui principiu general de drept comunitar.
(2)Ajutorul care urmează să fie recuperat în temeiul unei decizii de recuperare include dobânda calculată pe baza unei rate adecvate, fixate de Comisie. Dobânda se datorează de la data la care ajutorul ilegal a fost pus la dispoziţia beneficiarului până la data recuperării sale.
(3)Fără a aduce atingere unui ordin emis de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în temeiul articolului 185 din tratat, recuperarea se efectuează fără întârziere şi în conformitate cu procedurile legislaţiei naţionale a statului membru în cauză, cu condiţia ca acestea să permită executarea imediată şi efectivă a deciziei Comisiei. În acest scop şi în eventualitatea unei proceduri derulate în faţa instanţelor naţionale, statele membre în cauză parcurg toate etapele necesare permise de legislaţiile naţionale respective, inclusiv măsuri provizorii, fără a aduce atingere dreptului comunitar.
Art. 15:
[textul din Art. 15 din capitolul III a fost abrogat la 20-aug-2013 de Art. 1, punctul 6. din Regulamentul 734/22-iul-2013]
Art. 15: Termenul de prescripţie pentru recuperarea ajutorului
(1)Prerogativele Comisiei de recuperare a ajutorului sunt supuse unui termen de prescripţie de 10 ani.
(2)Termenul de prescripţie începe să curgă din ziua în care ajutorul ilegal este acordat beneficiarului fie ca ajutor individual, fie ca ajutor în cadrul unei scheme de ajutor. Orice măsură adoptată de către Comisie sau, la solicitarea acesteia, de către un stat membru, cu privire la ajutorul ilegal întrerupe termenul de prescripţie. După fiecare întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie. Termenul de prescripţie se suspendă atâta timp cât decizia Comisiei face obiectul unei proceduri în curs de desfăşurare în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
(3)Orice ajutor pentru care termenul de prescripţie a expirat este considerat ajutor existent.
Art. 15a: Termenul de prescripţie pentru impunerea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu
(1)Competenţele conferite Comisiei prin articolul 6b sunt supuse unui termen de prescripţie de trei ani.
(2)Termenul prevăzut la alineatul (1) începe să curgă de la data la care s-a comis încălcarea menţionată la articolul 6b. Cu toate acestea, în cazul unor încălcări continue sau repetate, termenul începe să curgă de la data la care încălcarea încetează.
(3)Orice acţiune întreprinsă de Comisie în scopul investigaţiilor sau al procedurilor legate de o încălcare menţionată la articolul 6b întrerupe termenul de prescripţie pentru impunerea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu, începând cu data la care acţiunea este comunicată întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi vizate.
(4)După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. Cu toate acestea, termenul de prescripţie expiră la data încheierii unei perioade de şase ani în cazul în care Comisia nu a aplicat o amendă sau penalităţi cu titlu cominatoriu. Perioada respectivă se prelungeşte cu perioada în care termenul de prescripţie a fost suspendat în conformitate cu alineatul (5).
(5)Termenul de prescripţie pentru aplicarea amenzilor sau a penalităţilor cu titlu cominatoriu se suspendă pe durata în care decizia Comisiei face obiectul unor acţiuni pendinte la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Art. 15b: Termenele de prescripţie pentru executarea amenzilor şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu
(1)Competenţa Comisiei de a asigura aplicarea deciziilor luate în temeiul articolului 6b este supusă unui termen de prescripţie de cinci ani.
(2)Termenul de prescripţie prevăzut la alineatul (1) începe să curgă de la data la care decizia adoptată în conformitate cu articolul 6b devine definitivă.
(3)Termenul de prescripţie prevăzut la alineatul (1) este întrerupt de:
a)notificarea unei decizii de modificare a cuantumului iniţial al amenzii sau al penalităţilor cu titlu cominatoriu sau de respingere a unei cereri de modificare;
b)orice măsură a unui stat membru, care acţionează la cererea Comisiei, sau a Comisiei, care vizează executarea silită a amenzii sau a penalităţii cu titlu cominatoriu.
(4)După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.
(5)Termenul de prescripţie prevăzut la alineatul (1) este suspendat pe perioada în care:
a)respondentului i se acordă un termen pentru efectuarea plăţii;
b)executarea silită a plăţii este suspendată în temeiul unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Art. 16: Utilizarea abuzivă a ajutorului
Fără a aduce atingere articolului 23, în caz de utilizare abuzivă a unui ajutor, Comisia poate deschide procedura oficială de investigare în temeiul articolului 4 alineatul (4). Articolele 6, 6a, 6b, 7, 9 şi 10, articolul 11 alineatul (1) şi articolele 12-15 se aplică mutatis mutandis.
