Art. 11. - Art. 11: Tehnici de atenuare a riscului pentru contracte derivate extrabursiere necompensate prin CPC - Regulamentul 648/04-iul-2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii

Acte UE

Jurnalul Oficial 201L

În vigoare
Versiune de la: 27 Iunie 2025 până la: 29 Ianuarie 2027
Art. 11: Tehnici de atenuare a riscului pentru contracte derivate extrabursiere necompensate prin CPC
(1)Contrapărţile financiare şi contrapărţile nefinanciare care încheie contracte derivate extrabursiere necompensate prin CPC se asigură, exercitând toată diligenţa necesară, că există proceduri şi mecanisme corespunzătoare necesare măsurării, monitorizării şi atenuării riscului operaţional şi al riscului de contraparte, care includ cel puţin următoarele:
a)confirmarea la timp, prin mijloace electronice atunci când este posibil, a termenilor contractelor derivate extrabursiere relevante;
b)proceduri standardizate solide, reziliente şi controlabile care să permită reconcilierea portofoliilor, gestionarea riscurilor asociate, identificarea timpurie şi soluţionarea diferendelor dintre părţi şi monitorizarea valorii contractelor în derulare.
(2)Contrapărţile financiare şi contrapărţile nefinanciare menţionate la articolul 10 evaluează zilnic la preţul pieţei (mark-to-market) valoarea contractelor în derulare. În cazul în care condiţiile de piaţă nu permit evaluarea la preţul pieţei (marking-to-market), se recurge la o evaluare fiabilă şi prudentă pe baza unui model financiar.
O contraparte nefinanciară care începe să fie supusă obligaţiilor prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat ia măsurile necesare pentru a se conforma obligaţiilor respective în termen de patru luni de la notificarea menţionată la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a). O contraparte nefinanciară este exceptată de la aceste obligaţii pentru contractele încheiate în termen de patru luni de la notificarea respectivă.

(3)Contrapărţile financiare dispun de proceduri de gestionare a riscului care să impună un schimb de garanţii prompt, corect şi segregat corespunzător în ceea ce priveşte contractele derivate extrabursiere încheiate la 16 august 2012 sau după acea dată. Contrapărţile nefinanciare menţionate la articolul 10 dispun de proceduri de gestionare a riscului care să impună un schimb de garanţii prompt, corect şi segregat corespunzător în ceea ce priveşte contractele derivate extrabursiere încheiate la data la care a fost depăşit pragul de compensare sau după acea dată.
O contraparte nefinanciară care începe să fie supusă obligaţiilor prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat ia măsurile necesare pentru a se conforma obligaţiilor respective în termen de patru luni de la notificarea menţionată la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a). O contraparte nefinanciară este exceptată de la aceste obligaţii pentru contractele încheiate în termen de patru luni de la notificarea respectivă.
Contrapărţile financiare şi contrapărţile nefinanciare menţionate la articolul 10 alineatul (1) solicită autorizarea din partea autorităţilor lor competente înainte de a utiliza un model de calcul al marjei iniţiale sau de a adopta o modificare a unui astfel de model în ceea ce priveşte procedurile de gestionare a riscurilor prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat. Atunci când solicită autorizarea, contrapărţile respective furnizează autorităţilor lor competente, prin intermediul bazei de date centrale, toate informaţiile relevante cu privire la respectivele proceduri de gestionare a riscurilor. Autorităţile competente respective acordă sau refuză o astfel de autorizare în termen de şase luni de la primirea cererii pentru un nou model sau în termen de trei luni de la primirea cererii de modificare a unui model deja autorizat.
Dacă modelul menţionat la al treilea paragraf de la prezentul alineat se bazează pe un model pro forma, contrapartea solicită ABE validarea modelului respectiv şi furnizează ABE toate informaţiile relevante menţionate la paragraful respectiv prin intermediul bazei de date centrale. În plus, contrapartea furnizează ABE informaţiile privind valoarea noţională în derulare menţionată la alineatul (12a) de la prezentul articol prin intermediul bazei de date centrale.
