Art. 40. - Art. 40: Competenţele ESMA de a interveni temporar - Regulamentul 600/15-mai-2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 23 Noiembrie 2025
Art. 40: Competenţele ESMA de a interveni temporar
(1)În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în cazul îndeplinirii condiţiilor de la alineatele (2) şi (3), ESMA poate să interzică sau să restrângă temporar în Uniune:
a)comercializarea, distribuţia sau vânzarea anumitor instrumente financiare sau a unor instrumente financiare cu anumite caracteristici specificate sau
b)un tip de activitate sau de practică financiară.
Interdicţiile sau restricţiile se pot aplica în condiţii precizate de ESMA sau pot face obiectul unor excepţii specificate de aceasta.
(2)ESMA ia decizii în temeiul alineatului (1) doar în cazul în care sunt îndeplinite integral următoarele condiţii:
a)acţiunea propusă contracarează o preocupare semnificativă în legătură cu protecţia investitorilor sau o ameninţare la adresa bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau a pieţelor de mărfuri, ori la adresa stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia;
b)cerinţele de reglementare aplicabile instrumentului sau activităţii financiare în cauză în temeiul dreptului Uniunii nu contracarează ameninţarea;
c)una sau mai multe autorităţi competente nu au luat măsuri pentru contracararea ameninţării sau acţiunile întreprinse nu contracarează în mod corespunzător ameninţarea.
În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la primul paragraf, ESMA poate impune o interdicţie sau o restricţie prevăzută la alineatul (1) din motive de prudenţă înainte de comercializarea, distribuţia sau vânzarea unui instrument financiar către clienţi.
(3)Atunci când acţionează în temeiul prezentului articol, ESMA se asigură că acţiunea:
a)nu are un efect negativ asupra eficienţei pieţelor financiare sau asupra investitorilor, care să fie disproporţionat faţă de beneficiile acţiunii;
b)nu creează un risc de arbitraj de reglementare şi
c)a fost luată după consultarea cu organismele publice competente în supravegherea, administrarea şi reglementarea pieţelor agricole fizice în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, în cazul în care măsura se referă la instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole.
În cazul în care una sau mai multe autorităţi competente au luat măsuri în temeiul dispoziţiilor articolului 42, ESMA poate lua oricare dintre măsurile menţionate la alineatul (1) fără emiterea avizului prevăzut la articolul 43.
(4)Înainte de a decide în privinţa luării vreunei măsuri în temeiul prezentului articol, ESMA trebuie să informeze autorităţile competente cu privire la acţiunile pe care le propune.
(5)ESMA publică pe site-ul său de internet o notificare cu privire la fiecare decizie de a lua măsuri în temeiul prezentului articol. Notificarea prezintă detalii privind interdicţia sau restricţia şi precizează o dată ulterioară publicării notificării de la care măsurile vor intra în vigoare. Interdicţiile sau restricţiile se aplică doar acţiunilor întreprinse după intrarea în vigoare a măsurilor.
(6)ESMA examinează interdicţiile sau restricţiile impuse în conformitate cu alineatul (1) la intervale de timp corespunzătoare şi cel puţin o dată la fiecare şase luni. În urma a cel puţin două reînnoiri consecutive şi pe baza unei analize adecvate pentru a evalua impactul asupra consumatorului, ESMA poate lua o decizie cu privire la reînnoirea anuală a interdicţiei sau a restricţiei.

(7)Acţiunile adoptate de ESMA în temeiul prezentului articol au prioritate faţă de orice acţiune întreprinsă anterior de o autoritate competentă.
(8)Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 50 prin care specifică criteriile şi factorii care trebuie avuţi în vedere de către ESMA la determinarea apariţiei unor preocupări semnificative cu privire la protecţia investitorilor sau a unei ameninţări la adresa bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau a pieţelor de mărfuri, sau la adresa stabilităţii întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părţi a acestuia, la care se face referire la alineatul (2) litera (a).
Printre aceste criterii şi aceşti factori se numără:
a)gradul de complexitate al unui instrument financiar şi relaţia cu tipul de client căruia îi este propus şi vândut;
b)mărimea sau valoarea noţională a unei emisiuni de instrumente financiare;
c)gradul de inovare al unui instrument financiar, al unei activităţi sau al unei practici;
d)efectul de levier furnizat de un instrument financiar sau de o practică.