Art. 17: Cooperarea în temeiul articolului 93 alineatul (1) din tratat
(1)În temeiul articolului 93 alineatul (1) din tratat, Comisia obţine de la statul membru în cauză toate informaţiile necesare pentru examinarea, în cooperare cu statul membru, a schemelor de ajutor existente.
(2)În cazul în care consideră că o schemă de ajutor existentă nu este sau nu mai este compatibilă cu piaţa comună, Comisia informează statul membru în cauză asupra opiniei sale preliminare şi dă statului membru în cauză posibilitatea să îşi prezinte observaţiile în termen de o lună. În cazuri temeinic motivate, Comisia poate prelungi acest termen.
Art. 18: Propunerea de măsuri adecvate
În cazul în care, în lumina informaţiilor transmise de statul membru în temeiul articolului 17, ajunge la concluzia că schema de ajutor existentă nu este sau nu mai este compatibilă cu piaţa comună, Comisia emite o recomandare prin care propune statului membru în cauză adoptarea de măsuri adecvate. Recomandarea poate propune, în special:
(a)modificări de fond ale schemei de ajutor sau
(b)introducerea unor cerinţe procedurale sau
(c)abrogarea schemei de ajutor.
Art. 19: Consecinţele juridice ale propunerii de măsuri adecvate
(1)În cazul în care statul membru în cauză acceptă măsurile propuse şi informează Comisia în această privinţă, Comisia consemnează acest fapt şi informează statul membru asupra acestui fapt. Prin acceptarea lor, statul membru este obligat să pună în aplicare măsurile adecvate.
(2)În cazul în care statul membru în cauză nu acceptă măsurile propuse, iar Comisia, luând în considerare argumentele statului membru respectiv, consideră în continuare că măsurile respective sunt necesare, aceasta iniţiază procedurile în temeiul articolului 4 alineatul (4). Articolele 6, 7 şi 9 se aplică mutatis mutandis.
Art. 20: Drepturile părţilor interesate
(1)Orice parte interesată poate prezenta observaţii în temeiul articolului 6, în urma unei decizii a Comisiei de a deschide procedura oficială de investigare. Orice parte interesată care a înaintat astfel de observaţii şi orice beneficiar de ajutor individual primesc câte o copie a deciziei adoptate de Comisie în temeiul articolului 7.
(2)Orice parte interesată poate înainta o plângere Comisiei pentru a o informa cu privire la orice presupus ajutor ilegal, precum şi la orice presupusă utilizare abuzivă a unui ajutor. În acest scop, partea interesată completează în mod corespunzător un formular al cărui conţinut a fost stabilit printr-o dispoziţie de punere în aplicare menţionată la articolul 27 şi furnizează toate informaţiile obligatorii solicitate în acesta.
În cazul în care consideră că partea interesată nu respectă elementele obligatorii din formularul de plângere sau că elementele de fapt şi de drept invocate de partea interesată nu oferă motive suficiente pentru a demonstra, pe baza unei examinări prima facie, existenţa unui ajutor ilegal sau utilizarea abuzivă a ajutorului, Comisia informează partea interesată cu privire la acest lucru şi solicită acesteia să prezinte observaţii într-un termen stabilit, care în mod normal nu depăşeşte o lună. În cazul în care partea interesată nu îşi prezintă observaţiile în termenul prevăzut, se va considera că plângerea a fost retrasă. Comisia informează statul membru vizat atunci când o plângere a fost considerată ca fiind retrasă.
Comisia transmite reclamantului o copie a deciziei adoptate în orice dosar legat de subiectul plângerii.
(3)La cerere, orice parte interesată poate obţine o copie a oricărei decizii adoptate în temeiul articolelor 4 şi 7, al articolului 10 alineatul (3) şi al articolului 11.
Art. 20a: Investigaţii pe sectoare economice şi pe instrumente de ajutor
(1)În cazul în care informaţiile disponibile justifică o suspiciune rezonabilă conform căreia măsurile de ajutor de stat dintr-un anumit sector sau bazate pe un anumit instrument de ajutor pot restricţiona sau denatura în mod semnificativ concurenţa în interiorul pieţei interne în mai multe state membre sau conform căreia măsurile de ajutor existente într-un anumit sector în mai multe state membre nu sunt sau nu mai sunt compatibile cu piaţa internă, Comisia poate iniţia o investigaţie în diferite state membre privind sectorul economiei sau utilizarea instrumentului de ajutor vizat. În cursul investigaţiei, Comisia poate solicita statelor membre şi/sau întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi vizate să furnizeze informaţiile necesare pentru aplicarea articolelor 107 şi 108 din TFUE, ţinând seama în mod corespunzător de principiul proporţionalităţii.