Dacă modelul menţionat la al treilea paragraf de la prezentul alineat se bazează pe un model pro forma, autorităţile competente pot acorda autorizarea numai în cazul în care modelul pro forma a fost validat de ABE.
ABE, în cooperare cu ESMA şi EIOPA, poate emite ghiduri sau recomandări în vederea asigurării unui proces uniform de aplicare şi autorizare a procedurilor de gestionare a riscurilor menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(31)Prin derogare de la alineatul (3), opţiunile pe acţiuni individuale şi opţiunile pe indici bursieri care nu sunt compensate printr-o CPC nu fac obiectul unor proceduri de gestionare a riscurilor ce impun un schimb de garanţii prompt, corect şi segregat în mod corespunzător.
În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, ESMA, în cooperare cu ABE şi EIOPA, monitorizează:
a)evoluţiile în materie de reglementare din jurisdicţiile ţărilor terţe în ceea ce priveşte tratamentul opţiunilor pe acţiuni individuale şi al opţiunilor pe indici bursieri;
b)impactul derogării prevăzute la primul paragraf asupra stabilităţii financiare a Uniunii sau a unuia sau mai multor state membre ale acesteia; şi
c)evoluţia expunerilor în cadrul opţiunilor pe acţiuni individuale şi al opţiunilor pe indici bursieri care nu sunt compensate de o CPC.
Cel puţin o dată la trei ani de la 24 decembrie 2024, ESMA, în cooperare cu ABE şi EIOPA, raportează Comisiei constatările monitorizării sale menţionate la al doilea paragraf.
În termen de un an de la data primirii raportului menţionat la al treilea paragraf, Comisia evaluează:
(a)dacă evoluţiile internaţionale au condus la o mai mare convergenţă în ceea ce priveşte tratamentul opţiunilor pe acţiuni individuale şi al opţiunilor pe indici bursieri; şi
(b)dacă derogarea prevăzută la primul paragraf pune în pericol stabilitatea financiară a Uniunii sau a unuia sau mai multor state membre ale acesteia.
Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 82 pentru a modifica prezentul regulament prin revocarea derogării prevăzute la primul paragraf după o perioadă de adaptare. Perioada de adaptare nu depăşeşte doi ani.

(4)Contrapărţile financiare deţin un cuantum adecvat şi proporţional din capital pentru a gestiona riscul neacoperit printr-un schimb adecvat de garanţii.
(5)Cerinţa prevăzută la alineatul (3) de la prezentul articol nu se aplică tranzacţiilor intragrup menţionate la articolul 3 încheiate de contrapărţi stabilite în acelaşi stat membru, cu condiţia să nu existe nici un impediment, actual sau prevăzut, de ordin practic sau juridic, în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a stingerii rapide a obligaţiilor între contra-părţi.
(6)O tranzacţie intragrup de tipul menţionat la articolul 3 alineatul (2) literele (a), (b) sau (c) încheiată de contrapărţi stabilite în state membre diferite este exceptată integral sau parţial de cerinţa prevăzută la alineatul (3) de la prezentul articol, în temeiul unei decizii pozitive a ambelor autorităţi competente relevante, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)procedurile de gestionare a riscului aplicate de contrapărţi sunt suficient de judicioase şi solide şi sunt adecvate nivelului de complexitate al tranzacţiei cu instrumente financiare derivate;
b)nu există nici un impediment, actual sau prevăzut, de ordin practic sau juridic, în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a stingerii rapide a obligaţiilor între contrapărţi.
În cazul în care autorităţile competente nu sunt în măsură să ajungă la o decizie pozitivă în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea cererii de exceptare, AEVMP poate sprijini autorităţile respective în eforturile acestora de a ajunge la un acord în conformitate cu competenţele care îi revin în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(7)O tranzacţie intragrup de tipul menţionat la articolul 3 alineatul (1) încheiată de contrapărţi nefinanciare stabilite în state membre diferite este exceptată de cerinţa prevăzută la alineatul (3) de la prezentul articol dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)procedurile de gestionare a riscului aplicate de contrapărţi sunt suficient de judicioase şi solide şi sunt adecvate nivelului de complexitate al tranzacţiei cu instrumente financiare derivate;
b)nu există nici un impediment, actual sau prevăzut, de ordin practic sau juridic, în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a stingerii rapide a obligaţiilor între contrapărţi.
