Regulamentul 40/19-dec-2024 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1020 şi a Directivei (UE) 2019/904 şi de abrogare a Directivei 94/62/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare

Versiune de la: 22 Ianuarie 2025

Dată act: 19-dec-2024

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(2)Statisticile Comisiei (Eurostat) privind deşeurile de ambalaje pentru perioada 2010-2021 indică faptul că ambalajele utilizează cantităţi mari de materii prime primare (materiale virgine). 40 % din materialele plastice şi 50 % din hârtia utilizate în Uniune sunt destinate ambalajelor, iar ambalajele reprezintă 36 % din deşeurile municipale solide. Cantităţile ridicate şi în continuă creştere ale ambalajelor generate, precum şi nivelurile scăzute de reutilizare şi colectare, precum şi reciclarea deficitară reprezintă obstacole semnificative în calea realizării unei economii circulare cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Prezentul regulament ar trebui aşadar să stabilească norme care să vizeze întregul ciclu de viaţă al ambalajelor şi care să contribuie la funcţionarea eficientă a pieţei interne prin armonizarea măsurilor naţionale, prevenind şi reducând totodată efectele dăunătoare ale ambalajelor şi ale deşeurilor de ambalaje asupra mediului şi a sănătăţii umane. Prin stabilirea de măsuri în conformitate cu ierarhia deşeurilor prevăzută în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³) (denumită în continuare "ierarhia deşeurilor"), prezentul regulament ar trebui să contribuie la tranziţia către o economie circulară.

(3)Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴) stabileşte cerinţe privind ambalajele, care se referă la compoziţia ambalajelor şi la natura refolosibilă şi recuperabilă a acestora (denumite în continuare "cerinţe esenţiale pentru ambalaje"), şi instituie obiective de valorificare şi reciclare pentru statele membre.

(5)În concordanţă cu Pactul verde european prezentat în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019, noul Plan de acţiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată şi mai competitivă (CEAP), prezentat în Comunicarea Comisiei din 11 martie 2020, se angajează să consolideze cerinţele esenţiale pentru ambalaje, astfel încât toate ambalajele să devină reutilizabile sau reciclabile până în 2030, şi să aibă în vedere alte măsuri pentru reducerea ambalării excesive şi a deşeurilor de ambalaje, pentru stimularea proiectării ambalajelor pentru a fi reutilizate şi reciclate şi pentru reducerea complexităţii materialelor de ambalare, precum şi să introducă cerinţe privind conţinutul de materiale reciclate din ambalajele din plastic. De asemenea, CEAP subliniază necesitatea de a reduce risipa alimentară. Comisia se angajează să evalueze fezabilitatea unei etichetări la nivelul Uniunii care să faciliteze separarea corectă a deşeurilor de ambalaje la sursă.

(6)Plasticul este materialul de ambalare cu cea mai mare intensitate a carbonului, iar din punctul de vedere al folosirii combustibilului fosil, reciclarea deşeurilor de plastic este aproximativ de cinci ori mai eficientă decât incinerarea cu valorificare energetică. După cum se prevede în Strategia europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară, prezentată în Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, CEAP se angajează să crească utilizarea de materiale plastice reciclate şi să contribuie la o utilizare mai sustenabilă a materialelor plastice. Bugetul Uniunii şi sistemul de resurse proprii contribuie la reducerea poluării cauzate de deşeurile de ambalaje din plastic. Începând cu 1 ianuarie 2021, Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului (⁵) a introdus o contribuţie naţională proporţională cu greutatea deşeurilor de ambalaje din plastic nereciclate din fiecare stat membru. Respectiva resursă proprie face parte din stimulentele menite să reducă consumul de produse din plastic de unică folosinţă, să stimuleze reciclarea şi să dezvolte economia circulară.

(7)În concluziile sale intitulate "Pentru o redresare circulară şi verde", adoptate la 11 decembrie 2020, Consiliul a subliniat că revizuirea Directivei 94/62/CE ar trebui să actualizeze dispoziţiile şi să le facă mai concrete, mai eficace şi mai uşor de pus în aplicare pentru a încuraja utilizarea de ambalaje sustenabile pe piaţa internă şi pentru a reduce la minimum complexitatea ambalajelor, pentru a promova soluţii fezabile din punct de vedere economic, pentru a îmbunătăţi posibilităţile de reutilizare şi reciclabilitatea ambalajelor, precum şi pentru a reduce la minimum substanţele care prezintă motive de îngrijorare din materialele de ambalare, în special din materialele din care sunt fabricate ambalajele alimentare. Consiliul a subliniat, de asemenea, că revizuirea Directivei 94/62/CE ar trebui să prevadă şi etichetarea ambalajelor într-un mod uşor de înţeles, pentru a informa consumatorii cu privire la reciclabilitatea ambalajelor şi la locul unde ar trebui să fie eliminate deşeurile de ambalaje pentru a facilita reciclarea.

(8)Rezoluţia Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la noul Plan de acţiune privind economia circulară (⁶) a reafirmat obiectivul de a garanta ca toate ambalajele să fie reutilizabile sau reciclabile într-un mod viabil din punct de vedere economic până în 2030 şi a solicitat Comisiei să prezinte o propunere legislativă de revizuire a Directivei 94/62/CE care să includă măsuri şi obiective privind reducerea deşeurilor şi cerinţe indispensabile ambiţioase, cu scopul de a reduce ambalarea excesivă, inclusiv în cadrul comerţului electronic, a creşte reciclabilitatea, a reduce la minimum complexitatea ambalajelor, a creşte ponderea conţinutului reciclat, a elimina treptat substanţele periculoase şi nocive şi a promova reutilizarea.

(9)Prezentul regulament completează Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷), în cadrul căruia ambalajele nu sunt abordate ca o categorie specifică de produse. Cu toate acestea, ar trebui să fie reamintit faptul că este posibil ca actele delegate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1781 să stabilească cerinţe suplimentare sau mai detaliate pentru ambalajele unor produse speciale, mai ales în ceea ce priveşte reducerea la minimum a ambalajelor, atunci când proiectarea sau reproiectarea produselor poate conduce la ambalaje care au un impact mai redus asupra mediului.

(10)Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor ambalajelor introduse pe piaţă în Uniune şi tuturor deşeurilor de ambalaje, indiferent de tipul ambalajului sau de materialul utilizat. Din motive de claritate juridică, definiţia ambalajelor din Directiva 94/62/CE ar trebui să fie restructurată fără a modifica substanţa. Ambalajele de vânzare, ambalajele grupate şi ambalajele pentru transport ar trebui definite separat. Ar trebui să fie evitată duplicarea terminologiei. Prin urmare, în prezentul regulament, ambalajele de vânzare corespund ambalajelor primare, ambalajele grupate corespund ambalajelor secundare, iar ambalajele pentru transport corespund ambalajelor terţiare.

(11)Paharele, recipientele pentru alimente, pungile pentru sandviciuri sau alte articole care pot servi drept ambalaj nu ar trebui să fie considerate ambalaje în situaţiile în care sunt proiectate şi menite a fi vândute goale de către distribuitorul final. Astfel de articole ar trebui să fie considerate ambalaje numai dacă sunt proiectate şi menite să fie umplute în punctul de vânzare, caz în care ar trebui să fie considerate "ambalaje de servire", sau dacă sunt vândute de distribuitorul final umplute cu alimente şi băuturi, cu condiţia să îndeplinească o funcţie de ambalare.

(12)Definiţia ambalajelor pentru producţia primară nu ar trebui să genereze o înmulţire a produselor considerate ambalaje în temeiul prezentului regulament. Introducerea definiţiei respective şi utilizarea sa pentru definirea noţiunii de "producător" ar trebui să garanteze că persoana fizică sau juridică ce pune la dispoziţie pentru prima dată acest tip de ambalaje este cea considerată a fi producătorul, în temeiul prezentului regulament, iar nu întreprinderile din sectorul primar, cum ar fi fermierii, care utilizează acest tip de ambalaje.

(13)Un articol care face parte integrantă dintr-un produs şi care este necesar pentru a conţine, susţine sau conserva produsul pe toată durata sa de viaţă, în cazul în care toate elementele respectivului articol sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună nu ar trebui să fie considerat ambalaj, având în vedere că funcţionalitatea sa este legată în mod intrinsec de faptul că face parte din produs. Cu toate acestea, având în vedere comportamentul consumatorilor în materie de eliminare a pliculeţelor de ceai şi de cafea, precum şi a monodozelor destinate sistemelor de preparare a cafelei sau ceaiului, care, în practică, sunt eliminate împreună cu produsul rezidual, ceea ce conduce la contaminarea fluxurilor compostabile şi de reciclare, aceste articole specifice ar trebui să fie tratate ca ambalaje. Respectiva abordare este în conformitate cu obiectivul de a spori colectarea separată a biodeşeurilor, astfel cum se prevede la articolul 22 din Directiva 2008/98/CE şi asigură coerenţa în ceea ce priveşte obligaţiile financiare şi operaţionale la sfârşitul ciclului de viaţă. Vopselele, cernelurile, vernisurile, lacurile şi adezivii care au fost aplicaţi direct pe un produs nu ar trebui să fie consideraţi ambalaj. Cu toate acestea, etichetele agăţate direct de produs sau aplicate pe acesta, inclusiv etichetele adezive aplicate pe fructe şi legume, ar trebui să fie considerate ambalaj, având în vedere că, deşi lipiciul de pe etichetă este adeziv, eticheta în sine nu este adezivă. În plus, dacă un anumit material reprezintă doar o parte nesemnificativă a unei unităţi de ambalaj şi în orice caz nu mai mult de 5 % din masa totală a unităţii de ambalaj, o astfel de unitate de ambalaj nu ar trebui să fie considerată ambalaj compozit. Definiţia ambalajelor compozite din prezentul regulament nu ar trebui să excepteze ambalajele de unică folosinţă fabricate parţial din materiale plastice, indiferent de proporţia acestora, de la aplicarea cerinţelor prevăzute în Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁸).

(14)Ambalajele ar trebui să fie introduse pe piaţă numai dacă respectă cerinţele de sustenabilitate şi exigenţele legate de etichetare prevăzute în prezentul regulament sau stabilite în temeiul acestuia. Ar trebui să se considere că ambalajele au fost introduse pe piaţă atunci când au fost puse la dispoziţie pentru prima dată pe piaţa Uniunii, cu alte cuvinte atunci când au fost furnizate de fabricant sau de importator pentru distribuţie, consum sau utilizare în cadrul unei activităţi comerciale, contra cost sau gratuit. Prin urmare, ambalajele deja introduse pe piaţa Uniunii înainte de data aplicării cerinţelor relevante şi aflate deja în stocurile distribuitorilor, inclusiv ale comercianţilor cu amănuntul şi ale angrosiştilor, nu ar trebui să fie nevoite să respecte cerinţele de sustenabilitate şi etichetare prevăzute în prezentul regulament sau stabilite în temeiul acestuia.

(15)În conformitate cu ierarhia deşeurilor şi cu abordarea bazată pe ciclul de viaţă pentru a obţine cel mai bun rezultat global din punctul de vedere al mediului, măsurile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să vizeze reducerea cantităţii de ambalaje introduse pe piaţă în ceea ce priveşte volumul şi greutatea lor, prevenirea generării de deşeuri de ambalaje, în special prin reducerea la minimum a ambalajelor, evitarea ambalajelor acolo unde nu sunt necesare şi creşterea gradului de reutilizare a ambalajelor. În plus, măsurile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să vizeze creşterea gradului de utilizare a conţinutului reciclat în ambalaje, în special în ambalajele din plastic în cazul cărora gradul de utilizare a conţinutului reciclat este foarte scăzut, prin consolidarea unor sisteme de reciclare de înaltă calitate, ceea ce ar avea drept consecinţă rate mai ridicate de reciclare pentru toate ambalajele şi o calitate mai ridicată a materiilor prime secundare rezultate, reducând în acelaşi timp alte forme de valorificare şi eliminare finală.

(17)Ambalajele ar trebui să fie proiectate, fabricate şi comercializate astfel încât să permită reutilizarea lor de cât mai multe ori posibil sau reciclarea lor de înaltă calitate şi să reducă la minimum impactul lor asupra mediului pe parcursul întregului ciclu de viaţă al acestora şi al produselor pentru care au fost proiectate. În vederea realizării obiectivului respectiv, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea unui număr minim de rotaţii pentru ambalajele reutilizabile în formatele care sunt cel mai frecvent destinate reutilizării.

(18)În conformitate cu obiectivele CEAP şi cu Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată "Strategia pentru promovarea sustenabilităţii în domeniul substanţelor chimice - către un mediu fără substanţe toxice", precum şi pentru a asigura buna gestionare a substanţelor chimice pe parcursul ciclului lor de viaţă şi tranziţia către o economie fără substanţe toxice şi circulară şi având în vedere importanţa ambalajelor în viaţa de zi cu zi, este necesar ca prezentul regulament să abordeze impactul ambalajelor pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă asupra sănătăţii umane, asupra mediului şi asupra performanţei mai ample în materie de sustenabilitate, inclusiv circularitatea, care rezultă din prezenţa substanţelor care prezintă motive de îngrijorare pe parcursul întregului ciclu de viaţă al ambalajelor, de la fabricare la utilizare şi la sfârşitul ciclului de viaţă, inclusiv gestionarea deşeurilor.

(19)Ţinând seama de progresul ştiinţific şi tehnologic, ambalajele ar trebui să fie proiectate şi fabricate astfel încât să se limiteze prezenţa anumitor metale grele şi a altor substanţe care prezintă motive de îngrijorare, în compoziţia lor. Astfel cum se menţionează în Strategia pentru promovarea sustenabilităţii în domeniul substanţelor chimice, substanţele care prezintă motive de îngrijorare trebuie reduse la minimum şi înlocuite pe cât posibil, eliminându-le treptat pe cele mai dăunătoare pentru utilizări neesenţiale în societate, în special în produsele de consum. În consecinţă, substanţele care prezintă motive de îngrijorare deoarece intră în componenţa materialelor de ambalaje sau a componentelor ambalajului ar trebui să fie reduse la minimum, cu scopul de a se asigura că ambalajele, precum şi materialele reciclate din ambalaje nu au niciun efect advers asupra sănătăţii umane sau asupra mediului, pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă.

(20)Substanţele perfluoroalchilate şi polifluoroalchilate (PFAS) reprezintă un grup de mii de substanţe chimice sintetice care sunt utilizate pe scară largă în Uniune, precum şi în restul lumii, într-o gamă largă de aplicaţii. În ceea ce priveşte tonajul PFAS, materialele şi ambalajele destinate să vină în contact cu produsele alimentare reprezintă unul dintre cele mai relevante sectoare. Toate PFAS care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sunt fie foarte persistente în sine, fie se descompun în mediu sub forma unor PFAS foarte persistente. Atunci când se analizează în mod specific efectele asupra sănătăţii umane considerate a fi cele mai îngrijorătoare în urma unei expuneri pe termen lung a oamenilor, şi anume carcinogenicitatea, mutagenitatea, toxicitatea pentru reproducere, inclusiv efectele asupra lactaţiei sau transmise prin intermediul alăptării, precum şi toxicitatea asupra unui organ-ţintă specific, un număr mare de PFAS fac obiectul unei clasificări pentru cel puţin unul dintre aceste cinci efecte. Având în vedere proprietăţile fizice ale PFAS, în special persistenţa lor, alături de efectele identificate asupra sănătăţii ale unor PFAS, PFAS reprezintă un pericol pentru mediu şi sănătatea umană.

(21)PFAS din materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare vor antrena în mod inevitabil expunerea oamenilor la PFAS. Cum pericolele legate de PFAS nu depind, prin natura lor, de un prag anume, expunerea la PFAS prin intermediul materialelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare reprezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea umană. Prin urmare, PFAS ar trebui să fie restricţionate în ambalajele destinate să vină contact cu produsele alimentare. Pentru a evita suprapunerile cu restricţiile privind utilizarea PFAS prevăzute în alte acte juridice ale Uniunii, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare pentru a analiza măsura în care este necesară modificarea sau abrogarea restricţionării PFAS în ambalajele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, prevăzută în prezentul regulament.

(22)Bisfenolul A (BPA) este un compus chimic utilizat la fabricarea materialelor care vin în contact cu produsele alimentare, cum ar fi vesela reutilizabilă din plastic sau straturile interioare ale cutiilor de conserve, în principal ca strat protector. Expunerea la BPA, care poate apărea prin absorbţia sa în alimente şi băuturi şi prin ingerarea ulterioară de către consumatori, poate prezenta un risc pentru consumatori chiar şi la niveluri scăzute, după cum reiese dintr-o evaluare publicată în 2023 de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA).

(23)Având în vedere procedura referitoare la BPA, în conformitate cu competenţele conferite Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁹) privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, se preconizează adoptarea unei restricţionări a utilizării BPA înainte de sfârşitul lui 2024. Odată adoptată, restricţionarea utilizării BPA se va aplica tuturor ambalajelor alimentare şi altor materiale care intră în contact cu produsele alimentare, cu o perioadă de tranziţie de 18 luni.

(24)În concordanţă cu Planul de acţiune ale UE privind reducerea la zero a poluării apei, aerului şi solului, în Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021, politicile Uniunii ar trebui să se bazeze pe principiul conform căruia măsurile preventive ar trebui să fie luate la sursă. În Strategia pentru promovarea sustenabilităţii în domeniul substanţelor chimice, Comisia subliniază că Regulamentele (CE) nr. 1907/2006 (¹⁰) şi (CE) nr. 1272/2008 (¹¹) ale Parlamentului European şi ale Consiliului ar trebui să fie consolidate pentru că reprezintă elemente esenţiale pentru reglementarea substanţelor chimice în Uniune şi că ar trebui să fie completate cu abordări coerente pentru evaluarea şi gestionarea substanţelor chimice în dreptul sectorial existent. Substanţele din ambalaje şi din componentele ambalajelor sunt aşadar restricţionate la sursă şi sunt abordate în principal în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, în conformitate cu normele şi procedurile prevăzute în temeiul titlului VIII din regulamentul respectiv, pentru a proteja sănătatea umană şi mediul, pe parcursul tuturor etapelor ciclului de viaţă al substanţei, inclusiv stadiul de deşeu. Prin urmare, ar trebui reamintit faptul că Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 se aplică pentru adoptarea sau modificarea restricţiilor privind substanţele fabricate pentru a fi utilizate sau care sunt utilizate la producerea ambalajelor sau a componentelor ambalajelor, precum şi privind introducerea pe piaţă a substanţelor prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor. În ceea ce priveşte ambalajele care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1935/2004, ar trebui reamintit faptul că regulamentul respectiv urmăreşte asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor de produse alimentare ambalate. În plus, este posibil ca substanţele din ambalaje, din componentele ambalajelor sau din deşeurile de ambalaje să facă obiectul unor restricţii suplimentare prevăzute în alte acte juridice ale Uniunii, cum ar fi restricţiile şi interdicţiile stabilite pentru poluanţii organici persistenţi în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1021 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²).

(¹⁰)Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(26)Condiţiile derogatorii în ceea ce priveşte concentraţiile de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezente în ambalaje sau în componentele ambalajelor sunt stabilite în Deciziile 2001/171/CE (¹³) şi 2009/292/CE (¹⁴) ale Comisiei adoptate în temeiul Directivei 94/62/CE şi ar trebui să fie menţinute în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, pentru a ţine seama de progresele ştiinţifice şi tehnice, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a reduce concentraţiile pentru oricare dintre respectivele metale prevăzute în prezentul regulament sau pentru a stabili condiţiile în care suma concentraţiilor metalelor respective nu se aplică materialelor reciclate sau circuitelor de produse aflate într-un lanţ închis şi controlat ori anumitor tipuri de ambalaje sau formate de ambalaje. Pe baza Strategiei pentru promovarea sustenabilităţii în domeniul substanţelor chimice, în principiu, materialului virgin şi celui reciclat ar trebui să li se aplice aceleaşi concentraţii pentru substanţele periculoase. Cu toate acestea, pot exista situaţii excepţionale în care ar putea fi necesară o derogare de la acest principiu. Respectivele situaţii excepţionale care justifică concentraţii diferite pentru materialul reciclat comparativ cu materiile prime primare ar trebui să se bazeze pe o analiză de la caz la caz. Comisia ar trebui să ia în considerare acest principiu atunci când modifică derogările existente în ceea ce priveşte concentraţiile de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent.

(27)Fără a aduce atingere restricţiilor privind PFAS, prezentul regulament nu ar trebui să prevadă posibilitatea de a impune restricţii asupra utilizării substanţelor din motive de securitate chimică sau din motive legate de siguranţa alimentară, având în vedere că astfel de restricţii sunt abordate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, cu excepţia situaţiilor în care există un risc inacceptabil pentru sănătatea umană sau pentru mediu, inclusiv dar fără a se limita la restricţiile privind plumbul, cadmiul, mercurul şi cromul hexavalent care au fost deja stabilite în temeiul Directivei 94/62/CE şi care ar trebui să fie menţinute în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, ar trebui să permită şi restricţionarea, în primul rând din alte motive decât siguranţa chimică sau alimentară, asupra substanţelor prezente în ambalaje şi în componentele ambalajelor sau utilizate în procesele lor de fabricaţie, care afectează în mod negativ sustenabilitatea ambalajelor, în special în ceea ce priveşte circularitatea acestora din urmă, şi mai ales procesele de reutilizare sau reciclare.

(28)Ambalajele proiectate în vederea reciclării lor, odată ce devin deşeuri de ambalaje, reprezintă una dintre cele mai eficiente modalităţi de îmbunătăţire a circularităţii ambalajelor şi de creştere a ratelor de reciclare a ambalajelor şi de utilizare a conţinutului reciclat în ambalaje. Industria, prin programe industriale cu caracter voluntar, şi anumite state membre au stabilit criterii de proiectare a ambalajelor în vederea reciclării pentru o serie de formate de ambalaje în scopul modulării taxelor de răspundere extinsă a producătorilor. Pentru a preîntâmpina obstacolele din calea pieţei interne, a oferi industriei condiţii de concurenţă echitabile şi a promova sustenabilitatea ambalajelor, este important să se stabilească cerinţe obligatorii privind reciclabilitatea ambalajelor, prin armonizarea criteriilor şi a metodologiei de evaluare a reciclabilităţii ambalajelor pe baza unei metodologii de proiectare în vederea reciclării la nivelul Uniunii. Pentru a îndeplini obiectivul stabilit în CEAP ca, până în 2030, toate ambalajele să fie reciclabile într-un mod viabil din punct de vedere economic, ambalajele reciclabile ar trebui să fie proiectate în vederea reciclării materialelor şi, atunci când devin deşeuri, să poată fi colectate separat, sortate în fluxuri de deşeuri specifice fără a afecta reciclabilitatea altor fluxuri de deşeuri şi să poată fi reciclate la scară largă. Reciclabilitatea ambalajelor ar trebui să fie exprimată prin clase de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea stabilite pe baza criteriilor de proiectare în vederea reciclării din 2030 şi pe baza atât a criteriilor de proiectare în vederea reciclării, cât şi a criteriilor de reciclare la scară largă pentru 2035 pentru categoriile de ambalaje enumerate în anexa II şi exprimate în clasele de performanţă A, B sau C. Ambalajele din clasele de performanţă respective ar trebui să fie considerate reciclabile şi, în consecinţă, să li se permită să fie introduse pe piaţă. Un ambalaj încadrat într-o clasă inferioară clasei de performanţă C ar trebui să fie considerat nereciclabil din punct de vedere tehnic, iar introducerea pe piaţă a unui astfel de ambalaj ar trebui să fie restricţionată. Cu toate acestea, ambalajele ar trebui să fie conforme cu criteriile respective numai începând cu 1 ianuarie 2030, pentru a acorda suficient timp de adaptare operatorilor economici. Începând cu 1 ianuarie 2038, ambalajele ar trebui să se încadreze cel puţin în clasa de performanţă B pentru a fi introduse pe piaţă.

(29)Definiţia reciclării materialelor din prezentul regulament ar trebui să vină în completarea definiţiilor reciclării şi valorificării materialelor prevăzute în Directiva 2008/98/CE. Reciclarea materialelor menţine resursele în circulaţie în cadrul economiei materialelor şi, prin urmare, nu ar trebui să includă tratarea biologică a deşeurilor. Definiţia reciclării materialelor nu ar trebui să afecteze calcularea obiectivelor în materie de reciclare stabilite pentru statele membre în cadrul prezentului regulament. Obiectivele respective şi modul de calculare a acestora se bazează pe definiţia reciclării prevăzută în Directiva 2008/98/CE.

(30)Reciclarea de înaltă calitate înseamnă că, datorită faptului că îşi menţin caracteristicile tehnice, materialele reciclate au o calitate echivalentă cu cea a materialului iniţial sau superioară acesteia şi pot fi utilizate ca înlocuitor al materiilor prime primare pentru ambalaje sau aplicaţii similare. Materialul reciclat se poate recicla în repetate rânduri. Pentru a face posibilă producerea de materii prime reciclate de înaltă calitate, este esenţial ca deşeurile de ambalaje destinate colectării să fie sortate în mod corespunzător. Diferenţa dintre reciclarea materialelor şi reciclarea de înaltă calitate este că, în cazul reciclării materialelor, materialele de ambalaje sunt reciclate în materiale, pe când, în cazul reciclării de înaltă calitate, materialele de ambalajele sunt reciclate în materiale de o calitate suficient de bună încât materialele respective să poată fi folosite drept materiale aparţinând aceleiaşi clase de performanţă pentru ambalaje sau pentru alte aplicaţii, cu păstrarea calităţii materialului reciclat.

(31)Faptul că a fost efectuată o evaluare a proiectării în vederea reciclării nu garantează, în sine, că ambalajele sunt reciclate în practică. În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili o metodologie uniformă şi un mecanism al lanţului de custodie care să asigure faptul că deşeurile de ambalaje sunt reciclate efectiv la scară largă, pe baza unor proceduri consacrate de ultimă generaţie de colectare separată şi pe baza unor procese consacrate de sortare şi reciclare, care şi-au dovedit eficacitatea într-un mediu operaţional. În consecinţă, începând din 2035, ar trebui să fie efectuată o nouă evaluare bazată pe cantitatea, şi anume greutatea, corespunzătoare materialului reciclat efectiv din fiecare categorie de ambalaje, în conformitate cu metodologia şi pragurile prevăzute în prezentul regulament. Pragurile pentru materialele reciclate la scară largă ar trebui să fie stabilite ţinând seama de obiectivul privind cantitatea anuală de materiale reciclate stabilit în prezentul regulament. Până în 2030, se aşteaptă ca statele membre să fi raportat deja Comisiei primele date privind cantităţile de deşeuri de ambalaje reciclate, pe categorii de ambalaje, în scopul monitorizării. Producătorii, în cazul îndeplinirii individuale a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor şi cărora li se încredinţează îndeplinirea obligaţiilor respective sau operatorii de gestionare a deşeurilor de ambalaje, în cazul în care autorităţile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deşeurilor de ambalaje, ar trebui să se asigure că deşeurile de ambalaje sunt colectate separat, sortate şi că materialele sunt reciclate în infrastructura instalată, utilizând procese consacrate ce şi-au dovedit eficacitatea într-un mediu operaţional, şi ar trebui să furnizeze fabricantului întreaga documentaţie tehnică care să demonstreze că ambalajele sunt reciclate la scară largă.

(32)În vederea stabilirii unor norme armonizate privind proiectarea ambalajelor pentru a se asigura reciclabilitatea acestora, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor de proiectare în vederea reciclării şi a claselor de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea, stabilirea modului în care să se efectueze evaluarea performanţei în ceea ce priveşte reciclabilitatea şi să se exprime rezultatul acesteia, stabilirea descrierii, pentru fiecare categorie de ambalaje, a condiţiilor de respectare a respectivelor clase de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea, stabilirea unui cadru privind modularea contribuţiilor financiare care urmează să fie plătite de producători pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin în materie de răspundere extinsă a producătorilor, precum şi modificarea aferentă a anexelor la prezentul regulament.

(33)Pentru a stimula inovarea în domeniul ambalajelor, ambalajele care prezintă caracteristici inovatoare care au ca rezultat o îmbunătăţire semnificativă a funcţiei principale a acestora şi care prezintă avantaje demonstrabile pentru mediu ar trebui să beneficieze de o perioadă suplimentară pentru a se conforma cerinţelor privind reciclabilitatea. Caracteristicile inovatoare ar trebui să fie justificate, în special în ceea ce priveşte utilizarea de materiale noi, iar instituirea planificată a unei strategii de reciclare ar trebui să fie explicată în documentaţia tehnică ce însoţeşte ambalajul. Informaţiile respective ar trebui să fie utilizate, printre altele, dacă este necesar, pentru a modifica actele de punere în aplicare privind criteriile de proiectare în vederea reciclării. Operatorul economic ar trebui, de asemenea, să informeze Comisia şi autoritatea competentă înainte de introducerea pe piaţă a unor ambalaje inovatoare.

(34)Pentru a proteja sănătatea şi siguranţa oamenilor şi a animalelor, având în vedere natura produselor ambalate şi cerinţele aferente, cerinţele privind reciclabilitatea nu ar trebui să fie obligatorii pentru ambalajele directe în conformitate cu Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁵) şi ambalajele primare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁶), care intră în contact direct cu medicamentul, şi nici ambalajelor exterioare, respectiv secundare, astfel cum sunt definite în actele legislative respective, în cazurile în care astfel de ambalaje sunt necesare pentru a respecta cerinţe specifice pentru menţinerea calităţii medicamentului. În plus, cerinţele privind reciclabilitatea nu ar trebui să fie obligatorii pentru ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁷), pentru ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2017/746 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁸), pentru ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact pentru alimente destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică şi pentru alimente destinate unor scopuri medicale speciale care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁹) sau pentru ambalajele utilizate pentru transportul mărfurilor periculoase în conformitate cu Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁰). Ambalajele de vânzare fabricate din lemn uşor, plută, textile, cauciuc, ceramică sau porţelan ar trebui, de asemenea, să fie scutite, întrucât respectivele materiale sunt introduse pe piaţă în cantităţi foarte mici, adică fiecare categorie reprezintă mai puţin de 1 % din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa Uniunii. Obligaţia de a plăti contribuţii financiare în conformitate cu răspunderea extinsă a producătorilor nu ar trebui să facă obiectul scutirii respective.

(¹⁹)Regulamentul (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iunie 2013 privind alimentele destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică, alimentele destinate unor scopuri medicale speciale şi înlocuitorii totali ai dietei în scop de control al greutăţii şi de abrogare a Directivei 92/52/CEE a Consiliului, a Directivelor 96/8/CE, 1999/21/CE, 2006/125/CE şi 2006/141/CE ale Comisiei, a Directivei 2009/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentelor (CE) nr. 41/2009 şi (CE) nr. 953/2009 ale Comisiei (JO L 181, 29.6.2013, p. 35).

(35)Unele state membre iau măsuri pentru a încuraja reciclabilitatea ambalajelor prin modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor. Astfel de iniţiative luate la nivel naţional pot crea insecuritate în materie de reglementare pentru operatorii economici, în special pentru cei care furnizează ambalaje în mai multe state membre. În acelaşi timp, modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor este un instrument economic eficace pentru a stimula proiectarea de ambalaje mai sustenabile, conducând la ambalaje mai uşor reciclabile, îmbunătăţind în acelaşi timp funcţionarea pieţei interne. Prin urmare, este necesară armonizarea criteriilor de modulare a taxelor de răspundere extinsă a producătorilor pe baza clasei de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea obţinute prin evaluarea reciclabilităţii, fără a se stabili cuantumurile efective ale acestor taxe. Întrucât criteriile ar trebui să fie legate de criteriile privind reciclabilitatea ambalajelor, este oportun să se confere Comisiei competenţa de a adopta astfel de criterii armonizate în acelaşi timp cu stabilirea criteriilor detaliate de proiectare în vederea reciclării pentru fiecare categorie de ambalaje.

(36)Pentru a asigura circularitatea ambalajelor, ambalajele ar trebui să fie proiectate şi fabricate astfel încât să permită un nivel mai ridicat de înlocuire a materiilor prime primare cu materiale reciclate. Utilizarea sporită a materialelor reciclate sprijină dezvoltarea economiei circulare cu pieţe funcţionale pentru materialele reciclate, reduce costurile, dependenţele şi impactul negativ asupra mediului legate de utilizarea materiilor prime primare şi permite o utilizare mai eficientă a materialelor din punctul de vedere al utilizării resurselor. În ceea ce priveşte diferitele materiale de ambalare, ambalajele din plastic au cel mai scăzut consum de materiale reciclate. Pentru a aborda aceste preocupări în modul cel mai adecvat, este necesar să se intensifice utilizarea materialelor plastice reciclate, prin stabilirea unor obiective obligatorii pentru conţinutul reciclat din ambalajele din plastic la diferite niveluri, în funcţie de sensibilitatea la contact (²¹) a diferitelor aplicaţii ale ambalajelor din plastic, şi prin asigurarea faptului că obiectivele respective devin obligatorii până în 2030. Pentru a asigura treptat circularitatea ambalajelor, ar trebui să se aplice obiective mai ambiţioase începând cu 2040.

(²¹)Ambalajele pentru produse sensibile la contact se referă la ambalajele din plastic ale produselor care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29), a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (JO L 338, 13.11.2004, p. 4), a Regulamentului (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE şi 96/25/CE ale Consiliului şi a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1), a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59), a Regulamentului (UE) 2017/745, a Regulamentului (UE) 2017/746, a Regulamentului (UE) 2019/4 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind fabricarea, introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor medicamentate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 90/167/CEE a Consiliului (JO L 4, 7.1.2019, p. 1), a Regulamentului (UE) 2019/6, a Directivei 2001/83/CE şi a Directivei 2008/68/CE.

(38)Pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi animale în conformitate cu dreptul Uniunii şi pentru a evita orice risc pentru securitatea aprovizionării sau pentru siguranţa medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, anumite tipuri de ambalaje din plastic ar trebui să fie excluse de la obligaţia de a avea un conţinut minim de material reciclat. Aceste tipuri de ambalaje din plastic sunt ambalajele directe/primare, astfel cum sunt definite în Directiva 2001/83/CE şi în Regulamentul (UE) 2019/6, ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2017/745, ambalajele pentru produse sensibile la contact ale dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2017/746, ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact pentru alimente destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică şi ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact pentru alimentele destinate unor scopuri medicale speciale care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) nr. 609/2013. Această excludere ar trebui să se aplice, de asemenea, ambalajelor exterioare/secundare ale medicamentelor de uz uman şi veterinar, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2019/6 şi în Directiva 2001/83/CE, în cazurile în care ambalajele trebuie să respecte cerinţe specifice pentru menţinerea calităţii medicamentului.

(42)Operatorii economici ar trebui să fie stimulaţi să crească conţinutul reciclat în partea de plastic a ambalajelor. Un mijloc de a realiza acest lucru este de a asigura modularea taxelor de răspundere extinsă a producătorilor pe baza procentului de conţinut reciclat din ambalaje. Modularea taxelor în astfel de cazuri ar trebui să se bazeze pe norme comune pentru calcularea şi verificarea conţinutului reciclat din aceste ambalaje. În acest context, statelor membre ar trebui să li se permită să menţină sistemele existente care acordă un acces prealabil şi echitabil la materialele reciclate pentru a îndeplini obiectivele privind conţinutul minim de materiale reciclate, cu condiţia ca acestea să respecte prezentul regulament. În plus, ar trebui acordat să fie un acces prioritar la preţurile pieţei pentru materialele reciclate, iar cantitatea de materiale reciclate la care se acordă acces prioritar ar trebui să corespundă cantităţii de ambalaje puse la dispoziţie pe teritoriul statului membru în cauză de către operatorul economic într-un interval de timp specificat.