Comisia precizează motivele investigaţiei şi alegerea destinatarilor în toate cererile de informaţii transmise în temeiul prezentului articol.
Comisia publică un raport cu privire la rezultatele investigaţiei sale, în diferite state membre, în ceea ce priveşte anumite sectoare ale economiei sau anumite instrumente de ajutor şi invită statele membre, precum şi orice întreprindere sau asociaţie de întreprinderi vizată să îşi prezinte observaţiile.
(2)Informaţiile obţinute din investigaţiile sectoriale pot fi utilizate în cadrul procedurilor desfăşurate în temeiul prezentului regulament.
(3)Articolele 5, 6a şi 6b se aplică mutatis mutandis.
Art. 21: Rapoartele anuale
(1)Statele membre transmit Comisiei rapoarte anuale privind toate schemele de ajutor existente care nu sunt supuse unei obligaţii specifice de raportare impuse printr-o decizie condiţională în temeiul articolului 7 alineatul (4).
(2)În cazul în care, în ciuda unei atenţionări, statul membru în cauză nu transmite raportul anual, Comisia poate acţiona în temeiul articolului 18 în ceea ce priveşte schema de ajutor respectivă.
Art. 22: Controlul la faţa locului
(1)Atunci când Comisia are îndoieli serioase cu privire la respectarea deciziilor de a nu ridica obiecţii, a deciziilor pozitive sau a deciziilor condiţionale privind ajutorul individual, statele membre în cauză, după ce li s-a acordat posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, permit Comisiei efectuarea unor vizite de control la faţa locului.
(2)Pentru a verifica respectarea unei decizii, agenţii autorizaţi de Comisie sunt împuterniciţi:
a)să pătrundă în toate incintele şi pe toate terenurile întreprinderii în cauză;
b)să solicite explicaţii orale la faţa locului;
c)să examineze registrele contabile şi alte evidenţe de activitate şi să ridice sau să solicite copii ale acestora.
Dacă este necesar, Comisia poate fi asistată de experţi independenţi.
(3)Comisia informează în scris şi în timp util statul membru în cauză asupra vizitei de control la faţa locului şi asupra identităţii agenţilor şi a experţilor autorizaţi. În cazul în care statul membru formulează obiecţii temeinic motivate privind alegerea experţilor, experţii sunt numiţi de comun acord cu statul membru. Agenţii Comisiei şi experţii autorizaţi să efectueze controlul la faţa locului prezintă o autorizaţie scrisă care specifică obiectul şi scopul vizitei.
(4)Agenţii autorizaţi de statul membru pe teritoriul căruia are loc vizita de control pot asista la vizita de control.
(5)Comisia furnizează statului membru o copie a tuturor rapoartelor elaborate ca urmare a vizitei de control.
(6)În cazul în care o întreprindere se opune unei vizite de control ordonate printr-o decizie a Comisiei în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză acordă asistenţa necesară agenţilor şi experţilor autorizaţi de Comisie pentru a le permite efectuarea vizitei de control. În acest scop, statele membre iau măsurile necesare în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, după consultarea Comisiei.
Art. 23: Nerespectarea deciziilor şi a hotărârilor
(1)Atunci când statul membru în cauză nu respectă deciziile condiţionale sau negative, mai ales în situaţiile prevăzute la articolul 14, Comisia poate sesiza direct Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în conformitate cu articolul 93 alineatul (2) din tratat.
(2)În cazul în care consideră că statul membru în cauză nu a respectat o hotărâre a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, Comisia poate acţiona în conformitate cu articolul 171 din tratat.
Art. 23a: Cooperarea cu instanţele naţionale
(1)Pentru aplicarea articolului 107 alineatul (1) şi a articolului 108 din TFUE, instanţele statelor membre pot solicita Comisiei să le transmită informaţiile pe care le deţine sau avizul său cu privire la chestiunile legate de aplicarea normelor privind ajutoarele de stat.
(2)Atunci când aplicarea coerentă a articolului 107 alineatul (1) sau a articolului 108 din TFUE impune acest lucru, Comisia, acţionând din proprie iniţiativă, poate înainta observaţii scrise instanţelor statelor membre care sunt responsabile de aplicarea normelor privind ajutoarele de stat. Cu permisiunea instanţei în cauză, Comisia poate formula şi observaţii orale.
Comisia informează statul membru vizat cu privire la intenţia de a prezenta observaţii înainte de a le prezenta oficial.
