Art. 29. - Art. 29: Obiective privind reutilizarea - Regulamentul 40/19-dec-2024 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 şi a Directivei (UE) 2019/904 şi de abrogare a Directivei 94/62/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare
Versiune de la: 22 Ianuarie 2025
Art. 29: Obiective privind reutilizarea
(1)Începând cu 1 ianuarie 2030, operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare utilizate pentru transportul produselor, inclusiv pentru produsele distribuite prin intermediul comerţului electronic, pe teritoriul Uniunii, sub formă de paleţi, cutii din plastic pliabile, cutii, tăviţe, lăzi din plastic, recipiente intermediare pentru materiale în vrac, găleţi, bidoane şi canistre de orice dimensiune şi din orice material, inclusiv în formate flexibile sau învelitori ori curele pentru paleţi pentru stabilizarea şi protejarea produselor aşezate pe paleţi în timpul transportului, se asigură că cel puţin 40 % din ambalajele de acest tip în total sunt ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
Începând cu 1 ianuarie 2040, operatorii economici respectivi depun eforturi pentru a utiliza cel puţin 70 % din ambalajele menţionate la primul paragraf într-un format reutilizabil în cadrul unui sistem de reutilizare.
(2)De la 1 ianuarie 2030, prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare utilizate pentru transportul produselor, în formatele enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol, pe teritoriul Uniunii între diferitele sedii în care operatorul îşi desfăşoară activitatea sau între oricare dintre sediile în care operatorul îşi desfăşoară activitatea şi sediile oricărei alte întreprinderi afiliate sau întreprinderi partenere, astfel cum sunt definite la articolul 3 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE în versiunea aplicabilă la 11 februarie 2025, se asigură că ambalajele de acest tip sunt reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
(3)De la 1 ianuarie 2030, prin derogare de la alineatul (1), operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare utilizate pentru transportul produselor, inclusiv pentru produsele distribuite prin intermediul comerţului electronic, în formatele enumerate la alineatul (1) pentru a livra produse unui alt operator economic din acelaşi stat membru se asigură că ambalajele de acest tip sunt reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
(4)Obligaţiile prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică ambalajelor pentru transport sau ambalajelor de vânzare:
a)utilizate pentru transportul de mărfuri periculoase în conformitate cu Directiva 2008/68/CE;
b)utilizate pentru transportarea utilajelor de mari dimensiuni, a echipamentelor şi a produselor pentru care ambalajele sunt special concepute pentru a se conforma cerinţelor individuale ale operatorului economic care a efectuat comanda;
c)într-un format flexibil, care este utilizat pentru transport şi care intră în contact direct cu produsele alimentare şi hrana pentru animale în sensul definiţiilor de la articolul 2 şi la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 sau cu ingredientele alimentare în sensul definiţiei de la articolul 2 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (69);
(69)Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).
d)sub formă de cutii de carton.
(5)Începând cu 1 ianuarie 2030, operatorii economici care utilizează ambalaje grupate sub formă de cutii, cu excepţia celor din carton, în afara ambalajelor de vânzare pentru a grupa un anumit număr de produse pentru a crea o unitate de stocare sau de distribuţie se asigură că cel puţin 10 % din ambalajele de acest tip sunt ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
Începând cu 1 ianuarie 2040, operatorii economici depun eforturi pentru a utiliza cel puţin 25 % din ambalajele menţionate la primul paragraf într-un format reutilizabil în cadrul unui sistem de reutilizare.
(6)Începând cu 1 ianuarie 2030, distribuitorii finali care pun la dispoziţia consumatorilor, pe teritoriul unui stat membru, băuturi alcoolice şi nealcoolice în ambalaje de vânzare se asigură că cel puţin 10 % dintre aceste produse sunt puse la dispoziţie în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
Începând cu 1 ianuarie 2040, operatorii economici depun eforturi pentru a pune la dispoziţie cel puţin 40 % dintre produsele menţionate la primul paragraf în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.
