Regulamentul 2547/10-dec-2025 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte metodele de calculare a emisiilor încorporate în mărfuri

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 22 Decembrie 2025
Regulamentul 2547/10-dec-2025 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte metodele de calculare a emisiilor încorporate în mărfuri
Dată act: 10-dec-2025
Emitent: Comisia Europeana
(Text cu relevanţă pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului din 10 mai 2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (1), în special articolul 7 alineatul (7),
(1)JO L 130, 16.5.2023, p. 52, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/956/oj.
întrucât:
(1)În temeiul Regulamentului (UE) 2023/956, emisiile încorporate în mărfurile importate pe teritoriul vamal al Uniunii începând din 2026, indiferent dacă sunt determinate pe baza valorilor reale sau implicite, trebuie calculate în conformitate cu metodele prevăzute în anexa IV la regulamentul respectiv. Aceste metode de calcul trebuie să se bazeze pe metodologia aplicabilă în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii pentru instalaţiile situate în Uniune (EU ETS), astfel cum este specificată în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (2).
(2)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (JO L 334, 31.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2018/2066/oj).
(2)Metodologia aplicabilă pentru calcularea emisiilor încorporate în perioada 1 octombrie 2023-31 decembrie 2025 este prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1773 al Comisiei (3). În cursul acestei perioade de tranziţie, Comisia a colectat experienţe şi informaţii valoroase de la părţile interesate, de la experţi şi de la declaranţii care au raportat informaţii. În paralel cu consultările tehnice cu statele membre, inclusiv la nivel de experţi, Comisia a derulat consultări ample cu părţile interesate relevante, inclusiv cu reprezentanţii industriei, pentru a colecta contribuţii în cadrul lucrărilor sale pregătitoare cu privire la normele prevăzute în prezentul regulament.
(3)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1773 al Comisiei din 17 august 2023 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte obligaţiile de raportare în scopul mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră în perioada de tranziţie (JO L 228, 15.9.2023, p. 94, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2023/1773/oj).
(3)Pe baza experienţei dobândite în cursul perioadei de tranziţie, este necesară ajustarea metodologiei de calcul pentru a asigura eficacitatea mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM). Modificările efectuate în acest scop ar trebui să vizeze îmbunătăţirea preciziei calculelor privind emisiile încorporate în mărfuri, reducerea riscului de eludare a obligaţiilor CBAM, asigurarea posibilităţii de a verifica în mod adecvat respectarea normelor de monitorizare şi de calcul şi menţinerea coerenţei cu EU ETS, limitând în acelaşi timp sarcina administrativă pentru operatori, declaranţii autorizaţi în cadrul CBAM, autorităţile competente şi Comisie.
(4)Pentru a cuantifica şi a calcula emisiile încorporate în mărfuri, ar trebui stabilite limite ale sistemelor. Limitele sistemelor ar trebui să fie aliniate cu cele vizate de EU ETS.
(5)Pentru a cuantifica şi a calcula emisiile specifice încorporate în mărfuri, operatorii ar trebui să monitorizeze emisiile la nivel de instalaţie, să determine care dintre emisiile respective trebuie atribuite unui proces de producţie şi apoi să atribuie emisiile respective mărfurilor obţinute prin procesul de producţie respectiv.
(6)Pentru a determina emisiile la nivel de instalaţie care pot fi atribuite mărfurilor, ar trebui definite procese de producţie pentru mărfurile cărora li se aplică aceeaşi unitate funcţională. Ca regulă generală, unitatea funcţională ar trebui reprezentată de tonele de mărfuri încadrate la acelaşi cod NC enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956. Totuşi, deoarece în cazul cimentului şi al îngrăşămintelor emisiile depind de conţinutul de clincher şi, respectiv, de azot al mărfurilor, unităţile funcţionale ar trebui să fie tonele de clincher şi tonele de azot conţinute în mărfurile respective. În cazul anumitor îngrăşăminte este disponibilă o unitate suplimentară care măsoară alte aspecte decât greutatea mărfurilor, astfel cum se prevede în anexele la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (4), cu scopul de a ţine seama de diferenţele de compoziţie dintre mărfurile clasificate la acelaşi cod NC. În aceste cazuri, unitatea funcţională ar trebui să fie reprezentată de unitatea suplimentară respectivă. Unităţile funcţionale pentru fier şi oţel ar trebui determinate în conformitate cu regula generală, deoarece codurile NC oferă deja posibilitatea unei diferenţieri la calcularea emisiilor încorporate. În cazul aluminiului şi al hidrogenului, regula generală este suficientă pentru a defini o unitate funcţională care să acopere mărfuri suficient de similare, în ceea ce priveşte calitatea şi compoziţia, încât să justifice definirea unui proces de producţie unic în scopul calculării emisiilor încorporate.
(4)Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/1987/2658/oj).