Exclusiv în scopul pregătirii observaţiilor sale, Comisia poate solicita instanţei competente a statului membru să transmită documente, aflate la dispoziţia instanţei, care sunt necesare pentru evaluarea cazului.
Art. 24: Secretul profesional
Comisia şi statele membre, funcţionarii şi alţi agenţi, inclusiv experţii independenţi desemnaţi de Comisie, au obligaţia de a nu divulga informaţiile cu caracter de secret profesional de care au luat cunoştinţă în activitatea de aplicare a prezentului regulament.
Art. 25: Destinatarul deciziilor
(1)Deciziile luate în temeiul articolului 6a alineatul (7), al articolului 6b alineatele (1) şi (2) şi al articolului 7 alineatul (9) sunt adresate întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi vizate. Comisia notifică de îndată aceste decizii destinatarului respectiv, acordându-i posibilitatea de a informa Comisia cu privire la informaţiile pe care le consideră ca intrând sub incidenţa obligaţiei de păstrare a secretului profesional.
(2)Toate celelalte decizii adoptate de Comisie în temeiul capitolelor II, III, IV, V şi VII se adresează statelor membre vizate. Comisia notifică de îndată aceste decizii statului membru vizat, acordându-i posibilitatea de a informa Comisia cu privire la informaţiile pe care le consideră ca intrând sub incidenţa obligaţiei de păstrare a secretului profesional.
Art. 26: Publicarea deciziilor
(1)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene o comunicare succintă privind deciziile adoptate în temeiul articolului 4 alineatele (2) şi (3) şi al articolului 18 coroborat cu articolul 19 alineatul (1). Comunicarea precizează posibilitatea obţinerii unui exemplar al deciziei în versiunea sau versiunile lingvistice autentice.
(2)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene deciziile adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (4) în versiunea lingvistică autentică. În Jurnalul Oficial publicat în alte limbi decât cea în care este redactată versiunea autentică, textul în versiunea lingvistică autentică este însoţit de un rezumat relevant în limba Jurnalului Oficial respectiv.
(21)(2a)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene deciziile pe care le adoptă în temeiul articolului 6b alineatele (1) şi (2).
(3)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene deciziile adoptate în temeiul articolului 7.
(4)În cazurile prevăzute la articolul 4 alineatul (6) sau articolul 8 alineatul (2), se publică o comunicare succintă în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(5)Consiliul poate decide în unanimitate să publice în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene deciziile adoptate în temeiul articolului 93 alineatul (2) al treilea paragraf din tratat.
Art. 27: Dispoziţii de punere în aplicare
Comisia, acţionând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 29, este abilitată să adopte dispoziţii de punere în aplicare în ceea ce priveşte:
(a)forma, conţinutul şi alte detalii ale notificărilor;
(b)forma, conţinutul şi alte detalii ale rapoartelor anuale;
(c)f orma, conţinutul şi alte detalii ale plângerilor depuse în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) şi cu articolul 20 alineatul (2);
(d)detaliile privind termenele şi calcularea termenelor; şi
(e)rata dobânzii prevăzute la articolul 14 alineatul (2).
Art. 28: Comitetul consultativ în domeniul ajutorului de stat
Se instituie un Comitet consultativ în domeniul ajutorului de stat (denumit în continuare "comitet"). Comitetul este format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de reprezentantul Comisiei.
Art. 29: Consultarea comitetului
(1)Comisia consultă comitetul înaintea adoptării oricărei dispoziţii de punere în aplicare în temeiul articolului 27.
(2)Consultarea comitetului are loc în cadrul unei reuniuni convocate de Comisie. Proiectele şi documentele care urmează să fie examinate sunt anexate convocării. Reuniunea are loc în termen de cel puţin două luni de la trimiterea convocării. Acest termen poate fi redus în cazuri de urgenţă.
(3)Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului proiectul măsurilor care urmează să fie adoptate. Comitetul emite un aviz privind proiectul, în termenul stabilit de preşedinte în funcţie de urgenţa subiectului în cauză, dacă este necesar prin vot.
(4)Avizul se consemnează în procesul-verbal; în plus, fiecare stat membru are dreptul de a solicita ca poziţia sa să fie consemnată în procesul-verbal. Comitetul poate recomanda publicarea avizului în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
(5)Comisia ţine seama în cea mai mare măsură de avizul emis de comitet. Aceasta informează comitetul asupra modului în care avizul acestuia a fost luat în considerare.
Art. 30: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 22 martie 1999.
Pentru Consiliu Preşedintele G. VERHEUGEN |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007