Titlul iii - CEREREA DE ÎNREGISTRARE A MARCII COMUNITARE - Regulamentul 40/20-dec-1993 privind marca comunitară
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 10 Martie 2008
TITLUL III:CEREREA DE ÎNREGISTRARE A MARCII COMUNITARE
Art. 25: Depunerea cererii
(1)Cererea de înregistrare a marcii comunitare se depune, la alegerea solicitantului:
a)la Oficiu sau
b)la oficiul central în domeniul proprietatii industriale al unui stat membru sau la Oficiul marcilor din Benelux. O cerere astfel depusa produce aceleasi efecte ca si cum ar fi fost depusa la Oficiu la aceeasi data.
(2)Atunci când a fost depusa cererea la oficiul central în domeniul proprietatii industriale dintr-un stat membru sau la Ofi ciul marcilor din Benelux, oficiul în cauza ia toate masurile necesare pentru a transmite cererea la Oficiul comunitar al marcilor în termen de doua saptamâni de la depunere. Oficiul respectiv poate reclama solicitantului o taxa care sa nu depaseasca costul administrativ aferent primirii si transmiterii cererii.
(3)Cererile prevazute la alineatul (2) care ajung la Oficiu dupa expirarea unui termen de doua luni de la depunerea lor se considera ca au fost prezentate la data la care cererea a ajuns la Oficiu.
(4)Dupa zece ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia întocmeste un raport privind functionarea sistemului de depunere a cererilor de înregistrare a marcii comunitare, aducând propuneri care sa modifice acest sistem, daca este cazul.
Art. 26: Conditii pe care cererea trebuie sa le îndeplineasca
(1)O cerere de înregistrare a marcii comunitare trebuie sa contina:
a)o cerere pentru înregistrarea unei marci comunitare;
b)datele care permit identificarea solicitantului;
c)lista produselor sau serviciilor pentru care se cere înregistrarea;
d)reproducerea marcii.
(2)Cererea de înregistrare a marcii comunitare face obiectul platii unei taxe de depunere si, daca este cazul, a unora sau mai multor taxe de clasificare.
(3)O cerere de înregistrare a marcii comunitare trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute de regulamentul de punere în aplicare mentionat la articolul 157.
Art. 27: Data de depunere
Data de depunere a cererii de înregistrare a marcii comunitare este aceea la care solicitantul a prezentat la Oficiu sau, în cazul în care cererea a fost depusa la oficiul central din domeniul proprietatii industriale al unui stat membru sau la Oficiul marcilor din Benelux, documente care sa contina elementele mentionate la articolul 26 alineatul (1), sub rezerva platii taxei de depunere în termen de o luna de la data depunerii documentelor.
Art. 28: Clasificare
Produsele si serviciile pentru care se depun marci comunitare se clasifica conform clasificarii prevazute de regulamentul de punere în aplicare.
Art. 29: Dreptul de prioritate
(1)O persoana care a înregistrat în mod valabil o cerere de marca în sau pentru unul din statele care sunt parti la Conventia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizatiei Mondiale a Comertului, sau succesorul sau în drepturi beneficiaza, pentru a depune o cerere de marca comunitara pentru aceeasi marca si pentru produsele sau serviciile identice cu cele pentru care aceasta marca a fost înregistrata sau care sunt cuprinse în acestea, de un drept de prioritate pe un termen de sase luni de la data depunerii primei cereri.
(2)Se recunoaste ca da nastere dreptului de prioritate orice depozit având valoare de depozit national reglementar în temeiul legislatiei interne a statului în care a fost efectuata sau în temeiul acordurilor bilaterale ori multilaterale.
(3)Prin depozit national reglementar se întelege orice depozit considerat suficient pentru a stabili data la care a fost depusa cererea, indiferent de solutionarea acordata ulterior cererii în cauza.
(4)Se considera drept prima cerere, a carei data de depunere constituie momentul de la care se calculeaza termenul de prioritate, o cerere ulterioara depusa pentru aceeasi marca, pentru produse sau servicii identice si în sau pentru acelasi stat ca o prima cerere anterioara, cu conditia ca aceasta cerere anterioara, la data depunerii cererii ulterioare, sa fi fost retrasa, abandonata sau refuzata, fara sa fi fost supusa inspectiei publice si fara sa fi lasat sa subziste drepturi si cu conditia ca cererea respectiva sa nu fi constituit deja temei pentru revendicarea dreptului de prioritate. Astfel, cererea anterioara nu mai poate sa constituie temei pentru revendicarea dreptului de prioritate.
