Secţiunea 2 - LITIGII PRIVIND CONTRAFACEREA SI VALIDITATEA MARCILOR COMUNITARE - Regulamentul 40/20-dec-1993 privind marca comunitară

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 10 Martie 2008
SECTIUNEA 2:LITIGII PRIVIND CONTRAFACEREA SI VALIDITATEA MARCILOR COMUNITARE
Art. 91: Instante competente în domeniul marcilor comunitare
(1)Statele membre desemneaza pe teritoriul lor un numar cât mai limitat posibil de instante nationale de primul si al doilea grad de jurisdictie, denumite în continuare "instante competente în domeniul marcilor comunitare", care au sarcina de a îndeplini functiile atribuite de prezentul regulament.
(2)Fiecare stat membru comunica Comisiei, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, o lista a instantelor competente în domeniul marcilor comunitare, continând o mentiune privind denumirea si competenta teritoriala a acestora.
(3)Statul membru în cauza comunica imediat Comisiei orice schimbare survenita dupa comunicarea listei mentionate la alineatul (2) si referitoare la numarul, denumirea sau competenta teritoriala a instantelor în cauza.
(4)Comisia notifica statelor membre informatiile prevazute la alineatele (2) si (3) si publicate în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
(5)Atât timp cât un stat membru nu a procedat la comunicarea prevazuta la alineatul (2), orice procedura care rezulta dintr-o actiune sau cerere mentionata la articolul 92 si în privinta careia instantele statului respectiv au competenta de a aplica dispozitiile articolului 9 3, este prezentata în fata instantei acelui stat care ar avea competenta teritoriala si de atribuire în cazul în care ar fi vorba de o procedura referitoare la o marca nationala înregistrata în statul respectiv.
Art. 92: Competenta în domeniul contrafacerii si validitatii
Instantele competente în domeniul marcilor comunitare au competenta exclusiva:
(a)în materia actiunilor în contrafacere si - în cazul în care dreptul intern o permite - în materia actiunilor privind posibila contrafacere a unei marci comunitare;
(b)în materia actiunilor în constatarea inexistentei unei contrafaceri, daca sunt prevazute de dreptul intern;
(c)în materia actiunilor intentate ca urmare a faptelor mentionate la articolul 9 alineatul (3) a doua teza;
(d)în materia cererilor reconventionale de decadere sau în nulitatea marcii comunitare mentionate la articolul 96.
Art. 93: Competenta internationala
(1)Sub rezerva dispozitiilor prezentului regulament, precum si a dispozitiilor conventiei de executare aplicabile în temeiul articolului 90, procedurile care rezulta din actiunile si cererile prevazute la articolul 9 2 sunt aduse în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are domiciliul pârâtul sau, în cazul în care acesta nu are domiciliul într-unul dintre statele membre, în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are o unitate.
(2)În cazul în care pârâtul nu are nici domiciliul, nici unitatea pe teritoriul unui stat membru, aceste proceduri sunt aduse în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are domiciliul reclamantul sau, în cazul în care acesta nu are domiciliul într-unul dintre statele membre, în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia are o unitate.
(3)În cazul în care nici reclamantul, nici pârâtul nu au un astfel de domiciliu sau o astfel de unitate, procedurile în cauza sunt aduse în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia se afla sediul Oficiului.
(4)Fara a aduce atingere dispozitiilor alineatelor (1), (2) si (3):
a)se aplica articolul 17 din conventia de executare, în cazul în care partile convin ca este de competenta unei alte instante competente în domeniul marcilor comunitare;
b)se aplica articolul 18 din aceasta conventie, în cazul în care pârâtul compare în fata unei alte instante competente în domeniul marcilor comunitare.
(5)Procedurile care rezulta din actiunile si cererile mentionate la articolul 9 2, cu exceptia actiunilor în constatarea inexistentei unei contrafaceri a unei marci comunitare, pot, de asemenea, sa fie aduse în fata instantelor statului membru pe teritoriul caruia a fost savârsita fapta de contrafacere sau a fost semnalat pericolul de contrafacere sau pe teritoriul caruia s-a savârsit o fapta mentionata la articolul 9 alineatul (3) a doua teza.