(7)Pentru a evita devierile atunci când se calculează emisiile mărfurilor cărora li se aplică aceeaşi unitate funcţională şi care sunt produse utilizând variante tehnologice diferite în cadrul unei instalaţii, procesul de producţie al mărfurilor respective ar trebui să nu fie definit separat pentru fiecare variantă tehnologică, ci să cuprindă toate variantele tehnologice, ceea ce înseamnă că emisiile care pot fi atribuite mărfurilor cărora li se aplică aceeaşi unitate funcţională ar trebui calculate ca medie ponderată a emisiilor tuturor variantelor tehnologice utilizate în cadrul instalaţiei pentru a produce mărfurile cărora li se aplică aceeaşi unitate funcţională.
(8)Pentru a asigura acurateţea procesului de monitorizare a emisiilor, ar trebui stabilite norme de monitorizare specifice, inclusiv norme aplicabile precursorilor. Aceste norme ar trebui să se alinieze la normele de monitorizare relevante ale EU ETS.
(9)Pentru a sprijini calcularea şi verificarea emisiilor reale încorporate în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) 2023/956, precum şi examinarea declaraţiilor CBAM în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din acelaşi regulament, operatorii ar trebui să stabilească principalele criterii metodologice care stau la baza colectării datelor la instalaţie pe tot parcursul anului şi la baza calculării emisiilor, în cadrul unui plan de monitorizare. Pentru a se asigura că planul de monitorizare conţine elementele necesare pentru verificare, ar trebui stabilit un model cu cerinţele minime. Pentru a asigura un proces eficient de verificare şi de examinare a declaraţiilor CBAM de către Comisie şi autorităţile competente, planurile de monitorizare ar trebui prezentate într-o limbă utilizată şi înţeleasă în mod obişnuit în scopul monitorizării, al calculării şi al verificării emisiilor.
(10)Pentru a cuantifica şi a calcula emisiile specifice încorporate în mărfurile care fac obiectul unui proces de producţie, ar trebui stabilite normele în baza cărora sunt atribuite mărfurilor emisiile generate de procesul de producţie.
(11)Elementele de probă necesare pentru ca declaranţii autorizaţi în cadrul CBAM să poată raporta valorile reale pentru energia electrică şi pentru energia electrică consumată în procesul de producţie a mărfurilor în conformitate cu articolul 7 alineatele (3) şi (4) din Regulamentul (UE) 2023/956 trebuie să ofere o asigurare suficientă în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor prevăzute la punctele 5 şi 6 din anexa IV la regulamentul respectiv.
(12)Pentru ca verificatorul acreditat să poată verifica îndeplinirea criteriilor de utilizare a valorilor reale pentru emisiile indirecte, operatorul instalaţiei care produce energia electrică şi operatorul instalaţiei care utilizează energia electrică respectivă pentru a produce o marfă ar trebui să includă informaţiile necesare în rapoartele lor privind emisiile. Întrucât operatorii ar trebui să aibă obligaţia de a demonstra, în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor menţionate la punctul 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, că energia electrică pentru care se declară emisiile reale este transportată efectiv de la instalaţia în care este produsă la instalaţia în care este utilizată pentru producţia mărfurilor şi întrucât fluxul de energie electrică ar trebui măsurat prin sisteme de contorizare inteligentă instalate în acest scop la ambele instalaţii, fiecare operator ar trebui să transmită verificatorului respectiv datele provenite de la sistemul său de contorizare inteligentă.
(13)Pentru ca verificatorul acreditat să poată verifica îndeplinirea criteriilor de utilizare a valorilor reale pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, operatorii instalaţiilor care produc energie electrică într-o ţară terţă ar trebui să includă informaţiile necesare în raportul privind emisiile. În acest scop, întrucât este posibil ca operatorii să nu aibă acces direct la elementele de probă relevante, aceştia ar putea fi nevoiţi să primească anumite elemente de probă de la alte persoane, cum ar fi declarantul autorizat în cadrul CBAM, importatorul şi operatorul de transport şi de sistem – de exemplu pentru a demonstra absenţa oricărei congestii fizice a reţelei în conformitate cu punctul 5 litera (b) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956 sau pentru a demonstra că a avut loc o desemnare a capacităţii de import de energie electrică la linia de interconexiune în conformitate cu punctul 5 litera (d) din anexa IV la acelaşi regulament.
(14)Pentru ca operatorii să poată calcula în mod simplu emisiile încorporate, în cazul în care o instalaţie care produce mărfuri menţionate în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956 şi care nu se regăsesc în anexa II la acelaşi regulament primeşte energie electrică de la diferite instalaţii sau surse în cursul unei perioade de raportare, emisiile indirecte încorporate în mărfuri ar trebui determinate implicit ca medie ponderată a emisiilor încorporate în energia electrică primită de la diversele instalaţii. Pentru a asigura proporţionalitatea în ceea ce priveşte această metodă implicită, în cazul în care operatorii pot furniza dovezi care să demonstreze că instalaţia care produce mărfurile care nu se regăsesc în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 a utilizat, în cadrul unui proces de producţie, numai energie electrică provenită dintr-o anumită sursă sau instalaţie sau dintr-un subset de surse sau instalaţii, emisiile indirecte încorporate în mărfurile cărora li se aplică procesul de producţie respectiv pot fi determinate separat.