Distribuitorii finali se asigură că produsele ambalate fabricate sub propria lor marcă contribuie în mod echitabil şi proporţional la realizarea obiectivelor stabilite la prezentul alineat.
(7)Obiectivele stabilite la alineatul (6) nu se aplică:
a)băuturilor foarte perisabile în înţelesul articolului 24 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 şi laptelui şi produselor lactate enumerate în anexa I partea XVI la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 şi produselor analoge lactatelor din această categorie, care se încadrează la codurile 2202 99 11 şi 2202 99 15 din Nomenclatura combinată (NC) din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (70);
(70)Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).
b)categoriilor de produse vitivinicole enumerate la punctele 1, 3-9, 11, 12, 15, 16 şi 17 din anexa VII partea II la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
c)produselor vitivinicole aromatizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (71);
(71)Regulamentul (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 februarie 2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea şi protejarea indicaţiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului (JO L 84, 20.3.2014, p. 14).
d)produselor care sunt similare produselor vitivinicole şi produselor vitivinicole aromatizate şi care sunt obţinute din alte fructe decât strugurii şi din legume, şi altor băuturi fermentate încadrate la codul NC 2206 00;
e)băuturilor spirtoase pe bază de alcool care corespund poziţiei NC 2208.
(8)Până la 12 februarie 2027, Comisia, în consultare cu statele membre, publică orientări privind tipurile de produse care intră sub incidenţa alineatelor (6) şi (7).
(9)Distribuitorii finali, astfel cum sunt menţionaţi la alineatul (6), reprimesc gratuit toate ambalajele reutilizabile de acelaşi tip şi având aceeaşi formă şi aceleaşi dimensiuni ca ambalajele puse la dispoziţie pe piaţă de către aceştia, în cadrul sistemului specific de reutilizare la punctul de vânzare, asigurând recuperarea şi returnarea unor astfel de ambalaje de-a lungul întregului lanţ de distribuţie. Distribuitorii finali se asigură că utilizatorii finali au posibilitatea de a returna ambalajele în locul în care are loc predarea efectivă a unor astfel de ambalaje sau în proximitatea sa imediată. Distribuitorul final rambursează integral garanţiile aferente sau notifică returnarea ambalajelor în conformitate cu normele de guvernanţă ale sistemului specific de reutilizare, astfel încât eventualele garanţii aferente să fie rambursate, după caz.
(10)Dacă, în cursul unui an calendaristic, un distribuitor final are o suprafaţă de vânzare de cel mult 100 m2, respectivul distribuitor final este scutit de obligaţia de a îndeplini obiectivele stabilite la alineatul (6) în anul calendaristic respectiv. Pe baza condiţiilor speciale ale distribuţiei finale şi ale anumitor industrii prelucrătoare, chiar şi de la nivel naţional, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64, pentru a modifica pragul suprafeţei de vânzare.
(11)Statele membre pot scuti distribuitorii finali de obligaţia de a îndeplini obiectivele stabilite la alineatul (6) în cazul în care suprafaţa lor de vânzare este situată pe o insulă cu o populaţie mai mică de 2 000 de locuitori.
Statele membre pot scuti distribuitorii finali de obligaţia de a îndeplini obiectivele stabilite la alineatul (6) în cazul în care suprafaţa de vânzare a acestora este situată într-o localitate cu o densitate a populaţiei mai mică de 54 de persoane/km2. Cu toate acestea, obiectivele stabilite la alineatul (6) se aplică distribuitorilor finali care deţin o suprafaţă de vânzare în centre de populaţie cu mai mult de 5 000 de locuitori.
În cazul în care un distribuitor final care beneficiază de o scutire în temeiul primului sau celui de al doilea paragraf vinde produsele menţionate la alineatul (6) în ambalaje reutilizabile, acesta asigură reprimirea ambalajelor respective în conformitate cu alineatul (9). Dacă distribuitorul final care a fost scutit în temeiul primului sau celui de-al doilea paragraf are mai multe suprafeţe de vânzare şi numai una sau unele dintre aceste suprafeţe sunt situate pe o astfel de insulă sau într-o astfel de localitate, băuturile relevante puse la dispoziţie pe teritoriul unui stat membru în astfel de suprafeţe de vânzare nu se iau în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite la alineatul (6).