(44)Pentru a crea o piaţă internă pentru reciclarea de înaltă calitate a materialelor plastice şi pentru utilizarea materiilor prime secundare, orice parte din plastic a ambalajelor introduse pe piaţă ar trebui să includă un anumit procent minim de conţinut reciclat recuperat din deşeurile de plastic postconsum, pe tip şi format de ambalaj, după cum se menţionează în prezentul regulament, calculat pe unitate de producţie şi pe an. Tipul de ambalaj ar trebui să fie înţeles ca făcând referire la polimerul predominant din care este fabricat ambalajul, în timp ce formatul ambalajului ar trebui să fie înţeles ca făcând referire la dimensiunea şi forma unei unităţi de ambalaj specifice.

(45)Un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane, în special în ceea ce priveşte nivelul emisiilor în aer, apă şi sol, este necesar din mai multe motive. În primul rând, schimbările climatice sunt un fenomen global care nu are graniţe, iar efectele lor nu au o legătură directă cu sursa de emisii de gaze cu efect de seră: ţările cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră se pot confrunta cu efecte ale schimbărilor climatice disproporţionate în raport cu contribuţiile lor individuale la emisiile globale de gaze cu efect de seră. În al doilea rând, sistemele hidrografice sunt interconectate, de exemplu prin intermediul curenţilor oceanici, iar experienţa din trecut arată că poluarea, inclusiv cea generată de deşeurile din plastic, care survine într-un colţ al planetei se poate răspândi pe scară largă către alte oceane şi continente. În al treilea rând, emisiile absorbite de sol pot avea nu numai efecte locale, ci şi transfrontaliere, în special atunci când respectivele emisii pătrund în cursurile de apă. Promovarea utilizării de material reciclat în ambalajele din plastic se bazează pe premisa că materialul reciclat în sine a fost produs într-un mod durabil din punctul de vedere al mediului, astfel încât amprenta de carbon să fie redusă şi economia circulară să fie încurajată. În acest scop, trebuie instituite anumite garanţii pentru a se asigura că modul în care este obţinut materialul reciclat nu anulează beneficiile pentru mediu ale utilizării unui astfel de material reciclat în ambalajele din plastic ulterioare. Prin urmare, este necesar să se abordeze preocupările legate de mediu în mod nediscriminatoriu, atât în ceea ce priveşte ambalajele din plastic produse pe plan intern, cât şi cele importate. În acest scop, importurile în Uniune ar trebui să facă obiectul unor cerinţe echivalente pentru tehnologiile de reciclare, în ceea ce priveşte emisiile şi colectarea separată şi criteriile de sustenabilitate.

(46)Colectarea separată a deşeurilor de plastic este esenţială, întrucât are un impact direct şi pozitiv asupra ratei de colectare, asupra calităţii materialelor colectate şi asupra calităţii materialelor reciclate. Aceasta permite reciclarea de înaltă calitate şi stimulează adoptarea utilizării de materii prime secundare de calitate. Înaintarea către o "societate a reciclării" contribuie la evitarea generării de deşeuri şi încurajează utilizarea deşeurilor ca resursă, evitând totodată blocarea resurselor la nivelurile inferioare ale ierarhiei deşeurilor, care are efecte negative asupra mediului, precum şi ignorarea gestionării în mod ecologic a deşeurilor. Colectarea separată evită, de asemenea, amestecarea deşeurilor periculoase şi nepericuloase, asigurând siguranţa deşeurilor şi a transportului acestora, şi evită poluarea, astfel cum se prevede în normele internaţionale, cum ar fi Convenţia de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora (²²), Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite din 10 decembrie 1982 asupra dreptului mării (²³), Convenţia privind prevenirea poluării marine prin deversare de deşeuri şi de alte materiale încheiată la Londra la 29 decembrie 1972 şi protocolul la aceasta din 1996, precum şi anexa V la Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave din 2 noiembrie 1973 (MARPOL), astfel cum a fost modificată prin protocolul aferent din 1978.

(47)În plus, discuţiile la nivel internaţional din cadrul diferitelor reuniuni ale Comitetului interguvernamental de negociere însărcinat să elaboreze un instrument internaţional obligatoriu din punct de vedere juridic privind poluarea cu materiale plastice inclusiv în mediul marin, discuţii desfăşurate sub auspiciile Programului ONU pentru Mediu (denumit în continuare "Comitetul interguvernamental de negociere privind poluarea cu materiale plastice"), au demonstrat, la nivel internaţional, necesitatea de a intensifica acţiunile privind colectarea separată a materialelor plastice pentru a limita impactul acestora asupra mediului şi pentru a stimula economia circulară, pentru a preveni generarea de deşeuri şi a reduce exploatarea resurselor naturale. Discuţiile au demonstrat totodată voinţa părţilor contractante de a adopta măsuri în această direcţie. Convenţia privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi (²⁴) încheiată la Geneva la 14 noiembrie 1979 impune părţilor la convenţia respectivă să protejeze mediul împotriva poluării atmosferice şi să depună eforturi pentru a limita şi, în măsura posibilului, a reduce treptat şi a preveni poluarea atmosferică, inclusiv cea transfrontalieră pe distanţe lungi. În conformitate cu Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale (²⁵) încheiată la Helsinki la 17 martie 1992, părţile sunt obligate să ia măsuri pentru a preveni, controla şi reduce orice impact transfrontalier al poluării apei. În conformitate cu Declaraţia de la Rio din 1992 a Conferinţei ONU privind mediul şi dezvoltarea, poluatorul ar trebui, în principiu, să suporte costul poluării. Prin urmare, activităţile industriale, cum ar fi reciclarea plasticului, ar trebui să fie însoţite de măsuri de prevenire şi reducere a poluării.

(48)Obiectivul de mediu de încurajare a utilizării materialelor recuperate din deşeurile de plastic postconsum impune ca reciclarea plasticului să se facă într-un mod care să reducă la minimum poluarea rezultată. Dacă acest lucru nu are loc, poluanţii industriali emişi în cursul reciclării ar reduce sau ar elimina valoarea adăugată ecologică a încurajării utilizării plasticului reciclat. Ar trebui să fie elaborate criterii de sustenabilitate în ceea ce priveşte tehnologiile de reciclare pentru deşeurile de plastic postconsum. Acestea ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane, în special în ceea ce priveşte nivelul emisiilor în aer, apă şi sol şi eficienţa resurselor. În acest scop, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor de sustenabilitate pentru tehnologiile de reciclare a materialelor plastice. În consecinţă, reciclarea ar trebui să fie efectuată într-un mod ecologic, care să conducă la o înaltă calitate a proceselor şi a produselor de reciclare şi care să asigure standarde ridicate pentru sectorul reciclării. Prin asigurarea unui nivel adecvat de sustenabilitate a tehnologiei de reciclare şi, în consecinţă, a materialelor reciclate, încurajarea utilizării de conţinut reciclat în ambalajele din plastic devine o măsură responsabilă din punct de vedere ecologic. Discuţiile din cadrul reuniunilor Comitetului interguvernamental de negociere privind poluarea cu materiale plastice a evidenţiat, de asemenea, importanţa asigurării faptului că tehnologiile de reciclare funcţionează într-un mod ecologic.

(49)Metodologia de evaluare, verificare şi certificare, inclusiv prin intermediul unui audit efectuat de un terţ, a echivalenţei normelor aplicate în cazul în care conţinutul reciclat recuperat din deşeurile de plastic postconsum sunt reciclate sau colectate într-o ţară terţă ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane, în special în ceea ce priveşte nivelul emisiilor în aer, apă şi sol, ţinând seama de necesitatea de a asigura că reciclarea se efectuează în mod ecologic, de posibilitatea de a asigura reciclarea de înaltă calitate, de nivelul standardelor de calitate pentru sectorul reciclării şi de nivelul de eficienţă în utilizarea resurselor. Astfel de consideraţii sunt esenţiale pentru realizarea circularităţii resurselor, exercitând astfel o presiune mai redusă asupra resurselor naturale epuizabile. În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili metodologia respectivă.

(50)Materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare şi care conţin plastic reciclat trebuie să respecte cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/1616 al Comisiei (²⁶), care include cerinţe privind tehnologiile de reciclare. În ceea ce priveşte ambalajele din plastic, cu excepţia cazului în care respectivele ambalaje sunt fabricate din polietilentereftalat (PET), este oportun să se reevalueze, cu suficient timp înainte de data aplicării cerinţelor privind conţinutul reciclat aferent, disponibilitatea unor tehnologii de reciclare adecvate pentru astfel de ambalaje din plastic. Reevaluarea respectivă ar trebui să se refere şi la stadiul autorizării în temeiul normelor relevante ale Uniunii, precum şi la instalarea în practică a unor astfel de tehnologii. Pe baza respectivei reevaluări, ar putea fi necesar să se prevadă derogări de la cerinţele privind conţinutul reciclat pentru anumite ambalaje din plastic pentru produse sensibile la contact, sau să se modifice lista de excepţii prevăzută în prezentul regulament. În acest scop, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei.

(51)Pentru a ţine seama de riscurile legate de o posibilă ofertă insuficientă de anumite deşeuri de plastic destinate reciclării, care ar putea duce la preţuri excesive sau la efecte negative asupra sănătăţii, siguranţei şi mediului, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte ajustarea procentelor minime de conţinut reciclat recuperat din deşeurile de plastic postconsum. Atunci când evaluează justificarea unui astfel de act delegat, Comisia ar trebui să evalueze cereri bine motivate înaintate de persoane fizice şi juridice.

(52)Pentru alte materiale decât plasticul, cum ar fi sticla sau aluminiul, tendinţa de înlocuire a materiei prime primare cu materiale reciclate este evidentă şi se preconizează că va continua din cauza evoluţiei mediului juridic şi economic şi a aşteptărilor consumatorilor. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape utilizarea conţinutului reciclat în alte materiale de ambalare decât materialele plastice şi să analizeze dacă este cazul să stabilească măsuri suplimentare, inclusiv obiective, cu scopul de a creşte nivelul de utilizare a conţinutului reciclat în alte ambalaje decât ambalajele din plastic.

(53)Fluxul de biodeşeuri este adesea contaminat cu materiale plastice convenţionale, iar fluxurile de reciclare a materialelor sunt adesea contaminate cu materiale plastice compostabile. Această contaminare încrucişată determină o risipă de resurse şi generează materii prime secundare de calitate inferioară şi ar trebui să fie prevenită la sursă. Având în vedere această îngrijorare, statele membre ar trebui să stabilească modul corect de gestionare a deşeurilor pe teritoriul lor pentru ambalajele compostabile. Întrucât calea adecvată de eliminare a ambalajelor din plastic compostabile devine din ce în ce mai greu de identificat pentru consumatori, este justificat şi necesar să se stabilească norme clare şi comune privind utilizarea ambalajelor din plastic compostabile, care să fie obligatorii numai atunci când utilizarea lor aduce un beneficiu clar pentru mediu sau pentru sănătatea umană. Acest lucru este valabil în special atunci când utilizarea ambalajelor compostabile contribuie la colectarea sau eliminarea biodeşeurilor, de exemplu pentru produsele în cazul cărora separarea conţinutului de ambalaj este deosebit de complexă, cum ar fi pliculeţele de ceai.

(54)Pentru aplicaţiile limitate de ambalare realizate din polimeri de plastic biodegradabil, există un beneficiu ecologic demonstrabil al utilizării ambalajelor compostabile, care intră în instalaţiile de compostare, inclusiv în instalaţiile de digestie anaerobă în condiţii controlate. În plus, atunci când un stat membru aplică articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/98/CE şi când în respectivul stat membru există sisteme adecvate de colectare a deşeurilor şi infrastructuri adecvate de tratare a deşeurilor, respectivul stat membru ar trebui să aibă flexibilitatea de a decide dacă să permită punerea la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul său a ambalajelor compostabile pentru monodozele destinate sistemelor de preparare a cafelei, a ceaiului sau a altor băuturi, care sunt compuse din alte materiale de ambalare decât metalul şi pentru pungile de transport din plastic foarte subţire, pentru pungile de transport din plastic subţire şi punerea la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul său a altor ambalaje care făceau obiectul cerinţei de a fi compostabile anterior intrării în vigoare a prezentului regulament. Pentru a evita confuzia consumatorilor cu privire la calea corectă de eliminare şi având în vedere beneficiile pentru mediu ale circularităţii carbonului, toate celelalte ambalaje ar trebui să facă obiectul reciclării materialelor, iar proiectarea unor astfel de ambalaje ar trebui să asigure faptul că nu afectează reciclabilitatea altor fluxuri de deşeuri.

(55)În plus, deşeurile biodegradabile nu ar trebui să ducă la apariţia contaminanţilor în compostul generat. Cerinţele standardului armonizat EN 13432:2000 "Ambalare - Cerinţe pentru ambalaje recuperabile prin compostare şi biodegradare - Program de testare şi criterii de evaluare pentru acceptarea finală a ambalajelor" ar trebui să fie revizuite în ceea ce priveşte timpii de compostare, nivelurile admisibile de contaminare şi restricţiile privind eliberarea de microplastice pentru a permite prelucrarea respectivelor materiale în instalaţii de tratare a biodeşeurilor într-un mod corespunzător. În plus, în Uniune ar trebui să fie stabilit un standard similar pentru compostarea la domiciliu.

(56)Astfel cum se descrie în "Cadrul de politică al UE privind materialele plastice de origine biologică, biodegradabile şi compostabile", prezentat în Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2022, respectarea standardelor pentru compostarea industrială nu înseamnă că descompunerea se poate face prin compostare la domiciliu. În cazul compostării industriale, condiţiile necesare sunt temperaturi ridicate şi niveluri ridicate de umiditate. În cazul compostării la domiciliu, care este efectuată de persoane fizice, inclusiv în cadrul comunităţilor, condiţiile reale depind foarte mult de condiţiile climatice locale şi de practicile consumatorilor. Prin urmare, biodegradarea în compostarea la domiciliu riscă să fie mai lentă decât în compostarea industrială sau să fie incompletă. În mod deosebit, compostarea la domiciliu a ambalajelor din plastic ar trebui să fie luată în calcul numai pentru aplicaţii specifice şi când există condiţii locale specifice, sub supravegherea autorităţilor relevante.

(58)Pentru a facilita evaluarea conformităţii în ceea ce priveşte cerinţele în temeiul prezentului regulament referitoare la ambalajele compostabile, este necesar să se prevadă o prezumţie de conformitate pentru acele ambalaje compostabile care respectă standardele armonizate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁷). Pentru a stabili dacă prezumţia se aplică, ar trebui să fie avute în vedere specificaţii tehnice detaliate pentru cerinţele respective, în concordanţă cu cele mai recente evoluţii ştiinţifice şi tehnologice. Parametrii, inclusiv timpii de compostare şi nivelurile admisibile de contaminare, ar trebui să reflecte condiţiile reale din instalaţiile de tratare a biodeşeurilor, inclusiv procesele de digestie anaerobă. Standardul actual pentru compostarea industrială nu poate fi invocat ca bază pentru prezumţia de conformitate, deoarece respectivul standard trebuie revizuit şi înlocuit cu o versiune actualizată. Cu toate acestea, până la elaborarea unui standard armonizat, nou sau actualizat, standardul actual poate fi utilizat ca ghid. În ceea ce priveşte ambalajele compostabile la domiciliu, Comisia ar trebui să solicite elaborarea de standarde europene (standarde EN), după caz.

(²⁷)Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE şi 93/15/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE şi 2009/105/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului şi a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).

(59)Toate ambalajele destinate să vină în contact cu produsele alimentare sau care vin deja în contact cu produsele alimentare, inclusiv ambalajele compostabile, trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. După caz, ar trebui să fie posibil să se utilizeze documentaţia şi informaţiile impuse în temeiul actelor juridice ale Uniunii privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare ca parte a informaţiilor şi a documentaţiei impuse în temeiul prezentului regulament.

(60)Ambalajele ar trebui să fie proiectate astfel încât să se reducă la minimum volumul şi greutatea acestora şi de a face posibilă reciclabilitatea, menţinându-se, în acelaşi timp, capacitatea lor de a îndeplini funcţiile de ambalare. Fabricantul ar trebui să evalueze ambalajele pe baza criteriilor de performanţă enumerate în prezentul regulament. Având în vedere obiectivele prezentului regulament de a reduce generarea de ambalaje şi de deşeuri de ambalaje şi de a îmbunătăţi circularitatea ambalajelor pe piaţa internă, este oportun să se completeze şi să se clarifice suplimentar criteriile actuale şi ca acestea să fie mai stricte. Prin urmare, ar trebui să fie modificată lista criteriilor de performanţă a ambalajelor, astfel cum sunt enumerate în standardul armonizat EN 13428:2004 "Ambalaje - Cerinţe specifice fabricării şi compoziţiei - Prevenire prin reducerea la sursă". Cu toate acestea, până la elaborarea unui standard armonizat, nou sau actualizat, standardul actual, EN 13428:2004, poate fi utilizat. Deşi comercializarea şi acceptarea de către consumatori rămân relevante pentru proiectarea ambalajelor, acestea nu ar trebui să fie incluse în criteriile de performanţă şi să justifice singure greutatea şi volumul suplimentare ale ambalajului. Totuşi, acest lucru nu ar trebui să compromită specificaţiile de produs pentru produsele artizanale şi industriale şi pentru produsele alimentare şi agricole care sunt înregistrate şi protejate în cadrul sistemului de protecţie a indicaţiilor geografice al UE, ca parte a obiectivului Uniunii de a proteja patrimoniul cultural şi know-how-ul tradiţional, inclusiv în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁸) pentru vin, al Regulamentului (UE) 2019/787 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁹) pentru băuturile spirtoase sau al Regulamentului (UE) 2023/2411 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁰) pentru produsele artizanale şi industriale, sau care fac obiectul sistemelor de calitate menţionate în Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European şi al Consiliului (³¹). De asemenea, acest lucru nu ar trebui să compromită desenele sau modelele de ambalaje protejate în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern aplicabil desenelor şi modelelor industriale sau mărcilor sau în temeiul acordurilor internaţionale care produc efecte în unul dintre statele membre. Excepţia referitoare la astfel de ambalaje este justificată numai în măsura în care noile norme privind reducerea la minimum a ambalajelor afectează forma ambalajului în aşa fel încât marca nu mai poate diferenţia produsul de marcă de produsele unei alte întreprinderi, iar desenul sau modelul nu îşi mai poate păstra caracteristicile noi şi individuale. Pentru a se evita riscul de abuz, excepţia ar trebui să se aplice numai drepturilor asupra mărcilor şi asupra desenelor sau modelelor industriale protejate înainte de 11 februarie 2025. Pe de altă parte, reciclabilitatea, utilizarea conţinutului reciclat şi reutilizarea ambalajelor ar putea justifica creşterea greutăţii sau a volumului ambalajului şi ar trebui să fie adăugate la criteriile de performanţă. Ambalajele cu pereţi dubli, funduri false şi alte caracteristici care vizează doar creşterea volumului perceput al produsului nu ar trebui să fie introduse pe piaţă, deoarece astfel de ambalaje nu îndeplinesc cerinţa privind reducerea la minimum a ambalajelor. Aceeaşi regulă ar trebui să se aplice ambalajelor inutile care nu sunt necesare pentru asigurarea funcţionalităţii ambalajului.

(²⁹)Regulamentul (UE) 2019/787 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor spirtoase, utilizarea denumirilor băuturilor spirtoase în prezentarea şi etichetarea altor produse alimentare, protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase, utilizarea alcoolului etilic şi a distilatelor de origine agricolă în băuturile alcoolice şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 (JO L 130, 17.5.2019, p. 1).

(³¹)Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 aprilie 2024 privind indicaţiile geografice pentru vin, băuturi spirtoase şi produse agricole, precum şi privind specialităţile tradiţionale garantate şi menţiunile facultative de calitate pentru produsele agricole, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1308/2013, (UE) 2019/787 şi (UE) 2019/1753 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 (JO L, 2024/1143, 23.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1143/oj).

(62)Pentru a facilita evaluarea conformităţii în ceea ce priveşte cerinţele în temeiul prezentului regulament privind reducerea la minimum a ambalajelor, este necesar să se prevadă o prezumţie de conformitate pentru ambalajele care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificaţiilor tehnice detaliate ale cerinţelor respective şi al specificării de criterii de proiectare măsurabile, inclusiv, după caz, limite maxime privind greutatea sau spaţiul gol pentru anumite formate de ambalaje, precum şi, implicit, modele standardizate de ambalaje care respectă cerinţele de reducere la minimum a ambalajelor.

(63)Pentru a promova circularitatea şi utilizarea sustenabilă a ambalajelor, ar trebui să fie stimulate ambalajele reutilizabile şi sistemele de reutilizare. În acest scop, este necesar să se clarifice noţiunea de ambalaj reutilizabil şi să se asigure că acesta are legătură nu numai cu proiectarea ambalajului, ci şi cu instituirea unor sisteme de reutilizare care respectă cerinţele minime prevăzute în prezentul regulament. Proiectarea ambalajelor ar trebui să permită un număr cât mai mare posibil de rotaţii şi să menţină cerinţele de siguranţă, calitate şi igienă atunci când sunt golite, descărcate, reumplute sau reîncărcate. Pentru a facilita evaluarea conformităţii în ceea ce priveşte cerinţele în temeiul prezentului regulament privind ambalajele reutilizabile, este necesar să se prevadă o prezumţie de conformitate pentru ambalajele care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificaţiilor tehnice detaliate în temeiul regulamentului respectiv şi al de instituirii de criterii şi formate privind ambalajele reutilizabile, inclusiv numărul minim de trasee sau rotaţii, modele standardizate, precum şi cerinţe privind sistemele de reutilizare, inclusiv cerinţe de igienă.

(64)Este necesar să se informeze consumatorii şi să li se permită să elimine deşeurile de ambalaje în mod corespunzător. În acest scop, este oportun să se stabilească un sistem de etichetare armonizat bazat pe materialele componente ale ambalajelor pentru sortarea deşeurilor şi asociat cu etichete corespunzătoare pe recipientele pentru deşeuri. Necesitatea ca un astfel de sistem de etichetare armonizat să fie recunoscut de toţi cetăţenii, indiferent de situaţia lor, cum ar fi vârsta şi cunoştinţele lingvistice, ar trebui să fie un principiu director la proiectarea etichetelor. Un astfel de sistem poate fi realizat prin utilizarea pictogramelor, cu o utilizare minimă a limbajului. O astfel de proiectare ar contribui, de asemenea, la reducerea la minimum a costurilor de traducere, care ar fi suportate în caz contrar.

(66)Pentru a facilita sortarea şi eliminarea deşeurilor de ambalaje de către consumatori, ar trebui să fie introdus un sistem de simboluri armonizate care să fie aplicate atât pe ambalaje, cât şi pe recipientele pentru deşeuri, permiţând astfel consumatorilor să potrivească simbolurile în scopul eliminării. Simbolurile ar trebui să permită gestionarea adecvată a deşeurilor, întrucât ar trebui să ofere consumatorilor informaţii cu privire la proprietăţile de compostare ale unor astfel de ambalaje. Astfel de informaţii ar trebui, în special, să evite orice confuzie în rândul consumatorilor cu privire la ambalajele compostabile care nu se pretează, ca atare, la compostarea la domiciliu, ci sunt compostabile numai în condiţii controlate industrial. Astfel de informaţii ar trebui, aşadar, să împiedice ca ambalajele compostabile să fie aruncate în natură. Această abordare va îmbunătăţi colectarea separată a deşeurilor de ambalaje, contribuind la creşterea calităţii reciclării deşeurilor de ambalaje, şi este menită să introducă un nivel de armonizare a sistemelor de colectare a deşeurilor de ambalaje pe piaţa internă. De asemenea, este necesar să se armonizeze simbolurile asociate sistemelor obligatorii de garanţie-returnare instituite după intrarea în vigoare a prezentului regulament. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să solicite utilizarea unor astfel de etichete armonizate pe ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanţie-returnare instituite în temeiul dreptului intern înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. Având în vedere că ambalajele pentru transport nu sunt colectate prin intermediul sistemelor municipale de colectare a deşeurilor, utilizarea acestor simboluri nu ar trebui să fie obligatorie pentru ambalajele pentru transport, cu excepţia ambalajelor pentru comerţ electronic.

(67)Etichetarea conţinutului reciclat din ambalaje nu ar trebui să fie obligatorie, deoarece aceste informaţii nu sunt esenţiale pentru a asigura tratarea adecvată a ambalajelor la sfârşitul ciclului de viaţă. Cu toate acestea, fabricanţii vor avea obligaţia să îndeplinească obiectivele privind conţinutul reciclat în temeiul prezentului regulament şi ar putea dori să afişeze aceste informaţii pe ambalajul lor pentru a informa consumatorii cu privire la conţinutul reciclat din ambalaj. Pentru a se asigura că astfel de informaţii sunt comunicate în mod armonizat în întreaga Uniune, ar trebui să existe o etichetă armonizată care să indice conţinutul de material reciclat.

(68)Etichetarea conţinutului de materiale plastice de origine biologică din ambalaje nu ar trebui, de asemenea, să fie obligatorie, deoarece există o serie de condiţii pe care materialele plastice de origine biologică trebuie să le îndeplinească pentru a asigura sustenabilitatea şi sunt necesare mai multe dovezi ştiinţifice pentru a se asigura că, pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă, materialele plastice de origine biologică sunt utilizate cu respectarea principiilor economiei circulare, cum prevede Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2022 privind Cadrul de politică al Uniunii privind materialele plastice de origine biologică, biodegradabile şi compostabile. Cu toate acestea, fabricanţii ar putea dori să afişeze informaţiile respective pe ambalajele lor pentru a informa consumatorii cu privire la conţinutul de materiale plastice de origine biologică din ambalaje. Pentru a se asigura că astfel de informaţii sunt comunicate în mod armonizat în întreaga Uniune, ar trebui să existe o etichetă armonizată care să indice conţinutul de materiale plastice de origine biologică.

(69)În ceea ce priveşte ambalajele reutilizabile, pentru a informa utilizatorii finali cu privire la reutilizabilitate, la disponibilitatea sistemelor de reutilizare şi la amplasarea canalelor de colectare, astfel de ambalaje ar trebui să conţină un cod QR sau un alt suport de date standardizat, deschis şi digital care furnizează astfel de informaţii. Codul QR sau suportul de date ar trebui să conţină informaţii care să faciliteze urmărirea şi calcularea traseelor şi a rotaţiilor sau o estimare medie, dacă astfel de calcule nu sunt fezabile. Această etichetă ar trebui să fie opţională pentru sistemele în buclă deschisă care nu au un operator de sistem. În plus, ambalajele de vânzare reutilizabile ar trebui să fie identificate în mod clar în punctul de vânzare.

(70)Pe ambalaje nu ar trebui să fie aplicate etichete multiple. Pentru a evita acest lucru, în cazul în care alte acte juridice ale Uniunii impun ca informaţiile privind produsul ambalat să fie disponibile în format digital prin intermediul unui suport de date, informaţiile impuse în temeiul prezentului regulament, pentru ambalaj şi pentru produsul ambalat, în temeiul altor acte juridice ale Uniunii ar trebui să fie accesibile prin intermediul aceluiaşi suport de date. Suportul de date respectiv ar trebui să respecte cerinţele prevăzute în prezentul regulament sau în alte dispoziţii de drept al Uniunii. În special, în cazul în care produsul ambalat intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2024/1781 sau a altor dispoziţii ale dreptului Uniunii care impun un paşaport digital al produsului, respectivul paşaport digital al produsului ar trebui să fie utilizat şi pentru furnizarea informaţiilor relevante în temeiul prezentului regulament. În cazul în care ambalajul conţine substanţe care prezintă motive de îngrijorare, acesta ar trebui să fie marcat utilizând o tehnologie de marcare digitală, standardizată şi deschisă, astfel cum se prevede în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie. Aceste informaţii ar trebui să asigure faptul că operatorii de deşeuri au acces la informaţii relevante privind compoziţia chimică a ambalajelor pentru a stabili care este cea mai adecvată opţiune de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu ierarhia deşeurilor, promovând astfel circularitatea ambalajelor.

(71)Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, consumatorii ar trebui să fie protejaţi împotriva informaţiilor care induc în eroare şi produc confuzii cu privire la caracteristicile şi la tratarea adecvată, la sfârşitul ciclului de viaţă, a ambalajelor pentru care au fost stabilite etichete armonizate în temeiul prezentului regulament. Ar trebui să fie posibilă identificarea ambalajelor incluse în schema de răspundere extinsă a producătorilor printr-un simbol corespunzător pe întregul teritoriu pe care schema respectivă se aplică, pentru a indica faptul că producătorul îşi îndeplineşte obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. O astfel de identificare ar trebui realizată numai prin intermediul unui cod QR sau al unei alte tehnologii de marcare digitală, deschisă şi standardizată. Simbolul respectiv ar trebui să fie clar şi lipsit de ambiguitate pentru consumatori în ceea ce priveşte reciclabilitatea ambalajelor.

(72)Ambalajele care fac obiectul sistemelor obligatorii de garanţie-returnare ar trebui să poarte o etichetă care să informeze consumatorii că ambalajele intră sub incidenţa sistemului respectiv şi că, prin urmare, ambalajele ar trebui să fie colectate prin intermediul unor canale de colectare specifice, autorizate în acest scop de autorităţile naţionale. Această etichetă ar trebui să fie o etichetă UE armonizată, stabilită de Comisie. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să solicite utilizarea unor astfel de etichete armonizate pe ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanţie-returnare instituite în temeiul dreptului intern înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(73)Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³²) funcţionează ca o "plasă de siguranţă" care asigură un nivel înalt de protecţie a consumatorilor în toate sectoarele, venind în completarea unor cerinţe mai detaliate din dreptul Uniunii specific unui anumit sector sau specific unor anumite produse, cu excepţia cazului în care există o contradicţie între respectiva directivă şi alte norme ale Uniunii vizând aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale, situaţie în care acestea din urmă ar trebui să prevaleze în ceea ce priveşte respectivele aspecte specifice. Directiva (UE) 2024/825 a Parlamentului European şi a Consiliului (³³) prevede că afişarea unei etichete voluntare de durabilitate, care nu îndeplineşte anumite cerinţe, constituie o practică comercială neloială.

(³²)Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului ("Directiva privind practicile comerciale neloiale") (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

(74)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a cerinţelor de etichetare, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a îmbunătăţi în continuare sortarea deşeurilor, a stabili metodologia de identificare a materialelor componente ale ambalajelor şi pentru identificarea substanţelor care prezintă motive de îngrijorare prin intermediul tehnologiilor digitale deschise şi standardizate şi pentru a stabili o etichetă armonizată şi specificaţii şi formatul pentru cerinţele de etichetare a ambalajelor şi recipientelor pentru deşeuri, stabilite în temeiul prezentului regulament. La elaborarea specificaţiilor respective, Comisia ar trebui să reducă la minimum elementele lingvistice şi să ţină seama de informaţiile ştiinţifice sau de alte informaţii tehnice disponibile, inclusiv de standardele internaţionale relevante. La proiectarea etichetării armonizate a ambalajelor care fac obiectul unui sistem de garanţie-returnare ar trebui să se ţină seama de eventualele variaţii în rândul statelor membre în ceea ce priveşte cuantumul garanţiei percepute. Având în vedere noul sistem, Decizia 97/129/CE a Comisiei (³⁴) ar trebui să fie abrogată începând cu 12 august 2028, iar conţinutul său ar trebui să fie încorporat în actul de punere în aplicare.

(78)Pentru a proteja funcţionarea pieţei interne, este necesar să se asigure că ambalajele din ţări terţe care intră pe piaţa Uniunii respectă prezentul regulament, indiferent dacă sunt importate ca ambalaje de sine stătătoare sau în asociere cu un produs ambalat. În special, este necesar să se asigure că fabricanţii au aplicat proceduri adecvate de evaluare a conformităţii în ceea ce priveşte ambalajele respective. Prin urmare, importatorii ar trebui să se asigure că ambalajele pe care le introduc pe piaţă respectă cerinţele respective şi că documentaţia elaborată de fabricanţi este pusă la dispoziţia autorităţilor naţionale competente pentru inspecţie.

(84)Problema generării excesive de deşeuri de ambalaje nu poate fi abordată pe deplin prin stabilirea unor obligaţii privind proiectarea ambalajelor. Pentru anumite tipuri de ambalaje, ar trebui să fie impuse obligaţii de reducere a proporţiei spaţiului gol pentru operatorii economici care umplu sau utilizează în alt mod astfel de ambalaje. În cazul ambalajelor grupate, al celor pentru transport şi al celor pentru comerţ electronic utilizate pentru furnizarea de produse distribuitorilor finali sau utilizatorilor finali, proporţia spaţiului gol nu ar trebui să depăşească 50 %. Această obligaţie nu ar trebui să se aplice ambalajelor reutilizabile. În conformitate cu ierarhia deşeurilor şi pentru a promova inovarea în domeniul ambalajelor în scopul reducerii deşeurilor de ambalaje, ar trebui să fie posibil ca operatorii economici care utilizează ambalajele de vânzare ca ambalaje pentru comerţ electronic să fie scutiţi de această obligaţie. În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru calcularea proporţiei de spaţiu gol, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili metodologia.

(85)Pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului pe piaţa internă, precum şi un nivel ridicat de siguranţă alimentară şi igienă alimentară şi pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor de prevenire a generării de deşeuri de ambalaje, nu ar trebui să se introducă pe piaţă ambalaje inutile sau care pot fi evitate. Lista acestor formate de ambalaje este prevăzută în prezentul regulament. Comisia ar trebui să publice orientări pentru a explica mai detaliat lista respectivă, inclusiv oferind exemple de ambalaje şi orientări în ceea ce priveşte scutirile de restricţii.

(86)Pentru a promova circularitatea şi utilizarea sustenabilă a ambalajelor, este necesar să se limiteze riscul ca ambalajele comercializate ca reutilizabile să nu fie reutilizate în practică şi să se asigure returnarea de către consumatori a ambalajelor reutilizabile. Cel mai adecvat mod de a realiza acest lucru este de a stabili obligaţia operatorilor economici care utilizează ambalaje reutilizabile de a se asigura că este instituit un sistem de reutilizare, permiţând astfel ca astfel de ambalaje să circule, să intre în rotaţie şi să fie utilizate în mod repetat. Pentru a maximiza beneficiile ale acestor sisteme, ar trebui să fie stabilite cerinţe minime pentru sistemele în buclă deschisă şi în buclă închisă. Confirmarea conformităţii ambalajelor reutilizabile cu un sistem de reutilizare ar trebui, de asemenea, să facă parte din documentaţia tehnică a acestor ambalaje. Sistemele de reutilizare pot varia în ceea ce priveşte dimensiunea şi acoperirea geografică de la sisteme locale mai mici la sisteme mai mari, care se pot întinde pe teritoriul unuia sau mai multor state membre.

(90)În cazul în care operatorii economici oferă posibilitatea de a achiziţiona produse prin reumplere, aceştia ar trebui să se asigure că staţiile lor de reumplere îndeplinesc anumite cerinţe pentru a garanta sănătatea şi siguranţa consumatorilor. În acest context, în cazul în care consumatorii îşi utilizează propriile recipiente, operatorii economici ar trebui să ofere informaţii cu privire la condiţiile de reumplere şi utilizare a acestor recipiente în condiţii de siguranţă. Pentru a încuraja reumplerea, operatorii economici nu ar trebui să pună la dispoziţie ambalaje în mod gratuit sau ambalaje care nu fac parte dintr-un sistem de garanţie-returnare la staţiile de reumplere. Operatorii economici ar trebui să fie exoneraţi de răspundere pentru problemele de siguranţă alimentară care ar putea apărea ca urmare a utilizării recipientelor aduse de consumatori.