(15)Pentru ca verificatorul să poată concluziona cu o asigurare rezonabilă că raportul de emisii al operatorului nu conţine inexactităţi semnificative, iar Comisia şi autorităţile competente să poată examina declaraţia CBAM, să poată efectua evaluări ale riscurilor şi să poată preveni practicile de eludare a normelor prevăzute în prezentul regulament, raportul de emisii al operatorului ar trebui să conţină informaţii privind instalaţia şi mărfurile produse, inclusiv emisiile specifice încorporate în acestea, precum şi alte informaţii care să faciliteze verificările privind acurateţea calculării emisiilor specifice încorporate. Întrucât calcularea ajustării pentru alocarea cu titlu gratuit depinde de datele instalaţiei, raportul privind emisiile ar trebui să conţină şi informaţii relevante în scopul calculării acestei ajustări prevăzute la articolul 31 din Regulamentul (UE) 2023/956. Pentru a asigura un proces eficient de verificare şi de examinare a declaraţiilor CBAM de către Comisie şi autorităţile competente, rapoartele de emisii ale operatorului ar trebui prezentate într-o limbă utilizată şi înţeleasă în mod obişnuit în scopul monitorizării, al calculării şi al verificării emisiilor.
(16)Având în vedere caracterul personal şi sensibil din punct de vedere comercial al anumitor date legate de demonstrarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la punctul 5 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, operatorii ar trebui să întocmească, după caz, un act adiţional specific declarantului la raportul de emisii al operatorului, care nu trebuie divulgat altor declaranţi autorizaţi în cadrul CBAM în afară de cel la care se referă.
(17)Având în vedere caracterul sensibil din punct de vedere comercial al anumitor elemente de date cuprinse în raportul de emisii al operatorului, operatorii ar trebui să redacteze o versiune de sinteză a raportului respectiv, care să fie inclusă în raportul de verificare şi să fie pusă la dispoziţia declaranţilor autorizaţi în cadrul CBAM. În cazul în care sunt înregistraţi în registrul CBAM în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) 2023/956, operatorii ar trebui să poată avea opţiunea de a dezvălui declarantului autorizat în cadrul CBAM numai versiunea de sinteză a raportului de emisii al operatorului şi, după caz, actul adiţional relevant specific declarantului la raportul de emisii al operatorului.
(18)Pentru a asigura respectarea normelor privind monitorizarea şi calcularea emisiilor, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, operatorii ar trebui să corecteze în planul de monitorizare şi în raportul de emisii al operatorului orice inexactităţi, neconformităţi sau nerespectări ale normelor notificate de verificator în cadrul activităţii de verificare. În urma oricărei astfel de corecţii, operatorii ar trebui să transmită verificatorului versiunea finală a documentului. Pentru a asigura exhaustivitatea informaţiilor necesare pentru calcularea şi verificarea emisiilor încorporate în mărfuri complexe, în cazul în care raportul de emisii al operatorului include emisiile reale încorporate ale unor precursori care nu au fost produşi în instalaţie, operatorii ar trebui să transmită verificatorului inclusiv raportul de verificare al instalaţiei producătoare.
(19)Valorile implicite pentru fiecare ţară terţă şi pentru fiecare marfă ar trebui stabilite pe baza unei metodologii care să folosească cele mai recente informaţii fiabile şi care să ţină seama de disponibilitatea datelor fiabile în ţările terţe. În cazul în care primeşte date alternative fiabile care demonstrează că valorile implicite sunt prea mari sau prea mici, Comisia ar trebui să revizuiască valorile implicite relevante.
(20)În cazul emisiilor indirecte, valoarea implicită ar trebui calculată pe baza mediei factorului de emisie al reţelei de energie electrică din ţara de origine. Această metodă de calcul este cea mai potrivită pentru a realiza atât prevenirea relocării emisiilor de dioxid de carbon, cât şi conservarea integrităţii de mediu a CBAM, având în vedere că reflectă în cea mai mare măsură posibilă eforturile de decarbonizare ale reţelelor de energie electrică ale ţărilor terţe, menţinând în acelaşi timp un nivel ridicat de protecţie împotriva riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Pentru a reflecta impactul politicilor de decarbonizare ale ţărilor terţe, cum ar fi creşterea producţiei de energie din surse regenerabile, precum şi al condiţiilor climatice asupra aprovizionării anuale cu energie electrică în ţările în cauză, evitând în acelaşi timp o volatilitate excesivă a factorului de emisie din cauza anilor anormali, cum ar fi cei cauzaţi de condiţii climatice excepţionale sau de alte evenimente neprevăzute, factorul de emisie ar trebui calculat pe baza mediei simple a factorilor de emisie corespunzători ultimei perioade de cinci ani anterioară raportării pentru care sunt disponibile date fiabile.