(12)Statele membre pot permite distribuitorilor finali să se grupeze în scopul îndeplinirii obligaţiilor lor stabilite la alineatul (6), cu condiţia ca fiecare grupare:
a)să nu depăşească 40 % din cota de piaţă a categoriei relevante de băuturi;
b)să nu fie alcătuită din mai mult de cinci distribuitori finali; şi
c)să acopere numai categoriile de băuturi puse la dispoziţie pe teritoriul unui stat membru de către toţi membrii grupării.
Condiţia prevăzută la litera (b) nu se aplică în cazul în care distribuitorii finali îşi desfăşoară activitatea sub aceeaşi marcă comercială.
În cazul în care un stat membru permite distribuitorilor finali să se grupeze în temeiul primului paragraf, fiecare grupare pune la dispoziţia autorităţii competente din statul membru cel puţin următoarele informaţii:
(a)distribuitorii finali incluşi în grupare; şi
(b)distribuitorul final desemnat ca administrator al grupării şi ca punct de contact.
Statele membre pot solicita informaţii suplimentare dacă este necesar pentru asigurarea respectării obligaţiilor în temeiul alineatului (6) coroborat cu prezentul alineat.
Distribuitorii finali se asigură că acordurile lor de grupare respectă articolele 101 şi 102 din TFUE. Fără a aduce atingere aplicabilităţii generale a normelor Uniunii în materie de concurenţă în cazul unor astfel de grupări, toţi membrii unei grupări se asigură, în special, că nici schimbul de date, nici schimbul de informaţii, inclusiv vizând datele privind vânzările potenţiale, nu au loc în contextul acordurilor lor de grupare, cu excepţia informaţiilor menţionate la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament.
Până la 1 ianuarie 2028, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a completa prezentul regulament pentru a stabili şi a preciza condiţiile detaliate şi cerinţele de raportare care trebuie aplicate acordurilor de grupare menţionate la prezentul alineat, ţinând seama de tipul şi cantitatea de ambalaje pe care fiecare distribuitor final le introduce pe piaţă în fiecare an calendaristic şi de locul în care sunt situaţi distribuitorii finali.
(13)Operatorii economici sunt scutiţi de obligaţia de a îndeplini obiectivele stabilite la prezentul articol pentru un an calendaristic dacă, în cursul respectivului an calendaristic, aceştia:
a)nu au pus la dispoziţie mai mult de 1 000 kg de ambalaje pe teritoriul unui stat membru; şi
b)se încadrează la definiţia microîntreprinderii astfel cum este prevăzută în Recomandarea 2003/361/CE în versiunea aplicabilă la 11 februarie 2025.
Pe baza condiţiilor speciale ale distribuţiei finale şi ale anumitor industrii prelucrătoare, inclusiv la nivel naţional, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64, pentru a modifica pragul stabilit la litera (a) de la prezentul alineat.
(14)Statele membre pot scuti operatorii economici pentru o perioadă de cinci ani de obligaţiile prevăzute la prezentul articol în următoarele condiţii:
a)statul membru care acordă scutirea depăşeşte cu 5 puncte procentuale obiectivele de reciclare a deşeurilor de ambalaje per material care trebuie atinse până în 2025 şi se preconizează că va depăşi cu 5 puncte procentuale obiectivul pentru 2030, conform raportului publicat de Comisie cu trei ani înainte de data respectivă;
b)statul membru care acordă scutirea este pe cale să îndeplinească obiectivele relevante de prevenire a generării de deşeuri, stabilite la articolul 43, şi poate demonstra că a redus deşeurile de ambalaje generate pe cap de locuitor cu cel puţin 3 % până în 2028 comparativ cu deşeurile de ambalaje generate pe cap de locuitor în 2018; şi
c)operatorii economici au adoptat un plan corporativ de prevenire a generării de deşeuri şi de reciclare a acestora care contribuie la realizarea obiectivelor de prevenire a generării de deşeuri şi de reciclare a acestora stabilite la articolele 43 şi, respectiv, 52.