Contrapartea nefinanciară notifică autorităţilor competente menţionate la articolul 10 alineatul (5) intenţia sa de a aplica exceptarea. Exceptarea este valabilă cu excepţia cazului în care oricare dintre autorităţile competente notificate consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate la litera (a) sau la litera (b) de la primul paragraf în termen de trei luni de la data notificării.
(8)O tranzacţie intragrup de tipul menţionat la articolul 3 alineatul (2) literele (a)-(d) încheiată de o contraparte stabilită în Uniune şi o contraparte stabilită în jurisdicţia unei ţări terţe este exceptată integral sau parţial de cerinţa prevăzută la alineatul (3) de la prezentul articol, în temeiul unei decizii pozitive a autorităţii competente relevante responsabile de supravegherea contrapărţii stabilite în Uniune, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)procedurile de gestionare a riscului aplicate de contrapărţi sunt suficient de judicioase şi solide şi sunt adecvate nivelului de complexitate al tranzacţiei cu instrumente financiare derivate;
b)nu există nici un impediment, actual sau prevăzut, de ordin practic sau juridic, în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a stingerii rapide a obligaţiilor între contrapărţi.
(9)O tranzacţie intragrup de tipul menţionat la articolul 3 alineatul (1) încheiată de o contraparte nefinanciară stabilită în Uniune şi o contraparte stabilită în jurisdicţia unei ţări terţe este exceptată de cerinţa prevăzută la alineatul (3) de la prezentul articol dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)procedurile de gestionare a riscului aplicate de contrapărţi sunt suficient de judicioase şi solide şi sunt adecvate nivelului de complexitate al tranzacţiei cu instrumente financiare derivate;
b)nu există nici un impediment, actual sau prevăzut, de ordin practic sau juridic, în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a stingerii rapide a obligaţiilor între contrapărţi.
Contrapartea nefinanciară notifică autorităţii competente menţionate la articolul 10 alineatul (5) intenţia sa de a aplica exceptarea. Exceptarea este valabilă cu excepţia cazului în care autoritatea competentă notificată consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate la litera (a) sau la litera (b) de la primul paragraf în termen de trei luni de la data notificării.
(10)O tranzacţie intragrup de tipul menţionat la articolul 3 alineatul (1) încheiată de o contraparte nefinanciară şi o contraparte financiară care sunt stabilite în state membre diferite este exceptată integral sau parţial de cerinţa prevăzută la alineatul (3) de la prezentul articol, în temeiul unei decizii pozitive a autorităţii competente relevante responsabile de supravegherea contrapărţii financiare, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)procedurile de gestionare a riscului aplicate de contrapărţi sunt suficient de judicioase şi solide şi sunt adecvate nivelului de complexitate al tranzacţiei cu instrumente financiare derivate;
b)nu există nici un impediment, actual sau prevăzut, de ordin practic sau juridic, în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a stingerii rapide a obligaţiilor între contrapărţi.
Autoritatea competentă relevantă responsabilă de supravegherea contrapărţii financiare notifică orice decizie de acest tip autorităţii competente menţionate la articolul 10 alineatul (5). Exceptarea este valabilă cu excepţia cazului în care autoritatea competentă notificată consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate la litera (a) sau la litera (b) de la primul paragraf. Dacă există un dezacord între autorităţile competente, AEVMP poate să sprijine autorităţile respective în ajungerea la un acord în conformitate cu competenţele care îi revin în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(11)Contrapartea unei tranzacţii intragrup care a fost exceptată de cerinţa prevăzută la alineatul (3) face publice informaţiile referitoare la exceptare.