(21)În ceea ce priveşte energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, pentru a reflecta impactul politicilor de decarbonizare din ţara terţă sau din grupul de ţări terţe asupra intensităţii emisiilor generate de producţia de energie electrică în ţările în cauză, evitând în acelaşi timp o volatilitate excesivă a factorului de emisie din cauza anilor anormali, cum ar fi cei cauzaţi de condiţii climatice excepţionale sau de alte evenimente neprevăzute, factorul de emisie de CO2 ar trebui calculat pe baza mediei factorilor de emisie de CO2 anuali din ultima perioadă de cinci ani pentru care sunt disponibile date fiabile.
(22)Pentru ca declaranţii autorizaţi în cadrul CBAM să poată utiliza valori implicite alternative în conformitate cu punctul 4.2.2, cu punctul 4.3 şi cu punctul 7 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, este necesar să se precizeze condiţiile detaliate care trebuie respectate în acest scop. Pentru a oferi claritate cu privire la situaţiile în care se pot utiliza valori implicite alternative, ar trebui stabilite norme privind modalitatea şi calendarul de transmitere a datelor oficiale alternative Comisiei, privind metoda de calcul al valorilor implicite alternative şi privind modalitatea de punere la dispoziţie a valorilor implicite alternative pentru a fi utilizate de declaranţii autorizaţi în cadrul CBAM. Pentru a se asigura securitatea juridică pentru declaranţii autorizaţi în cadrul CBAM, este necesar ca valorile implicite alternative să fie adoptate în mod oficial şi să fie puse la dispoziţie.
(23)Pentru determinarea emisiilor încorporate ale mărfurilor pe baza valorilor reale, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/956, operatorii trebuie să calculeze emisiile care apar în instalaţie în contextul producerii acestor mărfuri în cursul unei perioade de raportare date. Pentru a simplifica utilizarea perioadei de raportare corecte în care au fost produse mărfurile, perioada de raportare utilizată pentru această determinare ar trebui să corespundă unui an calendaristic.
(24)Pentru a simplifica identificarea perioadei de raportare pentru mărfurile importate pe teritoriul vamal al Uniunii şi a reduce sarcina administrativă a declaranţilor autorizaţi în cadrul CBAM, ar trebui stabilită prezumţia potrivit căreia mărfurile respective au fost produse în anul calendaristic al importului. Declaranţilor autorizaţi în cadrul CBAM ar trebui să li se ofere posibilitatea de a răsturna prezumţia prin furnizarea de dovezi care să demonstreze perioada reală în care au fost produse mărfurile. Întrucât metodologia de monitorizare, calcul şi verificare prevăzută în prezentul regulament va începe să se aplice doar din 2026, perioada de raportare nu poate fi o perioadă anterioară anului 2026.
(25)În ceea ce priveşte precursorii utilizaţi la producerea unei mărfi complexe, operatorii mărfii complexe ar trebui, în scopul determinării emisiilor încorporate pe baza emisiilor reale, să identifice perioada de raportare aplicabilă în cursul căreia a fost produs precursorul şi să utilizeze valorile reale verificate corespunzătoare. Pentru a simplifica această identificare şi a reduce sarcina administrativă a operatorilor, ar trebui stabilită prezumţia că precursorii utilizaţi la producerea unei mărfi complexe au fost produşi în perioada de raportare în cursul căreia a fost produsă marfa complexă respectivă. Operatorilor ar trebui să li se ofere posibilitatea de a răsturna prezumţia prin furnizarea de dovezi care să demonstreze verificatorului perioada efectivă în care a fost produs precursorul. Întrucât metodologia de monitorizare, calcul şi verificare prevăzută în prezentul regulament va începe să se aplice doar din 2026, perioada de raportare nu poate fi anterioară anului 2026.
(26)Pentru a asigura coerenţa, perioada de raportare aplicabilă determinării emisiilor încorporate pe baza valorilor reale ar trebui să fie aceeaşi cu perioada de raportare aplicabilă la calcularea ajustării pentru alocarea cu titlu gratuit şi cu perioada de raportare aplicabilă la determinarea preţului plătit al carbonului în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2023/956.
(27)Pentru ca operatorii să poată calcula în mod simplu emisiile încorporate, în cazul în care o instalaţie care produce mărfuri complexe primeşte precursori încadraţi la un anumit cod NC produşi într-o instalaţie în cursul unor perioade de raportare diferite, emisiile încorporate ale mărfurilor complexe ar trebui determinate, în ceea ce priveşte partea de emisii încorporate în precursorii respectivi, ca medie ponderată a emisiilor încorporate în precursorii cu codul NC respectiv produşi în perioade de raportare diferite.