Respectiva perioadă de cinci ani poate fi reînnoită de statul membru în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile.
(15)Sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 51, statele membre pot stabili obiective pentru operatorii economici care depăşesc obiectivele minime stabilite la alineatele (1), (2), (3), (5) şi (6) de la prezentul articol, în măsura în care astfel de obiective mai ambiţioase sunt necesare pentru ca statul membru să îndeplinească unul sau mai multe dintre obiectivele stabilite la articolul 43.
(16)Sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 51, statele membre pot stabili pentru operatorii economici obiective vizând băuturile puse la dispoziţie în ambalaje de vânzare care nu intră sub incidenţa alineatului (6) de la prezentul articol, dacă respectivele obiective suplimentare sunt necesare pentru ca statul membru să îndeplinească unul sau mai multe dintre obiectivele stabilite la articolul 43.
(17)Obiectivele stabilite de prezentul articol sau în temeiul acestuia se calculează pentru perioada unui an calendaristic.
(18)Pentru a ţine seama de cele mai recente date şi evoluţii ştiinţifice şi economice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a completa prezentul regulament pentru a stabili:
a)scutiri pentru operatorii economici suplimentare faţă de cele prevăzute la prezentul articol, din cauza constrângerilor economice deosebite întâmpinate într-un anumit sector în ceea ce priveşte respectarea obiectivelor stabilite la alineatele (1), (2), (3), (5) şi (6) de la prezentul articol;
b)scutiri pentru anumite formate de ambalaje vizate de obiectivele stabilite la alineatele (1), (2), (3), (5) şi (6) de la prezentul articol, în cazul în care probleme de igienă şi de siguranţă alimentară împiedică îndeplinirea obiectivelor respective;
c)scutiri pentru anumite formate de ambalaje vizate de obiectivele stabilite la alineatele (1), (2), (3), (5) şi (6) de la prezentul articol, în cazul în care probleme de mediu împiedică îndeplinirea obiectivelor respective.
(19)Până la 1 ianuarie 2034, ţinând seama de stadiul actual al tehnologiei şi de experienţa practică dobândită de operatorii economici şi de statele membre, Comisia prezintă un raport care analizează punerea în aplicare a obiectivelor pentru 2030 stabilite la prezentul articol. În raportul respectiv, Comisia evaluează, inclusiv din perspectiva analizei ciclului de viaţă al ambalajelor de unică folosinţă şi al celor reutilizate, următoarele elemente:
a)măsura în care obiectivele pentru 2030 au condus la soluţii de promovare a unor ambalaje sustenabile care să fie eficace şi uşor de pus în aplicare;
b)fezabilitatea realizării obiectivelor pentru 2040 pe baza experienţei acumulate în realizarea obiectivelor pentru 2030 şi pe baza evoluţiei situaţiei;
c)relevanţa menţinerii scutirilor şi derogărilor prevăzute la prezentul articol; şi
d)necesitatea sau pertinenţa stabilirii de noi obiective pentru reutilizarea şi reumplerea altor categorii de ambalaje.
Raportul Comisiei include o evaluare a impactului asupra ocupării forţei de muncă. Raportul este însoţit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol, în special în ceea ce priveşte obiectivele pentru 2040. Până în decembrie 2032, statele membre furnizează Comisiei date privind evaluarea impactului asupra ocupării forţei de muncă legat de punerea în aplicare a obiectivelor de reutilizare pe teritoriile lor naţionale. Înainte de a prezenta Comisiei datele, statele membre informează partenerii sociali naţionali care reprezintă lucrătorii şi angajatorii din sectoarele vizate de obiectivele de reutilizare a ambalajelor şi desfăşoară consultări cu aceştia.