Art. 94: Întinderea competentei
(1)O instanta competenta în domeniul marcilor comunitare a carei competenta se întemeiaza pe articolul 93 alineatele (1)-(4) are competenta de a hotarî asupra:
- faptelor de contrafacere comise sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul oricarui stat membru;
- faptelor mentionate la articolul 9 alineatul (3) a doua teza, comise pe teritoriul oricarui stat membru.
(2)O instanta competenta în domeniul marcilor comunitare a carei competenta se întemeiaza pe articolul 93 alineatul (5) are competenta de a hotarî numai în privinta faptelor comise sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul statului membru în care este situata aceasta instanta.
Art. 95: Prezumtia de validitate - Aparare pe fond
(1)Instantele competente în domeniul marcilor comunitare considera marca comunitara valabila, în afara de cazul în care pârâtul îi contesta validitatea printr-o cerere reconventionala de decadere sau în nulitate.
(2)Validitatea unei marci comunitare nu poate fi contestata printr-o actiune în constatarea inexistentei unei contrafaceri.
(3)În actiunile mentionate la articolul 92 literele (a) si (c), exceptia de decadere sau de nulitate a marcii comunitare, prezentata pe o alta cale decât cererea reconventionala, este admisibila în masura în care pârâtul pune în evidenta ca titularul marcii comunitare ar putea fi decazut din drepturi pentru utilizare insuficienta sau ca marca ar putea fi declarata nula pentru motivul existentei unui drept anterior al pârâtului.
Art. 96: Cerere reconventionala
(1)Cererea reconventionala de decadere sau în nulitate nu se poate întemeia decât pe motivele de decadere sau de nulitate prevazute de prezentul regulament.
(2)O instanta competenta în domeniul marcilor comunitare respinge o cerere reconventionala de decadere sau în nulitate, în cazul în care o hotarâre a Oficiului între aceleasi parti cu privire la o cerere având acelasi obiect si aceeasi cauza a devenit deja definitiva.
(3)În cazul în care cererea reconventionala este introdusa într-un litigiu în care titularul marcii nu este înca parte, acesta este informat si poate sa intervina în litigiu conform conditiilor prevazute de dreptul intern.
(4)Instanta competenta în domeniul marcilor comunitare în fata careia a fost introdusa o cerere reconventionala de decadere sau în nulitatea marcii comunitare comunica Oficiului data la care a fost introdusa aceasta cerere reconventionala. Oficiul înscrie acest fapt în registrul marcilor comunitare.
(5)Dispozitiile articolului 56 alineatele (2)-(5) sunt aplicabile.

(6)Atunci când o instanta competenta în domeniul marcilor comunitare a pronuntat o hotarâre, învestita cu autoritate de lucru judecat cu privire la o cerere reconventionala de decadere sau în nulitatea unei marci comunitare, se transmite Oficiului o copie a hotarârii. Orice parte poate cere informatii cu privire la aceasta transmitere. Oficiul înscrie în registrul marcilor comunitare mentiunea hotarârii în conditiile prevazute de regulamentul de punere în aplicare.
(7)Instanta competenta în domeniul marcilor comunitare, sesizata printr-o cerere reconventionala de decadere sau în nulitate, poate sa amâne pronuntarea hotarârii asupra cererii titularului marcii comunitare si dupa ascultarea celorlalte parti si invitarea pârâtului pentru a prezenta Oficiului o cerere de decadere sau în nulitate într-un termen acordat. în cazul în care cererea respectiva nu este prezentata în acest termen, procedura îsi urmeaza cursul; cererea reconventionala este considerata retrasa. Se aplica articolul 100 alineatul (3).
Art. 97: Legislatie aplicabila
(1)Instantele competente în domeniul marcilor comunitare aplica dispozitiile prezentului regulament.
(2)Pentru toate aspectele care nu intra în domeniul de aplicare al prezentului regulament, instanta competenta în domeniul marcilor comunitare aplica dreptul sau intern, inclusiv dreptul sau international privat.
(3)Cu exceptia cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, instanta competenta în domeniul marcilor comunitare aplica normele de procedura aplicabile aceluiasi tip de actiuni privind o marca nationala în statul membru pe teritoriul caruia este situata instanta respectiva.