(28)Pentru ca operatorii să poată calcula în mod simplu emisiile încorporate, în cazul în care o instalaţie care produce mărfuri complexe primeşte precursori încadraţi la un anumit cod NC de la instalaţii diferite, emisiile încorporate ale mărfurilor complexe ar trebui determinate implicit, în ceea ce priveşte partea de emisii încorporate în precursorii respectivi, ca medie ponderată a emisiilor încorporate în precursorii relevanţi primiţi de la instalaţiile diferite. Pentru a asigura proporţionalitatea în ceea ce priveşte această metodă implicită, în cazul în care operatorii pot furniza dovezi care să demonstreze că instalaţia care produce mărfurile complexe a utilizat, în cadrul unui anumit proces de producţie, numai precursori proveniţi dintr-o anumită instalaţie sau dintr-un subset de instalaţii, emisiile încorporate ale precursorilor utilizaţi în procesul de producţie respectiv pot fi determinate separat.
(29)Pentru ca operatorii să aibă flexibilitatea de a alege între utilizarea valorilor reale şi, respectiv, a valorilor implicite, în cazul în care emisiile încorporate ale mărfurilor complexe sunt determinate pe baza valorilor reale, operatorilor ar trebui să li se permită să utilizeze valori implicite pentru unul sau mai mulţi precursori. Într-un astfel de caz, operatorii ar trebui să poată combina utilizarea valorilor reale pentru unul sau mai mulţi precursori cu utilizarea valorilor implicite pentru alţi precursori.
(30)În cazul în care iniţiază o revizuire a prezentului act de punere în aplicare, Comisia ar trebui să desfăşoare o consultare publică pentru a menţine transparenţa şi a asigura participarea semnificativă a tuturor părţilor interesate relevante, în conformitate cu Orientările pentru o mai bună legiferare ale Comisiei.
(31)Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului CBAM,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică definiţiile prevăzute la articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 al Comisiei (5) şi la articolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2025/2551 al Comisiei (6).
(5)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 al Comisiei din 10 decembrie 2025 privind aplicarea principiilor de verificare a emisiilor încorporate declarate în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L, 2025/2546, 22.12.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2025/2546/oj).
(6)Regulamentul delegat (UE) 2025/2551 al Comisiei din 20 noiembrie 2025 de completare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului prin specificarea condiţiilor pentru acordarea acreditării verificatorilor, pentru controlul şi monitorizarea verificatorilor acreditaţi, pentru retragerea acreditării şi pentru recunoaşterea reciprocă şi evaluarea la nivel de omologi a organismelor de acreditare (JO L, 2025/2551, 22.12.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2025/2551/oj).
De asemenea, se aplică următoarele definiţii:
1."unitate funcţională" înseamnă unitatea de referinţă utilizată pentru calcularea emisiilor încorporate în mărfuri;
2."nivel de activitate" înseamnă cantitatea de mărfuri cărora li se aplică aceeaşi unitate funcţională şi care sunt produse în limitele sistemului unui proces de producţie în cursul unei perioade de raportare;
3."limită a sistemului" înseamnă grupul de procese chimice sau fizice inclus în calculul emisiilor încorporate ale mărfurilor din aceeaşi categorie de mărfuri agregate;
4."categorii de mărfuri agregate" înseamnă categoriile de mărfuri agregate prevăzute în tabelul 1 de la punctul 2 din anexa I;
5."perioadă de raportare" înseamnă perioada corespunzătoare anului calendaristic în care a fost produsă marfa, utilizată de declarantul autorizat în cadrul CBAM ca referinţă pentru determinarea emisiilor încorporate;
6."variantă tehnologică" înseamnă o tehnologie specifică utilizată într-un proces de producţie pentru a produce mărfuri;
7."precursor" înseamnă orice material de intrare într-un proces de producţie care se regăseşte în lista mărfurilor prevăzută în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956;
8."flux-sursă" înseamnă oricare dintre următoarele:
a)un tip anume de combustibil, de materie primă sau de produs care, ca urmare a consumării sau a producerii sale, generează emisii de gaze cu efect de seră relevante la una sau mai multe surse de emisii;
b)un tip anume de combustibil, de materie primă sau de produs care conţine carbon şi care este inclus în calculul emisiilor de gaze cu efect de seră utilizând metoda bilanţului masic;
9."sursă de emisii" înseamnă o parte identificabilă distinctă dintr-o instalaţie sau un proces din cadrul unei instalaţii care generează emisii de gaze cu efect de seră relevante;
10."parametri de calcul" înseamnă puterea calorifică netă, factorul de emisie, factorul de emisie preliminar, factorul de oxidare, factorul de conversie, conţinutul de carbon sau fracţiunea de biomasă;
11."sistem de măsurare" înseamnă un set complet de instrumente de măsurare şi alte echipamente utilizate pentru a determina variabilele pentru monitorizarea şi calcularea emisiilor;
12."date privind activitatea" înseamnă cantitatea de combustibili sau de materiale consumate sau produse de un proces relevant pentru metodologia bazată pe calcul, exprimată în terajouli, în tone dacă este vorba de masă sau, în cazul gazelor, în volum în metri cubi normali, după caz.