O autoritate competentă notifică AEVMP orice decizie adoptată în temeiul alineatelor (6), (8) sau (10) sau orice notificare primită în temeiul alineatelor (7), (9) sau (10) şi pune la dispoziţia AEVMP informaţii referitoare la tranzacţia intragrup în cauză.
(12)Obligaţiile prevăzute la alineatele (1)-(11) se aplică contractelor derivate extrabursiere încheiate între entităţi din ţări terţe care ar face obiectul acestor obligaţii dacă ar fi stabilite în Uniune, cu condiţia ca aceste contracte să aibă un efect direct, substanţial şi previzibil în Uniune sau în cazul în care o astfel de obligaţie este necesară sau oportună pentru a preveni eludarea oricăror dispoziţii ale prezentului regulament.
(121)ABE instituie o funcţie centrală de validare pentru elementele şi aspectele generale ale modelelor pro forma, precum şi pentru modificările aduse acestora, utilizate sau care urmează să fie utilizate de contrapărţile financiare şi de contrapărţile nefinanciare menţionate la articolul 10 în scopul respectării cerinţelor prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol. ABE colectează feedback de la ESMA, EIOPA şi autorităţile competente responsabile cu supravegherea contrapărţilor care utilizează modelele pro forma supuse validării, inclusiv cu privire la performanţa respectivelor modele pro forma, şi îşi coordonează opiniile pentru a ajunge la un consens în legătură cu elementele şi aspectele generale ale modelelor pro forma. ABE serveşte drept punct principal de contact pentru discuţii cu participanţii pe piaţă şi cu dezvoltatorii respectivelor modele pro forma.
În calitatea sa de validator central, ABE validează elementele şi aspectele generale ale respectivelor modele pro forma, inclusiv calibrarea şi proiectarea acestora, acoperirea de către acestea a instrumentelor şi a claselor de active, şi factorii de risc. ABE aprobă sau refuză această validare în termen de şase luni de la primirea cererii de validare menţionate la alineatul (3) al patrulea paragraf pentru un nou model pro forma şi în termen de trei luni de la primirea cererii de modificare a unui model deja validat. Pentru a facilita activitatea de validare a ABE, dezvoltatorii de modele pro forma transmit ABE, la cererea ABE, toate informaţiile şi documentele necesare.
ABE asistă autorităţile competente în procesele lor de autorizare în ceea ce priveşte aspectele generale ale punerii în aplicare a modelelor prevăzute la alineatul (3). În acest scop, ABE întocmeşte un raport anual privind aspectele relevante ale activităţii sale de validare, inclusiv verificarea calibrării modelelor în temeiul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat şi analiza problemelor raportate. În cazul în care consideră că este necesar, ABE, în cooperare cu ESMA şi EIOPA, formulează recomandări adresate autorităţilor competente respective în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Pentru a sprijini ABE în elaborarea rapoartelor şi a recomandărilor, autorităţile competente furnizează ABE, la cererea acesteia, informaţiile colectate în cursul procesului lor iniţial şi în curs de autorizare la nivel de entitate a modelelor prevăzute la alineatul (3) sau a modificărilor aduse acestora.
Autorităţile competente sunt singurele responsabile de autorizarea utilizării modelelor în temeiul alineatului (3) sau a modificărilor aduse acestora, la nivelul entităţii supravegheate.
Pentru fiecare model pro forma, ABE percepe o taxă anuală contrapărţilor financiare şi contrapărţilor nefinanciare menţionate la articolul 10 alineatul (1), utilizând modelele pro forma validate de ABE în temeiul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat. Autorităţile competente raportează ABE contrapărţile financiare şi contrapărţile nefinanciare care implementează modele supuse procesului de validare prevăzut la primul paragraf. Taxa este proporţională cu media lunară a valorii noţionale în derulare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central în ultimele 12 luni ale contrapărţilor în cauză care utilizează modelele pro forma validate de ABE şi se alocă pentru a acoperi toate costurile suportate de ABE în îndeplinirea sarcinilor sale în conformitate cu primul paragraf.