(91)Pentru a reduce proporţia tot mai mare de ambalaje de unică folosinţă şi cantităţile tot mai mari de deşeuri de ambalaje care sunt generate, este necesar să se stabilească obiective cantitative privind reutilizarea ambalajelor în sectoarele care au fost evaluate ca având cel mai mare potenţial de reducere a deşeurilor de ambalaje, şi anume alimente şi băuturi pentru consum la pachet, electrocasnice mari şi ambalaje pentru transport. Acest lucru a fost evaluat pe baza unor factori precum sistemele existente de reutilizare, necesitatea utilizării ambalajelor şi posibilitatea de a îndeplini cerinţele funcţionale în ceea ce priveşte izolarea, curăţenia, sănătatea, igiena şi siguranţa. De asemenea, au fost luate în considerare diferenţele dintre produse şi sistemele lor de producţie şi distribuţie. Punerea în aplicare a unor astfel de obiective ar trebui să ţină seama de avantajele pentru mediu obţinute pe parcursul întregului ciclu de viaţă al unui produs. Se preconizează că stabilirea obiectivelor va sprijini inovarea şi va creşte proporţia ambalajelor reutilizate şi a soluţiilor de reumplere în cadrul vânzărilor de ambalaje. Nu ar trebui să fie permise ambalajele din plastic de unică folosinţă pentru alimentele şi băuturile umplute şi consumate în spaţiile din sectorul HORECA. Consumatorii ar trebui să aibă întotdeauna opţiunea de a cumpăra alimente şi băuturi la pachet în recipiente reutilizabile sau în propriile lor recipiente, în condiţii care să nu fie mai puţin favorabile decât cele aplicabile pentru alimentele şi băuturile oferite în ambalaje de unică folosinţă. Operatorii economici care comercializează alimente sau băuturi la pachet ar trebui să ofere consumatorilor opţiunea de a cumpăra alimentele sau băuturile în propriile recipiente şi opţiunea de a cumpăra alimente şi băuturi în ambalaje reutilizabile.

(92)În anumite condiţii, statele membre ar trebui să poată scuti operatorii economici de la obligaţiile de reutilizare pentru o perioadă de cinci ani, care poate fi reînnoită. Aceste condiţii ar trebui să fie bazate pe rate ridicate de reciclare şi cu rate ridicate de prevenire a generării de deşeuri aplicabile în statul membru care acordă scutirea, inclusiv o primă rată intermediară de prevenire a generării de deşeuri de 3 % până în 2028, precum şi cu adoptarea de către operatorii economici a unui plan corporativ de prevenire şi reciclare a deşeurilor.

(93)Introducerea pe piaţă a unor ambalaje care fac obiectul restricţiilor privind utilizarea anumitor formate de ambalaje în temeiul prezentului regulament în cazul mijloacelor de transport care operează la nivel transfrontalier şi care oferă servicii de catering la bord, cum ar fi aeronavele, avioanele, trenurile, navele de croazieră, feriboturile, iahturile şi ambarcaţiunile, ar trebui să fie înţeleasă ca având loc în momentul în care mijloacele de transport în cauză călătoresc cu ambalajele respective către Uniune sau în interiorul acesteia. Călătoriile în interiorul Uniunii ar trebui să fie înţelese ca o situaţie în care vehiculul de transport pleacă de la o destinaţie situată în Uniune şi soseşte la o destinaţie situată în Uniune.

(94)Pentru a le spori eficacitatea şi a asigura tratamentul egal al operatorilor economici, obiectivele privind reutilizarea ar trebui să le revină operatorilor economici. În cazul introducerii unor obiective privind reutilizarea pentru băuturi, obiectivele privind reutilizarea ar trebui să le revină distribuitorilor finali care pun la dispoziţia consumatorilor băuturi în ambalaje de vânzare. Anumite băuturi considerate perisabile, deoarece sunt expuse riscului de alterare microbiologică cauzată de bacterii sau drojdii, necesită o tehnologie specifică implementată în condiţii aseptice pentru a le proteja de alterare şi pentru a le asigura în acelaşi timp o perioadă lungă de valabilitate. Prin urmare, laptele şi alte băuturi perisabile ar trebui să fie scutite de obligaţia de a îndeplini obiectivele privind reutilizarea ambalajelor. Obiectivele ar trebui să fie calculate ca procent din vânzările, volumul sau greutatea vândute în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare sau, în cazul ambalajelor pentru transport, ca procent din numărul de reutilizări. Obiectivele ar trebui să fie neutre din punctul de vedere al materialelor. În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a obiectivelor privind reutilizarea, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei în ceea ce priveşte metodologia de calcul al acestora.

(95)În unele cazuri, utilizarea formatelor ambalajelor de unică folosinţă pentru transport nu este necesară, deoarece există o gamă largă de alternative reutilizabile care funcţionează bine. Pentru a se asigura că astfel de alternative sunt utilizate în mod eficace, este oportun să se solicite operatorilor economici ca, atunci când transportă produse între diferite amplasamente ale aceluiaşi operator economic sau între operatorul economic şi întreprinderile afiliate sau partenere, să utilizeze numai ambalaje pentru transport reutilizabile în ceea ce priveşte formatele de ambalare, cum ar fi paleţii, cutiile din plastic pliabile, lăzile din plastic, recipientele intermediare pentru materialele în vrac, atât rigide, cât şi flexibile, sau bidoanele. Din aceleaşi motive, aceeaşi obligaţie ar trebui să se aplice operatorilor economici care transportă produse în interiorul unui stat membru. Pentru anumite tipuri de ambalaje pentru transport sau de ambalaje pentru vânzare, alternativele reutilizabile nu sunt o opţiune. Acest lucru este valabil pentru cutiile de carton, în cazul cărora numărul de rotaţii este foarte scăzut, şi pentru ambalajele utilizate pentru anumite produse sensibile la contact, care au nevoie de o curăţare specifică între utilizări. Prin urmare, astfel de ambalaje ar trebui să fie scutite de obligaţia de a îndeplini obiectivele privind reutilizarea ambalajelor de transport şi a ambalajelor de vânzare utilizate pentru transportul produselor.

(96)Îndeplinirea obiectivelor privind reutilizarea şi reumplerea poate fi o provocare pentru operatorii economici mai mici. Prin urmare, anumiţi operatori economici ar trebui să fie scutiţi de obligaţia de a îndeplini obiectivele privind reutilizarea ambalajelor în cazul în care introduc pe piaţă mai puţin decât un anumit volum de ambalaje şi îndeplinesc definiţia microîntreprinderii prevăzută în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (³⁵), în versiunea aplicabilă la 11 februarie 2025, sau dacă un distribuitor final deţine o suprafaţă de vânzare care nu depăşeşte o anumită limită. În acest scop, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a modifica pragul suprafeţei de vânzare, pentru a stabili şi a preciza condiţiile detaliate şi cerinţele de raportare care urmează să fie aplicate acordurilor de grupare ale distribuitorilor finali, pentru a modifica pragul de mărime pentru scutirea operatorilor economici şi pentru a stabili scutiri suplimentare pentru anumiţi alţi operatori economici sau pentru anumite formate de ambalaje care fac obiectul obiectivelor de reutilizare sau de reumplere, din cauza constrângerilor economice sau în cazul unor probleme grave de igienă, siguranţă alimentară sau de mediu care împiedică îndeplinirea acestor obiective.

(99)Având în vedere nivelurile în continuare ridicate ale consumului de pungi de transport din plastic, utilizarea ineficientă a resurselor şi potenţialul acestora de a fi aruncate în mod necontrolat, este oportun să se menţină dispoziţiile care vizează obţinerea unei reduceri durabile a consumului de pungi de transport din plastic, astfel cum se prevede deja prin Directiva 94/62/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁶). Având în vedere abordările divergente actuale şi cerinţele limitate de raportare privind pungile de transport din plastic, este dificil să se evalueze dacă măsurile de reducere a consumului luate de statele membre au atins obiectivul unei reduceri "durabile" a consumului de astfel de pungi şi, de asemenea, dacă acestea nu au crescut consumul altor tipuri de pungi de transport din plastic. Prin urmare, este necesar să se armonizeze o definiţie a reducerii durabile a consumului de pungi de transport din plastic şi să se stabilească un obiectiv comun, precum şi să se introducă noi cerinţe de raportare.

(100)Având în vedere rezultatele studiului de evaluare din 2021 privind pungile de transport din plastic intitulat "Studiu preliminar pentru evaluarea fezabilităţii unor măsuri suplimentare ale UE privind prevenirea generării de deşeuri şi punerea în aplicare a Directivei privind pungile din plastic, partea a doua - punerea în aplicare a Directivei privind pungile din plastic", trebuie luate măsuri suplimentare pentru a reduce consumul de pungi de transport din plastic subţire şi pentru a evalua posibilele efecte de substituţie cu pungile de transport din plastic foarte subţire şi pungile de transport din plastic mai groase, de peste 50 de microni.

(101)Întrucât pungile de transport din plastic foarte subţire, sub 15 microni, au un potenţial ridicat de a deveni deşeuri şi de a contribui la poluarea marină, ar trebui să fie luate măsuri pentru a restricţiona introducerea lor pe piaţă, cu excepţia cazurilor în care sunt destinate unor utilizări strict necesare. Pungile din plastic respective nu ar trebui să fie introduse pe piaţă ca ambalaje pentru produse alimentare în vrac, cu excepţia cazurilor justificate pe motive de igienă sau pentru ambalarea produselor alimentare în vrac umede, cum ar fi carnea crudă, peştele sau produsele lactate.

(102)Pentru a realiza o reducere susţinută a consumului de pungi de transport din plastic subţire pe teritoriul lor, statele membre ar trebui să poată adopta măsuri care să includă interzicerea acestor tipuri de pungi de transport din plastic, punerea în aplicare a unor obiective naţionale de reducere, menţinerea sau introducerea de instrumente economice, precum şi alte restricţii de comercializare, cu condiţia ca aceste măsuri să fie proporţionate şi nediscriminatorii. Respectivele măsuri pot varia în funcţie de impactul asupra mediului al pungilor de transport din plastic subţire atunci când sunt valorificate sau eliminate, de proprietăţile lor de compostare, de durabilitatea sau de utilizarea lor specifică preconizată. Cu condiţia îndeplinirii obiectivelor prevăzute în prezentul regulament pentru pungile de transport din plastic, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a pune în aplicare dispoziţiile referitoare la pungile în cauză prin intermediul unor acorduri încheiate între autorităţile competente şi sectoarele economice în cauză.

(105)Pentru a se asigura că nu există obstacole în calea comerţului pe piaţa internă, cerinţele privind sustenabilitatea ambalajelor, inclusiv privind substanţele care prezintă motive de îngrijorare din ambalaje, ambalajele compostabile, reducerea la minimum a ambalajelor, ambalajele reutilizabile şi sistemele de reutilizare ar trebui să fie armonizate la nivelul Uniunii. Pentru a facilita evaluarea conformităţii în ceea ce priveşte astfel de cerinţe, inclusiv metodele de testare, măsurare sau calcul, este necesar să se prevadă o prezumţie de conformitate pentru ambalajele şi produsele ambalate care sunt în conformitate cu standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul exprimării specificaţiilor tehnice detaliate ale cerinţelor respective.

(106)În absenţa unor standarde armonizate, recurgerea la specificaţii comune trebuie utilizată ca o soluţie de rezervă pentru a facilita îndeplinirea de către fabricant a obligaţiei de a respecta cerinţele de sustenabilitate, de exemplu, atunci când există întârzieri nejustificate în ceea ce priveşte stabilirea unui standard armonizat. În plus, recurgerea la specificaţii comune ar trebui să fie posibilă în cazul în care Comisia a restricţionat sau a retras trimiterile la standarde armonizate relevante, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Conformitatea cu specificaţiile comune adoptate de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare ar trebui, de asemenea, să dea naştere unei prezumţii de conformitate.

(107)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a recurgerii la specificaţii comune, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili, modifica sau abroga specificaţii comune pentru cerinţele privind sustenabilitatea, etichetarea şi sistemele de reutilizare şi pentru a adopta metode de testare, de măsurare sau de calcul. Comisia ar trebui să ţină seama de opiniile organismelor şi ale grupurilor de experţi relevante şi să consulte toate părţile interesate relevante atunci când elaborează proiectele de acte de punere în aplicare.

(108)Pentru a asigura coerenţa cu alte dispoziţii din dreptul Uniunii, procedura de evaluare a conformităţii ar trebui să fie modulul de control intern al producţiei inclus în prezentul regulament pe baza modulelor incluse în Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁷).

(109)Marcajul CE de pe ambalaje nu ar trebui să indice conformitatea ambalajelor cu cerinţele prezentului regulament, ci doar să indice conformitatea produsului ambalat cu dreptul aplicabil al Uniunii privind produsele, dacă este cazul. Într-adevăr, dreptul Uniunii privind produsele impune, de regulă, aplicarea marcajului CE referitor la produs fie chiar pe produs, fie pe ambalajul acestuia. Impunerea aplicării marcajului CE pe ambalaj pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele prezentului regulament ar putea duce la confuzie şi neînţelegeri în ceea ce priveşte întrebarea dacă marcajul se referă la ambalajul propriu-zis sau la produsul ambalat şi, în cele din urmă, la incertitudini cu privire la siguranţa şi conformitatea efective ale produselor ambalate în cauză.

(111)Fabricanţii ar trebui să întocmească o declaraţie de conformitate UE pentru a furniza informaţii cu privire la conformitatea ambalajelor cu prezentul regulament. Este posibil ca fabricanţilor să le fie impusă, de asemenea, obligaţia de a întocmi o declaraţie de conformitate UE în temeiul altor dispoziţii de drept al UE. Pentru a asigura accesul la informaţii în scopul supravegherii pieţei, ar trebui să fie întocmită o declaraţie de conformitate UE unică în conformitate cu toate actele juridice relevante ale Uniunii. Pentru a reduce sarcina administrativă a operatorilor economici, respectiva declaraţie de conformitate UE unică ar trebui să poată conţine un dosar cu declaraţiile de conformitate individuale relevante.

(112)Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁸) oferă un cadru pentru supravegherea pieţei în ceea ce priveşte produsele şi pentru controlul produselor provenite din ţări terţe. Regulamentul respectiv ar trebui să fie aplicabil ambalajelor care intră sub incidenţa prezentului regulament pentru a garanta faptul că ambalajele care beneficiază de libera circulaţie a mărfurilor în cadrul Uniunii îndeplinesc cerinţe care oferă un nivel ridicat de protecţie a intereselor publice, precum sănătatea umană, siguranţa şi mediul.

(113)Gestionarea deşeurilor în Uniune ar trebui să fie îmbunătăţită pentru a proteja, a conserva şi a îmbunătăţi calitatea mediului, pentru a proteja sănătatea umană, pentru a asigura utilizarea prudentă, eficientă şi raţională a resurselor naturale, pentru a promova principiile economiei circulare, pentru a spori utilizarea energiei din surse regenerabile, pentru a creşte eficienţa energetică, pentru a reduce gradul de dependenţă a Uniunii faţă de resursele importate, pentru a crea noi oportunităţi economice şi pentru a contribui la competitivitatea pe termen lung. Utilizarea mai eficientă a resurselor ar aduce, de asemenea, economii nete substanţiale întreprinderilor, autorităţilor publice şi consumatorilor din Uniune, reducând, în acelaşi timp, emisiile anuale totale de gaze cu efect de seră.

(114)În pofida cerinţelor şi a obiectivelor de reducere la minimum a ambalajelor, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 94/62/CE, generarea de deşeuri de ambalaje a crescut în termeni absoluţi şi pe baza datelor pe cap de locuitor, iar tendinţele indică o nouă scădere drastică a reutilizării şi a reumplerii ambalajelor, amplificată de creşterea consumului la pachet şi a comerţului electronic. Pe măsură ce produsele, materialele şi modelele de consum au evoluat, s-a înregistrat o creştere semnificativă a utilizării ambalajelor de unică folosinţă, în special a plasticului de unică folosinţă. Acest lucru este legat de peisajul comerţului cu amănuntul, cu reţele de distribuţie mai mari, de fabricarea şi ambalarea produselor pe linii de ambalaje de mare viteză, care exercită o presiune combinată în sensul scăderii pieţei pentru reutilizare şi reumplere.

(116)Pentru a asigura o punere în aplicare mai bună, mai promptă şi mai uniformă a obiectivelor de prevenire a generării de deşeuri şi de reciclare a deşeurilor de către statele membre şi a anticipa orice deficienţă în materie de punere în aplicare, ar trebui să fie menţinut un sistem de rapoarte de alertă timpurie pentru a detecta deficienţele şi a permite luarea de măsuri înainte de expirarea termenelor pentru îndeplinirea obiectivelor. O extindere a acestui sistem, care, în temeiul Directivei 94/62/CE, a vizat îndeplinirea obiectivelor de reciclare, ar trebui, de asemenea, să includă obiective de reducere a deşeurilor de ambalaje care trebuie atinse de statele membre până în 2030, 2035 şi 2040.

(117)Întrucât gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje reprezintă un element important al gestionării deşeurilor în general, statele membre ar trebui să dedice acestui aspect un capitol separat în planurile lor de gestionare a deşeurilor elaborate pentru executarea obligaţiei prevăzute în Directiva 2008/98/CE. Măsurile referitoare la prevenirea generării de deşeuri şi la reutilizarea acestora ar trebui să fie incluse în programele de prevenire a generării de deşeuri impuse în temeiul Directivei 2008/98/CE. Capitolele respective ar trebui să fie incluse în planurile de gestionare a deşeurilor şi în programele de prevenire a generării de deşeuri, fie ca parte a următoarei evaluări periodice a acestora, astfel cum se prevede în temeiul Directivei 2008/98/CE, fie mai devreme.

(119)Prevenirea generării de deşeuri este cea mai eficace modalitate de a îmbunătăţi utilizarea eficientă a resurselor şi de a reduce impactul deşeurilor asupra mediului. Prin urmare, este important ca operatorii economici să ia măsurile adecvate pentru a reduce generarea de deşeuri prin eliminarea ambalajelor excesive şi prin utilizarea anumitor formate de ambalaje, prin prelungirea duratei de viaţă a ambalajelor, prin reproiectarea produselor sau a strategiilor de vânzare astfel încât să nu existe ambalaje sau să se poată utiliza mai puţine ambalaje, inclusiv vânzările în vrac, şi prin trecerea de la ambalajele de unică folosinţă la ambalajele reutilizabile.

(120)Pentru a obţine o reducere ambiţioasă şi durabilă a generării globale de deşeuri de ambalaje, ar trebui să fie stabilite obiectivele de prevenire a generării de deşeuri pentru reducerea deşeurilor de ambalaje pe cap de locuitor care să fie atinse până în 2030. Îndeplinirea unui obiectiv de reducere a deşeurilor de ambalaje cu 5 % în 2030 faţă de 2018 ar trebui să implice o reducere totală absolută de aproximativ 19 % în medie în întreaga Uniune în 2030, comparativ cu scenariul de referinţă din 2030. Pentru a se asigura continuarea eforturilor de reducere după 2030, ar trebui să fie stabilit pentru 2035 un obiectiv de reducere cu 10 % faţă de 2018; se estimează că aceasta va reduce deşeurile de ambalaje cu 29 % faţă de scenariul de referinţă din 2035. De asemenea, ar trebui să fie stabilit pentru 2040 un obiectiv de reducere suplimentar de 15 % faţă de 2018; se estimează că aceasta va reduce deşeurile de ambalaje cu 37 % faţă de scenariul de referinţă din 2040. Pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obiectivelor de prevenire a generării de deşeuri de ambalaje, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a institui un factor de corecţie pentru a ţine seama de creşterea sau reducerea turismului în raport cu anul de referinţă 2018. Întrucât generarea de deşeuri de ambalaje comerciale şi industriale nu are legătură cu consumul casnic, obiectivele de prevenire a generării de deşeuri pe cap de locuitor nu se pot aplica ca atare deşeurilor de ambalaje comerciale şi industriale. Statele membre care au instituit un sistem diferit pentru gestionarea deşeurilor de ambalaje menajere, pe de o parte, şi pentru deşeurile de ambalaje industriale şi comerciale, pe de altă parte, ar trebui să poată să îşi păstreze specificitatea.

(121)Ar trebui să fie posibil ca statele membre să îndeplinească aceste obiective de prevenire a generării de deşeuri prin instrumente economice şi alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deşeurilor, inclusiv măsuri care să fie puse în aplicare prin scheme de răspundere extinsă a producătorilor, prin promovarea instituirii şi a funcţionării eficace a sistemelor de reutilizare şi prin încurajarea operatorilor economici să ofere utilizatorilor finali posibilităţi suplimentare de reumplere. Astfel de măsuri ar trebui să fie adoptate în paralel şi în plus faţă de alte măsuri prevăzute în temeiul prezentului regulament care vizează reducerea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cum ar fi cerinţele privind reducerea la minimum a ambalajelor, obiectivele de reutilizare şi obligaţiile de reumplere, pragurile de volum şi măsurile de realizare a reducerii susţinute a consumului de pungi de transport din plastic subţire. Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE şi acţionând în conformitate cu prezentul regulament, ar trebui să fie posibil ca statele membre să adopte dispoziţii care depăşesc obiectivele minime de prevenire a generării de deşeuri stabilite în prezentul regulament. Atunci când pun în aplicare astfel de măsuri, statele membre ar trebui să fie conştiente de riscul unei treceri de la materiale de ambalare mai grele la materiale de ambalare mai uşoare şi ar trebui să acorde prioritate măsurilor care reduc la minimum riscul respectiv.

(122)Pentru a pune în aplicare principiul "poluatorul plăteşte" care este prevăzut la articolul 191 alineatul (2) din TFUE, este oportun să se stabilească obligaţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje pentru producători. În acest scop, prezentul regulament se bazează pe cerinţele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în Directiva 2008/98/CE, pentru a se asigura că schema de răspundere extinsă a producătorilor acoperă integral costurile de gestionare a deşeurilor aferente ambalajelor şi pentru a facilita efectuarea unor controale adecvate de către autorităţile competente. Prezentul regulament urmăreşte să definească în mod clar un producător pentru fiecare unitate de ambalaj, fie că este vorba despre ambalajele goale, fie că este vorba despre ambalajele care conţin produse. Ca regulă generală, producătorul ar trebui să fie operatorul economic care, în calitate de fabricant, importator sau distribuitor stabilit într-un stat membru, pune la dispoziţie produse ambalate din teritoriul statului membru respectiv şi pe acelaşi teritoriu. Aceasta include orice ofertă de distribuţie, consum sau utilizare susceptibilă să ducă la o furnizare efectivă. Astfel, în cazul în care o societate cumpără un produs ambalat din alt stat membru decât cel în care este situată societatea sau dintr-o ţară terţă şi furnizează respectivul produs ambalat în statul membru în care este situată, societatea respectivă ar trebui să fie considerată a fi producătorul, întrucât este prima societate care pune la dispoziţie pe teritoriul statului membru respectiv produsul ambalat. În ceea ce priveşte platformele online, oferirea iniţială a unui produs ar trebui să fie considerată drept o punere la dispoziţie în sensul definiţiei produsului. Cu toate acestea, pentru a reduce la minimum orice sarcină administrativă inutilă pentru întreprinderile mici care se ocupă cu umplerea ambalajelor pentru transport, a ambalajelor pentru producţia primară sau a ambalajelor de servire la punctul de vânzare, sub formă de ambalaje de unică folosinţă sau sub formă de ambalaje reutilizabile, producătorul ar trebui să fie fabricantul, distribuitorul sau importatorul de astfel de ambalaje care pune pentru prima dată ambalajele la dispoziţie de pe teritoriul acelui stat membru, deoarece operatorul economic respectiv este cel mai în măsură să respecte obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor.

(123)Pe de altă parte, atunci când ambalajul sau produsul ambalat este pus la dispoziţie direct utilizatorului final prin contracte la distanţă, producătorul ar putea fi, de asemenea, stabilit într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă. În astfel de situaţii, în cazul în care producătorul este stabilit într-un alt stat membru, acesta ar trebui să numească un reprezentant autorizat în materie de răspundere extinsă a producătorilor în statul membru în care se află utilizatorul final. În cazurile în care producătorul este stabilit într-o ţară terţă, ar trebui, de asemenea, să fie posibil ca statele membre să prevadă că numirea unui reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor este obligatorie pentru a evita riscul eludării obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Pentru a asigura respectarea principiului "poluatorul plăteşte" şi în contextul respectării răspunderii extinse a producătorilor, este necesar să se asigure certitudinea cu privire la ce tip de producător este responsabil pentru deşeurile de ambalaje, în special în cazul "societăţilor de logistică". Societăţile de logistică sunt societăţi care primesc mărfuri importate din ţări terţe şi care desfăşoară activităţi de manipulare a mărfurilor importate (de exemplu, dezambalare şi reambalare în formate sau cantităţi mai mici pentru a se conforma cererilor clienţilor), înainte de a trimite mărfurile clienţilor, fie în acelaşi stat membru, fie în alt stat membru, folosind integral sau parţial ambalajele de transport originale ori nefolosindu-le deloc. În astfel de cazuri, ar trebui să fie identificat un producător pentru ambalajele de transport originale care provin dintr-o ţară terţă, rămân la societatea de logistică şi devin deşeuri în Uniune. De regulă, societatea de logistică nu va deţine proprietatea asupra mărfurilor, însă ar trebui să fie considerată producător pentru ambalajele provenite dintr-o ţară terţă şi pe care le manipulează în cadrul activităţii sale.

(124)Pe lângă costurile impuse producătorilor în temeiul prezentului regulament şi al Directivei 2008/98/CE, statele membre păstrează posibilitatea de a acoperi costurile necesare care rezultă din activităţile de curăţare, inclusiv transportul şi tratarea ulterioară a deşeurilor de ambalaje aruncate în mod necontrolat, în cadrul costului total de gestionare a deşeurilor generate de ambalaje care ar trebui să fie acoperit de răspunderea extinsă a producătorilor. Respectivele costuri nu ar trebui să depăşească costurile necesare prestării serviciilor în cauză într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor şi ar trebui să fie convenite în mod transparent şi nediscriminatoriu între actorii vizaţi.

(125)Pentru a monitoriza dacă producătorii îşi îndeplinesc obligaţiile financiare şi organizatorice de a asigura gestionarea deşeurilor provenite din ambalajele pe care le pun la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru sau dezambalează produse ambalate fără a fi utilizator final, este necesar ca un registru al producătorilor să fie instituit şi gestionat de autoritatea competentă din fiecare stat membru şi ca producătorii să aibă obligaţia să se înregistreze.

(126)Cerinţele de înregistrare a producătorilor ar trebui să fie armonizate în întreaga Uniune în cea mai mare măsură posibilă, astfel încât să se faciliteze înregistrarea, în special având în vedere că producătorii pun la dispoziţie ambalaje în diferite state membre. În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a cerinţelor de înregistrare, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili formatul pentru înscrierea în registru şi raportarea către acesta şi precizarea granularităţii datelor care urmează să fie furnizate, precum şi a tipurilor de ambalaje şi a categoriilor de materiale care urmează să facă obiectul informaţiilor transmise.

(127)În conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte", este esenţial ca producătorii, inclusiv actorii din domeniul comerţului electronic, care introduc pe piaţa Uniunii ambalaje şi produse ambalate sau dezambalează produse ambalate fără a fi utilizatori finali să îşi asume responsabilitatea pentru gestionarea ambalajelor şi produselor ambalate respective la sfârşitul ciclului de viaţă al acestora. Până la 31 decembrie 2024, trebuie instituite scheme de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în Directiva 94/62/CE, deoarece acestea reprezintă cele mai adecvate mijloace pentru a realiza acest lucru şi pot avea un impact pozitiv asupra mediului prin reducerea generării de deşeuri de ambalaje şi prin creşterea colectării şi reciclării deşeurilor de ambalaje. Există mari disparităţi în ceea ce priveşte modul în care sunt instituite schemele de răspundere extinsă a producătorilor, eficienţa acestora şi sfera de responsabilitate a producătorilor. Prin urmare, normele privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în Directiva 2008/98/CE ar trebui să se aplice în general schemelor de răspundere extinsă a producătorilor pentru producătorii care intră sub incidenţa prezentului regulament şi să fie completate de dispoziţii specifice suplimentare, în cazul în care acest lucru este necesar şi adecvat. De exemplu, pentru a facilita colectarea separată a deşeurilor de ambalaje, producătorii ar trebui să finanţeze etichetarea recipientelor pentru deşeuri. O astfel de obligaţie ar fi în conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte" şi cu cerinţele generale minime privind schemele de răspundere extinsă a producătorilor stabilite în temeiul Directivei 2008/98/CE.

(128)În ceea ce priveşte obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor, prezentul regulament este o lex specialis în raport cu Directiva 2008/98/CE. Aceasta înseamnă că dispoziţiile din prezentul regulament referitoare la răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să prevaleze asupra oricăror dispoziţii contradictorii din directiva respectivă. Acest principiu se referă, de exemplu, la cerinţele privind înregistrarea producătorilor, modularea taxelor corespunzătoare răspunderii extinse a producătorilor şi raportarea.

(130)Producătorii ar trebui să aibă posibilitatea să îndeplinească obligaţiile legate de răspunderea extinsă a producătorilor în mod colectiv, prin intermediul unor organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor şi care preiau răspunderea în numele lor. Producătorii sau organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să facă obiectul unei autorizaţii din partea statelor membre şi ar trebui să demonstreze cu documente, printre altele, că dispun de mijloace financiare pentru a acoperi costurile generate de răspunderea extinsă a producătorilor. Atunci când stabilesc normele administrative şi procedurale de autorizare a producătorilor pentru conformitate individuală şi a organizaţiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru conformitate colectivă, ar trebui să fie posibil ca statele membre să diferenţieze procesele pentru producătorii individuali de cele pentru organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, pentru a limita sarcina administrativă impusă producătorilor individuali. Statele membre pot autoriza mai multe organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, deoarece concurenţa dintre acestea poate conduce la beneficii mai mari pentru consumatori. Autoritatea competentă ar trebui să poată percepe producătorilor sau organizaţiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor şi cărora li se încredinţează îndeplinirea obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor taxe proporţionate şi bazate pe costuri pentru procedura de autorizare referitoare la îndeplinirea obligaţiilor respective.

(131)În cazurile în care taxa corespunzătoare răspunderii extinse a producătorilor percepută de o organizaţie care implementează această răspundere extinsă a producătorilor este clasificată drept venit public, de exemplu atunci când organizaţia în cauză este gestionată de stat, şi pentru a respecta normele bugetare conform cărora veniturile publice trebuie să se bazeze pe date exacte, ar trebui să fie posibil ca statul membru să solicite producătorului să transmită mai frecvent decât o dată pe an informaţiile în vederea raportării către autoritatea competentă responsabilă de registru. Întrucât organizaţiile gestionate de stat care implementează răspunderea extinsă a producătorilor nu deţin un mandat din partea producătorului reprezentat, cerinţele prevăzute în prezentul regulament referitoare la astfel de mandate nu ar trebui să se aplice.

(132)Prezentul regulament ar trebui să specifice modul în care obligaţiile privind trasabilitatea comercianţilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁹), inclusiv la articolul 30 alineatele (2) şi (3) din acesta, urmează să fie aplicate furnizorilor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu producători care oferă ambalaje consumatorilor situaţi în Uniune în ceea ce priveşte registrele de producători instituite în temeiul prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, ar trebui să se considere că orice producător, indiferent dacă este stabilit într-un stat membru sau într-o ţară terţă, care oferă ambalaje prin intermediul unor contracte la distanţă direct consumatorilor situaţi într-un stat membru se încadrează în definiţia comerciantului în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065. Pentru a preveni evitarea obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, ar trebui să se precizeze modul în care furnizorii de platforme online ar trebui să îndeplinească obligaţiile respective în ceea ce priveşte registrele producătorilor de ambalaje instituite în temeiul prezentului regulament. În acest context, în cazul în care furnizorii de platforme online care intră în domeniul de aplicare al capitolului III secţiunea 4 din Regulamentul (UE) 2022/2065 le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu producătorii, aceştia ar trebui, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2065 şi înainte de le permite producătorilor să le folosească serviciile, să obţină de la respectivii producători informaţii cu privire la respectarea de către aceştia a obligaţiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor prevăzute în prezentul regulament. Normele privind trasabilitatea comercianţilor care vând ambalaje online fac obiectul normelor de asigurare a respectării legislaţiei prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2065.

(134)Registrul producătorilor constituit în temeiul prezentului regulament urmează să fie considerat registru public în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065. Prin urmare, furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu producătorii ar trebui să depună toate eforturile pentru a evalua dacă informaţiile furnizate de producătorii în cauză sunt fiabile şi complete, în special prin utilizarea sau verificarea bazelor de date online şi a interfeţelor online oficiale şi accesibile în mod liber sau prin solicitarea comercianţilor în cauză să furnizeze documente justificative fiabile, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2065. În ceea ce priveşte datele puse la dispoziţia publicului în registrul producătorilor, "a depune toate eforturile" în înţelesul articolului 30 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2022/2065 necesită, de obicei, o verificare a informaţiilor furnizate de producător prin comparare cu datele disponibile publicului, în registrul producătorilor. În special, acest lucru se aplică în cazul în care un stat membru a instituit o interfaţă online pentru reconcilierea automată a datelor în conformitate cu prezentul regulament.

(136)Statele membre ar trebui să prevadă măsuri de punere în aplicare a răspunderii extinse a producătorilor, norme privind colectarea separată a deşeurilor de ambalaje şi norme privind etichetarea recipientelor pentru deşeuri, în cazul în care prezentul regulament nu prevede o armonizare completă a acestor măsuri şi norme. În plus, ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească cerinţe suplimentare pentru punerea în aplicare a răspunderii extinse a producătorilor, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE şi cu prezentul regulament, cu condiţia ca astfel de măsuri să nu creeze obstacole pe piaţa internă. Prezentul regulament nu stabileşte care este operatorul responsabil pentru colectarea deşeurilor de ambalaje şi nici alte dispoziţii contractuale naţionale referitoare la colectarea deşeurilor de ambalaje.

(137)Statele membre ar trebui să instituie sisteme de returnare şi colectare a deşeurilor de ambalaje, astfel încât deşeurile de ambalaje să fie direcţionate către cea mai adecvată alternativă de gestionare a deşeurilor, în concordanţă cu ierarhia deşeurilor. Sistemele ar trebui să fie deschise participării tuturor părţilor interesate, în special a operatorilor economici şi a autorităţilor publice. Sistemele ar trebui să fie instituite ţinând seama de mediu şi de sănătatea, siguranţa şi igiena consumatorilor. Sistemele de returnare şi colectare ar trebui, de asemenea, să fie accesibile şi să se aplice ambalajelor produselor importate, în temeiul unor dispoziţii nediscriminatorii.

(141)S-a demonstrat că sistemele funcţionale de garanţie-returnare asigură o rată de colectare foarte ridicată şi reciclarea de înaltă calitate, în special a sticlelor şi dozelor pentru băuturi. Pentru a sprijini îndeplinirea obiectivului de colectare separată a sticlelor din plastic de unică folosinţă pentru băuturi prevăzut în Directiva (UE) 2019/904, a spori în continuare ratele de colectare şi a obţine o reciclare calitate mai înaltă a recipientelor din metal pentru băuturi, este oportun ca statele membre să instituie sisteme de garanţie-returnare. Respectivele sisteme vor contribui la creşterea aprovizionării cu materii prime secundare de bună calitate adecvate pentru reciclarea în circuit închis şi vor reduce cantitatea de recipiente pentru băuturi aruncate în mod necontrolat.

(142)Sistemele de garanţie-returnare ar trebui să fie obligatorii pentru sticlele din plastic de unică folosinţă pentru băuturi şi pentru recipientele din metal pentru băuturi. Statele membre pot decide, de asemenea, să includă alte ambalaje destinate altor produse sau fabricate din alte materiale în aceste sisteme, în special recipientele de sticlă de unică folosinţă. Statele membre ar trebui să se asigure că sistemele de garanţie-returnare pentru formatele de ambalaje de unică folosinţă, în special pentru recipientele din sticlă de unică folosinţă pentru băuturi, sunt disponibile în mod egal pentru ambalajele reutilizabile, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic. Acestea ar trebui să aibă în vedere instituirea unor sisteme de garanţie-returnare şi pentru ambalajele reutilizabile. Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE şi acţionând în conformitate cu prezentul regulament, statelor membre ar trebui să li se permită să adopte dispoziţii care depăşesc cerinţele minime prevăzute în prezentul regulament, cum ar fi perceperea unei garanţii la punctul de vânzare în cazul consumului în spaţiile din sectorul ospitalităţii sau obligaţia ca toţi distribuitorii finali să accepte ambalajele pentru care s-a perceput garanţie, indiferent de materialele şi formatele ambalajelor pe care le distribuie sau de suprafaţa lor de vânzare.