Art. 2: Valorile reale
În cazul în care emisiile încorporate sunt determinate pe baza emisiilor reale în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2023/956, se aplică normele prevăzute în prezentul capitol.
Art. 3: Limitele sistemului
(1)Pentru a cuantifica şi a calcula emisiile specifice încorporate ale mărfurilor, se iau în considerare procesele din cadrul unei instalaţii care au loc în limitele sistemului, definite pentru fiecare categorie de mărfuri agregate în conformitate cu anexa I.
(2)Limitele sistemului acoperă emisiile directe, emisiile indirecte în cazul mărfurilor care nu se regăsesc în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 şi emisiile încorporate ale oricărui precursor.
Art. 4: Procesele de producţie şi unitatea funcţională
(1)Operatorii unei instalaţii identifică, în limitele sistemului unei instalaţii, procesul de producţie a mărfurilor cărora li se aplică aceeaşi unitate funcţională. Identificarea procesului de producţie asigură faptul că intrările, ieşirile şi emisiile relevante pot fi monitorizate în conformitate cu anexa II şi că emisiile directe şi indirecte, după caz, pot fi atribuite mărfurilor cărora li se aplică o unitate funcţională.
(2)Unitatea funcţională este reprezentată de cantităţile de mărfuri produse în tone clasificate la acelaşi cod NC, cu excepţia mărfurilor menţionate la alineatele (3), (4) şi (5).
(3)În cazul energiei electrice, unitatea funcţională este reprezentată de kWh.
(4)În cazul îngrăşămintelor, unitatea funcţională este reprezentată de următoarele:
a)pentru codurile NC 2808 00 00 , 2814 şi 3105 , kilogramele de azot conţinute în mărfurile produse sub codurile NC respective;
b)pentru codurile NC ale altor îngrăşăminte decât cele enumerate la litera (a), unităţile suplimentare prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 ale mărfurilor produse sub codurile NC respective.
(5)În cazul codurilor NC 2523 10 00 , 2523 21 00 , 2523 29 00 şi 2523 90 00 , unitatea funcţională este reprezentată de tonele de clincher conţinute în mărfurile produse sub codurile NC respective.
(6)În cazul în care mărfurile cărora li se aplică aceeaşi unitate funcţională sunt produse utilizând variante tehnologice diferite în cadrul unei instalaţii, se utilizează un singur proces de producţie care să cuprindă toate variantele tehnologice.
(7)Divizarea unei instalaţii în instalaţii diferite, rezultatul fiind acela că anumite variante tehnologice care de fapt aparţin aceluiaşi proces de producţie sunt alocate unor instalaţii separate, este permisă numai în cazul în care operatorii demonstrează motive comerciale valabile pentru această divizare, legate de activitatea lor economică. Motivele comerciale se consideră valabile în cazul în care eludarea Regulamentului (UE) 2023/956 nu reprezintă scopul lor principal sau unul dintre scopurile lor principale.
(8)În cazul în care prin aceleaşi procese se produc mărfuri cărora li se aplică unităţi funcţionale diferite, operatorii pot stabili un singur proces de producţie multifuncţional. În acest caz, se aplică normele de atribuire prevăzute la punctul A.2 din anexa III. În situaţiile specificate la punctul A.4 din anexa respectivă, este obligatorie stabilirea unui singur proces de producţie multifuncţional.
(9)În cazul în care în aceeaşi instalaţie cu mărfurile complexe se produc precursori relevanţi pentru mărfurile complexe, iar precursorii respectivi nu sunt transferaţi pentru a fi vânduţi sau utilizaţi în alte procese de producţie, producţia precursorilor şi a mărfurilor complexe poate face obiectul unui proces de producţie comun. În acest caz, monitorizarea şi calcularea emisiilor încorporate ale precursorilor şi ale mărfurilor complexe se efectuează în comun.
Art. 5: Metodologia de monitorizare la nivel de instalaţie
(1)Emisiile directe ale unui proces de producţie se determină în conformitate cu principiile şi metodele de monitorizare prevăzute la punctele A şi B din anexa II şi utilizând metodologiile şi normele de monitorizare stabilite în conformitate cu punctul B din anexa respectivă.
(2)În cazul în care sunt implicate fluxuri de căldură în producerea unei unităţi funcţionale, se aplică normele de monitorizare şi de calcul prevăzute la punctul C din anexa II.