(5)Daca prima depunere s-a efectuat pe teritoriul unui stat care este parte la Conventia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizatiei Mondiale a Comertului, dispozitiile de la alineatele (1)-(4) nu se aplica decât în masura în care acest stat, conform constatarilor publice, acorda, pe baza unei prime depuneri facute la Oficiu, un drept de prioritate supus unor dispozitii si având efecte echivalente cu cele prevazute în prezentul regulament.
Art. 30: Revendicarea prioritatii
Solicitantul care doreste sa se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior trebuie sa prezinte o declaratie de prioritate si o copie a cererii anterioare. În cazul în care limba cererii anterioare nu este una dintre limbile de lucru ale Oficiului, solicitantul trebuie sa prezinte o traducere a cererii anterioare într-una dintre aceste limbi de lucru.
Art. 31: Efect al dreptului de prioritate
Efectul dreptului de prioritate consta în aceea ca data de prioritate este considerata a fi data de depunere a cererii de înregistrare a marcii comunitare, în scopul determinarii anterioritatii drepturilor.
Art. 32: Valoarea de depozit national a cererii
Cererea de înregistrare a marcii comunitare careia i-a fost atribuita o data de depunere are, în statele membre, valoarea de depozit national reglementar, luând în considerare, daca este cazul, dreptul de prioritate invocat în sustinerea cererii în cauza.
Art. 33: Prioritate de expunere
(1)Daca solicitantul unei marci comunitare a prezentat, sub marca solicitata, produse sau servicii în cadrul unei expozitii internationale oficiale sau recunoscute în mod oficial în sensul Conventiei privind expozitiile internationale, semnata la Paris la 22 noiembrie 1928 si revizuita ultima data la 30 noiembrie 1972, acesta poate, cu conditia sa depuna cererea în termen de sase luni de la data primei prezentari a produselor sau serviciilor sub marca depusa, sa se prevaleze, de la aceasta data, de un drept de prioritate în sensul articolului 31.
(2)Orice solicitant care doreste sa se prevaleze de prioritate în conformitate cu alineatul (1) trebuie, în conditiile stabilite prin regulamentul de punere în aplicare, sa faca dovada ca produsele sau serviciile au fost prezentate în cadrul expozitiei sub marca depusa.
(3)O prioritate de expunere acordata într-un stat membru sau într-o tara terta nu proroga termenul de prioritate prevazut la articolul 29.
Art. 34: Revendicarea senioritatii marcii nationale
(1)Titularul unei marci anterioare înregistrate într-un stat membru, inclusiv o marca înregistrata pe teritoriul Benelux, sau al unei marci anterioare care a facut obiectul înregistrarii internationale care produce efecte într-un stat membru, care depune o cerere pentru înregistrarea unei marci identice ca marca comunitara pentru produse sau servicii identice cu sau cuprinse în acelea pentru care a fost înregistrata o marca anterioara, poate sa se prevaleze pentru marca comunitara de senioritatea marcii anterioare în ceea ce priveste statul membru în care sau pentru care a fost înregistrata.
(2)În temeiul prezentului regulament, unicul efect al senioritatii este faptul ca, atunci când titularul marcii comunitare renunta la marca anterioara sau o lasa sa se stinga, este considerat ca beneficiind în continuare de aceleasi drepturi pe care le-ar fi avut daca marca anterioara continua sa fie înregistrata.
(3)Senioritatea revendicata pentru marca comunitara se stinge atunci când titularul marcii anterioare a carei senioritate a fost revendicata este declarat decazut din drepturi sau când aceasta marca este declarata nula ori când renunta la aceasta înainte de înregistrarea marcii comunitare.
Art. 35: Revendicarea senioritatii dupa înregistrarea marcii comunitare
(1)Titularul unei marci comunitare care este titularul unei marci anterioare identice, înregistrata într-un stat membru, inclusiv o marca înregistrata pe teritoriul Benelux, sau al unei marci identice anterioare, care a facut obiectul unei înregistrari internationale care produce efecte într-un stat membru, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care a fost înregistrata marca anterioara sau continute în acestea, poate sa revendice senioritatea marcii anterioare în ceea ce priveste statul membru în care sau pentru care a fost înregistrata.
(2)Se aplica articolul 34 alineatele (2) si (3).