(144)Având în vedere natura produselor şi diferenţele dintre sistemele lor de producţie şi de distribuţie, sistemele de garanţie-returnare nu ar trebui totuşi să fie obligatorii pentru ambalajele pentru vin, produse vitivinicole aromatizate şi produse similare vinului, băuturi spirtoase şi lapte şi produse lactate enumerate în partea XVI din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Cu toate acestea, statele membre pot institui sisteme de garanţie-returnare care să vizeze astfel de ambalaje pentru băuturi, precum şi alte ambalaje pentru băuturi şi alte produse.

(145)Până la 1 ianuarie 2029, toate sistemele de garanţie-returnare pentru sticlele din plastic de unică folosinţă pentru băuturi şi pentru recipientele metalice de unică folosinţă pentru băuturi ar trebui să respecte cerinţele minime generale prevăzute în prezentul regulament, cu excepţia sistemelor de garanţie-returnare instituite înainte de intrarea în vigoare a acestuia, care îndeplinesc obiectivul de colectare separată de 90 % până la 1 ianuarie 2029. Aceste cerinţe vor contribui la asigurarea unei mai mari coerenţe şi a unor rate de returnare mai ridicate în toate statele membre. Cerinţele au fost stabilite pe baza opiniilor părţilor interesate, a analizelor experţilor şi a celor mai bune practici din cadrul sistemelor existente de garanţie-returnare. Cerinţele sunt concepute astfel încât să permită inovarea, oferind, în acelaşi timp, un nivel de flexibilitate pentru a se adapta la circumstanţele locale.

(148)Ar trebui să fie posibil ca statele membre să aleagă să pună în aplicare sistemul de garanţie-returnare la nivel subnaţional, ţinând seama de diviziunile administrative naţionale relevante şi de situaţia specifică a teritoriilor de peste mări, atât timp cât acestea demonstrează performanţa economică şi de mediu a unui astfel de sistem, precum şi consecvenţa sa deplină cu rata de colectare de 90 % stabilită în prezentul regulament pentru sticlele din plastic de unică folosinţă pentru băuturi şi recipientele metalice pentru băuturi.

(149)Ca măsură specifică de prevenire a generării de deşeuri de ambalaje, statele membre ar trebui să încurajeze în mod activ soluţiile de reutilizare şi reumplere. Acestea ar trebui să sprijine instituirea unor sisteme de reutilizare şi de reumplere şi să monitorizeze funcţionarea acestora şi respectarea standardelor de igienă. Statele membre sunt încurajate să ia şi alte măsuri, cum ar fi instituirea unor sisteme de garanţie-returnare care să acopere formatele de ambalaje reutilizabile, utilizarea de stimulente economice sau stabilirea de cerinţe pentru distribuitorii finali de a pune la dispoziţie un anumit procent din alte produse decât cele care fac obiectul obiectivelor de reutilizare şi al obligaţiilor de reumplere în ambalaje reutilizabile sau prin reumplere, cu condiţia ca aceste cerinţe să nu conducă la fragmentarea pieţei unice şi la crearea de bariere în calea comerţului.

(151)Directiva 94/62/CE a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁰) de stabilire a obiectivelor privind reciclarea pentru statele membre care trebuie atinse până în 2025 şi 2030. Aceste obiective şi normele de calcul al acestora ar trebui să fie menţinute. Recunoscând că fiecare stat membru porneşte de pe o poziţie diferită în ceea ce priveşte obiectivele de reciclare şi cu toate că în prezentul regulament sunt propuse măsuri care să faciliteze îndeplinirea respectivelor obiective, ar trebui să fie totuşi posibilă amânarea termenelor pentru îndeplinirea obiectivelor de reciclare pentru 2030, în anumite condiţii. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să respingă un plan de punere în aplicare revizuit prezentat de un stat membru.

(152)Directiva 94/62/CE impune Comisiei să revizuiască obiectivele privind reciclarea ambalajelor pentru 2030 în vederea menţinerii sau, dacă este cazul, a creşterii nivelului acestora. Cu toate acestea, nu este încă oportun să se modifice obiectivele stabilite pentru 2030, deoarece dovezile arată că unele state membre încă întâmpină dificultăţi în îndeplinirea obiectivelor existente. Din motivul menţionat, ar trebui să fie instituite măsuri care să încurajeze fabricanţii să introducă pe piaţă ambalaje mai reciclabile, ajutând astfel statele membre să îndeplinească obiectivele privind reciclarea. În viitor, ar trebui să fie raportate Comisiei date mai detaliate privind fluxurile de reciclare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje. Raportarea datelor respective îi va permite Comisiei să revizuiască obiectivele, cu posibilitatea de a le menţine sau de a le creşte nivelul. Pentru a ţine seama de efectul măsurilor care vizează îmbunătăţirea reciclabilităţii ambalajelor, revizuirea nu ar trebui să aibă loc înaintea evaluării generale preconizate a prezentului regulament, şi anume la şapte ani de la intrarea sa în vigoare. În cursul acestei revizuiri, ar trebui să se acorde atenţie şi posibilităţii de a introduce obiective noi pe o bază mai detaliată decât obiectivele actuale.

(153)Calcularea obiectivelor în materie de reciclare ar trebui să se bazeze pe greutatea deşeurilor de ambalaje care intră în operaţiunea de reciclare. Statele membre ar trebui să asigure fiabilitatea şi acurateţea datelor colectate privind deşeurile de ambalaje reciclate. Ca regulă generală, măsurarea efectivă a greutăţii deşeurilor de ambalaje considerate ca reciclate ar trebui să se desfăşoare în locul unde deşeurile de ambalaje intră în operaţiunea de reciclare. Cu toate acestea, pentru a limita sarcina administrativă, ar trebui să se permită statelor membre ca, în condiţii stricte şi prin derogare de la regula generală, să stabilească greutatea deşeurilor de ambalaje reciclate pe baza măsurării materialului rezultat din orice operaţiune de sortare, care trebuie corectată luând în calcul ratele medii ale pierderilor înregistrate înainte ca deşeurile să intre în operaţiunile de reciclare. Pierderile de materiale care au loc înainte ca deşeurile să intre în operaţiunea de reciclare, de exemplu din cauza sortării sau a altor operaţiuni preliminare, nu ar trebui să fie incluse în cantităţile de deşeuri raportate ca fiind reciclate. Aceste pierderi pot fi stabilite pe baza registrelor electronice, a specificaţiilor tehnice, a normelor detaliate privind calcularea ratelor medii ale pierderilor pentru diferitele fluxuri de deşeuri sau a altor măsuri echivalente. Statele membre ar trebui să includă informaţii cu privire la măsurătorile respective în rapoartele privind verificarea calităţii care însoţesc datele pe care acestea le transmit Comisiei privind reciclarea deşeurilor. Ratele medii ale pierderilor ar trebui, de preferinţă, să fie stabilite la nivelul fiecărei instalaţii de sortare şi ar trebui să fie legate de diferite tipuri principale de deşeuri, diferite surse, precum cele provenite din gospodării sau comerciale, diferite scheme de colectare şi diferite tipuri de procese de sortare. Ratele medii ale pierderilor ar trebui să fie folosite numai în cazurile în care nu există alte date fiabile, în special în contextul transferului şi exportului de deşeuri. Pierderile în greutate ale materialelor sau ale substanţelor ca urmare a proceselor de transformare fizică sau chimică inerente operaţiunii de reciclare în care deşeurile de ambalaje sunt reprelucrate efectiv în produse, materiale sau substanţe nu ar trebui să fie scăzute din greutatea deşeurilor raportate ca reciclate.

(154)În cazul în care calculul ratei de reciclare se aplică tratării aerobe sau anaerobe a deşeurilor de ambalaje biodegradabile, cantitatea de deşeuri care intră în tratare aerobă sau anaerobă poate fi considerată drept reciclată, cu condiţia ca o astfel de tratare să genereze materiale care urmează a fi utilizate ca produse, materii sau substanţe reciclate. Deşi compostul sau produsul fermentat (digestatul) reprezintă cele mai frecvente produse rezultate în urma unei astfel de tratări, şi alte tipuri de materiale ar putea fi luate în considerare, cu condiţia să conţină cantităţi comparabile de conţinut reciclat în raport cu cantitatea de deşeuri de ambalaje biodegradabile tratate. În alte cazuri, în conformitate cu definiţia reciclării, reprelucrarea deşeurilor de ambalaje biodegradabile în materiale ce urmează să fie folosite drept combustibili sau alte mijloace de generare a energiei, care sunt eliminate sau care urmează să fie utilizate în orice operaţiune care are acelaşi scop ca valorificarea deşeurilor, alta decât reciclarea, nu ar trebui să fie luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor privind reciclarea.

(155)În cazul în care materialele din deşeurile de ambalaje încetează să mai fie deşeuri ca rezultat al unei operaţiuni pregătitoare înainte de a fi reprelucrate efectiv, acestea ar trebui să fie contabilizate ca reciclate, cu condiţia să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri. Materialele al căror statut de deşeu a încetat şi care urmează să fie utilizate drept combustibil sau alt mijloc de generare a energiei, care sunt utilizate pentru rambleiere sau care sunt eliminate, sau care urmează să fie utilizate în orice operaţiune care are acelaşi scop ca valorificarea deşeurilor, alta decât reciclarea, nu ar trebui să fie luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor privind reciclarea.

(156)Atunci când stabileşte metodologia de calculare şi verificare a procentului de conţinut reciclat, Comisia ar trebui să evalueze tehnologiile de reciclare disponibile, ţinând seama de performanţa economică şi de mediu a acestora, inclusiv calitatea rezultatelor, disponibilitatea deşeurilor, energia necesară şi emisiile de gaze cu efect de seră, precum şi alte impacturi relevante asupra mediului. Comisia ar trebui, de asemenea, să ţină seama de potenţialul unor astfel de tehnologii de a fi utilizate pentru a face afirmaţii înşelătoare legate de mediu.

(157)Afirmaţiile privind caracteristicile ambalajelor pentru care sunt prevăzute cerinţe legale în prezentul regulament, cum ar fi reciclabilitatea, nivelul conţinutului reciclat şi reutilizabilitatea, ar trebui să fie făcute numai în legătură cu proprietăţile ambalajelor care depăşesc cerinţele minime aplicabile prevăzute în prezentul regulament şi în conformitate cu metodologiile şi normele stabilite în temeiul prezentului regulament. Astfel de afirmaţii ar trebui să specifice totodată dacă se referă la unitatea de ambalaj, la o parte a unităţii de ambalaj sau la toate ambalajele introduse pe piaţă de operatorul economic.

(158)Statele membre ar trebui să aibă dreptul să ia în considerare reciclarea metalelor separate după incinerarea deşeurilor proporţional cu ponderea deşeurilor de ambalaje incinerate, cu condiţia ca metalele reciclate să îndeplinească anumite criterii de calitate prevăzute în Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1004 a Comisiei (⁴¹).

(159)În cazul exporturilor de deşeuri de ambalaje din Uniune destinate reciclării, se aplică Regulamentele (CE) nr. 1013/2006 (⁴²) şi (UE) 2024/1157 (⁴³) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.

(160)Deoarece reutilizarea înseamnă că nu sunt introduse pe piaţă ambalaje noi, ambalajele de vânzare reutilizabile care sunt introduse pe piaţă şi ambalajele din lemn care sunt reparate în vederea reutilizării ar trebui să fie luate în considerare în scopul îndeplinirii obiectivelor respective privind reciclarea ambalajelor. Statele membre ar trebui să poată utiliza această posibilitate pentru a calcula nivelul ajustat al obiectivelor de reciclare luând în considerare maximum 5 puncte procentuale din cota medie, din ultimii trei ani, a ambalajelor de vânzare reutilizabile introduse pe piaţă pentru prima dată şi reutilizate în cadrul unui sistem de reutilizare.

(161)Producătorii şi organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui să se implice activ în furnizarea de informaţii utilizatorilor finali, în special consumatorilor, cu privire la prevenirea şi gestionarea deşeurilor de ambalaje. Respectivele informaţii ar trebui să includă disponibilitatea modalităţilor de reutilizare a ambalajelor, şi anume a etichetelor afişate pe ambalaje şi a altor instrucţiuni privind eliminarea deşeurilor de ambalaje. Producătorii şi organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor ar trebui, de asemenea, să informeze consumatorii că, în cazul ambalajelor marcate drept compostabile, marcajul înseamnă că ambalajul este compostabil în condiţii controlate industrial în instalaţii de tratare a biodeşeurilor şi că acesta nu este adecvat pentru compostarea la domiciliu. Ambalajele nu ar trebui să fie aruncate în mod necontrolat. Producătorii ar trebui, de asemenea, să informeze că utilizatorii finali au un rol important în asigurarea unei gestionări optime din punct de vedere ecologic a deşeurilor de ambalaje. Ar trebui să fie utilizate tehnologii moderne ale informaţiei pentru a furniza informaţii tuturor utilizatorii finali, precum şi pentru a raporta cu privire la ambalaje. Informaţiile ar trebui să fie furnizate fie prin mijloace clasice, cum ar fi afişe în interior şi în exterior şi campanii pe platformele de comunicare socială, fie prin mijloace mai inovatoare, cum ar fi accesul electronic la site-uri web prin coduri QR aplicate pe ambalaj.

(163)Pentru fiecare an calendaristic, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informaţii privind îndeplinirea obiectivelor de reciclare. Pentru a evalua eficacitatea măsurilor care vizează reducerea consumului de pungi de transport din plastic subţire, ar trebui să fie raportate, de asemenea, date privind consumul de pungi de transport din plastic foarte subţire, de pungi de transport din plastic subţire, de pungi de transport din plastic gros şi de pungi de transport din plastic foarte gros, pentru a se putea evalua dacă consumul acestor pungi a crescut ca răspuns la măsurile de reducere care vizează pungile de transport din plastic subţire. Pentru a permite să se evalueze dacă sistemele obligatorii de garanţie-returnare care urmează să fie instituite de statele membre sunt eficace sau dacă scutirile statelor membre de la obligaţia de a institui aceste sisteme sunt justificate, este important să se obţină informaţii, prin raportarea de către statele membre, cu privire la rata de colectare separată a ambalajelor care fac obiectul obligaţiei de instituire a sistemelor de garanţie-returnare.

(164)Pentru a stabili metodologia de evaluare în funcţie de factorul "reciclat la scară largă", statele membre ar trebui, de asemenea, să raporteze anual date privind cantitatea de deşeuri de ambalaje reciclate pentru fiecare categorie de ambalaje şi cantităţile de ambalaje puse la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul statului membru sau dezambalate de un producător fără a fi utilizator final, pentru fiecare categorie de ambalaje. Comisia ar trebui să procedeze la agregarea respectivelor date şi să le publice pentru a monitoriza evoluţia anuală a deşeurilor de ambalaje reciclate la scară largă.

(166)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a obligaţiilor de raportare, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili norme pentru calculul şi verificarea datelor privind îndeplinirea obiectivelor de reciclare, a ratelor de colectare separată a ambalajelor care fac obiectul sistemului de garanţie-returnare, precum şi a datelor necesare pentru stabilirea metodologiei de evaluare în funcţie de factorul "reciclat la scară largă". Respectivul act de punere în aplicare ar trebui să includă şi metodologia pentru determinarea cantităţii de deşeuri de ambalaje generate, precum şi să stabilească formatul pentru transmiterea datelor. De asemenea, ar trebui să stabilească metodologia pentru calcularea consumului anual de pungi de transport din plastic subţire pe cap de locuitor şi formatul de transmitere a datelor respective, întrucât datele respective sunt necesare pentru a sprijini monitorizarea şi punerea în aplicare deplină a cerinţelor de fond referitoare la pungile de transport din plastic, în special pentru a asigura date defalcate şi obligatorii cu privire la diferitele categorii de pungi de transport din plastic. Respectivul act de punere în aplicare ar trebui să înlocuiască Decizia 2005/270/CE (⁴⁴) şi Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/896 (⁴⁵) ale Comisiei.

(168)Aplicarea eficace a cerinţelor de sustenabilitate este esenţială pentru a asigura o concurenţă loială şi pentru a garanta concretizarea beneficiilor şi a contribuţiei preconizate ale prezentului regulament la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă, energie şi circularitate. Prin urmare, autorităţile competente ar trebui să depună eforturi pentru a efectua anual controale privind acurateţea cel puţin a unei părţi a declaraţiilor de conformitate UE. Regulamentul (UE) 2019/1020 care stabileşte un cadru orizontal pentru supravegherea pieţei şi controlul produselor care intră pe piaţa Uniunii ar trebui să se aplice ambalajelor pentru care sunt stabilite cerinţe de sustenabilitate în temeiul prezentului regulament. Mecanismele de supraveghere a pieţei prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020 stabilesc cerinţele pentru supravegherea pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi prevăd mecanisme de salvgardare pentru verificarea conformităţii cu prezentul regulament în ceea ce priveşte introducerea pe piaţă a ambalajelor.

(169)Ambalajele ar trebui să fie introduse pe piaţă numai dacă nu prezintă un risc cunoscut pentru mediu şi sănătatea umană. Pentru a concentra eforturile de supraveghere a pieţei, un ambalaj care prezintă un risc ar trebui, în sensul prezentului regulament, să fie definit ca un ambalaj care, prin nerespectarea unei cerinţe de sustenabilitate sau deoarece un operator economic responsabil nu respectă o cerinţă de sustenabilitate, ar putea avea efecte negative asupra mediului sau a altor interese publice protejate de cerinţele relevante.

(170)Ar trebui să existe o procedură prin care părţile interesate să fie informate cu privire la măsurile preconizate în legătură cu ambalajele care prezintă un risc. De asemenea, acest sistem ar trebui să permită autorităţilor de supraveghere a pieţei din statele membre ca, în cooperare cu operatorii economici relevanţi, să acţioneze din timp cu privire la astfel de ambalaje. În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a stabili dacă măsurile naţionale luate în privinţa produselor neconforme sunt justificate. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător privind protecţia mediului sau a sănătăţii umane, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgenţă.

(171)Autorităţile de supraveghere a pieţei ar trebui să aibă dreptul de a solicita operatorilor economici să ia măsuri corective pe baza constatărilor că un ambalaj nu este conform cu cerinţele de sustenabilitate şi etichetare sau că operatorul economic a încălcat alte norme privind introducerea sau punerea la dispoziţie pe piaţă a ambalajelor. În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a cerinţei impuse operatorilor economici de a lua măsuri corective, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a decide dacă o măsură naţională este justificată.

(172)În cazul apariţiei unor motive de îngrijorare privind sănătatea umană, autoritatea de supraveghere a pieţei nu ar trebui să evalueze riscul pentru sănătatea umană sau animală reprezentat de materialul de ambalaj dacă acesta contaminează conţinutul pe care îl ambalează, ci ar trebui să avertizeze autorităţile competente să efectueze controale privind riscul respectiv, desemnate în temeiul Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁶), al Regulamentului (UE) 2017/745, al Regulamentului (UE) 2017/746, al Regulamentului (UE) 2019/6 sau al Directivei 2001/83/CE.

(⁴⁶)Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentul European şi al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislaţiei privind alimentele şi furajele, a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi produsele de protecţie a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 şi (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 şi (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului şi a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE şi 2008/120/CE ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 şi (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE şi 97/78/CE ale Consiliului şi a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

(173)Achiziţiile publice reprezintă 14 % din PIB-ul Uniunii. Pentru a contribui la obiectivele de realizare a neutralităţii climatice, de îmbunătăţire a eficienţei din punctul de vedere al consumului de energie şi al utilizării resurselor şi de tranziţie către o economie circulară care protejează sănătatea publică şi biodiversitatea, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei, pentru a solicita, după caz, autorităţilor şi entităţilor contractante, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁷) şi în Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴⁸), să îşi alinieze achiziţiile publice la cerinţele minime obligatorii specifice privind achiziţiile publice verzi, care urmează să fie stabilite în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament. Comparativ cu o abordare voluntară, cerinţele obligatorii ar trebui să maximizeze efectul de levier al cheltuielilor publice pentru a stimula cererea de ambalaje mai performante. Cerinţele ar trebui să fie transparente, obiective şi nediscriminatorii. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să se refere la specificaţii tehnice, criterii de selecţie sau condiţii de executare a contractului în cadrul cerinţelor lor privind achiziţiile publice şi nu ar trebui să fie necesar ca cerinţele respective să fie cumulative. Cu respectarea normelor generale prevăzute în TFUE şi acţionând în conformitate cu prezentul regulament, autorităţile şi entităţile contractante ar trebui să poată adopta dispoziţii care depăşesc cerinţele minime privind achiziţiile publice verzi prevăzute în prezentul regulament.

(174)Pentru a proteja funcţionarea pieţei interne şi pentru a crea condiţii de concurenţă echitabile, este necesar să se asigure că ambalajele din ţări terţe care intră pe piaţa Uniunii respectă prezentul regulament, indiferent dacă sunt importate ca ambalaje de sine stătătoare sau în asociere cu un produs ambalat. În special, este necesar să se asigure că fabricanţii au aplicat proceduri adecvate de evaluare a conformităţii în ceea ce priveşte ambalajele respective. Ar trebui să se acorde prioritate cooperării pe piaţă între autorităţile de supraveghere a pieţei şi operatorii economici. Prin urmare, deşi pot viza orice ambalaj care intră pe piaţa Uniunii, intervenţiile autorităţilor desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să se concentreze în primul rând pe ambalajele care fac obiectul măsurilor de interzicere luate de autorităţile de supraveghere a pieţei. În cazul în care iau astfel de măsuri de interzicere şi măsurile de interzicere nu se limitează la teritoriul naţional, autorităţile de supraveghere a pieţei ar trebui să comunice autorităţilor desemnate pentru controalele privind ambalajele care intră pe piaţa Uniunii detaliile necesare pentru identificarea acestor ambalaje neconforme la frontiere, inclusiv informaţii privind produsele ambalate şi operatorii economici, pentru a permite o abordare bazată pe riscuri pentru produsele care intră pe piaţa Uniunii. În astfel de cazuri, autorităţile vamale vor urmări identificarea şi oprirea acestor ambalaje la frontiere.

(175)Pentru a optimiza şi a facilita procesul de control la frontierele externe ale Uniunii, este necesar să se permită un transfer automatizat de date între sistemul de informare şi de comunicare pentru supravegherea pieţei (ICSMS) şi sistemele vamale. Ar trebui să se facă distincţia între două transferuri de date diferite, având în vedere scopurile lor respective. În primul rând, măsurile de interzicere decise de autorităţile de supraveghere a pieţei în urma identificării ambalajelor neconforme ar trebui să fie comunicate din ICSMS autorităţilor vamale pentru a fi utilizate de către autorităţile desemnate în scopul efectuării de controale la frontierele externe pentru a identifica ambalajele cărora ar trebui să li se aplice astfel de măsuri de interzicere. Pentru aceste prime transferuri de date ar trebui să fie utilizat sistemul electronic de gestionare a riscurilor în domeniul vamal prevăzut la articolul 36 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (⁴⁹), fără a aduce atingere niciunei evoluţii viitoare a mediului de gestionare a riscurilor din domeniul vamal. În al doilea rând, în cazul în care autorităţile vamale identifică ambalaje neconforme, gestionarea cazurilor va fi necesară, printre altele, pentru a transfera notificarea suspendării, concluzia autorităţilor de supraveghere a pieţei şi rezultatul acţiunilor întreprinse de autorităţile vamale. Mediul aferent ghişeului unic al UE pentru vămi sprijină acest al doilea transfer de date între ICSMS şi sistemele vamale naţionale.

(176)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a interconectării pentru comunicarea dintre autorităţile de supraveghere a pieţei şi autorităţile vamale, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru a preciza normele procedurale şi detaliile modalităţilor de punere în aplicare, inclusiv funcţionalităţile, elementele de date şi prelucrarea datelor, precum şi normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal, confidenţialitatea şi controlul pentru interconectarea respectivă.

(177)Atunci când adoptă actele delegate în temeiul articolului 290 din TFUE, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (⁵⁰). În special, pentru a asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. La elaborarea acestor acte delegate, Comisia ar trebui să ţină seama de informaţiile ştiinţifice sau de alte informaţii tehnice disponibile, inclusiv de standardele internaţionale relevante.

(178)Competenţele de executare conferite Comisiei prin prezentul regulament ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵¹).

(179)Pentru a se asigura că cerinţele privind produsele din Directiva (UE) 2019/904 pot fi monitorizate şi puse în aplicare şi că acestea fac obiectul unei supravegheri adecvate a pieţei, Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să fie modificat pentru a include Directiva (UE) 2019/904 în domeniul său de aplicare. Dispoziţiile privind cerinţele referitoare la conţinutul de plastic reciclat pentru sticlele din plastic pentru băuturi începând cu 1 ianuarie 2030 şi obligaţiile de raportare corespunzătoare ar trebui să fie eliminate din Directiva (UE) 2019/904, deoarece acest aspect este reglementat exclusiv de prezentul regulament.

(180)Prezentul regulament stabileşte norme generale aplicabile tuturor ambalajelor. Cu toate acestea, anumite produse din plastic de unică folosinţă reglementate de Directiva (UE) 2019/904, cum ar fi pungile de transport din plastic, paharele pentru băuturi, recipientele pentru alimente şi băuturi, inclusiv sticlele, sunt considerate a fi ambalaje. Directiva (UE) 2019/904 este o lex specialis în raport cu prezentul regulament. În cazul unei contradicţii între Directiva (UE) 2019/904 şi prezentul regulament, Directiva (UE) 2019/904 ar trebui să prevaleze în cadrul domeniului său de aplicare. Directiva (UE) 2019/904 impune statelor membre să ia măsuri pentru a reduce consumul anumitor produse din plastic de unică folosinţă, inclusiv restricţii de comercializare. Astfel de restricţii de comercializare ar trebui să se aplice şi să prevaleze asupra oricăror dispoziţii contradictorii din prezentul regulament. Prezentul regulament prevede o restricţie privind introducerea pe piaţă a produselor din plastic enumerate în anexa V punctul 3 la acesta, în timp ce Directiva (UE) 2019/904 permite statelor membre să ia măsurile necesare pentru a obţine o reducere a consumului de produse din plastic de unică folosinţă. Întrucât măsurile naţionale de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei (UE) 2019/904 pot fi mai puţin restrictive decât o interdicţie de introducere pe piaţă, prezentul regulament ar trebui să prevaleze asupra Directivei (UE) 2019/904 în ceea ce priveşte produsele care se încadrează în definiţia ambalajelor, pentru a stimula reducerea ambalajelor din plastic de unică folosinţă şi pentru a reduce cantitatea de ambalaje din plastic de unică folosinţă din mediul înconjurător. În consecinţă, nu ar trebui să fie posibil ca statele membre să adopte o excepţie de la interdicţia prevăzută în Directiva (UE) 2019/904 privind introducerea pe piaţă a ambalajelor fabricate din polistiren expandat. Pentru a reflecta acest lucru, Directiva (UE) 2019/904 ar trebui să fie modificată în consecinţă.

(182)Pentru a spori încrederea publicului în ambalajele introduse pe piaţă, în special în ceea ce priveşte conformitatea cu cerinţele de sustenabilitate, operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje neconforme sau care nu îşi respectă obligaţiile ar trebui să fie supuşi unor sancţiuni. Prin urmare, este necesar ca statele membre să stabilească în dreptul intern sancţiuni eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare în cazul nerespectării prezentului regulament.

(183)Articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) impune statelor membre să prevadă căile de atac necesare pentru a asigura o protecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, inclusiv instanţele statelor membre. În această privinţă, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele interesate, de exemplu persoane fizice sau juridice care au făcut o reclamaţie sau au raportat o presupusă neconformitate cu prezentul regulament a unui ambalaj, fie ca ambalaj de sine stătător sau în asociere cu un produs ambalat, au acces la justiţie în conformitate cu obligaţiile pe care statele membre şi le-au asumat în calitate de părţi la Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu încheiată la Aarhus la 25 iunie 1998 (denumită în continuare "Convenţia de la Aarhus") (⁵²).

(184)Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, evaluarea respectivă ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficienţă, eficacitate, relevanţă, coerenţă şi valoare adăugată a Uniunii şi ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament şi impactul acestuia asupra durabilităţii mediului în ceea ce priveşte ambalajele şi asupra funcţionării pieţei interne.

(185)Este necesar să se acorde operatorilor economici o perioadă suficientă pentru ca aceştia să îşi adapteze operaţiunile în vederea îndeplinirii obligaţiilor care le revin şi respectării cerinţelor prezentului regulament. În mod similar, este necesar să se acorde statelor membre o perioadă suficientă pentru ca acestea să adopte măsuri administrative cu privire la organizarea procedurilor de autorizare de către autorităţile competente, menţinând, în acelaşi timp, continuitatea pentru operatorii economici şi să înfiinţeze infrastructurile administrative necesare pentru aplicarea prezentului regulament. Prin urmare, aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie amânată până la o dată la care aceste pregătiri pot fi finalizate în mod rezonabil. Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită facilitării respectării de către microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) a obligaţiilor şi cerinţelor care le revin în temeiul prezentului regulament, inclusiv prin orientări care urmează să fie furnizate de Comisie pentru a facilita respectarea normelor de către operatorii economici, cu accent pe IMM-uri.

(187)Directiva 94/62/CE ar trebui să fie abrogată de la data aplicării prezentului regulament. Cu toate acestea, pentru a asigura o tranziţie fără probleme şi continuitatea până la adoptarea de către Comisie a unor noi norme în temeiul prezentului regulament şi pentru a asigura continuitatea aplicării sistemului de resurse proprii al Uniunii în ceea ce priveşte resursele proprii bazate pe deşeurile de ambalaje din plastic nereciclate, anumite obligaţii în temeiul directivei respective referitoare la etichetare, la obiectivele de reciclare şi la transmiterea datelor către Comisie ar trebui să rămână în vigoare pentru o anumită perioadă de timp.

(188)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume îmbunătăţirea durabilităţii mediului în ceea ce priveşte ambalajele şi asigurarea liberei circulaţii a ambalajelor pe piaţa internă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiect

(1)Prezentul regulament stabileşte cerinţe pentru întregul ciclu de viaţă al ambalajelor în ceea ce priveşte durabilitatea mediului şi etichetarea, pentru a permite introducerea pe piaţă a acestora. Acesta stabileşte totodată cerinţe privind răspunderea extinsă a producătorilor, privind prevenirea generării de deşeuri de ambalaje, cum ar fi reducerea ambalajelor inutile şi reutilizarea sau reumplerea ambalajelor, precum şi privind colectarea şi tratarea deşeurilor de ambalaje, inclusiv reciclarea acestora.

(3)Prezentul regulament contribuie la tranziţia către o economie circulară şi la realizarea neutralităţii climatice cel târziu până în 2050, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵³), prin stabilirea de măsuri în concordanţă cu ierarhia deşeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE (denumită în continuare "ierarhia deşeurilor").

Art. 2: Domeniu de aplicare

Art. 3: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

1."ambalaj" înseamnă un articol, indiferent din ce material este fabricat, care este destinat a fi utilizat de un operator economic pentru a conţine, a proteja, a manipula, a livra sau a prezenta produse unui alt operator economic sau unui utilizator final şi care poate fi diferenţiat pe formate de ambalaj pe baza funcţiei, a materialului şi a proiectării sale, inclusiv:

4."ambalaj pentru producţia primară" înseamnă un articol proiectat şi destinat a fi utilizat ca ambalaj pentru produse neprelucrate din producţia primară astfel cum este definită în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵⁴);

6."ambalaj grupat" înseamnă ambalajul conceput pentru a constitui o grupare a unui anumit număr de unităţi de vânzare la punctul de vânzare, indiferent dacă gruparea respectivă de unităţi de vânzare este vândută ca atare utilizatorului final sau dacă serveşte numai ca mijloc de facilitare a reaprovizionării rafturilor în punctul de vânzare sau de creare a unei unităţi de stocare sau de distribuţie, şi care poate fi îndepărtat de produs fără a-i afecta caracteristicile;

13."fabricant" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce fabrică un ambalaj sau un produs ambalat; cu toate acestea:

b)în cazul în care persoana fizică sau juridică ce dispune proiectarea sau fabricarea ambalajului sau a produsului ambalat sub numele sau marca proprie intră sub incidenţa definiţiei microîntreprinderii stabilite în Recomandarea 2003/361/CE, în versiunea aplicabilă la 11 februarie 2025, iar persoana fizică sau juridică ce furnizează ambalajul persoanei fizice sau juridice care dispune proiectarea sau fabricarea ambalajului sub numele sau marca proprie este situată în acelaşi stat membru, "fabricant" înseamnă persoana fizică sau juridică ce furnizează ambalajul;

14."contract la distanţă" înseamnă contract la distanţă în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵⁵);

15."producător" înseamnă orice fabricant, importator sau distribuitor care se află într-una dintre următoarele circumstanţe, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin intermediul contractelor la distanţă:

20."reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor" înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în statul membru în care producătorul pune la dispoziţie pentru prima dată un ambalaj sau produse ambalate pe teritoriul statului membru sau în care dezambalează produsele ambalate fără a fi un utilizator final, care este alt stat membru decât statul membru sau ţara terţă în care este stabilit producătorul, şi care este desemnată de producător în conformitate cu articolul 8a alineatul (5) al treilea paragraf din Directiva 2008/98/CE pentru îndeplinirea obligaţiilor care îi revin producătorului respectiv în temeiul capitolului VIII din prezentul regulament;

24."ambalaj compozit" înseamnă o unitate de ambalaj confecţionată din două sau mai multe materiale diferite care fac parte din greutatea materialului principal de ambalaj şi care nu pot fi separate manual, formând prin urmare o singură unitate integrală, cu excepţia cazului în care unul dintre materiale constituie o parte nesemnificativă a unităţii de ambalaj şi, în orice caz, nu mai mult de 5 % din masa totală a unităţii de ambalaj, excluzând etichetele, vernisurile, vopselele, cernelurile, adezivii şi lacurile; acest lucru nu aduce atingere Directivei (UE) 2019/904;

26."prevenirea generării de deşeuri de ambalaje" înseamnă măsurile luate înainte ca orice ambalaj sau material de ambalare să devină deşeuri de ambalaje şi care reduc cantitatea de deşeuri de ambalaje, astfel încât să fie necesare mai puţine sau zero ambalaje pentru a conţine, a proteja, a manipula, a livra sau a prezenta produse, inclusiv măsuri privind reutilizarea ambalajelor şi măsuri de prelungire a duratei de viaţă a ambalajelor înainte ca acestea să devină deşeuri;

39."deşeuri de ambalaje reciclate la scară largă" înseamnă deşeuri de ambalaje care sunt colectate separat, sortate şi reciclate în infrastructura instalată, utilizând procese consacrate ce şi-au dovedit eficacitatea într-un mediu operaţional, care asigură, la nivelul Uniunii, o cantitate anuală de material reciclat din fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 2 din anexa II egală sau mai mare de 30 % pentru lemn şi egală sau mai mare de 55 % pentru toate celelalte materiale; acestea includ deşeurile de ambalaje exportate din Uniune în scopul gestionării deşeurilor, care pot fi considerate ca îndeplinind cerinţele de la articolul 53 alineatul (11);

43."componentă integrată" înseamnă o componentă de ambalaj, fie că este sau nu din acelaşi material ca cel al corpului principal al unităţii de ambalaj, sau distinctă de corpul principal al unităţii de ambalaj, care face parte integrantă din unitatea de ambalaj şi din funcţionarea acesteia, care nu trebuie să fie separată de corpul principal al unităţii de ambalaj pentru ca funcţionalitatea unităţii de ambalaj să fie asigurată şi care, de regulă, este eliminată în acelaşi timp cu corpul principal al unităţii de ambalaj, deşi nu neapărat pe aceeaşi cale de eliminare;

44."componentă separată" înseamnă o componentă de ambalaj, fie că este sau nu din acelaşi material sau dintr-un material diferit de cel al corpului principal al unităţii de ambalaj, care este distinctă de corpul principal al unităţii de ambalaj, care trebuie demontată complet şi permanent de corpul principal al unităţii de ambalaj şi care este, de regulă, eliminată înainte de corpul principal al unităţii de ambalaj şi separat de acesta, inclusiv componentele de ambalaj care pot fi separate unele de altele prin simplu stres mecanic în timpul transportului sau al sortării;

49."ambalaje pentru produse sensibile la contact" înseamnă ambalaje care sunt destinate a fi utilizate pentru produsele care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 (⁵⁶), (CE) nr. 1935/2004, (CE) nr. 767/2009 (⁵⁷), (CE) nr. 1223/2009 (⁵⁸), (UE) 2017/745, (UE) 2017/746, (UE) 2019/4 (⁵⁹) sau (UE) 2019/6 al Parlamentului European şi al Consiliului ori al Directivei 2001/83/CE, 2002/46/CE (⁶⁰) sau 2008/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, sau pentru produsele definite la articolele 1 şi 2 din Decizia (UE) 2023/1809 a Comisiei (⁶¹);

50."ambalaj compostabil" înseamnă ambalaj care se biodegradează în condiţii controlate industrial sau care poate suporta descompunere biologică în astfel de condiţii, inclusiv prin digestie anaerobă, dar nu neapărat într-un mediu de compostare la domiciliu, combinate, dacă este necesar, cu tratarea fizică, având ca rezultat, în cele din urmă, conversia ambalajului în dioxid de carbon sau, în absenţa oxigenului, în metan şi săruri minerale, biomasă şi apă şi care nu împiedică sau periclitează colectarea separată şi procesul de compostare şi de digestie anaerobă;

71."contracte de achiziţii publice" înseamnă contracte de achiziţii publice în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 5 din Directiva 2014/24/UE sau astfel cum sunt menţionate în Directiva 2014/25/UE, după caz.