(3)În cazul mărfurilor complexe, emisiile precursorilor se monitorizează în conformitate cu normele stabilite la punctul E din anexa II.
(4)Emisiile indirecte se determină prin monitorizarea consumului de energie electrică în procesul de producţie relevant, în conformitate cu punctul D din anexa II.
(5)În sensul alineatelor (1)-(4), operatorii concep şi pun în aplicare un plan de monitorizare care conţine cel puţin elementele menţionate la punctul A.5 din anexa II.
(6)Planul de monitorizare se prezintă în limba engleză.
Art. 6: Atribuirea emisiilor mărfurilor
Emisiile specifice încorporate ale mărfurilor se determină atribuind mărfurilor specifice emisiile directe şi, după caz, indirecte ale proceselor de producţie în conformitate cu anexa III.
Art. 7: Identificarea perioadei de raportare
(1)În scopul determinării emisiilor reale încorporate într-o marfă, perioada de raportare în care a fost produsă marfa se determină în conformitate cu al doilea paragraf.
În cazul în care o marfă a fost importată în cursul anului 2026, perioada de raportare este anul 2026. În cazul în care marfa a fost importată în cursul unui alt an decât 2026, perioada de raportare este, în mod implicit, anul calendaristic în care a fost importată marfa. Totuşi, în cazul în care există suficiente dovezi pentru a identifica momentul efectiv al producţiei, perioada de raportare este perioada în care a fost produsă marfa.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), perioada de raportare pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii este anul importului.
Art. 8: Utilizarea valorilor reale pentru energia electrică şi emisiile indirecte
(1)Elementele de probă care demonstrează îndeplinirea criteriilor enumerate la punctul 5 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956 sunt indicate la punctul D.2.4 din anexa II la prezentul regulament.
(2)Elementele de probă care demonstrează îndeplinirea criteriilor enumerate la punctul 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956 sunt indicate la punctul D.4.3 din anexa II la prezentul regulament.
(3)Pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, operatorii indică în raportul de emisii al operatorului faptul că sunt îndeplinite criteriile prevăzute la punctul 5 primul paragraf litera (c) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956 şi, după caz, la punctul 5 primul paragraf litera (b) din anexa respectivă în ceea ce priveşte conexiunea directă dintre instalaţia producătoare a energiei electrice şi sistemul de transport al Uniunii. În sprijinul acestei indicaţii, operatorii prezintă verificatorului elementele de probă enumerate la punctul D.2.4 din anexa II la prezentul regulament.
(4)Pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, operatorul indică de asemenea, într-un act adiţional la raportul de emisii al operatorului, creat separat pentru fiecare declarant autorizat în cadrul CBAM care a importat energie electrică de la instalaţia operatorului respectiv şi care doreşte să utilizeze valori reale pentru energia electrică respectivă, pentru fiecare dintre declaranţii autorizaţi în cadrul CBAM, că sunt îndeplinite criteriile prevăzute la punctul 5 primul paragraf literele (a) şi (d) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, precum şi, după caz, la punctul 5 primul paragraf litera (b) din anexa respectivă în ceea ce priveşte lipsa oricărei congestii fizice a reţelei. De asemenea, operatorul indică în actul adiţional pentru fiecare declarant autorizat în cadrul CBAM cantitatea de energie electrică importată de declarantul autorizat relevant în cadrul CBAM pentru care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la punctul 5 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956 şi prezintă verificatorului elementele de probă relevante enumerate la punctul D.2.4 din anexa II la prezentul regulament în sprijinul indicaţiei respective.
(5)Pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, operatorii indică în raportul de emisii al operatorului faptul că sunt îndeplinite criteriile prevăzute la punctul 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956 şi prezintă verificatorului elementele de probă enumerate la punctul D.4.3 din anexa II la prezentul regulament în sprijinul indicaţiei respective.
(6)Emisiile reale încorporate ale energiei electrice şi emisiile reale indirecte încorporate se calculează utilizând normele prevăzute la punctul D din anexa II.
Art. 9: Emisiile indirecte în cazul în care instalaţiile utilizează energie electrică din surse diferite
(1)În cazul în care o instalaţie care produce mărfuri menţionate în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956 şi care nu se regăsesc în anexa II la acelaşi regulament primeşte energie electrică din surse multiple în cursul unei perioade de raportare şi în cazul în care se raportează emisii reale pentru mărfurile respective, emisiile indirecte încorporate în mărfuri se determină implicit. Valoarea implicită este media factorilor de emisie ai fiecărei surse de energie electrică, ponderată cu ponderea energiei electrice primite de la fiecare sursă în energia electrică totală consumată în instalaţia respectivă.