Art. 98: Sanctiuni
(1)Atunci când o instanta competenta în domeniul marcilor comunitare constata ca pârâtul a contrafacut sau exista riscul sa contrafaca o marca comunitara, aceasta dispune, cu exceptia cazului în care exista motive temeinice care o determina sa nu actioneze astfel, printr-o ordonanta prin care i se interzice pârâtului sa-si continue actele de contrafacere sau actele care prezinta riscul de contrafacere. De asemenea, în conformitate cu legislatia interna, ia masurile necesare pentru a garanta respectarea acestei interdictii.
(2)Pe de alta parte, instanta competenta în domeniul marcilor comunitare aplica legislatia statului membru, inclusiv dreptul international privat, în care au fost comise actele de contrafacere sau actele care prezinta riscul de contrafacere.
Art. 99: Masuri provizorii si conservatorii
(1)Pot fi solicitate autoritatilor judiciare, inclusiv instantelor competente în domeniul marcilor comunitare, ale statului respectiv, chiar daca, în temeiul prezentului regulament, o instanta competenta în domeniul marcilor comunitare a unui alt stat membru are competenta pentru a cunoaste fondul, masurile provizorii si conservatorii prevazute de legislatia unui stat membru în ceea ce priveste o marca nationala, în cazul unei marci comunitare sau al unei cereri de înregistrare a unei marci comunitare.
(2)O instanta competenta în domeniul marcilor comunitare a carei competenta se întemeiaza pe dispozitiile articolului 93 alineatul (1), (2), (3) sau (4) are competenta sa dispuna masuri provizorii si conservatorii care, sub rezerva oricarei proceduri impuse în scopul recunoasterii si executarii conform titlului III din conventia de executare, se aplica pe teritoriul oricarui stat membru. Aceasta competenta este exclusiva.
Art. 100: Norme speciale în materie de conexitate
(1)Cu exceptia cazului în care exista motive întemeiate pentru a continua procedura, o instanta competenta în domeniul marcilor comunitare sesizata printr-o actiune mentionata la articolul 92, cu exceptia unei actiuni în constatarea inexistentei contrafacerii, suspenda pronuntarea din proprie initiativa dupa audierea partilor sau la cererea uneia dintre parti si dupa audierea celorlalte parti, atunci când validitatea marcii comunitare este deja contestata printr-o cerere reconventionala în fata unei alte instante competente în domeniul marcilor comunitare sau atunci când s-a depus deja la Oficiu o cerere de revocare sau în nulitate.
(2)Cu exceptia cazului în care nu exista motive speciale de a continua procedura, Oficiul sesizat printr-o cerere de revocare sau în nulitate suspenda pronuntarea din proprie initiativa, dupa audierea partilor sau la cererea uneia dintre parti si dupa audierea celorlalte parti, atunci când validitatea marcii este contestata printr-o cerere reconventionala în fata unei instante competente în domeniul marcilor comunitare. Cu toate acestea, daca una dintre partile la procedura în fata instantei competente în domeniul marcilor comunitare solicita acest lucru, instanta poate, dupa audierea celorlalte parti la aceasta procedura, sa suspende procedura. În acest caz, Oficiul continua procedura pendinte în fata sa.
(3)Instanta competenta în domeniul marcilor comunitare care suspenda pronuntarea poate sa dispuna masuri provizorii si conservatorii pe durata suspendarii.
Art. 101: Competenta instantelor de al doilea grad de jurisdictie competente în domeniul marcilor comunitare - Recurs în anulare
(1)Hotarârile instantelor de prim grad de jurisdictie competente în domeniul marcilor comunitare, pronuntate în procedurile care rezulta din actiunile si din cererile mentionate la articolul 92, pot fi atacate cu recurs în fata instantelor de al doilea grad de jurisdictie competente în domeniul marcilor comunitare.
(2)Conditiile în care se poate intenta un recurs în fata unei instante de al doilea grad de jurisdictie competente în domeniul marcilor comunitare sunt stabilite de legislatia interna a statului membru pe teritoriul caruia este situata instanta respectiva.
(3)Hotarârilor instantelor de al doilea grad de jurisdictie competente în domeniul marcilor comunitare li se aplica dispozitiile interne privind recursul în anulare.