Art. 4: Libera circulaţie

CAPITOLUL II:CERINŢE DE SUSTENABILITATE

Art. 5: Cerinţe privind substanţele din ambalaje

(1)Ambalajele introduse pe piaţă sunt fabricate astfel încât să fie reduse la minimum prezenţa şi concentraţia substanţelor care prezintă motive de îngrijorare în calitate de constituenţi ai materialului ambalajului sau ai oricăreia dintre componentele ambalajului, inclusiv în ceea ce priveşte prezenţa acestora în emisii şi în orice rezultat al gestionării deşeurilor, cum ar fi materiile prime secundare, cenuşa sau alte materiale destinate eliminării finale, precum şi în ceea ce priveşte efectele negative asupra mediului cauzate de microplastice.

(2)Comisia monitorizează prezenţa substanţelor care prezintă motive de îngrijorare în ambalaje şi în componentele ambalajelor şi ia, după caz, măsurile ulterioare relevante.

Până la 31 decembrie 2026, Comisia, asistată de Agenţia Europeană pentru Produse Chimice, pregăteşte un raport privind prezenţa substanţelor care prezintă motive de îngrijorare în ambalaje şi în componentele ambalajelor, pentru a determina măsura în care acestea afectează în mod negativ reutilizarea şi reciclarea materialelor sau au impact asupra securităţii chimice. Raportul respectiv poate enumera substanţele care prezintă motive de îngrijorare prezente în ambalaje şi în componentele ambalajelor şi poate indica măsura în care acestea ar putea prezenta un risc inacceptabil pentru sănătatea umană şi pentru mediu.

b)pentru substanţele care prezintă motive de îngrijorare care afectează în mod negativ reutilizarea şi reciclarea materialelor din ambalajele în care sunt prezente, stabilirea de restricţii ca parte a criteriilor de proiectare în vederea reciclării în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din prezentul regulament.

(3)Statele membre pot solicita Comisiei să aibă în vedere, în temeiul articolului 6 alineatul (4) litera (a), restricţionarea utilizării substanţelor care prezintă motive de îngrijorare care ar putea afecta în mod negativ reutilizarea şi reciclarea materialelor din ambalajele în care sunt prezente, atunci când motivele sunt altele decât cele legate în principal de securitatea chimică a substanţelor respective. Statele membre însoţesc aceste solicitări de un raport care să documenteze identitatea şi utilizările substanţelor şi de o descriere a modului în care utilizarea substanţelor în ambalaje împiedică reciclarea, atunci când motivele sunt altele decât cele legate în principal de securitatea chimică. Comisia evaluează solicitarea şi prezintă rezultatele respectivei evaluări comitetului menţionat la articolul 65.

(5)De la 12 august 2026, nu se introduc pe piaţă ambalaje destinate să vină în contact cu produsele alimentare dacă conţin substanţe perfluoroalchilate şi polifluoroalchilate (PFAS) într-o concentraţie egală cu sau mai mare decât următoarele valori-limită, în măsura în care introducerea pe piaţă de ambalaje care conţin o astfel de concentraţie de PFAS nu este interzisă în temeiul unui alt act juridic al Uniunii:

c)50 ppm pentru PFAS (inclusiv PFAS polimerice); în cazul în care fluorul total depăşeşte 50 mg/kg, producătorul, importatorul sau utilizatorul din aval în sensul definiţiilor de la articolul 3 punctele 9, 11 şi, respectiv, 13 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, furnizează fabricantului sau importatorului în sensul definiţiilor de la articolul 3 alineatul (1) punctele 13 şi, respectiv, 17 din prezentul regulament, la cerere, o dovadă a cantităţii de fluor măsurat drept conţinut fie de PFAS, fie de non-PFAS, pentru ca aceştia să întocmească documentaţia tehnică astfel cum se menţionează în anexa VII la prezentul regulament.

"PFAS" înseamnă orice substanţă care conţine cel puţin un atom de carbon de metil (CF3-) sau metilen (-CF2-) complet fluorurat (fără niciun atom de H/Cl/Br/I ataşat acestuia), cu excepţia substanţelor care conţin numai următoarele elemente structurale: CF3-X sau X-CF2-X’, unde X = -OR sau -NRR’ şi X’= metil (-CH3), metilen (-CH2-), o grupă de substanţe aromatice, o grupă carbonil (-C (O)-), -OR’’, -SR’’ sau - NR’’R’"; şi unde R/R’/R’’/R’’’ este un hidrogen (-H), metil (-CH3), metilen (-CH2-), o grupă de substanţe aromatice sau o grupă carbonil (-C (O)-).

(8)Pentru a ţine seama de progresele ştiinţifice şi tehnice, Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a completa prezentul regulament în vederea stabilirii condiţiilor în care suma concentraţiilor menţionată la alineatul (4) de la prezentul articol nu se aplică materialelor reciclate sau circuitelor de produse aflate într-un lanţ închis şi controlat, precum şi în vederea stabilirii tipurilor sau formatelor de ambalaje scutite de la aplicarea cerinţelor menţionate la alineatul respectiv, pe baza categoriilor de ambalaje enumerate în tabelul 1 din anexa II la prezentul regulament. Astfel de acte delegate sunt justificate pe baza unei analize de la caz la caz, limitate în timp, prevăd cerinţe adecvate de marcare şi informare şi conţin cerinţe de raportare la intervale regulate pentru a asigura revizuirea periodică a scutirii. Actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul alineat se adoptă numai pentru a modifica derogările stabilite în Deciziile 2001/171/CE şi 2009/292/CE.

Art. 6: Ambalaje reciclabile

(2)Ambalajele sunt considerate a fi reciclabile dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

b)atunci când devin deşeuri, acestea pot fi colectate separat, în conformitate cu articolul 48 alineatele (1) şi (5), sortate în fluxuri de deşeuri specifice fără a afecta reciclabilitatea altor fluxuri de deşeuri şi pot fi reciclate la scară largă, pe baza metodologiei stabilite în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol.

(3)Fabricantul evaluează reciclabilitatea ambalajelor pe baza actelor delegate adoptate în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol şi a actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (5) de la prezentul articol. Reciclabilitatea ambalajelor se exprimă în clasele de performanţă A, B sau C în ceea ce priveşte reciclabilitatea descrise în tabelul 3 din anexa II.

(4)Până la 1 ianuarie 2028, după luarea în considerare a standardelor elaborate de organizaţiile de standardizare europene, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a completa prezentul regulament pentru a stabili:

a)criteriile de proiectare în vederea reciclării şi clasele de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea bazate pe tabelul 3 din anexa II şi pe parametrii enumeraţi în tabelul 4 din anexa II pentru categoriile de ambalaje enumerate în tabelul 1 din anexa II; criteriile de proiectare în vederea reciclării şi clasele de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea sunt elaborate pe baza materialului predominant şi:

(v)după caz, impun restricţii privind prezenţa substanţelor care prezintă motive de îngrijorare sau a grupurilor de astfel de substanţe în ambalaje sau în componentele ambalajelor, din motive care nu sunt legate în principal de securitatea chimică; astfel de restricţii pot servi, de asemenea, la reducerea riscurilor inacceptabile pentru sănătatea umană sau pentru mediu, fără a aduce atingere restricţiilor privind substanţele chimice prevăzute în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 sau, după caz, restricţiilor şi măsurilor specifice privind materialele şi articolele destinate să vină în contact cu produsele alimentare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004;

d)un cadru privind modularea contribuţiilor financiare care trebuie plătite de producători pentru a-şi îndeplini obligaţiile care le revin în materie de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se menţionează la articolul 45 alineatul (1), pe baza claselor de performanţă ale ambalajelor în ceea ce priveşte reciclabilitatea.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica tabelul 1 din anexa II în vederea adaptării acestuia la evoluţiile ştiinţifice şi tehnice din domeniul proiectării materialelor şi produselor şi din domeniul infrastructurii de colectare, sortare şi reciclare. În actele delegate respective, Comisia poate stabili criterii de proiectare în vederea reciclării pentru categorii suplimentare de ambalaje sau poate crea subcategorii în categoriile enumerate în tabelul 1 din anexa II.

(5)Până la 1 ianuarie 2030, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc:

a)metodologia pentru evaluarea în funcţie de factorul "reciclat la scară largă", pentru fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 2 din anexa II, pentru a completa tabelul 3 din anexa II prin stabilirea de praguri pentru evaluarea în funcţie de factorul "reciclat la scară largă" şi pentru a actualiza, dacă este necesar, clasele de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea în ansamblu descrise în tabelul 3 din anexa II; metodologia respectivă se bazează pe cel puţin următoarele elemente:

b)mecanismul lanţului de custodie ce asigură faptul că ambalajele sunt reciclate la scară largă.

(8)Pentru a creşte nivelul reciclabilităţii ambalajelor, la 18 luni de la data intrării în vigoare a actelor delegate adoptate în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol şi a actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (5) de la prezentul articol, contribuţiile financiare plătite de producători pentru a-şi îndeplini obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede la articolul 45, se modulează în conformitate cu clasele de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea, astfel cum sunt stabilite în detaliu în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol şi în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (5) de la prezentul articol.

(9)Conformitatea cu cerinţele stabilite la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol se demonstrează în documentaţia tehnică referitoare la ambalaj, astfel cum se prevede în anexa VII.

(10)Prin derogare de la alineatele (2) şi (3), începând cu 1 ianuarie 2030, ambalajele inovatoare care nu respectă cerinţele de la alineatul (2) pot fi puse la dispoziţie pe piaţă pentru o perioadă maximă de cinci ani de la sfârşitul anului calendaristic în care au fost introduse pe piaţă.

În cazul în care se recurge la această derogare, operatorul economic trimite o notificare autorităţii competente înainte ca ambalajul inovator să fie introdus pe piaţă şi include toate detaliile tehnice care demonstrează că ambalajul este un ambalaj inovator. Respectiva notificare include un calendar pentru îndeplinirea cerinţelor în materie de reciclare la scară largă în ceea ce priveşte colectarea şi reciclarea ambalajelor inovatoare. Informaţiile se pun la dispoziţia Comisiei şi a autorităţilor naţionale care efectuează supravegherea pieţei.

(11)Prezentul articol nu se aplică:

Art. 7: Conţinutul minim de material reciclat din ambalajele din plastic

(1)Până la 1 ianuarie 2030 sau la trei ani de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (8) de la prezentul articol, luându-se în considerare data care survine mai târziu, orice parte din plastic a ambalajelor introduse pe piaţă conţine următorul procent minim de conţinut reciclat recuperat din deşeuri de plastic postconsum, pe tip şi format de ambalaj astfel cum sunt menţionate în tabelul 1 din anexa II, calculat ca medie pe unitate de producţie şi pe an:

(2)Până la 1 ianuarie 2040, orice parte din plastic a ambalajelor introduse pe piaţă conţine următorul procent minim de conţinut reciclat recuperat din deşeuri de plastic postconsum, pe tip şi format de ambalaj astfel cum sunt menţionate în tabelul 1 din anexa II, calculat ca medie pe unitate de producţie şi pe an:

(3)În sensul prezentului articol, conţinutul reciclat se recuperează din deşeurile de plastic postconsum care:

b)după caz, au fost reciclate într-o instalaţie situată pe teritoriul Uniunii căreia i se aplică Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶²) sau au fost reciclate într-o instalaţie situată într-o ţară terţă căreia i se aplică normele privind prevenirea şi reducerea emisiilor în aer, apă şi sol asociate operaţiunilor de reciclare, iar normele respective sunt echivalente cu cele privind valorile-limită de emisie şi nivelurile de performanţă de mediu stabilite în conformitate cu Directiva 2010/75/UE, care sunt aplicabile unei instalaţii situate în Uniune care desfăşoară aceeaşi activitate; condiţia respectivă se aplică numai în cazul în care valorile-limită şi nivelurile respective ar fi aplicabile unei instalaţii situate în Uniune care desfăşoară aceeaşi activitate ca o instalaţie similară situată în ţara terţă.

(4)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică:

(8)Până la 31 decembrie 2026, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte metodologia de calcul şi de verificare a procentului de conţinut reciclat recuperat din deşeurile de plastic postconsum reciclate şi colectate în Uniune în conformitate cu condiţiile prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol, precum şi formatul documentaţiei tehnice menţionate în anexa VII. În acest scop, Comisia ia în considerare utilizarea materiilor prime secundare rezultate care sunt de o calitate suficientă, comparativ cu materialele originale, astfel încât să poată fi utilizate pentru a înlocui materiile prime primare. Metodologia de verificare poate include obligaţia de a efectua audituri efectuate de un terţ independent cu privire la fabricanţii de conţinut reciclat din Uniune şi la ambalajele din plastic introduse pe piaţă ca unitate de vânzare separată de alte produse, pentru a se asigura că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol şi în actul delegat adoptat în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol.

(9)Până la 31 decembrie 2026, pe baza evaluării menţionate la alineatul (8) al doilea paragraf, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a completa prezentul regulament cu criterii de sustenabilitate pentru tehnologiile de reciclare a materialelor plastice.

(10)Până la 31 decembrie 2026, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a metodologiei de evaluare, verificare şi certificare, inclusiv prin intermediul unui audit efectuat de un terţ, a echivalenţei normelor aplicate în cazurile în care conţinutul reciclat recuperat din deşeurile de plastic postconsum este reciclat sau colectat într-o ţară terţă. Evaluarea ia în considerare standardele de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane, inclusiv standardele prin care se asigură că reciclarea se efectuează într-un mod ecologic şi standardele privind reciclarea de înaltă calitate, cum ar fi cele privind utilizarea eficientă a resurselor, şi standardele de calitate pentru sectoarele din domeniul reciclării. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 65 alineatul (2).

(12)Până la 1 ianuarie 2028, Comisia evaluează necesitatea unor derogări de la procentele minime de conţinut reciclat prevăzute la alineatul (1) literele (b) şi (d) pentru anumite ambalaje din plastic sau necesitatea revizuirii listei de excepţii de la alineatul (4) pentru anumite ambalaje din plastic.

Pe baza evaluării menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care tehnologii de reciclare adecvate pentru reciclarea ambalajelor din plastic nu sunt autorizate în temeiul normelor relevante ale Uniunii sau nu sunt suficient de disponibile în practică, ţinând seama de toate cerinţele legate de siguranţă, în special în ceea ce priveşte ambalajele din plastic pentru produse sensibile la contact, inclusiv ambalajele alimentare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica prezentul regulament în vederea:

(13)În cazul în care lipsa disponibilităţii sau preţurile excesive ale anumitor materiale plastice reciclate fac excesiv de dificilă respectarea procentelor minime de conţinut reciclat prevăzute la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 64 pentru a modifica alineatele respective prin ajustarea procentelor minime în mod corespunzător. Atunci când analizează dacă o astfel de ajustare este justificată, Comisia examinează cererile înaintate de persoane fizice sau juridice, care trebuie să fie însoţite de informaţii şi de date relevante privind situaţia pieţei pentru deşeurile de plastic postconsum, precum şi de cele mai fiabile date disponibile privind riscurile aferente pentru sănătatea umană sau animală, pentru securitatea aprovizionării cu alimente sau pentru mediu. Comisia adoptă un astfel de act delegat numai în cazuri excepţionale în care ar exista efecte adverse severe pentru sănătatea umană sau animală, pentru securitatea aprovizionării cu alimente sau pentru mediu.

(14)Până la 12 februarie 2032, ţinând seama de stadiul actual al tehnologiei şi de experienţa practică dobândită de operatorii economici şi de statele membre, Comisia prezintă un raport care analizează punerea în aplicare a procentelor minime de conţinut reciclat stabilite pentru 2030 stabilit la alineatul (1) şi evaluează în ce măsură procentele respective conduc la soluţii de promovare a ambalajelor sustenabile care să fie eficace şi uşor de pus în aplicare, fezabilitatea realizării procentelor minime stabilite pentru 2040 pe baza experienţei acumulate în realizarea procentelor minime stabilite pentru 2030 şi a evoluţiei situaţiei, relevanţa menţinerii excepţiilor şi derogărilor prevăzute la prezentul articol, precum şi necesitatea sau pertinenţa stabilirii de noi procente minime pentru conţinutul reciclat. Raportul respectiv este însoţit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol, în special în ceea ce priveşte procentele minime de conţinut reciclat pentru 2040.

Art. 8: Materii prime de origine biologică în ambalajele de plastic

(1)Până la 12 februarie 2028, Comisia evaluează stadiul dezvoltării tehnologice şi performanţa de mediu a ambalajelor din materiale plastice de origine biologică, ţinând seama de criteriile de sustenabilitate prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶³).

(2)Pe baza evaluării menţionate la alineatul (1), Comisia prezintă, după caz, o propunere legislativă pentru:

Art. 9: Ambalaje compostabile

(1)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1), până la 12 februarie 2028, atunci când ambalajele menţionate la articolul 3 alineatul (1) punctul 1 litera (f) şi etichetele adezive aplicate pe fructe şi legume sunt introduse pe piaţă, respectivele ambalaje şi etichete adezive sunt compatibile cu standardul privind compostarea în condiţii controlate industrial în instalaţiile de tratare a biodeşeurilor şi, atunci când statele membre solicită acest lucru, cu standardele privind compostarea la domiciliu menţionate la alineatul (6) de la prezentul articol.

(2)Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1), în cazul în care statele membre permit ca deşeurile cu proprietăţi în materie de biodegradabilitate şi compostabilitate similare cu cele ale biodeşeurilor în temeiul articolului 22 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE să fie colectate împreună cu biodeşeurile şi în cazul în care sunt disponibile sisteme adecvate de colectare a deşeurilor şi infrastructuri de tratare a deşeurilor pentru a se asigura că ambalajele compostabile intră în fluxul de gestionare a biodeşeurilor, statele membre pot impune ca următoarele ambalaje să fie puse la dispoziţie pe teritoriul lor pentru prima dată numai dacă sunt compostabile:

(6)Până la 12 februarie 2026, Comisia solicită organizaţiilor europene de standardizare să pregătească sau să actualizeze standarde armonizate care să stabilească specificaţiile tehnice detaliate ale cerinţelor privind ambalajele compostabile. În acest sens, Comisia solicită să se ţină seama, în conformitate cu cele mai recente evoluţii ştiinţifice şi tehnologice, de parametri precum timpii de retenţie, temperaturile şi amestecarea, care reflectă condiţiile reale din composturile de la domiciliu şi din instalaţiile de tratare a biodeşeurilor, inclusiv procesele de digestie anaerobă. Comisia solicită ca respectivele standarde să includă verificarea faptului că ambalajele compostabile supuse descompunerii biologice sub rezerva parametrilor specificaţi au ca rezultat, în cele din urmă, transformarea în dioxid de carbon sau, în absenţa oxigenului, în metan şi săruri minerale, biomasă şi apă.

Art. 10: Reducerea la minimum a ambalajelor

(2)Fabricantul sau importatorul se asigură că ambalajele care nu sunt conforme cu criteriile de performanţă prevăzute în anexa IV la prezentul regulament şi ambalajele cu caracteristici menite doar să facă volumul produsului să pară mai mare, inclusiv pereţi dubli, funduri false şi straturile inutile, sunt introduse pe piaţă numai dacă:

a)proiectarea ambalajului este protejată de un desen sau model industrial comunitar în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului (⁶⁴) sau de drepturi asupra desenelor sau modelelor industriale care intră sub incidenţa Directivei 98/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶⁵), inclusiv acorduri internaţionale în vigoare în unul dintre statele membre, ori forma ambalajului este o marcă ce intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶⁶) sau a Directivei (UE) 2015/2436 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶⁷), inclusiv mărcile înregistrate în temeiul unor acorduri internaţionale în vigoare în unul dintre statele membre, iar drepturile asupra desenelor sau modelelor industriale şi mărcile sunt protejate înainte de 11 februarie 2025 şi aplicarea cerinţelor prevăzute la prezentul articol ar afecta proiectarea ambalajelor într-un mod care ar modifica noutatea sau caracterul individual al acestora sau ar afecta marca în aşa fel încât marca nu ar mai putea distinge produsul pe care îl desemnează de produsele altor întreprinderi; sau

(3)Până la 12 februarie 2027, Comisia solicită organizaţiilor europene de standardizare să pregătească sau să actualizeze, după caz, standarde armonizate care să stabilească metodologia pentru calcularea şi măsurarea conformităţii cu cerinţele de reducere la minimum a ambalajelor în temeiul prezentului regulament. Pentru cele mai comune tipuri şi formate de ambalaje, astfel de standarde ar trebui să specifice limite pentru greutatea maximă adecvată şi volumul maxim adecvat şi, dacă este cazul, grosimea peretelui şi spaţiul gol maxim.

(4)Conformitatea cu cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol se demonstrează în documentaţia tehnică menţionată în anexa VII, care conţine următoarele elemente:

Art. 11: Ambalaje reutilizabile

(1)Ambalajele introduse pe piaţă începând cu 11 februarie 2025 sunt considerate reutilizabile dacă îndeplinesc toate cerinţele următoare:

CAPITOLUL III:CERINŢE DE ETICHETARE, DE MARCARE ŞI DE INFORMARE

Art. 12: Etichetarea ambalajelor

(1)Începând cu 12 august 2028 sau 24 de luni de la data intrării în vigoare a actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (6) sau (7) de la prezentul articol, luându-se în considerare data care survine mai târziu, ambalajele introduse pe piaţă sunt marcate cu o etichetă armonizată care conţine informaţii privind materialele componente ale acestora, pentru a facilita sortarea de către consumatori. Eticheta se bazează pe pictograme şi este uşor de înţeles, inclusiv de persoanele cu handicap. Pentru ambalajele menţionate la articolul 9 alineatul (1) şi, după caz, ambalajele menţionate la articolul 9 alineatul (2), eticheta indică faptul că materialul este compostabil, că nu se pretează compostării la domiciliu şi că ambalajul compostabil nu se aruncă în natură. Cu excepţia ambalajelor pentru comerţ electronic, această obligaţie nu se aplică ambalajelor pentru transport sau ambalajelor care fac obiectul unui sistem de garanţie-returnare.

Ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanţie-returnare astfel cum se menţionează la articolul 50 alineatul (1) sunt marcate cu o etichetă clară şi lipsită de ambiguitate. Pe lângă eticheta naţională, ambalajul poate fi marcat cu o etichetă armonizată cu coduri de culoare stabilită în actul de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul alineatului (6) de la prezentul articol. Statele membre pot solicita ca ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanţie-returnare să fie marcate cu eticheta armonizată cu coduri de culoare, cu condiţia ca acest lucru să nu conducă la denaturări ale pieţei interne sau la bariere în calea comerţului pentru produsele din alte state membre.

(2)Ambalajele reutilizabile introduse pe piaţă începând cu 12 februarie 2029 sau cu 30 de luni de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (6), luându-se în considerare data care survine mai târziu, sunt marcate cu o etichetă care informează utilizatorii că ambalajul este reutilizabil. Informaţii suplimentare privind reutilizabilitatea, inclusiv disponibilitatea unui sistem local, naţional sau la nivelul Uniunii de reutilizare şi informaţii privind punctele de colectare, se pun la dispoziţie prin intermediul unui cod QR sau al unui alt tip de suport de date standardizat, deschis şi digital, care facilitează urmărirea ambalajelor şi calcularea traseelor şi a rotaţiilor sau, dacă respectiva calculare nu este fezabilă, o estimare medie. În plus, ambalajele de vânzare reutilizabile sunt clar identificate şi se disting de ambalajele de unică folosinţă în punctul de vânzare.

(4)În cazul în care ambalajele cărora li se aplică articolul 7 sunt introduse pe piaţă începând cu 12 august 2028 sau la 24 de luni de la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (6) de la prezentul articol, luându-se în considerare data care survine mai târziu, şi acestea sunt marcate cu o etichetă care conţine informaţii privind ponderea conţinutului reciclat, eticheta respectivă şi, după caz, codul QR sau alt tip de suport de date standardizat, deschis şi digital respectă specificaţiile prevăzute în actul de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul alineatului (6) de la prezentul articol şi se bazează pe metodologia stabilită în temeiul articolului 7 alineatul (8). În cazul în care ambalajul este marcat cu o etichetă care conţine informaţii privind ponderea conţinutului de materiale plastice de origine biologică, eticheta respectivă respectă specificaţiile prevăzute în actul de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul alineatului (6) de la prezentul articol.

(5)Etichetele menţionate la alineatele (1), (2) şi (4) şi codul QR sau alt tip de suport de date standardizat, deschis şi digital menţionat la alineatul (2) se aplică, se imprimă sau se gravează în mod vizibil, lizibil şi solid pe ambalaj, în aşa fel încât acestea să nu poată fi şterse uşor. Informaţiile prezente pe etichete sunt puse şi la dispoziţia utilizatorilor finali înainte ca aceştia să achiziţioneze produsul prin intermediul unei tranzacţii online. În cazul în care aplicarea, imprimarea sau gravarea nu este posibilă sau nu se justifică, dată fiind natura şi dimensiunea ambalajului, eticheta, codul QR sau alt suport de date standardizat, deschis şi digital se aplică pe ambalajul grupat. În cazul în care nici acest lucru nu este posibil sau nu se justifică dată fiind natura şi dimensiunea ambalajului sau în cazul în care este pertinent să se asigure accesul nediscriminatoriu la informaţii pentru grupurile vulnerabile, îndeosebi persoanele cu deficienţe de vedere, informaţiile se pun la dispoziţie printr-un cod unic care poate fi citit electronic sau pe un alt tip de suport de date.

a)datele cu caracter personal adecvate şi relevante se colectează numai în scopul limitat de a oferi utilizatorului acces la informaţiile relevante privind conformitatea menţionate la alineatele (1), (2) şi (4) de la prezentul articol, cu respectarea articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶⁸);

(6)Până la 12 august 2026, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili o etichetă şi specificaţii armonizate pentru cerinţele şi formatele de etichetare, inclusiv în cazul în care acestea sunt furnizate prin mijloace digitale, în ceea ce priveşte ambalajele menţionate la alineatele (1), (2) şi (4) de la prezentul articol. La elaborarea respectivelor acte de punere în aplicare, Comisia ţine seama de particularităţile ambalajelor compozite. La elaborarea etichetei armonizate pentru ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanţie-returnare menţionate la articolul 50 alineatul (2), Comisia ia în considerare orice diferenţă de valoare care există la nivelul garanţiei percepute de statele membre. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 65 alineatul (2).

(7)Până la 12 august 2026, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili metodologia de identificare a materialelor componente ale ambalajelor menţionate la alineatul (1) prin intermediul tehnologiilor de marcare digitală, standardizate şi deschise, inclusiv pentru ambalajele compozite şi pentru componentele integrate sau separate ale ambalajelor.

(8)Fără a aduce atingere cerinţelor privind alte etichete UE armonizate, operatorii economici nu furnizează şi nu afişează etichete, mărci, simboluri sau inscripţii care sunt susceptibile să inducă în eroare utilizatorii finali sau să creeze confuzie pentru consumatori sau alţi utilizatori finali în ceea ce priveşte cerinţele de sustenabilitate pentru ambalaje, alte caracteristici ale ambalajelor sau opţiuni de gestionare a deşeurilor de ambalaje pentru care prezentul regulament a prevăzut etichetarea armonizată. Comisia adoptă, după caz, orientări pentru a clarifica aspectele care sunt susceptibile a induce în eroare sau a crea confuzie în rândul consumatorilor sau altor utilizatori finali.

(9)Până la 12 februarie 2027, ambalajele incluse într-o schemă de răspundere extinsă a producătorilor pot fi identificate pe întreg teritoriul statelor membre în care se aplică schema sau sistemul respectiv. Astfel de identificare se realizează numai prin intermediul unui simbol corespunzător în interiorul unui cod QR sau al unei alte tehnologii de marcare digitală, standardizată şi deschisă, pentru a indica faptul că producătorul îşi îndeplineşte obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Simbolul respectiv este clar şi lipsit de ambiguitate şi nu induce în eroare consumatorii sau alţi utilizatori finali cu privire la reciclabilitatea sau reutilizabilitatea ambalajului.

(10)Ambalajele care fac obiectul unui sistem de garanţie-returnare, altul decât cel menţionat la articolul 50 alineatul (1), pot fi, în temeiul dreptului intern, identificate prin intermediul unui simbol corespunzător pe întreg teritoriul pe care se aplică schema sau sistemul respectiv. Simbolul respectiv este clar şi lipsit de ambiguitate şi nu induce în eroare consumatorii sau alţi utilizatori finali cu privire la reciclabilitatea sau reutilizabilitatea ambalajului în statele membre în care se returnează. Statele membre nu interzic aplicarea etichetelor legate de sisteme de garanţie-returnare instituite în alte state membre.

(11)Prezentul articol nu se aplică ambalajelor directe/imediate/primare şi ambalajelor exterioare/secundare, astfel cum sunt definite în Regulamentele (UE) 2017/745, (UE) 2017/746 şi (UE) 2019/6 şi în Directiva 2001/83/CE, dacă nu există spaţiu pe ambalaj din cauza altor cerinţe de etichetare, astfel cum sunt definite în respectivele acte legislative ale Uniunii, sau în cazul în care etichetarea ambalajului ar putea pune în pericol utilizarea în condiţii de siguranţă a medicamentelor de uz uman sau a produselor medicinale veterinare.

Art. 13: Etichetarea recipientelor pentru deşeuri în vederea colectării deşeurilor de ambalaje

(1)Până la 12 august 2028 sau după 30 de luni de la adoptarea actelor de punere în aplicare menţionate la alineatul (2), luându-se în considerare data care survine mai târziu, statele membre se asigură că etichetele armonizate care permit colectarea separată a fiecărei fracţiuni specifice de material a deşeurilor de ambalaje care urmează să fie eliminate în recipiente separate sunt aplicate, imprimate sau gravate în mod vizibil, lizibil şi indelebil pe toate recipientele pentru colectarea deşeurilor de ambalaje. Un recipient pentru deşeurile de ambalaje poate purta mai multe etichete. Această obligaţie nu se aplică recipientelor care fac obiectul sistemelor de garanţie-returnare.

(2)Până la 12 august 2026, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili etichete şi specificaţii armonizate pentru cerinţele de etichetare şi formatele pentru etichetarea recipientelor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol. La elaborarea respectivelor acte de punere în aplicare, Comisia ţine seama de particularităţile sistemelor de colectare instituite în statele membre, precum şi de particularităţile ambalajelor compozite. Etichetarea recipientelor corespunde etichetării pentru ambalaje, astfel cum este menţionată la articolul 12 alineatul (6), cu excepţia etichetării pentru ambalajele care fac obiectul sistemelor de garanţie-returnare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 65 alineatul (2).

Art. 14: Afirmaţii legate de mediu

CAPITOLUL IV:OBLIGAŢII GENERALE

Art. 15: Obligaţiile fabricanţilor

(2)Înainte de a introduce ambalaje pe piaţă, fabricanţii efectuează procedura de evaluare a conformităţii menţionată la articolul 38 sau dispun efectuarea acesteia în numele lor şi întocmesc documentaţia tehnică menţionată în anexa VII.

(4)Fabricanţii se asigură că dispun de proceduri astfel încât producţia de ambalaje de serie să rămână conformă cu prezentul regulament. Fabricanţii iau în considerare în mod corespunzător modificările în proiectarea sau caracteristicile ambalajului, precum şi modificările standardelor armonizate, ale specificaţiilor tehnice comune sau ale altor specificaţii tehnice în raport cu care se declară conformitatea sau prin aplicarea cărora se verifică conformitatea. În cazul în care fabricanţii constată că ar putea fi afectată conformitatea ambalajului, aceştia efectuează o reevaluare în conformitate cu procedura de evaluare a conformităţii menţionată în articolul 38 sau dispun efectuarea acesteia în numele lor.

(6)Fabricanţii indică pe ambalaj sau pe un cod QR sau pe un alt suport de date numele lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, precum şi adresa poştală la care pot fi contactaţi şi, dacă este cazul, mijloacele electronice de comunicare prin intermediul cărora pot fi contactaţi. În cazul în care acest lucru nu este posibil, informaţiile solicitate sunt furnizate în cadrul informaţiilor furnizate prin intermediul codului QR sau al unui alt tip de suport de date standardizat, deschis şi digital menţionat la articolul 12 alineatul (1), (2), (4) sau (5) sau într-un document care însoţeşte produsul ambalat. Adresa poştală indică un singur punct de contact pentru fabricant.

(8)Fabricanţii care consideră sau au motive să creadă că ambalajele pe care le-au introdus pe piaţă de la data intrării în vigoare a prezentului regulament nu sunt conforme cu una sau mai multe dintre cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 sau stabilite în temeiul acestora iau de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce în conformitate ambalajele respective, pentru a le retrage sau a le rechema, după caz. Fabricanţii informează imediat autoritatea de supraveghere a pieţei din statul membru în care au pus la dispoziţie ambalajele cu privire la neconformitatea suspectată şi la măsura corectivă luată.

(10)În urma unei cereri motivate din partea unei autorităţi naţionale, fabricanţii furnizează toate informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea ambalajelor cu cerinţele prevăzute la articolele 5-12 sau stabilite în temeiul acestora, inclusiv documentaţia tehnică, în una sau mai multe limbi care să fie uşor de înţeles de către autoritatea respectivă. Informaţiile şi documentaţia respective sunt furnizate în format electronic şi, la cerere, pe suport de hârtie. Documentele relevante sunt puse la dispoziţie în termen de 10 zile de la primirea unei solicitări din partea autorităţii naţionale. Fabricanţii cooperează cu autoritatea naţională cu privire la orice acţiune întreprinsă pentru remedierea oricărui caz de neconformitate cu cerinţele prevăzute la articolele 5-12 sau stabilite în temeiul acestora.

