Art. 29. - Art. 29: Dreptul de prioritate - Regulamentul 40/20-dec-1993 privind marca comunitară
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 10 Martie 2008
Art. 29: Dreptul de prioritate
(1)O persoana care a înregistrat în mod valabil o cerere de marca în sau pentru unul din statele care sunt parti la Conventia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizatiei Mondiale a Comertului, sau succesorul sau în drepturi beneficiaza, pentru a depune o cerere de marca comunitara pentru aceeasi marca si pentru produsele sau serviciile identice cu cele pentru care aceasta marca a fost înregistrata sau care sunt cuprinse în acestea, de un drept de prioritate pe un termen de sase luni de la data depunerii primei cereri.
(2)Se recunoaste ca da nastere dreptului de prioritate orice depozit având valoare de depozit national reglementar în temeiul legislatiei interne a statului în care a fost efectuata sau în temeiul acordurilor bilaterale ori multilaterale.
(3)Prin depozit national reglementar se întelege orice depozit considerat suficient pentru a stabili data la care a fost depusa cererea, indiferent de solutionarea acordata ulterior cererii în cauza.
(4)Se considera drept prima cerere, a carei data de depunere constituie momentul de la care se calculeaza termenul de prioritate, o cerere ulterioara depusa pentru aceeasi marca, pentru produse sau servicii identice si în sau pentru acelasi stat ca o prima cerere anterioara, cu conditia ca aceasta cerere anterioara, la data depunerii cererii ulterioare, sa fi fost retrasa, abandonata sau refuzata, fara sa fi fost supusa inspectiei publice si fara sa fi lasat sa subziste drepturi si cu conditia ca cererea respectiva sa nu fi constituit deja temei pentru revendicarea dreptului de prioritate. Astfel, cererea anterioara nu mai poate sa constituie temei pentru revendicarea dreptului de prioritate.
(5)Daca prima depunere s-a efectuat pe teritoriul unui stat care este parte la Conventia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizatiei Mondiale a Comertului, dispozitiile de la alineatele (1)-(4) nu se aplica decât în masura în care acest stat, conform constatarilor publice, acorda, pe baza unei prime depuneri facute la Oficiu, un drept de prioritate supus unor dispozitii si având efecte echivalente cu cele prevazute în prezentul regulament.