În sensul prezentului articol, «model pro forma» înseamnă un model de marjă iniţială stabilit, publicat şi revizuit prin iniţiative ale pieţei.
Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 82 pentru a completa prezentul regulament, prin precizarea:
a)metodei de stabilire a cuantumului taxelor; şi
b)modalităţilor de plată a taxelor.

(13)AEVMP monitorizează periodic activitatea legată de instrumentele financiare derivate care nu sunt eligibile pentru compensare pentru a identifica cazurile în care o anumită clasă de instrumente financiare derivate poate reprezenta un risc sistemic şi pentru a preveni arbitrajul de reglementare între tranzacţiile derivate compensate şi cele necompensate. În special, după consultarea cu CERS, AEVMP ia măsuri în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau reexaminează standardele tehnice de reglementare referitoare la cerinţele în materie de marjă stabilite la alineatul (14) de la prezentul articol şi la articolul 41.
(14)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, AEVPM elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează:
a)procedurile şi mecanismele menţionate la alineatul (1);
b)condiţiile de piaţă care nu permit evaluarea la preţul pieţei (marking-to-market) şi criteriile pentru utilizarea modelului de evaluare menţionat la alineatul (2);
c)informaţiile referitoare la tranzacţiile intragrup exceptate care trebuie incluse în notificarea menţionată la alineatele (7), (9) şi (10);
d)informaţiile detaliate cu privire la tranzacţiile intragrup exceptate menţionate la alineatul (11);
e)contractele considerate a avea un efect direct, substanţial şi previzibil în Uniune sau cazurile în care în care se impune sau este oportună prevenirea eludării oricăror dispoziţii ale prezentului regulament, în sensul alineatului (12).
AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte comune de standarde tehnice de reglementare până la 30 septembrie 2012.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(15)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, AES elaborează proiecte comune de standarde tehnice de reglementare în care precizează:
a)procedurile de gestionare a riscurilor, inclusiv nivelul şi tipul garanţiei şi mecanismele de segregare menţionate la alineatul (3);
a1)procedurile de supraveghere, pentru a asigura validarea iniţială şi continuă a procedurilor de gestionare a riscurilor menţionate la alineatul (3) aplicate de instituţiile de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE şi de firmele de investiţii autorizate în conformitate cu Directiva 2014/65/UE care au sau aparţin unui grup cu o medie lunară a valorii noţionale în derulare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central de cel puţin 750 de miliarde EUR, calculată în conformitate cu standardele tehnice de reglementare care urmează să fie elaborate de AES în conformitate cu prezentul alineat.

b)procedurile pe care trebuie să le urmeze contrapărţile şi autorităţile competente relevante atunci când aplică exceptările prevăzute la alineatele (6)-(10);
c)criteriile aplicabile menţionate la alineatele (5)-(10), în special referitor la ceea ce urmează a fi considerat un impediment de ordin practic sau juridic în calea transferului rapid de fonduri proprii şi a stingerii rapide a obligaţiilor între contrapărţi.
Nivelul şi tipul garanţiei reale necesare în ceea ce priveşte contractele derivate extrabursiere încheiate de entităţile emitente de obligaţiuni garantate în legătură cu o obligaţiune garantată sau de o entitate special constituită în scopul securitizării în legătură cu o securitizare în înţelesul prezentului regulament şi care întrunesc condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (5) din prezentul regulament, precum şi cerinţele prevăzute la articolul 18, şi la articolele 19-22 sau articolele 23-26 din Regulamentul (UE) 2017/2402 [Regulamentul privind securitizarea] se stabilesc ţinând seama de impedimentele întâmpinate în tranzacţia de schimb a garanţiei reale în ceea ce priveşte contractele de garanţie existente în cadrul obligaţiunii garantate sau al securitizării.
Până la 18 iulie 2018, AES prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare, cu excepţia celor menţionate la litera (aa) de la primul paragraf.
ABE, în cooperare cu ESMA, înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf litera (aa) până la 25 decembrie 2025.

În funcţie de natura juridică a contrapărţii, se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 fie din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, fie din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, fie din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.