(12)În cazul în care persoana fizică sau juridică care dispune proiectarea sau fabricarea ambalajelor sub numele sau marca proprie intră sub incidenţa definiţiei microîntreprinderii prevăzute în Recomandarea 2003/361/CE în versiunea aplicabilă la 11 februarie 2025, iar persoana fizică sau juridică care furnizează ambalajele persoanei fizice sau juridice care dispune proiectarea sau fabricarea ambalajelor sub numele sau marca proprie este situată în Uniune, persoana fizică sau juridică care furnizează ambalajele este considerată fabricant în sensul prezentului articol.

Art. 16: Obligaţiile de informare ale furnizorilor de ambalaje sau de materiale de ambalare

(1)Furnizorii pun la dispoziţia fabricantului toate informaţiile şi documentaţia necesare pentru ca fabricantul să demonstreze conformitatea ambalajului şi a materialelor de ambalare cu prezentul regulament, inclusiv documentaţia tehnică menţionată în anexa VII şi impusă de articolele 5-11 sau în temeiul acestora, în una sau mai multe limbi care să fie uşor de înţeles de către fabricant. Informaţiile şi documentaţia sunt furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic.

Art. 17: Reprezentanţii autorizaţi

(2)Reprezentantul autorizat îndeplineşte sarcinile prevăzute în mandatul primit de la fabricant. Mandatul permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puţin următoarele:

Art. 18: Obligaţiile importatorilor

(2)Înainte de a introduce ambalajele pe piaţă, importatorii se asigură că:

(3)Importatorii indică pe ambalaj numele lor şi denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor înregistrată, precum şi adresa poştală unde pot fi contactaţi şi, dacă este cazul, mijloacele electronice de comunicare prin care pot fi contactaţi. În cazul în care nu este posibil să se indice informaţiile respective pe ambalaj, acestea sunt furnizate prin intermediul suportului de date standardizat, deschis şi digital astfel cum se menţionează la articolul 12 sau într-un document care însoţeşte produsul ambalat.

(6)Importatorii care consideră sau au motive să creadă că ambalajele pe care le-au introdus pe piaţă nu sunt conforme cu cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 sau stabilite în temeiul acestora iau de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce respectivele ambalaje în conformitate, pentru a le retrage sau a le rechema, după caz. Importatorii informează imediat autorităţile de supraveghere a pieţei din statele membre în care au pus la dispoziţie ambalajele cu privire la neconformitatea suspectată şi la măsurile corective luate.

(7)Importatorii păstrează o copie a declaraţiei de conformitate UE la dispoziţia autorităţilor de supraveghere a pieţei şi se asigură că documentaţia tehnică menţionată în anexa VII şi impusă de articolele 5-11 sau în temeiul acestora poate fi pusă la dispoziţia respectivelor autorităţi, la cerere, după cum urmează:

(8)În urma unei cereri motivate din partea unei autorităţi naţionale, importatorii furnizează autorităţii respective toate informaţiile şi documentaţia necesare pentru a demonstra conformitatea ambalajelor, inclusiv documentaţia tehnică, cu cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 sau stabilite în temeiul acestora, în una sau mai multe limbi care să fie uşor de înţeles de către autoritatea respectivă. Informaţiile şi documentaţia respective sunt furnizate în format electronic şi, la cerere, pe suport de hârtie. Documentele relevante sunt puse la dispoziţie în termen de 10 zile de la primirea unei solicitări din partea autorităţii naţionale.

Art. 19: Obligaţiile distribuitorilor

(2)Înainte de punerea la dispoziţie a ambalajelor pe piaţă, distribuitorii verifică dacă:

(3)În cazul în care, înainte de a pune la dispoziţie ambalajele pe piaţă, un distribuitor consideră sau are motive să creadă că ambalajele nu sunt în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolele 5-12 sau stabilite în temeiul acestora ori că fabricantul ori importatorul nu respectă cerinţele stabilite la articolul 15 alineatele (5) şi (6) şi respectiv, la articolul 18 alineatul (3), distribuitorul nu pune la dispoziţie ambalajele pe piaţă înainte ca acestea să fie aduse în conformitate sau înainte ca fabricantul sau importatorul să asigure conformitatea cu cerinţele respective.

(5)Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că ambalajele pe care le-au pus la dispoziţie pe piaţă cu produsele ambalate nu sunt conforme cu cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 sau stabilite în temeiul acestora se asigură că sunt luate măsurile corective necesare pentru a aduce respectivele ambalaje în conformitate, pentru a le retrage sau a le rechema, după caz.

(6)În urma unei cereri motivate din partea unei autorităţi naţionale, distribuitorii furnizează autorităţii respective toate informaţiile şi documentaţia la care au acces şi care sunt relevante pentru a demonstra conformitatea unui ambalaj cu cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 sau stabilite în temeiul acestora, în una sau mai multe limbi care să fie uşor de înţeles de către autoritatea respectivă. Informaţiile şi documentaţia respective sunt furnizate în format electronic şi, la cerere, pe suport de hârtie.

Art. 21: Cazuri în care obligaţiile fabricanţilor se aplică importatorilor şi distribuitorilor

Art. 22: Identificarea operatorilor economici

Art. 23: Obligaţiile de informare ale operatorilor de gestionare a deşeurilor de ambalaje

Operatorii de gestionare a deşeurilor de ambalaje furnizează anual producătorilor, în cazul îndeplinirii individuale a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, sau organizaţiei care implementează răspunderea extinsă a producătorilor şi căreia i se încredinţează executarea obligaţiilor respective, în cazul îndeplinirii colective a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, toate informaţiile necesare pentru respectarea obligaţiilor de informare stabilite la articolul 44 alineatul (10).

În conformitate cu dreptul intern, statele membre pot prevedea că, atunci când autorităţile publice sunt responsabile de organizarea gestionării deşeurilor de ambalaje, operatorii de gestionare a deşeurilor de ambalaje furnizează anual autorităţilor publice respective toate informaţiile necesare pentru respectarea obligaţiilor de informare stabilite la articolul 44 alineatul (10) sau le pun la dispoziţie alte mijloace pentru a completa registrul sau registrele electronice, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE.

CAPITOLUL V:OBLIGAŢIILE OPERATORILOR ECONOMICI DE A REDUCE AMBALAJELE ŞI DEŞEURILE DE AMBALAJE

Art. 24: Obligaţia legată de ambalajele excesive

(2)Până la 12 februarie 2028, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili metodologia de calculare a proporţiei de spaţiu gol menţionate la alineatul (1). Metodologia respectivă ia în considerare caracteristicile speciale ale ambalajelor care trebuie plasate într-un spaţiu gol care să fie suficient de mare pentru a respecta cerinţele legale aplicabile sau pentru a proteja produsul, cum ar fi mai ales produsele ambalate cu forme neregulate, ambalajele care conţin mai multe produse sau mai multe ambalaje de vânzare, ambalajele care conţin produse lichide, produsele ambalate al căror conţinut poate fi uşor deteriorat şi produsele ambalate care pot fi deteriorate de produse mai mari din cauza dimensiunilor lor mici, precum şi spaţiul minim de pe ambalajele pentru transport pentru aplicarea etichetelor de expediere.

(3)În scopul calculării proporţiei menţionate la alineatul (1):

(4)Până la 12 februarie 2028, operatorii economici care umplu ambalajul de vânzare se asigură că spaţiul gol este redus la minimul necesar pentru a asigura funcţionalitatea ambalajului, inclusiv protecţia produsului. Proporţia spaţiului gol pentru ambalajele de vânzare înseamnă diferenţa dintre volumul intern total al ambalajului de vânzare şi volumul produsului ambalat.

Art. 25: Restricţii privind utilizarea anumitor formate de ambalaje

(4)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre pot permite microîntreprinderilor, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE în versiunea aplicabilă la 11 februarie 2025, să introducă pe piaţă ambalaje în formatele şi pentru utilizările enumerate la punctul 3 din anexa V la prezentul regulament în cazul în care s-a demonstrat că nu este fezabil din punct de vedere tehnic să nu se utilizeze astfel de ambalaje sau să se obţină acces la infrastructura necesară pentru funcţionarea unui sistem de reutilizare.

(5)Până la 12 februarie 2032, Comisia evaluează impactul pozitiv asupra mediului al restricţiilor şi al derogărilor şi al scutirilor de la aceste restricţii şi ia în considerare disponibilitatea unor soluţii alternative de ambalare care să îndeplinească cerinţele de siguranţă şi igienă aplicabile ambalajelor pentru produse sensibile la contact. Pe baza respectivei evaluări, Comisia revizuieşte prezentul articol şi anexa V pentru a le adapta la progresele tehnice şi ştiinţifice, în vederea reducerii deşeurilor de ambalaje. Pe baza respectivei revizuiri, Comisia evaluează oportunitatea instituirii de noi restricţii privind utilizarea unor formate specifice de ambalaje şi relevanţa menţinerii derogărilor şi scutirilor prevăzute la prezentul articol şi, după caz, prezintă o propunere legislativă.

Art. 26: Obligaţii privind ambalajele reutilizabile

(1)Operatorii economici care pun la dispoziţie pentru prima dată ambalaje reutilizabile pe teritoriul unui stat membru se asigură că în statul membru respectiv există un sistem de reutilizare a acestor ambalaje, care să includă un stimulent pentru a se asigura colectarea ambalajelor respective şi care să îndeplinească cerinţele prevăzute în anexa VI. Se consideră că respectivii operatori economici respectă prezentul alineat atunci când folosesc sistemele de reutilizare existente care funcţionează deja în statele membre.

Art. 27: Obligaţiile legate de sistemele de reutilizare

Art. 28: Obligaţiile legate de reumplere

(1)Operatorii economici care oferă posibilitatea de a achiziţiona produse prin reumplere informează utilizatorii finali cu privire la următoarele (denumite în continuare "norme în materie de reumplere"):

(4)Operatorii economici pot refuza să reumple un recipient furnizat de utilizatorul final, în cazul în care utilizatorul final nu respectă normele în materie de reumplere comunicate de operatorul economic în conformitate cu alineatul (1), în special dacă operatorul economic consideră recipientul neigienic sau nepotrivit pentru vânzarea mâncării sau a băuturii. Operatorii economici sunt exoneraţi de răspundere pentru problemele de igienă sau siguranţă alimentară care pot apărea ca urmare a utilizării recipientelor furnizate de utilizatorii finali.

Art. 29: Obiective privind reutilizarea

(1)Începând cu 1 ianuarie 2030, operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare utilizate pentru transportul produselor, inclusiv pentru produsele distribuite prin intermediul comerţului electronic, pe teritoriul Uniunii, sub formă de paleţi, cutii din plastic pliabile, cutii, tăviţe, lăzi din plastic, recipiente intermediare pentru materiale în vrac, găleţi, bidoane şi canistre de orice dimensiune şi din orice material, inclusiv în formate flexibile sau învelitori ori curele pentru paleţi pentru stabilizarea şi protejarea produselor aşezate pe paleţi în timpul transportului, se asigură că cel puţin 40 % din ambalajele de acest tip în total sunt ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.

(2)De la 1 ianuarie 2030, prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, operatorii economici care utilizează ambalaje pentru transport sau ambalaje de vânzare utilizate pentru transportul produselor, în formatele enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol, pe teritoriul Uniunii între diferitele sedii în care operatorul îşi desfăşoară activitatea sau între oricare dintre sediile în care operatorul îşi desfăşoară activitatea şi sediile oricărei alte întreprinderi afiliate sau întreprinderi partenere, astfel cum sunt definite la articolul 3 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE în versiunea aplicabilă la 11 februarie 2025, se asigură că ambalajele de acest tip sunt reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.

(4)Obligaţiile prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică ambalajelor pentru transport sau ambalajelor de vânzare:

c)într-un format flexibil, care este utilizat pentru transport şi care intră în contact direct cu produsele alimentare şi hrana pentru animale în sensul definiţiilor de la articolul 2 şi la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 sau cu ingredientele alimentare în sensul definiţiei de la articolul 2 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶⁹);

(⁶⁹)Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).

(5)Începând cu 1 ianuarie 2030, operatorii economici care utilizează ambalaje grupate sub formă de cutii, cu excepţia celor din carton, în afara ambalajelor de vânzare pentru a grupa un anumit număr de produse pentru a crea o unitate de stocare sau de distribuţie se asigură că cel puţin 10 % din ambalajele de acest tip sunt ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.

(6)Începând cu 1 ianuarie 2030, distribuitorii finali care pun la dispoziţia consumatorilor, pe teritoriul unui stat membru, băuturi alcoolice şi nealcoolice în ambalaje de vânzare se asigură că cel puţin 10 % dintre aceste produse sunt puse la dispoziţie în ambalaje reutilizabile în cadrul unui sistem de reutilizare.

(7)Obiectivele stabilite la alineatul (6) nu se aplică:

a)băuturilor foarte perisabile în înţelesul articolului 24 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 şi laptelui şi produselor lactate enumerate în anexa I partea XVI la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 şi produselor analoge lactatelor din această categorie, care se încadrează la codurile 2202 99 11 şi 2202 99 15 din Nomenclatura combinată (NC) din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (⁷⁰);

(9)Distribuitorii finali, astfel cum sunt menţionaţi la alineatul (6), reprimesc gratuit toate ambalajele reutilizabile de acelaşi tip şi având aceeaşi formă şi aceleaşi dimensiuni ca ambalajele puse la dispoziţie pe piaţă de către aceştia, în cadrul sistemului specific de reutilizare la punctul de vânzare, asigurând recuperarea şi returnarea unor astfel de ambalaje de-a lungul întregului lanţ de distribuţie. Distribuitorii finali se asigură că utilizatorii finali au posibilitatea de a returna ambalajele în locul în care are loc predarea efectivă a unor astfel de ambalaje sau în proximitatea sa imediată. Distribuitorul final rambursează integral garanţiile aferente sau notifică returnarea ambalajelor în conformitate cu normele de guvernanţă ale sistemului specific de reutilizare, astfel încât eventualele garanţii aferente să fie rambursate, după caz.

(10)Dacă, în cursul unui an calendaristic, un distribuitor final are o suprafaţă de vânzare de cel mult 100 m², respectivul distribuitor final este scutit de obligaţia de a îndeplini obiectivele stabilite la alineatul (6) în anul calendaristic respectiv. Pe baza condiţiilor speciale ale distribuţiei finale şi ale anumitor industrii prelucrătoare, chiar şi de la nivel naţional, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64, pentru a modifica pragul suprafeţei de vânzare.

(11)Statele membre pot scuti distribuitorii finali de obligaţia de a îndeplini obiectivele stabilite la alineatul (6) în cazul în care suprafaţa lor de vânzare este situată pe o insulă cu o populaţie mai mică de 2 000 de locuitori.

În cazul în care un distribuitor final care beneficiază de o scutire în temeiul primului sau celui de al doilea paragraf vinde produsele menţionate la alineatul (6) în ambalaje reutilizabile, acesta asigură reprimirea ambalajelor respective în conformitate cu alineatul (9). Dacă distribuitorul final care a fost scutit în temeiul primului sau celui de-al doilea paragraf are mai multe suprafeţe de vânzare şi numai una sau unele dintre aceste suprafeţe sunt situate pe o astfel de insulă sau într-o astfel de localitate, băuturile relevante puse la dispoziţie pe teritoriul unui stat membru în astfel de suprafeţe de vânzare nu se iau în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite la alineatul (6).

(12)Statele membre pot permite distribuitorilor finali să se grupeze în scopul îndeplinirii obligaţiilor lor stabilite la alineatul (6), cu condiţia ca fiecare grupare:

c)să acopere numai categoriile de băuturi puse la dispoziţie pe teritoriul unui stat membru de către toţi membrii grupării.

Distribuitorii finali se asigură că acordurile lor de grupare respectă articolele 101 şi 102 din TFUE. Fără a aduce atingere aplicabilităţii generale a normelor Uniunii în materie de concurenţă în cazul unor astfel de grupări, toţi membrii unei grupări se asigură, în special, că nici schimbul de date, nici schimbul de informaţii, inclusiv vizând datele privind vânzările potenţiale, nu au loc în contextul acordurilor lor de grupare, cu excepţia informaţiilor menţionate la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament.

(13)Operatorii economici sunt scutiţi de obligaţia de a îndeplini obiectivele stabilite la prezentul articol pentru un an calendaristic dacă, în cursul respectivului an calendaristic, aceştia:

(14)Statele membre pot scuti operatorii economici pentru o perioadă de cinci ani de obligaţiile prevăzute la prezentul articol în următoarele condiţii:

(18)Pentru a ţine seama de cele mai recente date şi evoluţii ştiinţifice şi economice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a completa prezentul regulament pentru a stabili:

(19)Până la 1 ianuarie 2034, ţinând seama de stadiul actual al tehnologiei şi de experienţa practică dobândită de operatorii economici şi de statele membre, Comisia prezintă un raport care analizează punerea în aplicare a obiectivelor pentru 2030 stabilite la prezentul articol. În raportul respectiv, Comisia evaluează, inclusiv din perspectiva analizei ciclului de viaţă al ambalajelor de unică folosinţă şi al celor reutilizate, următoarele elemente:

d)necesitatea sau pertinenţa stabilirii de noi obiective pentru reutilizarea şi reumplerea altor categorii de ambalaje.

Raportul Comisiei include o evaluare a impactului asupra ocupării forţei de muncă. Raportul este însoţit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol, în special în ceea ce priveşte obiectivele pentru 2040. Până în decembrie 2032, statele membre furnizează Comisiei date privind evaluarea impactului asupra ocupării forţei de muncă legat de punerea în aplicare a obiectivelor de reutilizare pe teritoriile lor naţionale. Înainte de a prezenta Comisiei datele, statele membre informează partenerii sociali naţionali care reprezintă lucrătorii şi angajatorii din sectoarele vizate de obiectivele de reutilizare a ambalajelor şi desfăşoară consultări cu aceştia.

Art. 30: Norme privind calcularea îndeplinirii obiectivelor privind reutilizarea

(1)Pentru a demonstra îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 29 alineatele (1) şi (5), operatorul economic care utilizează ambalajele calculează următoarele, pentru fiecare obiectiv separat:

(2)Pentru a demonstra îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 29 alineatul (6) şi la articolul 33, distribuitorul final care pune la dispoziţia consumatorilor astfel de produse pe teritoriul unui stat membru calculează următoarele, pentru fiecare obiectiv separat:

Art. 31: Raportarea către autorităţile competente cu privire la obiectivele privind reutilizarea

Art. 32: Obligaţia de reumplere pentru sectorul produselor pentru servire la pachet

(1)Până la 12 februarie 2027:

(2)Pentru consumatorii care îşi aduc propriile recipiente spre a fi umplute, distribuitorii finali menţionaţi la alineatul (1) oferă produsele la preţuri care nu sunt mai mari şi în condiţii care nu sunt mai puţin favorabile decât în cazul vânzării unei unităţi de vânzare constituite din acelaşi produs şi dintr-un ambalaj de unică folosinţă.

Art. 33: Obligaţia privind oferta de reutilizare pentru sectorul produselor pentru servire la pachet

CAPITOLUL VI:PUNGI DE TRANSPORT DIN PLASTIC

Art. 34: Pungi de transport din plastic

(2)Măsurile care trebuie luate de statele membre pentru atingerea obiectivului stabilit la alineatul (1) iau în considerare impactul asupra mediului al pungilor de transport din plastic subţire atunci când sunt fabricate, reciclate sau eliminate şi de proprietăţile lor de compostare, de durabilitatea sau de utilizarea lor specifică preconizată. Prin derogare de la articolul 4, astfel de măsuri pot include restricţii de comercializare, cu condiţia ca acestea să fie proporţionale şi nediscriminatorii.

CAPITOLUL VII:CONFORMITATEA AMBALAJULUI

Art. 35: Metode de testare, măsurare şi calcul

Art. 36: Prezumţia de conformitate

(2)În cazul în care metodele de testare, măsurare şi calcul menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt aplicate de organisme de evaluare a conformităţii acreditate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷²), acestea sunt considerate a fi în conformitate cu cerinţele de la alineatul (1) de la prezentul articol.

Art. 37: Specificaţiile comune

(2)Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate să stabilească specificaţii comune pentru cerinţele prevăzute la articolele 5-12, 24 şi 26 sau stabilite în temeiul acestora în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

b)în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, Comisia a solicitat uneia sau mai multor organizaţii de standardizare europene să elaboreze sau să revizuiască un standard armonizat pentru cerinţele prevăzute la articolele 5-12, 24 şi 26 din prezentul regulament sau stabilite în temeiul acestora şi fie:

(4)În cazul în care o organizaţie de standardizare europeană adoptă un standard armonizat şi propune Comisiei ca referinţa standardului armonizat respectiv să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Atunci când o astfel de referinţă a unui standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia abrogă actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol sau părţi ale acestora care vizează aceleaşi cerinţe prevăzute la articolele 5-12, 24 şi 26 sau stabilite în temeiul acestora.

Art. 39: Declaraţia de conformitate UE

CAPITOLUL VIII:GESTIONAREA AMBALAJELOR ŞI A DEŞEURILOR DE AMBALAJE

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale

Art. 40: Autoritatea competentă

(2)Statele membre stabilesc detaliile organizării şi funcţionării autorităţii sau autorităţilor competente, inclusiv normele administrative şi procedurale care reglementează:

Art. 41: Raportul de alertă timpurie

Art. 42: Planurile de gestionare a deşeurilor şi programele de prevenire a generării de deşeuri

SECŢIUNEA 2:Prevenirea generării de deşeuri

Art. 43: Prevenirea generării de deşeuri de ambalaje

(2)Pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obiectivelor de prevenire a generării de deşeuri de ambalaje stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol până la 12 februarie 2027, Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 56 alineatul (7) litera (c), un factor de corecţie pentru a ţine seama de creşterea sau reducerea turismului în raport cu anul de referinţă 2018. Factorul de corecţie respectiv se bazează pe rata de generare a deşeurilor de ambalaje per turist şi pe variaţiile în ceea ce priveşte numărul de turişti în raport cu anul de referinţă 2018 şi ia în considerare potenţialul de reducere a deşeurilor de ambalaje în sectorul turismului.

(5)În plus faţă de măsurile prevăzute de prezentul regulament şi în conformitate cu obiectivele generale ale politicii Uniunii în materie de deşeuri, precum şi pentru a atinge obiectivele stabilite la prezentul articol, statele membre pun în aplicare măsuri menite să prevină generarea de deşeuri de ambalaje şi să reducă la minimum impactul ambalajelor asupra mediului. Astfel de măsuri pot include utilizarea de instrumente economice şi alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deşeurilor, cum ar fi măsurile menţionate în anexele IV şi IVa la Directiva 2008/98/CE, sau alte instrumente şi măsuri adecvate, inclusiv stimulente oferite prin intermediul schemelor de răspundere extinsă a producătorilor şi obligaţii impuse producătorilor sau organizaţiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru a adopta planuri de prevenire a generării de deşeuri. Măsurile sunt proporţionale şi nediscriminatorii şi sunt concepute astfel încât să se evite barierele din calea comerţului sau denaturarea concurenţei. Astfel de măsuri nu trebuie să conducă la o trecere la materiale de ambalare mai uşoare a căror utilizare ar duce la îndeplinirea obiectivului de reducere a deşeurilor de ambalaje.

(6)În sensul alineatului (5) de la prezentul articol şi fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (2) din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁷³), statele membre acordă stimulente restaurantelor, cantinelor, barurilor, cafenelelor şi serviciilor de catering să ofere clienţilor apă de la robinet, dacă este disponibilă, în mod gratuit sau contra unei taxe reduse pentru servicii, într-un recipient reutilizabil sau reîncărcabil.

(8)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre au posibilitatea, până la 31 decembrie 2025, de a solicita Comisiei să utilizeze un alt an de referinţă decât 2018 pentru calcularea obiectivelor stabilite la alineatul (1). Dacă un stat membru face o astfel de cerere, Comisia, fără a aduce atingere alineatelor (5) şi (7), poate permite statului membru să utilizeze un astfel de an de referinţă diferit pentru calcularea obiectivelor stabilite la alineatul (1), cu condiţia ca statul membru respectiv să furnizeze dovezi întemeiate cu privire la:

SECŢIUNEA 3:Registrul producătorilor şi răspunderea extinsă a producătorilor

Art. 44: Registrul producătorilor

(1)În termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a primului act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (14), fiecare stat membru constituie un registru naţional care serveşte la monitorizarea respectării de către producători a cerinţelor stabilite în prezentul capitol.

(2)Producătorii au obligaţia de a se înscrie în registrul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol în fiecare stat membru pe al cărui teritoriu pun la dispoziţie pentru prima dată ambalaje sau produse ambalate sau dezambalează produse ambalate fără a fi utilizatori finali, prin depunerea unei cereri de înregistrare la autoritatea competentă responsabilă de registru a fiecărui astfel de stat membru. În cazul în care un producător a încredinţat unei organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sarcina de a îndeplini obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele său în temeiul articolului 46 alineatul (1), obligaţiile prevăzute la prezentul articol sunt îndeplinite de organizaţia respectivă, cu excepţia cazului în care se specifică altfel de către statul membru în care este stabilit registrul.

(7)Producătorul sau, după caz, reprezentantul autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în dreptul intern în conformitate cu alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, transmite autorităţii competente responsabile de registru, până la 1 iunie pentru fiecare an calendaristic precedent complet, informaţiile prevăzute în anexa IX partea B punctul 1.

(8)Atunci când un producător a pus la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul statului membru o cantitate de ambalaje, inclusiv ambalaje ale produselor ambalate, care este mai mică de 10 tone pe parcursul unui an calendaristic sau, dacă un producător care intră sub incidenţa definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 15 litera (e) dezambalează o cantitate de ambalaje mai mică de 10 tone, producătorul sau, după caz, reprezentantul autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în dreptul intern în conformitate cu alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, transmite autorităţii competente responsabile de registru, până la 1 iunie, pentru fiecare an calendaristic precedent complet, informaţiile prevăzute în anexa IX partea B punctul 2.

(10)Producătorii, în cazul îndeplinirii individuale a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor şi căreia i se încredinţează executarea obligaţiilor respective, în cazul îndeplinirii colective a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, sau operatorii sistemului de reutilizare, în cazul îndeplinirii de către sistemele de reutilizare a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, raportează anual autorităţii competente, pentru fiecare an calendaristic precedent, informaţiile prevăzute în anexa IX partea B punctul 3.

(11)Autoritatea competentă responsabilă de registru:

(12)Producătorul sau, după caz, reprezentantul autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor notifică, fără întârzieri nejustificate, autorităţii competente orice modificare a informaţiilor conţinute în înregistrare şi orice încetare definitivă a punerii la dispoziţie pentru prima data pe teritoriul statului membru a ambalajelor sau a produselor ambalate menţionate în înregistrare. Un producător este scos din registru după trei ani de la sfârşitul anului calendaristic în care se încheie înregistrarea producătorului, în cazul în care producătorul a încetat să existe în calitate de producător.

(13)Statele membre se asigură că lista producătorilor înregistraţi este uşor accesibilă şi pusă gratuit la dispoziţia publicului, fără a se aduce atingere păstrării confidenţialităţii informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii şi cu dreptul intern relevant. Lista producătorilor înregistraţi trebuie să poată fi citită automat şi organizată electronic, cu posibilitate de căutare şi respectă standardele deschise pentru utilizarea de către terţi.

(14)Până la 12 februarie 2026, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte formatul pentru înscrierea în registru şi raportarea către acesta şi precizează granularitatea datelor care trebuie furnizate şi tipurile de ambalaje şi categoriile de materiale care trebuie să facă obiectul informaţiilor transmise.

Art. 45: Răspunderea extinsă a producătorilor

(2)În plus faţă de costurile menţionate la articolul 8a alineatul (4) litera (a) din Directiva 2008/98/CE, contribuţiile financiare plătite de producător acoperă următoarele costuri:

b)costurile efectuării de anchete privind compoziţia deşeurilor municipale mixte colectate în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/595 al Comisiei (⁷⁴) şi al actelor de punere în aplicare care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 56 alineatul (7) litera (a) din prezentul regulament, atunci când actele de punere în aplicare respective prevăd obligaţia de a efectua astfel de anchete.

(3)Un producător menţionat la articolul 3 alineatul (1) punctul 15 literele (c) şi (d) numeşte, prin mandat scris, un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor în fiecare stat membru în care producătorul pune la dispoziţie pentru prima dată ambalaje sau produse ambalate, altul decât statul membru în care este stabilit producătorul. Statele membre pot prevedea ca producătorii stabiliţi în ţări terţe să desemneze, printr-un mandat scris, un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor atunci când pun la dispoziţie pentru prima dată ambalaje sau produse ambalate pe teritoriul lor.

(4)În scopul respectării articolului 30 alineatul (1) literele (d) şi (e) din Regulamentul (UE) 2022/2065, furnizorii de platforme online care intră sub incidenţa capitolului III secţiunea 4 din regulamentul respectiv şi care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanţă cu producătorii obţin următoarele informaţii de la producătorii care oferă ambalaje consumatorilor situaţi în Uniune, înainte de a permite respectivilor producători să le utilizeze serviciile:

b)o autocertificare din partea producătorului care confirmă că acesta oferă numai ambalaje pentru care cerinţele privind răspunderea extinsă a producătorilor menţionate la alineatele (1), (2) şi (3) de la prezentul articol sunt respectate în statul membru în care se află consumatorul.

(8)La primirea informaţiilor menţionate la alineatul (7) de la prezentul articol şi la momentul încheierii contractului dintre furnizorul de servicii de logistică şi producător pentru oricare dintre serviciile menţionate la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1020, furnizorul de servicii de logistică depune toate eforturile pentru a evalua dacă informaţiile menţionate la alineatul (7) de la prezentul articol sunt fiabile şi complete, prin utilizarea oricărei baze de date sau interfeţe online oficiale accesibile în mod liber puse la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune sau prin intermediul listei de înregistrare accesibile publicului în temeiul articolului 44 alineatul (13) din prezentul regulament sau prin solicitări adresate producătorului de a furniza documente justificative din surse fiabile. În sensul prezentului regulament, producătorii sunt răspunzători pentru exactitatea informaţiilor furnizate.

(9)Fără a aduce atingere articolului 4 din Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷⁵), în cazul în care un furnizor de servicii de logistică suspendă furnizarea serviciilor sale în temeiul alineatului (8) de la prezentul articol, producătorul vizat are dreptul de a contesta decizia furnizorului de servicii de logistică în faţa unei instanţe din statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii de logistică.

Art. 46: Organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor

(1)Producătorii pot încredinţa unei organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, autorizată în conformitate cu articolul 47, sarcina de a îndeplini în numele lor obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Statele membre pot adopta măsuri pentru a face ca încredinţarea sarcinii de a îndeplini obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor unei organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să fie obligatorie.

(2)În cazul în care, pe teritoriul unui stat membru, una sau mai multe organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sunt autorizate să îndeplinească obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele producătorilor, statul membru se asigură că organizaţia sau organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor şi producătorii care nu au încredinţat îndeplinirea obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor unei organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, luaţi împreună, acoperă întregul teritoriu al statului membru în ceea ce priveşte activităţile întreprinse în conformitate cu articolul 47 alineatul (3) şi cu articolele 48 şi 50. Statele membre desemnează un terţ independent care are sarcina de a supraveghea ca organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să îşi îndeplinească obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor în mod coordonat, sau încredinţează o astfel de sarcină de supraveghere autorităţii competente.

(4)În plus faţă de informaţiile menţionate la articolul 8a alineatul (3) litera (e) din Directiva 2008/98/CE, organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor publică pe site-urile lor web, cel puţin o dată pe an, informaţii cu privire la cantitatea de ambalaje, inclusiv ambalaje ale produselor ambalate, puse la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru sau dezambalate de un producător fără a fi utilizator final, şi cu privire la nivelurile de materiale valorificate şi reciclate în raport cu cantitatea de ambalaje pentru care au îndeplinit obligaţii în materie de răspundere extinsă a producătorilor.

Art. 47: Autorizaţia privind îndeplinirea răspunderii extinse a producătorilor

(1)Un producător, în cazul îndeplinirii individuale a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor şi căreia i se încredinţează executarea obligaţiilor respective, în cazul îndeplinirii colective a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, solicită o autorizaţie privind îndeplinirea răspunderii extinse a producătorilor din partea autorităţii competente.

(2)Atunci când adoptă măsurile de stabilire a normelor administrative şi procedurale menţionate la articolul 40 alineatul (2), statul membru stabileşte cerinţele şi detaliile procedurii de autorizare. Cerinţele şi detaliile respective pot fi diferite pentru îndeplinirea individuală, respectiv colectivă, a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor. Statele membre stabilesc, de asemenea, modalităţile de verificare a conformităţii, inclusiv informaţiile care trebuie furnizate în acest scop de producători sau de organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor. Procedura de autorizare include cerinţe privind verificarea măsurilor instituite pentru a asigura conformitatea cu cerinţele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol, precum şi termene pentru respectiva verificare, care nu depăşesc 18 săptămâni de la depunerea unui dosar de cerere complet. Respectiva verificare este efectuată de o autoritate competentă sau de un expert independent care emite un raport de verificare cu privire la rezultatul său. Expertul independent este independent de autoritatea competentă şi de organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sau de producătorii autorizaţi în vederea îndeplinirii individuale.

(3)Măsurile care urmează să fie stabilite de statele membre în conformitate cu alineatul (2) includ măsuri care să garanteze că:

b)măsurile instituite sau plătite de producător sau de organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor sunt suficiente pentru a permite returnarea şi gestionarea deşeurilor pentru toate deşeurile de ambalaje în conformitate cu articolul 48 alineatele (1) şi (5) şi cu articolul 50, în mod gratuit pentru consumatori, cu o frecvenţă proporţională cu suprafaţa şi volumul deşeurilor de ambalaje vizate în ceea ce priveşte cantitatea şi tipurile de ambalaje, inclusiv ambalaje ale produselor ambalate, puse la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru de către producătorul sau producătorii în numele cărora acţionează organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, sau ambalaje dezambalate de un astfel de producător fără a fi utilizator final;

(5)Autoritatea competentă poate decide să revoce autorizaţia, în special în cazul în care producătorul sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor nu mai îndeplineşte cerinţele legate de organizarea tratării deşeurilor de ambalaje sau dacă nu îndeplineşte alte obligaţii în materie de răspundere extinsă a producătorilor în temeiul schemelor instituite în conformitate cu articolele 8 şi 8a din Directiva 2008/98/CE sau în temeiul prezentei secţiuni, cum ar fi obligaţiile de raportare către autoritatea competentă, sau obligaţiile de notificare a oricăror modificări ale condiţiilor autorizaţiei, sau dacă producătorul şi-a încetat definitiv activitatea.

(6)Producătorul, în cazul îndeplinirii individuale a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor şi căreia i se încredinţează executarea obligaţiilor respective, în cazul îndeplinirii colective a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, furnizează o garanţie adecvată menită să acopere costurile legate de operaţiunile de gestionare a deşeurilor pe care le datorează producătorul sau organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor în cazul nerespectării obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, inclusiv în cazul încetării definitive a activităţii sau al insolvenţei. Statele membre pot preciza cerinţe suplimentare pentru garanţie. Garanţia poate lua forma unui fond public care este finanţat din taxele producătorilor şi de care este răspunzător în solidar statul membru.

SECŢIUNEA 4:Sisteme de returnare, colectare şi garanţie-returnare

Art. 48: Sisteme de returnare şi colectare

(1)Statele membre se asigură că sunt instituite sisteme şi infrastructuri care să prevadă returnarea şi colectarea separată a tuturor deşeurilor de ambalaje de la utilizatorii finali, pentru a se asigura că acestea sunt tratate în conformitate cu articolele 4, 10 şi 13 din Directiva 2008/98/CE şi pentru a facilita pregătirea lor pentru reutilizare şi reciclarea de înaltă calitate.

Ambalajele care sunt în conformitate cu criteriile de proiectare în vederea reciclării, astfel cum sunt stabilite în actele delegate adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (4) din prezentul regulament, sunt colectate în vederea reciclării. Incinerarea şi depozitarea unor astfel de ambalaje sunt interzise, cu excepţia deşeurilor rezultate din operaţiunile de tratare ulterioară a deşeurilor de ambalaje colectate separat pentru care reciclarea nu este fezabilă sau nu oferă cel mai bun rezultat din punctul de vedere al mediului.

(2)Pentru a facilita reciclarea de înaltă calitate, statele membre se asigură că există sisteme şi infrastructuri pentru o colectare şi sortare cuprinzătoare care să faciliteze reciclarea şi care să garanteze că materia primă din plastic este disponibilă pentru reciclare. Astfel de sisteme şi infrastructuri pot oferi un acces prioritar la materiale reciclate pentru utilizare în aplicaţii în care calitatea distinctă a materialului reciclat este menţinută sau valorificată astfel încât acesta să poată fi reciclat din nou şi utilizat în acelaşi mod şi pentru o aplicaţie similară, cu o pierdere minimă de cantitate, calitate sau funcţie.

(3)Statele membre pot deroga de la obligaţia de returnare şi colectare separată a deşeurilor prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol pentru anumite formate de deşeuri, cu condiţia ca colectarea fracţiunilor de deşeuri de ambalaje împreună, sau colectarea deşeurilor de ambalaje sau a fracţiunilor de astfel de deşeuri de ambalaje împreună cu alte deşeuri să nu afecteze capacitatea unor astfel de ambalaje sau fracţiuni de deşeuri de a face obiectul pregătirii pentru reutilizare, al reciclării sau al altor operaţiuni de valorificare în conformitate cu articolele 4 şi 13 din Directiva 2008/98/CE şi să genereze rezultate din aceste operaţiuni de o calitate comparabilă cu cea obţinută prin colectarea separată.

(5)Sistemele şi infrastructurile menţionate la alineatul (1):

Art. 50: Sisteme de garanţie-returnare

(1)Până la 1 ianuarie 2029, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura colectarea separată a cel puţin 90 % pe an, în termeni de greutate, pentru următoarele formate de ambalaje puse la dispoziţie pe piaţă pentru prima dată în statul membru respectiv într-un anumit an calendaristic:

(4)Alineatul (2) nu se aplică ambalajelor pentru:

(5)Statele membre pot fi scutite de obligaţia prevăzută la alineatul (2) în următoarele condiţii:

b)până la 1 ianuarie 2028, statul membru notifică Comisiei cererea sa de scutire şi înaintează un plan de punere în aplicare în care prezintă o strategie cu măsuri concrete, inclusiv calendarul acestora, care să asigure atingerea ratei de colectare separată de 90 % din greutatea ambalajelor menţionate la alineatul (1).

(7)În cazul în care rata de colectare separată a ambalajelor menţionate la alineatul (1) dintr-un stat membru scade şi rămâne sub 90 % din greutatea unui anumit format de ambalaj introdus pe piaţă timp de trei ani calendaristici consecutivi, Comisia notifică statului membru respectiv că nu se mai aplică scutirea. Un sistem de garanţie-returnare se instituie până la data de 1 ianuarie a celui de al doilea an calendaristic care urmează anului în care Comisia a notificat statului membru în cauză că nu se mai aplică scutirea.

(8)Statele membre depun eforturi pentru a institui şi a menţine sisteme de garanţie-returnare, în special pentru recipientele din sticlă de unică folosinţă pentru băuturi şi cutiile din carton pentru băuturi. Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că sistemele de garanţie-returnare pentru formatele de ambalaje de unică folosinţă, în special pentru recipientele din sticlă de unică folosinţă pentru băuturi, sunt disponibile în mod egal pentru ambalajele reutilizabile, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic.

(11)Până la 1 ianuarie 2029, statele membre se asigură că cel puţin sistemele de garanţie-returnare instituite în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol ca urmare a intrării în vigoare a prezentului regulament îndeplinesc cerinţele minime enumerate în anexa X.

Cerinţele minime enumerate în anexa X nu se aplică sistemelor de garanţie-returnare instituite înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament care îndeplinesc obiectivul de 90 % stabilit la alineatul (1) de la prezentul articol până la 1 ianuarie 2029. Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că sistemele de garanţie-returnare pentru ambalaje de unică folosinţă existente îndeplinesc cerinţele minime din anexa X atunci când sunt revizuite pentru prima dată. În cazul în care obiectivul de 90 % nu este realizat până la 1 ianuarie 2029, sistemele de garanţie-returnare pentru ambalaje de unică folosinţă existente îndeplinesc cerinţele minime din anexa X cel târziu până la 1 ianuarie 2035.

SECŢIUNEA 5:Reutilizare şi reumplere

Art. 51: Reutilizare şi reumplere

(2)Măsurile menţionate la alineatul (1) pot cuprinde:

SECŢIUNEA 6:Obiective în materie de reciclare şi promovarea reciclării

Art. 52: Obiective în materie de reciclare şi promovarea reciclării

(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a îndeplini următoarele obiective în materie de reciclare care acoperă întregul lor teritoriu:

(2)Fără a aduce atingere alineatului (1) literele (a) şi (c), un stat membru poate amâna termenele stabilite la alineatul (1) literele (b) şi (d) cu până la cinci ani, în următoarele condiţii:

(3)În cazul în care un stat membru solicită amânarea termenului prevăzut la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol, în termen de trei luni de la primirea planului de punere în aplicare transmis în temeiul alineatului (2) litera (d) de la prezentul articol, Comisia poate solicita statului membru să revizuiască planul, în cazul în care Comisia consideră că planul nu respectă cerinţele prevăzute în anexa XI. Statul membru prezintă un plan revizuit de punere în aplicare în termen de trei luni de la primirea solicitării Comisiei. În cazul în care consideră că planul revizuit de punere în aplicare tot nu respectă cerinţele prevăzute în anexa XI şi că este puţin probabil ca statul membru să poată îndeplini obiectivele în perioada de amânare prevăzută în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, Comisia respinge planul de punere în aplicare, iar statele membre sunt obligate să respecte obiectivele în termenele stabilite la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol.

Art. 53: Reguli pentru calcularea îndeplinirii obiectivelor în materie de reciclare

(2)Statele membre calculează greutatea deşeurilor de ambalaje generate într-un anumit an calendaristic. Calculul deşeurilor de ambalaje generate într-un stat membru este exhaustiv.

(3)Statele membre calculează greutatea deşeurilor de ambalaje reciclate într-un anumit an calendaristic. Greutatea deşeurilor de ambalaje reciclate se calculează ca fiind greutatea ambalajelor care au devenit deşeuri şi care, fiind supuse tuturor operaţiunilor necesare de verificare, de sortare şi altor operaţiuni preliminare pentru înlăturarea deşeurilor de materiale care nu sunt vizate de reprelucrarea ulterioară şi pentru asigurarea unei înalte calităţi a reciclării, intră în operaţiunile de reciclare în care deşeurile de materiale sunt, de fapt, reprelucrate în produse, materiale sau substanţe.

(5)În sensul alineatului (3), greutatea deşeurilor de ambalaje reciclate se măsoară în momentul în care deşeurile intră în operaţiunea de reciclare.

(6)Statele membre instituie un sistem eficace de control al calităţii şi de trasabilitate a deşeurilor de ambalaje pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatele (2)-(5) de la prezentul articol. Acest sistem poate consta în registre electronice instituite în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Directiva 2008/98/CE sau în specificaţii tehnice pentru cerinţele de calitate pentru deşeurile sortate. Acesta poate consta, de asemenea, în rate medii ale pierderilor pentru deşeurile sortate pentru diferite tipuri de deşeuri şi, respectiv, practici de gestionare a deşeurilor, cu condiţia să nu poată fi obţinute în alt mod date fiabile. Ratele medii ale pierderilor se calculează pe baza regulilor de calcul prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 11a alineatul (10) din Directiva 2008/98/CE.

(7)Cantitatea de deşeuri de ambalaje biodegradabile care intră în tratare aerobă sau anaerobă poate fi considerată ca fiind reciclată în cazul în care tratarea generează compost, produs fermentat sau alte materiale într-o cantitate a conţinutului reciclat similară cu cea a materialelor iniţiale, care urmează să fie utilizate ca produse, materiale sau substanţe reciclate. În cazul în care materialele obţinute în urma tratării sunt utilizate pe terenuri, statele membre le pot considera ca fiind reciclate cu condiţia ca această utilizare să aducă beneficii agriculturii sau ameliorării ecologice.

(8)Cantitatea de materiale din deşeurile de ambalaje care încetează să mai fie deşeuri în urma unei operaţiuni de pregătire înainte de reprelucrare poate fi considerată reciclată cu condiţia ca materialele în cauză să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanţe ce vor fi folosite în scopul iniţial sau în alte scopuri. Cu toate acestea, materialele care au încetat să fie deşeuri şi care urmează să fie folosite drept combustibil sau drept alt mod de generare a energiei sau care urmează să fie incinerate, folosite pentru rambleiere sau eliminate în depozitele de deşeuri nu sunt luate în calcul ca fiind reciclate.

(11)Deşeurile de ambalaje exportate din Uniune sunt luate în calcul ca fiind reciclate de către statul membru în care au fost colectate numai dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la alineatul (3) şi dacă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 sau cu Regulamentul (UE) 2024/1157, după caz, exportatorul oferă documente justificative care dovedesc că expedierea de deşeuri respectă cerinţele regulamentului respectiv, inclusiv că tratarea deşeurilor de ambalaje într-o ţară terţă a avut loc în condiţii care sunt echivalente cu cerinţele prevăzute de dreptul relevant al Uniunii în materie de mediu.

Art. 54: Norme privind calcularea îndeplinirii obiectivelor în materie de reciclare prin includerea reutilizării

(1)Statele membre pot decide să atingă un nivel ajustat al obiectivelor stabilite la articolul 52 alineatul (1) pentru un anumit an, luând în considerare cota medie, în ultimii trei ani, a ambalajelor de vânzare reutilizabile introduse pe piaţă pentru prima dată şi reutilizate în cadrul unui sistem de reutilizare.

SECŢIUNEA 7:Informaţii şi întocmirea de rapoarte

Art. 55: Informaţii privind prevenirea generării de deşeuri de ambalaje şi gestionarea deşeurilor de ambalaje

(1)Pe lângă informaţiile menţionate la articolul 8a alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE şi la articolul 12 din prezentul regulament, producătorii sau, dacă li se încredinţează executarea obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) din prezentul regulament, organizaţiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, sau autorităţile publice desemnate de statele membre în aplicarea articolului 8a alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE, pun la dispoziţia utilizatorilor finali, în special consumatorilor, următoarele informaţii privind prevenirea generării deşeurilor de ambalaje şi gestionarea deşeurilor de ambalaje în ceea ce priveşte ambalajele pe care producătorii le furnizează pe teritoriul unui stat membru:

f)proprietăţile de compostare şi opţiunile adecvate de gestionare a deşeurilor pentru ambalajele compostabile în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din prezentul regulament; consumatorii sunt informaţi că ambalajele compostabile nu sunt adecvate pentru compostarea la domiciliu şi că ambalajele compostabile nu trebuie aruncate în natură.

Art. 56: Raportarea către Comisie

(1)Statele membre transmit Comisiei următoarele date pentru fiecare an calendaristic:

(2)Statele membre transmit Comisiei următoarele date pentru fiecare an calendaristic:

(7)Până la 12 februarie 2027, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(8)Statele membre impun ca operatorii de sistem ai sistemelor de reutilizare şi toţi operatorii economici care pun la dispoziţie ambalaje în statele membre să furnizeze autorităţilor competente date exacte şi fiabile care să le permită statelor membre să îşi îndeplinească obligaţiile de raportare în temeiul prezentului articol, ţinând seama, după caz, de problemele specifice cu care se confruntă întreprinderile mici şi mijlocii în ceea ce priveşte furnizarea de date detaliate.

Art. 57: Baze de date privind ambalajele

(3)Bazele de date privind ambalajele sunt accesibile publicului larg într-un format care poate fi citit automat, care permite accesul la date actualizate în ceea ce priveşte raportarea şi costul gestionării deşeurilor de ambalaje şi care asigură interoperabilitatea şi reutilizarea datelor. Acestea sunt furnizate în limba sau limbile oficiale ale statului membru în cauză prin intermediul:

CAPITOLUL IX:PROCEDURI DE SALVGARDARE

Art. 58: Procedura aplicabilă ambalajelor care prezintă un risc la nivel naţional

(1)Fără a aduce atingere articolului 19 din Regulamentul (UE) 2019/1020, în cazul în care autorităţile de supraveghere a pieţei dintr-un stat membru au motive suficiente să considere că ambalajele care fac obiectul prezentului regulament prezintă un risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană, acestea efectuează fără întârzieri nejustificate o evaluare cu privire la ambalajul în cauză, acoperind toate cerinţele prevăzute în prezentul regulament care sunt relevante pentru riscul respectiv. Operatorii economici relevanţi cooperează cu autorităţile de supraveghere a pieţei de câte ori este necesar.

În cazul în care, pe parcursul evaluării efectuate în temeiul primului paragraf, autorităţile de supraveghere a pieţei constată că ambalajul nu este conform cu cerinţele prevăzute în prezentul regulament, acestea solicită fără întârziere operatorului economic relevant să ia măsuri corective adecvate şi proporţionale, într-un termen stabilit de autorităţile de supraveghere a pieţei, care este rezonabil şi proporţional cu natura şi, după caz, cu gradul neconformităţii, pentru a aduce ambalajul în conformitate cu cerinţele respective.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care există un risc pentru sănătatea umană legat de ambalajele pentru produse sensibile la contact care fac obiectul unei legislaţii specifice menite să protejeze sănătatea umană, iar riscul respectiv este transferat conţinutului ambalat al materialului de ambalaj, autorităţile de supraveghere a pieţei nu efectuează o evaluare în ceea ce priveşte riscul pentru sănătatea umană sau animală generat de materialul de ambalaj. În schimb, avertizează autorităţile competente pentru evaluarea acestor riscuri, şi anume autorităţile competente menţionate în Regulamentul (UE) 2017/625, (UE) 2017/745, (UE) 2017/746 sau (UE) 2019/6 ori în Directiva 2001/83/CE.

(5)În cazul în care operatorul economic nu întreprinde măsurile corective adecvate în termenul menţionat la alineatul (1) al treilea paragraf sau neconformitatea persistă, autorităţile de supraveghere a pieţei iau toate măsurile provizorii corespunzătoare pentru a interzice punerea la dispoziţie a ambalajului pe teritoriul lor, pentru a îl retrage sau a îl rechema.

(6)Informaţiile care trebuie trimise către Comisie şi celelalte state membre în temeiul alineatului (5) de la prezentul articol se comunică prin intermediul sistemului de informaţii şi comunicare menţionat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020 şi includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea ambalajului neconform, originea ambalajului, natura presupusei neconformităţi şi riscul constatat, natura şi durata măsurilor naţionale luate, precum şi argumentele prezentate de operatorul economic şi, după caz, informaţiile menţionate la articolul 61 alineatul (1) din prezentul regulament. Autorităţile de supraveghere a pieţei indică, de asemenea, dacă neconformitatea este cauzată de una dintre următoarele situaţii:

Art. 59: Procedura de salvgardare a Uniunii

(1)În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 58 alineatele (5) şi (6), se aduc obiecţii cu privire la o măsură luată de un stat membru în temeiul articolului 58 sau în cazul în care Comisia consideră că o măsura naţională contravine dreptului Uniunii, Comisia iniţiază imediat consultări cu statele membre şi cu operatorul economic relevant şi evaluează măsura naţională. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabileşte dacă măsura naţională este justificată sau nu.

(2)Comisia adresează actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1) tuturor statelor membre şi îl comunică imediat acestora şi operatorului economic relevant.

Art. 60: Ambalaje conforme care prezintă un risc

(1)În cazul în care, în urma efectuării unei evaluări în temeiul articolului 58, un stat membru constată că, deşi ambalajul respectă cerinţele aplicabile prevăzute la articolele 5-12 sau stabilite în temeiul acestora, acesta prezintă totuşi un risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană, statul membru respectiv impune de îndată operatorului economic relevant:

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care există un risc pentru sănătatea umană legat de ambalajele pentru produse sensibile la contact care fac obiectul unei legislaţii specifice menite să protejeze sănătatea umană, iar riscul respectiv este transferat conţinutului ambalat al materialului de ambalaj, autorităţile de supraveghere nu efectuează o evaluare în ceea ce priveşte riscul pentru sănătatea umană sau animală generat de materialul de ambalaj. În schimb, acestea avertizează autorităţile competente pentru controlul unor astfel de riscuri, şi anume autorităţile competente menţionate în Regulamentul (UE) 2017/625, (UE) 2017/745, (UE) 2017/746 sau (UE) 2019/6 ori în Directiva 2001/83/CE.

(5)Comisia iniţiază fără întârziere consultări cu statele membre şi cu operatorul economic relevant şi evaluează măsurile naţionale luate. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabileşte dacă măsura naţională este justificată şi, după caz, propune măsuri corespunzătoare.

Art. 61: Controale ale ambalajelor care intră pe piaţa Uniunii

(1)Autorităţile de supraveghere a pieţei comunică fără întârziere autorităţilor desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 măsurile menţionate la articolul 58 alineatul (5) din prezentul regulament în cazul în care neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor. Comunicarea respectivă include toate informaţiile relevante, în special detaliile necesare pentru identificarea ambalajului neconform căruia i se aplică măsurile şi, în cazul unui produs ambalat, a produsului în sine.

(5)Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să precizeze normele procedurale şi detaliile modalităţilor de punere în aplicare a alineatului (4), inclusiv funcţionalităţile, elementele de date şi prelucrarea datelor, precum şi normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal, confidenţialitatea şi controlul pentru interconectarea menţionată la alineatul (4).

Art. 62: Neconformitatea formală

(1)În cazul în care un stat membru ia cunoştinţă de oricare dintre următoarele circumstanţe, acesta solicită operatorului economic în cauză să pună capăt neconformităţii respective:

CAPITOLUL X:ACHIZIŢIILE PUBLICE VERZI

Art. 63: Achiziţiile publice verzi

(1)Pentru a stimula oferta şi cererea de ambalaje durabile din punctul de vedere al mediului, până la 12 februarie 2030 Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care precizează cerinţele minime obligatorii pentru contractele de achiziţii publice care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE pentru ambalaje sau produse ambalate sau pentru serviciile care utilizează ambalaje sau produse ambalate sau al Directivei 2014/25/UE, şi care sunt atribuite de autorităţile contractante, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE sau la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, sau de entităţile contractante, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, în care ambalajele sau produsele ambalate reprezintă peste 30 % din valoarea estimată a contractului sau din valoarea produselor utilizate de serviciile care fac obiectul contractului. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 65 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3)Cerinţele minime obligatorii privind achiziţiile publice verzi se bazează pe cerinţele prevăzute la articolele 5-11 sau stabilite în temeiul acestora şi pe următoarele elemente:

(4)Cerinţele minime obligatorii în materie de achiziţii publice verzi pot lua forma:

(5)Autorităţile contractante şi entităţile contractante menţionate la alineatul (1) pot, în cazuri justificate în mod corespunzător, să deroge de la cerinţele prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (1) din motive de siguranţă publică sau sănătate publică. Autorităţile contractante şi entităţile contractante pot, de asemenea, în cazuri justificate în mod corespunzător, să deroge de la cerinţele respective, atunci când acestea ar duce la dificultăţi tehnice de nerezolvat.

CAPITOLUL XI:COMPETENŢE DELEGATE ŞI PROCEDURA COMITETULUI

Art. 64: Exercitarea delegării de competenţe

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 5 alineatele (7) şi (8), la articolul 6 alineatul (4) primul şi al treilea paragraf, la articolul 6 alineatul (6), la articolul 7 alineatul (9), la articolul 7 alineatul (12) al doilea paragraf, la articolul 7 alineatul (13), la articolul 11 alineatul (2), la articolul 29 alineatul (10), la articolul 29 alineatul (12) al şaselea paragraf, la articolul 29 alineatul (13) al doilea paragraf şi la articolul 29 alineatul (18) se conferă Comisiei pe o perioadă de 10 ani de la 11 februarie 2025. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de 10 ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 5 alineatele (7) şi (8), la articolul 6 alineatul (4) primul şi al treilea paragraf, la articolul 6 alineatul (6), la articolul 7 alineatul (9), la articolul 7 alineatul (12) al doilea paragraf, la articolul 7 alineatul (13), la articolul 11 alineatul (2), la articolul 29 alineatul (10), la articolul 29 alineatul (12) al şaselea paragraf, la articolul 29 alineatul (13) al doilea paragraf şi la articolul 29 alineatul (18) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (7) sau (8), al articolului 6 alineatul (4) primul sau al treilea paragraf, al articolului 6 alineatul (6), al articolului 7 alineatul (9), al articolului 7 alineatul (12) al doilea paragraf, al articolului 7 alineatul (13), al articolului 11 alineatul (2), al articolului 29 alineatul (10), al articolului 29 alineatul (12) al şaselea paragraf, al articolului 29 alineatul (13) al doilea paragraf sau al articolului 29 alineatul (18) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 65: Procedura comitetului

CAPITOLUL XII:MODIFICĂRI

Art. 66: Modificarea Regulamentului (UE) 2019/1020

Art. 67: Modificarea Directivei (UE) 2019/904

1.Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul 2 se înlocuieşte cu următorul text:

4.La articolul 13, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Comisia analizează datele şi informaţiile raportate în conformitate cu prezentul articol şi publică un raport cu privire la rezultatele analizei respective. Raportul evaluează modul de organizare a colectării datelor şi informaţiilor, sursele datelor şi informaţiilor şi metodologia utilizată în statele membre, precum şi caracterul complet, fiabilitatea, actualitatea şi consecvenţa respectivelor date şi informaţii. Evaluarea poate include recomandări specifice de îmbunătăţire. Raportul se elaborează după prima raportare a datelor şi informaţiilor de către statele membre şi, ulterior, din patru în patru ani."

5.Partea B din anexă se modifică după cum urmează:

(a)punctele 7, 8 şi 9 se înlocuiesc cu următorul text:

CAPITOLUL XIII:DISPOZIŢII FINALE

Art. 68: Sancţiuni

(2)Sancţiunile pentru nerespectarea articolelor 24-29 includ amenzi administrative. În cazul în care sistemul juridic al statului membru nu prevede amenzi administrative, prezentul alineat poate fi aplicat astfel încât procedura de amendare să fie iniţiată de autoritatea relevantă şi amenda să fie impusă de instanţele naţionale competente, garantându-se, în acelaşi timp, faptul că aceste căi de atac sunt efective şi că au un efect echivalent cu cel al amenzilor administrative menţionate la prezentul alineat. În orice caz, amenzile impuse trebuie să fie, de asemenea, efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.

Art. 69: Evaluare

Până la 12 august 2034, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament şi a contribuţiei sale la funcţionarea pieţei interne şi la îmbunătăţirea durabilităţii mediului în ceea ce priveşte ambalajele. Evaluarea respectivă include o parte consacrată, printre altele, impactului prezentului regulament asupra sistemului agroalimentar şi a risipei alimentare. Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor un raport privind principalele constatări ale evaluării respective. Statele membre furnizează Comisiei informaţiile necesare pentru întocmirea raportului respectiv.

Art. 70: Abrogare şi dispoziţii tranzitorii

(1)Directiva 94/62/CE se abrogă de la 12 august 2026, cu excepţia următoarelor dispoziţii:

ANEXA I:Listă orientativă a articolelor care intră în domeniul de aplicare al definiţiei ambalajului de la articolul 3 alineatul (1) punctul 1

A.Articolul 3 alineatul (1) punctul 1 litera (a)

Articole care constituie ambalaje:

Cutiile pentru dulciuri

Foliile film care învelesc carcasele de compact discuri

Pungile în care se expediază cataloage şi reviste (cu o revistă înăuntru)

Şerveţele dantelate pentru prăjituri, vândute împreună cu prăjiturile

Rolele, tuburile şi cilindrii în jurul cărora este înfăşurat un material flexibil (de exemplu, folie de plastic, folie de aluminiu sau hârtie), cu excepţia rolelor, tuburilor şi cilindrilor destinaţi a fi părţi ale unor echipamente de producţie şi care nu se utilizează cu scopul de a prezenta un produs ca unitate de vânzare

Ghivecele pentru flori şi pentru alte plante, inclusiv tăviţele pentru seminţe, destinate exclusiv vânzării şi transportului

Flacoanele din sticlă pentru soluţii injectabile

Suporturile pentru compact discuri (vândute împreună cu compact discurile şi care nu sunt destinate utilizării ca mijloc de depozitare)

Umeraşele pentru haine (vândute împreună cu un articol de îmbrăcăminte)

Cutiile de chibrituri

Sistemele de izolare sterilă (pungi, tăvi şi materiale necesare menţinerii sterilităţii produsului)

Buteliile din oţel reîncărcabile, utilizate pentru diferite tipuri de gaz, cu excepţia extinctoarelor

Pungile din folie pentru ceai şi cafea

Cutiile folosite pentru tuburile de pastă de dinţi

Articole care nu constituie ambalaje:

Ghivecele pentru flori şi pentru alte plante, inclusiv tăviţele pentru seminţe, utilizate în relaţiile dintre întreprinderi pe parcursul diferitelor etape de producţie sau destinate vânzării împreună cu planta

Cutiile pentru scule

Învelişurile de ceară din jurul brânzei

Membranele cârnaţilor

Umeraşele pentru haine (vândute separat)

Cartuşele pentru imprimante

Carcasele pentru compact discuri, DVD-uri şi casete video (vândute cu un compact disc, un DVD sau o casetă video înăuntru)

Suporturile pentru compact discuri (vândute goale şi destinate utilizării ca mijloc de depozitare)

Capsulele solubile pentru detergenţi

Lumânările pentru morminte (recipientele pentru lumânări)

Râşniţele mecanice (integrate în recipiente reîncărcabile, de exemplu râşniţele de piper reîncărcabile)

B.Articolul 3 alineatul (1) punctul 1 literele (b) şi (c)

Articole care constituie ambalaje:

Etichetele agăţate direct sau ataşate de produs, inclusiv etichetele adezive aplicate pe fructe şi legume

Peria de rimel care face parte din capacul recipientului

Etichetele adezive ataşate de un alt articol de ambalaj

Capsele metalice

Manşoanele din plastic

Dispozitivul de măsurare-dozare care face parte din sistemul de închidere al recipientului pentru detergenţi

Râşniţele mecanice (integrate în recipiente fără posibilitate de reîncărcare, pline cu un anumit produs, de exemplu râşniţele de piper pline cu piper)

Articole care nu constituie ambalaje:

Etichetele de identificare prin radiofrecvenţă (RFID)

Etichetele sub forma autocolantelor pentru pneuri în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/740 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹)

(¹) Regulamentul (UE) 2020/740 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 2020 privind etichetarea pneurilor în ceea ce priveşte eficienţa consumului de combustibil şi alţi parametri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1369 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1222/2009 (JO L 177, 5.6.2020, p. 1).

C.Articolul 3 alineatul (1) punctul 1 literele (d) şi (e)

ANEXA II:Categorii şi parametri pentru evaluarea reciclabilităţii ambalajelor

Categorie Nr.	Materialul predominant al ambalajului	Tip ambalaj	Format (ilustrativ şi neexhaustiv)	Culoare/Transmitanţă optică
1	Sticlă	Ambalaje din sticlă şi compozite, predominant din sticlă	Sticle, borcane, flacoane, recipiente cosmetice, cutii, fiole, sticluţe fabricate din sticlă (sticlă calcosodică), doze spray şi recipiente pentru aerosoli sub presiune	-
2	Hârtie/carton	Ambalaje din hârtie/carton	Cutii, tăvi, ambalaje grupate, ambalaje flexibile din hârtie (de exemplu, folii film, foiţe, pungi, protecţii, cornete, învelitori din material flexibil)	-
3	Hârtie/carton	Ambalaje compozite, predominant din hârtie/carton	Ambalaje din carton pentru lichide şi pahare de hârtie (şi anume, laminate cu poliolefină şi cu sau fără aluminiu), tăvi, farfurii şi căni, hârtie/carton laminat metalizat sau din plastic, hârtie/carton cu căptuşeală/ferestre din plastic	-
4	Metal	Ambalaje din oţel şi compozite, predominant din oţel	Formate rigide (doze spray şi recipiente pentru aerosoli sub presiune, doze, cutii de vopsea, alte cutii, tăvi, bidoane, tuburi) fabricate din oţel, inclusiv tablă cositorită şi oţel inoxidabil	-
5	Metal	Ambalaje din aluminiu şi compozite, predominant din aluminiu - rigid	Formate rigide (cutii pentru alimente şi băuturi, sticle, doze spray şi recipiente pentru aerosoli sub presiune, bidoane, tuburi, doze, cutii, tăvi) din aluminiu	-
6	Metal	Ambalaje din aluminiu şi compozite, predominant din aluminiu - semi rigid şi flexibil	Formate semi rigide şi flexibile (recipiente şi tăvi, tuburi, folii, folii flexibile) din aluminiu	-
7	Plastic	PET - rigid	Sticle şi flacoane	Transparente clare/colorate, opace
8	Plastic	PET - rigid	Formate rigide, în afară de sticle şi flacoane (inclusiv cutii, caserole, borcane, căni, tăvi şi recipiente monostrat şi multistrat, doze spray şi recipiente pentru aerosoli sub presiune)	Transparente clare/colorate, opace
9	Plastic	PET - flexibil	Folii film	Natur/colorate
10	Plastic	PET - rigid	Recipiente, sticle, tăvi, caserole şi tuburi	Natur/colorate
11	Plastic	PE - flexibil	Folii film, inclusiv ambalaje multistrat şi multimaterial	Natur/colorate
12	Plastic	PP - rigid	Recipiente, sticle, tăvi, caserole şi tuburi	Natur/colorate
13	Plastic	PP - flexibil	Folii film, inclusiv ambalaje multistrat şi multimaterial	Natur/colorate
14	Plastic	HDPE şi PP - rigid	Lăzi şi paleţi, plăci ondulate din plastic	Natur/colorate
15	Plastic	PS şi XPS - rigid	Formate rigide (inclusiv ambalaje pentru produse lactate, tăvi, pahare şi alte recipiente pentru alimente)	Natur/colorate
16	Plastic	EPS - rigid	Formate rigide (inclusiv cutii pentru peşte/aparate electrocasnice mari şi tăvi)	Natur/colorate
17	Plastic	Alte materiale plastice rigide (de exemplu, PVC, PC), inclusiv multimateriale - rigid	Formate rigide, inclusiv recipiente intermediare pentru materialele în vrac, bidoane	-
18	Plastic	Alte materiale plastice flexibile, inclusiv multimateriale - flexibil	Pungi, blistere, ambalaje termoformate, ambalaje de vidat, ambalaje cu atmosferă modificată/cu umiditate modificată, inclusiv recipiente flexibile intermediare pentru materiale în vrac, pungi sau folii stretch	-
19	Plastic	Materiale plastice biodegradabile (¹) - rigid (de exemplu, PLA, PHB) şi flexibil (de exemplu, PLA)	Formate rigide şi flexibile	-
20	Lemn, plută	Ambalaje din lemn, inclusiv plută	Paleţi, cutii, lăzi	-
21	Textil	Fibre textile naturale şi sintetice	Sacoşe, pungi, saci, săculeţi	-
22	Ceramică sau gresie din porţelan	Argilă, piatră	Ghivece, recipiente, sticle, borcane	-
(¹) De reţinut că această categorie conţine materiale plastice care sunt uşor biodegradabile (ceea ce înseamnă o capacitate verificată de a converti > 90 % din materialul original în CO2, apă şi minerale prin procese biologice în termen de 6 luni), indiferent de materia primă utilizată pentru producerea acestora. Polimerii bazaţi pe bioproduse care nu sunt uşor biodegradabili sunt incluşi în celelalte categorii relevante de plastic.

Materiale	Categorii	Legătura cu tabelul 1, anexa II
Plastic	PET - rigid	categoriile 7, 8
	PE rigid, PP rigid, HDPE şi PP rigid	categoriile 10, 12, 14
	Folii film/materiale flexibile	categoriile 9, 11, 13, 18
	PS, XPS, EPS	categoriile 15, 16
	Alte materiale plastice rigide	categoria 17
	Materiale biodegradabile (rigide şi flexibile)	categoria 19
Hârtie/carton	Hârtie/carton (cu excepţia cartonului pentru lichide)	categoriile 2, 3
Hârtie/carton	Carton pentru lichide	categoria 3
Metal	Aluminiu	categoriile 5, 6
Metal	Oţel	categoria 4
Sticlă	Sticlă	categoria 1
Lemn	Lemn, plută	categoria 20
Altele	Textile, ceramică/porţelan şi altele	categoriile 21, 22

Evaluarea bazată pe criteriile de proiectare în vederea reciclării se efectuează pentru fiecare categorie de ambalaje enumerată în tabelul 1, ţinând seama de metodologia stabilită în temeiul articolului 6 alineatul (4) şi de actele delegate aferente, precum şi de parametrii stabiliţi în tabelul 4. După aplicarea criteriilor per unitate de ambalaj, aceasta va fi clasificată în categoriile A, B sau C. Atunci când clasa de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea a unei unităţi de ambalaj este mai mică de 70 %, unitatea de ambalaj respectivă este considerată neconformă cu clasele de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea şi, prin urmare, ambalajul va fi considerat nereciclabil din punct de vedere tehnic, iar introducerea sa pe piaţă este restricţionată.

Începând din 2035, se adaugă un nou factor la evaluarea reciclabilităţii ambalajelor, şi anume factorul "reciclat la scară largă". În consecinţă, este efectuată o nouă evaluare bazată pe cantitatea (greutatea) corespunzătoare materialului reciclat efectiv din fiecare categorie de ambalaje, în conformitate cu metodologia prevăzută în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (5). Pragurile legate de materialele de ambalare reciclate anual pentru conformitatea cu evaluarea în funcţie de factorul "reciclat la scară largă" se definesc ţinând seama de obiectivele stabilite la articolul 3 alineatul (1) punctul 39.

2030		2035			2038
Clasa de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea	Proiectare în vederea reciclării Evaluarea reciclabilităţii pe unitate, în funcţie de greutate	Clasa de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea (pentru "proiectare în vederea reciclării")	Proiectare în vederea reciclării Evaluarea reciclabilităţii pe unitate, în funcţie de greutate	Clasa de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea (pentru evaluarea în funcţie de factorul "reciclat la scară largă")	Clasa de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea	Proiectare în vederea reciclării Evaluarea reciclabilităţii pe unitate, în funcţie de greutate	Clasa de performanţă în ceea ce priveşte reciclabilitatea (pentru evaluarea în funcţie de factorul "reciclat la scară largă")
Clasa A	mai mare sau egală cu 95 %	Clasa A	mai mare sau egală cu 95 %	Clasa A "reciclat la scară largă"	Clasa A	mai mare sau egală cu 95 %	Clasa A "reciclat la scară largă"
Clasa B	mai mare sau egală cu 80 %	Clasa B	mai mare sau egală cu 80 %	Clasa B "reciclat la scară largă"	Clasa B	mai mare sau egală cu 80 %	Clasa B "reciclat la scară largă"
Clasa C	mai mare sau egală cu 70 %	Clasa C	mai mare sau egală cu 70 %	Clasa C "reciclat la scară largă"	Clasa C NU POT FI INTRODUSE PE PIAŢĂ	mai mare sau egală cu 70 %	Clasa C "reciclat la scară largă"
NERECICLABILE DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC	mai mică de 70 %	NERECICLABILE DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC	mai mică de 70 %	NERECICLATE LA SCARĂ LARGĂ [sub pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) punctul 39].	NERECICLABILE DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC	mai mică de 70 %	NERECICLATE LA SCARĂ LARGĂ [sub pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) punctul 39].

Parametrii criteriilor de proiectare în vederea reciclării	Relevanţa parametrului
Aditivi	Aditivii se referă adesea la substanţele adăugate materialelor pentru a le conferi anumite proprietăţi. Prezenţa aditivilor în recipientele de ambalare poate avea ca rezultat sortarea incorectă a materialelor de ambalare în timpul procesului de sortare şi poate contamina materiile prime secundare obţinute.
Etichete	Rata de acoperire a etichetelor poate afecta eficienţa procesului de sortare. Materialul din care este fabricată eticheta şi tipul de lipici sau adeziv afectează, de asemenea, calitatea materiei prime secundare.
Manşoane	Rata de acoperire a manşonului pe corpul principal al ambalajului afectează posibilităţile de sortare. În plus, utilizarea manşoanelor poate afecta capacitatea de a le separa de corpul principal al ambalajului. Materialul din care este fabricat manşonul poate afecta atât sortabilitatea, cât şi reciclabilitatea ambalajului.
Dispozitive de închidere şi alte componente mici ale ambalajelor	Dispozitivele de închidere se referă la componentele utilizate pentru închiderea sau sigilarea ambalajului. Pot exista diferite tipuri de dispozitive de închidere, rigide sau flexibile, de exemplu folii termoretractabile cu evidenţierea desigilării, căptuşeli, dopuri, capace, garnituri, supape/valve etc. Materialul din care sunt fabricate dispozitivele de închidere poate afecta atât sortabilitatea, cât şi reciclabilitatea ambalajului. Dispozitivele de închidere care nu sunt ataşate ferm de ambalaj pot amplifica aruncarea deşeurilor în mod necontrolat. Componentele mici ale ambalajelor ataşate de corpul principal al ambalajelor pot afecta separabilitatea şi reciclabilitatea ambalajului. În plus, componentele se pot pierde în procesul de sortare şi reciclare.
Adezivi	Adezivii pot fi utilizaţi astfel încât să poată fi separaţi cu uşurinţă în procesul de reciclare sau de către utilizatorul final sau astfel încât să nu afecteze eficienţa proceselor de sortare şi reciclare. Prezenţa reziduurilor de adeziv pe ambalaj poate reduce calitatea (puritatea) materiilor prime secundare. Adezivii lavabili pot asigura separarea de corpul principal al ambalajului şi faptul că nu rămâne niciun reziduu de adeziv în materia primă secundară.
Culori	Culorile sunt substanţe care conferă culoare materialului ambalajelor. Materialele intens pigmentate din hârtie sau plastic pot pune probleme la sortare şi pot reduce calitatea materiilor prime secundare.
Materialele componente	Este preferabil să se folosească un singur material sau combinaţii de materiale care permit o separare uşoară şi asigură un randament ridicat în obţinerea materiilor prime secundare.
Bariere/învelişuri	Materialele sau substanţele adăugate pentru a conferi proprietăţi de barieră (barieră) sau o varietate de materiale aplicate pe suprafaţă pentru a conferi alte proprietăţi (învelişuri). Prezenţa barierelor sau a învelişurilor în cadrul ambalajului poate îngreuna reciclarea. Sunt de preferat combinaţiile care asigură un randament ridicat în obţinerea materiilor prime secundare.
Cerneluri şi lacuri/imprimare/codare	Cernelurile şi lacurile sunt amestecuri de coloranţi cu alte substanţe aplicate pe material printr-un procedeu de imprimare sau de vopsire (cernelurile) sau prin învelişuri de protecţie din răşină sau ester de celuloză, sau din ambele, dizolvate într-un solvent volatil (lacurile). Codarea se referă la imprimarea aplicată direct pe ambalajele de vânzare în scopul codării loturilor şi pentru alte tipuri de informaţii şi branding. Utilizarea cernelurilor cu substanţe care prezintă motive de îngrijorare împiedică reciclarea, deoarece respectivele unităţi de ambalaj nu pot fi reciclate. Atunci când sunt eliberate, cernelurile tipografice pot contamina fluxul de reciclare prin apa de spălare. De asemenea, cernelurile tipografice care nu sunt eliberate pot afecta transparenţa în fluxul de reciclare.
Reziduuri de produse/uşurinţa golirii	Reziduurile conţinutului ambalajului pot afecta sortabilitatea şi reciclabilitatea ambalajului. Ambalajele ar trebui să fie proiectate astfel încât conţinutul acestora să poată fi extras cu uşurinţă şi, atunci când sunt aruncate, să fie complet golite.
Uşurinţa dezmembrării	Componentele care sunt ataşate ferm între ele pot afecta sortabilitatea şi reciclabilitatea ambalajului. Proiectarea ambalajelor poate facilita posibilitatea separării diferitelor componente în diferite fluxuri de materiale.

ANEXA III:Ambalaje compostabile

ANEXA IV:Metodologia de evaluare a reducerii la minimum a ambalajelor

Partea A:Criterii de performanţă

Protecţia produsului: proiectarea ambalajului asigură protecţia produsului din punctul de ambalare sau umplere până la utilizarea sa finală, cu scopul de a preveni degradarea, pierderea, deteriorarea sau generarea de deşeuri semnificative ale produsului. Cerinţele pot consta în protecţia împotriva deteriorărilor mecanice sau chimice, vibraţiilor, compresiei, umidităţii, deshidratării, oxidării, luminii, oxigenului, infecţiilor microbiologice, dăunătorilor, deteriorării proprietăţilor organoleptice etc. şi pot include trimiteri la dispoziţii specifice din dreptul Uniunii care stabilesc cerinţe privind calitatea produselor.

Procesele de fabricaţie a ambalajelor: proiectarea ambalajului este compatibilă cu procesele de fabricaţie şi umplere a ambalajelor. Procesele de fabricaţie a ambalajelor pot determina elemente de proiectare a ambalajelor, cum ar fi forma unui recipient, toleranţele la grosime, dimensiunile, fezabilitatea utilizării unor utilaje specializate (tooling) sau specificaţiile care reduc la minimum deşeurile în procesul de fabricaţie. Procesele operate de fabricant pot necesita şi anumite elemente de proiectare ale ambalajului, cum ar fi rezistenţa la impact şi rezistenţa la stres, rezistenţa mecanică, viteza şi eficienţa liniei de ambalare, stabilitatea în timpul transportului, rezistenţa la căldură, închiderea eficientă, spaţiul liber minim sau igiena.

Igienă şi siguranţă: proiectarea ambalajului asigură siguranţa utilizatorilor şi a consumatorilor, precum şi siguranţa şi igiena produsului pe tot parcursul distribuţiei, utilizării finale şi eliminării produsului ambalat. Printre cerinţe se pot număra cele referitoare la proiectarea în vederea manipulării în condiţii de siguranţă, caracteristici de siguranţă pentru copii, elemente împotriva desigilării, a furtului şi a contrafacerii, avertismente de pericol, identificarea clară a conţinutului, existenţa unui dispozitiv de deschidere în condiţii de siguranţă sau existenţa unui dispozitiv de închidere cu eliberarea presiunii.

Conţinutul reciclat, reciclabilitate şi reutilizare: proiectarea ambalajului asigură reutilizabilitatea, reciclabilitatea şi includerea conţinutului reciclat, astfel cum se prevede în prezentul regulament. În cazul în care ambalajul este destinat reutilizării, acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 11 alineatul (1). Aceasta înseamnă că este posibil ca greutatea sau volumul ambalajului să trebuiască să fie suplimentate dincolo de ceea ce ar fi posibil în cadrul celorlalţi factori de performanţă, pentru a permite, de exemplu, un număr mai mare de trasee sau rotaţii, pentru a facilita includerea conţinutului reciclat sau pentru a spori reciclabilitatea (de exemplu, atunci când se trece la un singur material sau la conţinut reciclat post consum).

Partea B:Metodologia de evaluare şi determinarea volumului şi a greutăţii minime ale ambalajului

(b)pentru fiecare criteriu de performanţă menţionat în partea A, o descriere care explică cerinţa de proiectare care împiedică reducerea suplimentară a greutăţii sau a volumului ambalajului fără o periclitare a funcţionalităţii ambalajului, inclusiv a siguranţei şi a igienei, pentru produsul ambalat, ambalaj şi utilizator; se descrie metoda utilizată pentru identificarea acestor cerinţe de proiectare şi se explică motivele care împiedică reducerea în continuare a greutăţii sau a volumului ambalajului; se investighează toate posibilităţile de reducere cu un anumit material de ambalare, cum ar fi reducerea oricărui strat superfluu care nu îndeplineşte o funcţie de ambalare; înlocuirea unui material de ambalare cu altul nu se consideră suficientă;

ANEXA V:Restricţii privind utilizarea formatelor ambalajelor

	Formatul ambalajului	Utilizare restricţionată	Exemplu ilustrativ
1.	Ambalaje grupate din plastic de unică folosinţă	Ambalajele din plastic de unică folosinţă utilizate la punctul de vânzare pentru a grupa mărfurile vândute în sticle, doze, cutii metalice, caserole, cutii şi pachete concepute ca ambalaje practice menite să permită consumatorilor să achiziţioneze mai multe produse sau să îi încurajeze în acest sens. Se exclud ambalajele grupate necesare pentru a facilita manipularea.	Folii de colaţionare, folii termoretractabile
2.	Ambalaje din plastic de unică folosinţă pentru fructe şi legume proaspete neprelucrate	Ambalajele din plastic de unică folosinţă pentru fructe şi legume proaspete preambalate cu greutatea mai mică de 1,5 kg. Statele membre pot institui scutiri în raport cu această restricţie în cazul în care există o necesitate demonstrată de a evita pierderea apei sau a turgescenţei, pericolele microbiologice sau şocurile fizice, oxidarea, sau în care nu există nicio altă posibilitate de a evita amestecarea fructelor şi legumelor ecologice cu fructe şi legume neecologice, în conformitate cu cerinţele Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹), privind certificarea sau etichetarea, fără a implica costuri economice şi administrative disproporţionate.	Plase, saci, pungi, tăvi, recipiente
3.	Ambalaje din plastic de unică folosinţă	Ambalajele din plastic de unică folosinţă pentru produsele alimentare şi băuturile umplute şi utilizate în spaţiile din sectorul HORECA, care includ toate zonele de alimentaţie din interiorul şi din afara unui loc de desfăşurare a activităţii, acoperite cu mese şi scaune, zone de stat în picioare şi spaţii de luat masa oferite utilizatorilor finali în comun de mai mulţi operatori economici sau un terţ în scopul consumului de alimente şi băuturi. Sunt scutite unităţile din sectorul HORECA care nu au acces la apă potabilă.	Tăvi, farfurii şi pahare de unică folosinţă, pungi “ cutii
4.	Ambalaje din plastic de unică folosinţă pentru condimente, gem sau dulceaţă, sosuri, lapte de cafea, zahăr şi condimente în sectorul HORECA	Ambalajele din plastic de unică folosinţă în sectorul HORECA, ce conţin porţii sau doze individuale, utilizate pentru condimente, gem sau dulceaţă, sosuri, lapte de cafea, zahăr şi condimente, cu excepţia cazurilor următoare: (a) ambalajele respective sunt furnizate împreună cu alimente gata preparate la pachet destinate consumului imediat, fără a fi necesară o preparare suplimentară; (b) ambalajele respective sunt necesare pentru a garanta siguranţa şi igiena în unităţile în care există o cerinţă medicală legată de îngrijirea individualizată, cum ar fi spitalele sau clinicile sau centrele de îngrijire.	Pliculeţe, cutiuţe, tăvi, cutii
5.	Ambalaje de unică folosinţă din sectorul cazării destinate rezervărilor individuale	Ambalajele de unică folosinţă pentru produse cosmetice, produse de igienă şi articole de toaletă destinate utilizării în sectorul cazării, astfel cum sunt descrise în NACE Rev. 2 - Clasificarea statistică a activităţilor economice, destinate exclusiv rezervărilor individuale şi urmând a fi aruncate înainte de sosirea oaspetelui următor.	Sticle pentru şampon, sticle pentru loţiuni de mâini şi de corp, plicuri care învelesc săpunul solid
6.	Pungi de transport din plastic foarte subţire	Pungile de transport din plastic foarte subţire, cu excepţia pungilor de transport din plastic foarte subţire necesare din motive de igienă sau furnizate ca ambalaje de vânzare pentru produsele alimentare în vrac, atunci când acest lucru contribuie la prevenirea risipei de alimente.	Pungile foarte subţiri prevăzute pentru produsele alimentare în vrac
(¹) Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2018 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 150, 14.6.2018, p. 1).

ANEXA VI:Cerinţe specifice sistemelor de reutilizare şi staţiilor de reumplere

(e)"participant la sistem" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care participă la sistemul de reutilizare şi care efectuează cel puţin una dintre următoarele acţiuni: colectează ambalajele fie de la utilizatorii finali, fie de la alţi participanţi la sistem, le recondiţionează, le distribuie participanţilor la sistem, le transportă, le umple cu produse, le ambalează sau le oferă utilizatorilor finali; un sistem de reutilizare poate include unul sau mai mulţi participanţi la sistem.

Partea A:Cerinţe privind sistemele de reutilizare

1.Cerinţe generale privind sistemele de reutilizare

(d)dispun de norme care definesc funcţionarea acestora, inclusiv cerinţe privind utilizarea ambalajelor, acceptate de toţi participanţii la sistem şi care:

(f)dispun de norme de raportare care permit accesul la date privind numărul de umpleri sau reutilizări (şi anume rotaţiile per categorie) şi refuzuri, rata de colectare (şi anume ratele de returnare), unităţile de vânzare sau unităţile echivalente, inclusiv materialul şi per categorie, sau o estimare medie în cazul în care nu se poate realiza un calcul, numărul de unităţi de ambalaje reutilizabile sau reîncărcabile adăugate în sistem şi numărul de unităţi de ambalaj care au fost tratate în cadrul planului de sfârşit al ciclului de viaţă;

(i)asigură punerea în aplicare a obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor pentru ambalajele reutilizabile care sunt utilizate în sistem şi care au devenit deşeuri.

2.Cerinţe pentru sistemele în buclă închisă

3.Cerinţe pentru sistemele în buclă deschisă

Partea B:Recondiţionare

Recondiţionarea acoperă următoarele operaţiuni adaptate la formatul ambalajului reutilizabil şi la utilizarea preconizată a acestuia:

(a) evaluarea stării ambalajului;

(b) înlăturarea componentelor deteriorate sau de unică folosinţă ale ambalajului;

(d) curăţarea şi spălarea ambalajului în conformitate cu condiţiile de igienă necesare;

(e) repararea ambalajului;

(f) inspecţia şi evaluarea adecvării ambalajului la scopul urmărit.

Partea C:Cerinţe pentru reumplere

(a)staţia de reumplere afişează informaţii clare şi precise cu privire la:

ANEXA VII:Procedura de evaluare a conformităţii

2.Documentaţia tehnică

(d)o listă cu:

4.Declaraţia de conformitate

ANEXA VIII:Declaraţia de conformitate UE nr. (^*1)...

ANEXA IX:Informaţii pentru înregistrare şi raportare către registrul menţionat la articolul 44

Partea A:Informaţii care trebuie furnizate la înregistrare

Informaţiile care trebuie furnizate de producător sau de reprezentantul său autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor includ:

(a) numele şi denumirile comerciale (dacă sunt disponibile) sub care producătorul îşi pune la dispoziţie ambalajul, inclusiv ambalaje ale produselor ambalate, pe teritoriul statului membru şi adresa producătorului, inclusiv codul poştal şi localitatea, strada şi numărul, ţara, numărul de telefon, dacă este cazul, adresa de internet şi adresa de e-mail, indicând un punct de contact unic;

(b) în cazul în care un producător a autorizat un reprezentant autorizat să îndeplinească în numele său obligaţiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor, în plus faţă de informaţiile menţionate la litera (a): numele şi adresa, inclusiv codul poştal şi localitatea, strada şi numărul, ţara, numărul de telefon şi adresa de e-mail ale reprezentantului autorizat;

(c) codul naţional de identificare al producătorului, inclusiv numărul din registrul comerţului sau numărul de înregistrare oficial echivalent, şi numărul de identificare fiscală european sau naţional;

(d) o declaraţie privind modul în care producătorul îşi îndeplineşte responsabilităţile în temeiul articolului 45, inclusiv un certificat eliberat de organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor atunci când se aplică articolul 46 alineatul (1).

În cazul în care unei organizaţii care implementează răspunderea extinsă a producătorilor i se încredinţează îndeplinirea obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, informaţiile care trebuie furnizate de producător includ denumirea şi datele de contact, inclusiv codul poştal şi localitatea, strada şi numărul, ţara, numărul de telefon, adresa de internet şi adresa de e-mail şi codul naţional de identificare al organizaţiei care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, inclusiv numărul din registrul comerţului sau un număr de înregistrare oficial echivalent şi numărul de identificare fiscală european sau naţional al organizaţiei care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, mandatul producătorului reprezentat şi o declaraţie a producătorului sau, după caz, a reprezentantului autorizat al producătorului pentru răspunderea extinsă a producătorilor sau a organizaţiei care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, care să ateste că informaţiile furnizate sunt corecte.

În cazul în care o organizaţie care implementează răspunderea extinsă a producătorilor căreia i s-a încredinţat de către producător îndeplinirea obligaţiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se menţionează la articolul 46 alineatul (1), îndeplineşte obligaţia de înregistrare prevăzută la articolul 44, aceasta furnizează, pe lângă informaţiile prevăzute în temeiul punctului 1 din prezenta parte:

(a) denumirea şi datele de contact, inclusiv codul poştal şi localitatea, strada şi numărul, ţara, numărul de telefon, adresa de internet şi adresa de e-mail ale producătorilor reprezentaţi;

(b) mandatul fiecărui producător reprezentat, dacă este cazul;

(c) în cazul în care organizaţia care implementează răspunderea extinsă a producătorilor reprezintă mai mulţi producători, o indicare separată a modului în care fiecare producător reprezentat îndeplineşte responsabilităţile prevăzute la articolul 45.

Partea B:Informaţii care trebuie furnizate în vederea raportării

Informaţii care trebuie furnizate în vederea raportării în conformitate cu articolul 44 alineatul (7):

(a) codul naţional de identificare al producătorului;

(b) perioada de raportare;

(c) cantităţile, exprimate în greutate, ale categoriilor de ambalaje, astfel cum sunt stabilite în tabelul 1 din anexa II, pe care producătorul le pune la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul statului membru sau pe care producătorul le dezambalează fără a fi utilizator final;

(d) măsuri de asigurare a răspunderii producătorilor în ceea ce priveşte ambalajele puse la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul statului membru sau din care produsele ambalate sunt dezambalate de un producător care nu este utilizator final.

Informaţii care trebuie furnizate în vederea raportării în conformitate cu articolul 44 alineatul (8):

(a) codul naţional de identificare al producătorului;

(b) perioada de raportare;

Informaţii care trebuie furnizate în vederea raportării în conformitate cu articolul 44 alineatul (10):

(a) cantităţile, exprimate în greutate, pentru fiecare categorie de deşeuri de ambalaje, astfel cum sunt definite în tabelul 2 din anexa II, colectate în statul membru şi trimise spre sortare;

(b) cantităţile, exprimate în greutate, pentru fiecare categorie de deşeuri de ambalaje reciclate, valorificate şi eliminate în statul membru sau expediate în interiorul Uniunii sau într-o ţară terţă, astfel cum se prevede în tabelul 3 din anexa XII;

(c) cantităţile, exprimate în greutate, de sticle din plastic de unică folosinţă pentru băuturi cu o capacitate de până la trei litri şi de recipiente metalice de unică folosinţă pentru băuturi cu o capacitate de până la trei litri, colectate separat, astfel cum se prevede în tabelul 5 din anexa XII.

ANEXA X:Cerinţe minime pentru sistemele de garanţie-returnare

(l)statele membre se asigură că distribuitorii finali sunt obligaţi să accepte ambalajele pentru care se percepe garanţie, realizate din materialul şi în formatul pe care aceştia din urmă le distribuie, şi să le ramburseze utilizatorilor finali garanţiile atunci când ambalajele pentru care se percepe garanţie sunt returnate, cu excepţia cazului în care este la fel de uşor pentru utilizatorii finali ca, după utilizarea ambalajelor pentru care se percepe garanţie, să obţină rambursarea garanţiei prin intermediul unuia dintre canalele de colectare care, pentru ambalajele alimentare, asigură reciclarea de calitate alimentară şi care sunt autorizate în acest scop de către autorităţile naţionale.

(o)taxele sunt transparente.

ANEXA XI:Planul de punere în aplicare care trebuie prezentat în temeiul articolului 52 alineatul (2) litera (d)

ANEXA XII:Date care urmează să fie incluse de statele membre în bazele lor de date privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (în conformitate cu tabelele 1-4)

2.Pentru deşeurile de ambalaje de vânzare, grupate şi pentru transport:

(c)rata de colectare separată a formatelor de ambalaje care fac obiectul sistemelor de garanţie-returnare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatul (1) (tabelul 5).

Materiale	Categorie	Ambalaje puse la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul statului membru sau dezambalate(t)	Deşeuri de ambalaj generate (t)	Total deşeuri de ambalaje eliminate (t)	Total deşeuri de ambalaje valorificate (t)	Total deşeuri de ambalaje reciclate (t)	Total deşeuri de ambalaje eliminate (t)	Total deşeuri de ambalaje valorificate (t)	Total deşeuri de ambalaje reciclate (t)
Materiale	Categorie		Deşeuri de ambalaj generate (t)	Pe teritoriul statului membru			În afara teritoriului statului membru
Plastic	PET - rigid
	PE rigid, PP rigid, HDPE şi PP rigid
	Folii film/ materiale flexibile
	PS, XPS, EPS
	Alte materiale plastice rigide
	Materiale biodegradabile (rigide şi flexibile)
Hârtie/carton	Hârtie/carton (cu excepţia cartonului pentru lichide)
Hârtie/carton	Carton pentru lichide
Metal	Aluminiu
Metal	Oţel
Sticlă	Sticlă
Lemn	Lemn, plută
Altele	Textile, ceramică/porţelan şi altele

ANEXA XIII:Tabel de corespondenţă

Directiva 94/62/CE	Prezentul regulament
articolul 1 alineatul (1)	articolul 1 alineatele (1) şi (2)
articolul 1 alineatul (2)	articolul 1 alineatul (3)
articolul 2 alineatul (1)	articolul 2 alineatul (1)
articolul 2 alineatul (2)	articolul 2 alineatul (2)
articolul 3 alineatul (1) primul paragraf	articolul 3 alineatul (1) punctul 1
articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a)	articolul 3 alineatul (1) punctul 5
articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b)	articolul 3 alineatul (1) punctul 6
articolul 3 punctul 1 al doilea paragraf litera (c)	articolul 3 alineatul (1) punctul 7
articolul 3 punctul 1 al treilea paragraf punctul (i)	articolul 3 alineatul (1) punctul 1 litera (a)
articolul 3 punctul 1 al treilea paragraf punctul (ii)	articolul 3 alineatul (1) punctul 1 literele (d) şi (e)
articolul 3 punctul 1 al treilea paragraf punctul (iii)	articolul 3 alineatul (1) punctul 1 literele (b) şi (c)
articolul 3 alineatul (1a)	articolul 3 alineatul (1) punctul 52
articolul 3 alineatul (1b)	articolul 3 alineatul (1) punctul 55
articolul 3 alineatul (1c)	articolul 3 alineatul (1) punctul 56
articolul 3 punctul 1d	articolul 3 alineatul (1) punctul 57
articolul 3 punctul 1e	-
articolul 3 alineatul (2)	articolul 3 alineatul (1) punctul 25
articolul 3 punctul 2a	articolul 11 alineatul (1)
articolul 3 punctul 2b	articolul 3 alineatul (1) punctul 24
articolul 3 punctul 2c	articolul 3 alineatul (1) punctul 2 şi articolul 3 alineatul (2)
articolul 3 alineatul (11)	articolul 3 alineatul (1) punctul 12
articolul 3 alineatul (12)	-
articolul 4 alineatul (1) primul paragraf	articolul 43 alineatul (5)
articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf	articolul 43 alineatul (5)
articolul 4 alineatul (1) al treilea paragraf	articolul 43 alineatul (5)
articolul 4 alineatul (1a) primul paragraf	articolul 34 alineatul (1) primul paragraf
articolul 4 alineatul (1a) al doilea paragraf	articolul 34 alineatul (2) a doua teză
articolul 4 alineatul (1a) al treilea paragraf	articolul 34 alineatul (2) prima teză
articolul 4 alineatul (1a) al patrulea paragraf litera (a)	articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf
articolul 4 alineatul (1a) al patrulea paragraf litera (b) prima teză	-
articolul 4 alineatul (1a) al patrulea paragraf litera (b) a doua teză	articolul 34 alineatul (4)
articolul 4 alineatul (1a) al cincilea paragraf	articolul 56 alineatul (1) litera (b)
articolul 4 alineatul (1a) al şaselea paragraf	articolul 56 alineatul (7) litera (b)
articolul 4 alineatul (1b)	articolul 34 alineatul (3)
articolul 4 alineatul (1c)	articolul 55 alineatul (1) litera (e)
articolul 4 alineatul (2)	articolul 10 alineatul (3)
articolul 5 alineatul (1) prima teză	articolul 51 alineatul (1)
articolul 5 alineatul (1) litera (a)	articolul 51 alineatul (2) litera (a)
articolul 5 alineatul (1) litera (b)	articolul 29 alineatele (15) şi (16)
articolul 5 alineatul (1) litera (c)	articolul 51 alineatul (2) litera (b)
articolul 5 alineatul (1) litera (d)	articolul 51 alineatul (2) litera (c)
articolul 5 alineatul (2) primul paragraf	articolul 54 alineatul (1) primul paragraf
articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a)	articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a)
articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b)	articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b)
articolul 5 alineatul (2) al treilea paragraf	articolul 54 alineatul (1) al treilea paragraf
articolul 5 alineatul (3)	articolul 54 alineatul (2)
articolul 5 alineatul (4)	articolul 56 alineatul (7) litera (a)
articolul 5 alineatul (5)	-
articolul 6 alineatul (1) partea introductivă	articolul 52 alineatul (1)
articolul 6 alineatul (1) litera (a)	-
articolul 6 alineatul (1) litera (b)	-
articolul 6 alineatul (1) litera (c)	-
articolul 6 alineatul (1) litera (d)	-
articolul 6 alineatul (1) litera (e) punctul (i)	-
articolul 6 alineatul (1) litera (e) punctul (ii)	-
articolul 6 alineatul (1) litera (e) punctul (iii)	-
articolul 6 alineatul (1) litera (e) punctul (iv)	-
articolul 6 alineatul (1) litera (e) punctul (v)	-
articolul 6 alineatul (1) litera (f)	articolul 52 alineatul (1) litera (a)
articolul 6 alineatul (1) litera (g) punctul (i)	articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i)
articolul 6 alineatul (1) litera (g) punctul (ii)	articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii)
articolul 6 alineatul (1) litera (g) punctul (iii)	articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (iii)
articolul 6 alineatul (1) litera (g) punctul (iv)	articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (iv)
articolul 6 alineatul (1) litera (g) punctul (v)	articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (v)
articolul 6 alineatul (1) litera (g) punctul (vi)	articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (vi)
articolul 6 alineatul (1) litera (h)	articolul 52 alineatul (1) litera (c)
articolul 6 alineatul (1) litera (i) punctul (i)	articolul 52 alineatul (1) litera (d) punctul (i)
articolul 6 alineatul (1) litera (i) punctul (ii)	articolul 52 alineatul (1) litera (d) punctul (ii)
articolul 6 alineatul (1) litera (i) punctul (iii)	articolul 52 alineatul (1) litera (d) punctul (iii)
articolul 6 alineatul (1) litera (i) punctul (iv)	articolul 52 alineatul (1) litera (d) punctul (iv)
articolul 6 alineatul (1) litera (i) punctul (v)	articolul 52 alineatul (1) litera (d) punctul (v)
articolul 6 alineatul (1) litera (i) punctul (vi)	articolul 52 alineatul (1) litera (d) punctul (vi)
articolul 6 alineatul (1a) partea introductivă	articolul 52 alineatul (2) partea introductivă
articolul 6 alineatul (1a) litera (a)	articolul 52 alineatul (2) litera (a)
articolul 6 alineatul (1a) litera (b)	articolul 52 alineatul (2) litera (b)
articolul 6 alineatul (1a) litera (c)	articolul 52 alineatul (2) litera (c)
articolul 6 alineatul (1a) litera (d)	articolul 52 alineatul (2) litera (d)
articolul 6 alineatul (1b)	articolul 52 alineatul (3)
articolul 6 alineatul (1c)	articolul 52 alineatul (4)
articolul 6 alineatul (4) partea introductivă	articolul 52 alineatul (5) partea introductivă
articolul 6 alineatul (4) litera (a)	articolul 52 alineatul (5) litera (a)
articolul 6 alineatul (4) litera (b)	articolul 52 alineatul (5) litera (b)
articolul 6 alineatul (6)	articolul 46 alineatul (4)
articolul 6 alineatul (7)	-
articolul 6 alineatul (10)	articolul 52 alineatul (6)
articolul 6 alineatul (11)	-
articolul 6a alineatul (1) partea introductivă	articolul 53 alineatul (1)
articolul 6a alineatul (1) litera (a) prima teză	articolul 53 alineatul (2) primul paragraf
articolul 6a alineatul (1) litera (a) a doua teză	articolul 53 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a) şi (b)
articolul 6a alineatul (1) litera (b)	articolul 53 alineatul (3)
articolul 6a alineatul (2) primul paragraf	articolul 53 alineatul (5) primul paragraf
articolul 6a alineatul (2) al doilea paragraf	articolul 53 alineatul (5) al doilea paragraf
articolul 6a alineatul (2) al doilea paragraf litera (a)	articolul 53 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a)
articolul 6a alineatul (2) litera (b)	articolul 53 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b)
articolul 6a alineatul (3)	articolul 53 alineatul (6)
articolul 6a alineatul (4)	articolul 53 alineatul (7)
articolul 6a alineatul (5)	articolul 53 alineatul (8)
articolul 6a alineatul (6)	articolul 53 alineatul (9)
articolul 6a alineatul (7)	articolul 53 alineatul (10)
articolul 6a alineatul (8)	articolul 53 alineatul (11)
articolul 6a alineatul (9)	articolul 56 alineatul (7) litera (a)
articolul 6b	articolul 41
articolul 7 alineatul (1) primul paragraf	articolul 48 alineatele (1) şi (4)
articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf	articolul 48 alineatul (5) literele (a), (b) şi (c), articolul 48 alineatul (6)
articolul 7 alineatul (2)	articolele 44-47
articolul 7 alineatul (3)	articolul 48 alineatul (5) litera (b) şi articolul 48 alineatul (1)
articolul 7 alineatul (4)	articolul 48 alineatul (7)
articolul 8 alineatul (1)	-
articolul 8 alineatul (2)	articolul 12 alineatul (1)
articolul 8 alineatul (3)	articolul 12 alineatul (5)
articolul 8a	articolul 12 alineatele (1) şi (6) şi articolul 55 alineatul (1) litera (f)
articolul 9 alineatul (1)	articolul 4 alineatul (1) şi articolele 5, 6, 7, 9, 10 şi 11
articolul 9 alineatul (2) litera (a)	articolul 36 alineatul (3)
articolul 9 alineatul (2) litera (b)	-
articolul 9 alineatul (3)	-
articolul 9 alineatul (4)	articolul 37 alineatul (2)
articolul 9 alineatul (5)	-
articolul 10	articolul 6 alineatul (4) primul paragraf, articolul 9 alineatul (6), articolul 10 alineatul (3) şi articolul 11 alineatul (2)
articolul 11 alineatul (1)	articolul 5 alineatul (4)
articolul 11 alineatul (2)	-
articolul 11 alineatul (3)	articolul 5 alineatul (7)
articolul 12 alineatul (1)	articolul 57 alineatul (1)
articolul 12 alineatul (2)	articolul 51 alineatul (2) literele (a) şi (b)
articolul 12 alineatul (3a) primul paragraf	articolul 56 alineatul (1) litera (a)
articolul 12 alineatul (3a) al doilea paragraf	articolul 56 alineatul (4)
articolul 12 alineatul (3a) al treilea paragraf	articolul 56 alineatul (3) litera (a)
articolul 12 alineatul (3b)	articolul 56 alineatele (5) şi (6)
articolul 12 alineatul (3c)	-
articolul 12 alineatul (3d)	articolul 56 alineatul (7)
articolul 12 alineatul (4)	articolul 56 alineatul (8)
articolul 12 alineatul (6)	articolul 56 alineatul (8)
articolul 13 primul paragraf	articolul 55 alineatul (1)
articolul 13 al doilea paragraf	-
articolul 14	articolul 42 alineatul (1)
articolul 15	-
articolul 16 alineatul (1)	-
articolul 16 alineatul (2)	-
articolul 18	articolul 4 alineatele (2), (3) şi (4)
articolul 19 alineatul (1)	-
articolul 19 alineatul (2)	-
articolul 20	-
articolul 20a alineatul (1)	-
articolul 20a alineatul (2)	-
articolul 20a alineatul (3)	-
articolul 21 alineatul (1)	articolul 65 alineatul (1)
articolul 21 alineatul (2) primul paragraf	articolul 65 alineatul (2)
articolul 21 alineatul (2) al doilea paragraf	-
articolul 21a alineatul (1)	articolul 64 alineatul (1)
articolul 21a alineatul (2)	articolul 64 alineatul (2)
articolul 21a alineatul (3)	articolul 64 alineatul (3)
articolul 21a alineatul (4)	articolul 64 alineatul (4)
articolul 21a alineatul (5)	articolul 64 alineatul (5)
articolul 21a alineatul (6)	articolul 64 alineatul (6)
articolul 22 alineatul (1)	-
articolul 22 alineatul (2)	-
articolul 22 alineatul (3)	-
articolul 22 alineatul (3a) primul paragraf	-
articolul 22 alineatul (3a) al doilea paragraf litera (a)	-
articolul 22 alineatul (3a) al doilea paragraf litera (b)	-
articolul 22 alineatul (3a) al doilea paragraf litera (c)	-
articolul 22 alineatul (3a) al doilea paragraf litera (d)	-
articolul 22 alineatul (3a) al doilea paragraf litera (e)	-
articolul 22 alineatul (3a) al doilea paragraf litera (f)	-
articolul 22 alineatul (4)	-
articolul 22 alineatul (5)	-
articolul 23	-
articolul 24	articolul 71 primul paragraf
articolul 25	articolul 71 al patrulea paragraf
anexa I	anexa I
anexa II	articolul 10 şi anexa IV
anexa II punctul 1 a doua liniuţă	articolele 5 şi 6, articolul 11 alineatul (1) litera (h) şi articolul 48 alineatul (1)
anexa II punctul 1 a treia liniuţă	articolul 5 alineatul (1)
anexa II punctul 2	articolul 11 şi anexa IV
anexa II punctul 3 litera (a)	articolul 6 şi anexa II
anexa II punctul 3 litera (b)	-
anexa II punctul 3 litera (c)	articolul 3 punctul 47, articolul 9 şi anexa III
anexa II punctul 3 litera (d)	articolul 3 punctul 41, articolul 9 şi anexa II
anexa III	anexa XII
anexa IV	anexa XI

	Pungi de transport din plastic consumate pe teritoriul statului membru
	Număr pe cap de locuitor	Tone pe cap de locuitor
pungi de transport din plastic foarte subţire pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 15 microni
pungi de transport din plastic subţire pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 50 de microni
pungi de transport din plastic gros pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui cuprinsă între 50 şi 99 de microni

	Ambalaje puse la dispoziţie pentru prima dată pe teritoriul statului membru (t)	Colectate separat pe teritoriul statului membru prin sistemul de garanţie-returnare (t)
Sticle din plastic de unică folosinţă pentru băuturi, cu o capacitate de până la 3 litri
Recipiente metalice de unică folosinţă pentru băuturi, cu o capacitate de până la 3 litri

	Tonajul produs	- Tonajul exportat	+ Tonajul importat	+ Tonajul depozitat	= Total
Sticlă
Plastic
Hârtie/carton
Metale feroase
Aluminiu
Lemn
Altele
Total