(2)Totuşi, în cazul în care operatorii prezintă verificatorului suficiente dovezi pentru a demonstra că instalaţia producătoare a mărfurilor care nu se regăsesc în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 a utilizat, pentru un anumit proces de producţie, exclusiv energie electrică provenită dintr-o singură sursă sau dintr-un subset de surse, emisiile indirecte încorporate în mărfurile produse prin procesul de producţie respectiv se determină pe baza factorului de emisie al sursei unice în cauză sau, respectiv, pe baza mediei factorilor de emisie ai fiecărei surse relevante de energie electrică din cadrul subsetului, ponderată cu ponderea energiei electrice primite de la fiecare sursă în energia electrică totală consumată pentru producerea mărfurilor respective.
Art. 10: Raportul de emisii al operatorului
(1)În cazul în care emisiile încorporate sunt calculate pe baza emisiilor reale, operatorii întocmesc un raport privind emisiile ("raportul de emisii al operatorului") şi un rezumat al acestuia care conţine cel puţin informaţiile enumerate în modelele de la punctele 1.1 şi 1.2 din anexa IV. În cazul în care emisiile încorporate ale energiei electrice sunt calculate pe baza emisiilor reale, operatorii întocmesc, în plus, un act adiţional specific declarantului la raportul de emisii al operatorului, care conţine informaţiile enumerate la punctul 1.1.1 din anexa respectivă.
(2)În cazul în care sunt înregistraţi în registrul CBAM în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) 2023/956, operatorii transmit verificatorului raportul de emisii al operatorului, rezumatul acestuia şi, după caz, actul adiţional specific declarantului prin intermediul registrului CBAM.
(3)În cazul în care nu sunt înregistraţi în registrul CBAM, operatorii transmit verificatorului raportul de emisii al operatorului, rezumatul acestuia şi, după caz, actul adiţional specific declarantului prin alte mijloace decât registrul CBAM.
(4)Raportul de emisii al operatorului se prezintă în limba engleză.
Art. 11: Valorile implicite
(1)În cazul în care emisiile încorporate ale mărfurilor importate se determină pe baza valorilor implicite în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/956, se utilizează valorile implicite specificate în conformitate cu anexa IV la regulamentul respectiv.
(2)În cazul în care emisiile încorporate ale mărfurilor complexe se determină pe baza valorilor reale, iar emisiile încorporate ale precursorilor utilizaţi la producerea mărfurilor complexe respective se determină pe baza valorilor implicite în conformitate cu articolul 15, pentru precursorii respectivi se utilizează valorile implicite specificate în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956.
(3)Pentru determinarea emisiilor indirecte specifice se utilizează valorile implicite specificate în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, cu excepţia cazului în care se pot utiliza valorile reale în conformitate cu articolul 8.
(4)Pentru determinarea emisiilor directe încorporate în energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, se utilizează valorile implicite specificate în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, cu excepţia cazului în care se pot utiliza valorile reale în conformitate cu articolul 8.
(5)Comisia efectuează o revizuire a valorilor implicite până în decembrie 2027 cel târziu.
Art. 12: Valorile implicite alternative
Declarantul autorizat în cadrul CBAM poate utiliza valori implicite alternative în conformitate cu punctul 4.2.2, punctul 4.3 şi punctul 7 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956 în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile menţionate la punctul D.2.3 sau la punctul D.4.4 din anexa II la prezentul regulament sau în anexa V la prezentul regulament.
Art. 13: Perioada de raportare a precursorilor
Perioada de raportare implicită a unui precursor este anul de producţie a mărfii complexe. Totuşi, în cazul în care operatorii prezintă verificatorului suficiente dovezi pentru a identifica momentul efectiv al producţiei, perioada de raportare este perioada în care a fost produs precursorul.
Art. 14: Precursorii produşi în cursul unor perioade de raportare diferite sau în instalaţii diferite
(1)În cazul în care o instalaţie care produce mărfuri complexe primeşte, de la o altă instalaţie, precursori încadraţi la un anumit cod NC produşi în cursul unor perioade de raportare diferite, emisiile încorporate ale mărfurilor complexe se determină, în ceea ce priveşte partea de emisii încorporate în precursorii cu codul NC respectiv, ca medie ponderată a emisiilor încorporate în precursorii cu codul NC respectiv produşi în aceste perioade de raportare diferite.
(2)În cazul în care o instalaţie care produce mărfuri complexe primeşte precursori încadraţi la un anumit cod NC de la mai multe instalaţii, emisiile încorporate ale mărfurilor complexe se determină implicit, în ceea ce priveşte partea de emisii încorporate în precursorii cu codul NC respectiv, ca medie ponderată a emisiilor încorporate în precursorii cu codul NC respectiv primiţi de la diferitele instalaţii.
(3)În cazul în care operatorii prezintă verificatorului suficiente dovezi pentru a demonstra că, dintre precursorii de la un anumit cod NC primiţi de la mai multe instalaţii, instalaţia producătoare a mărfurilor complexe a utilizat, pentru un anumit proces de producţie, exclusiv precursori de la o singură instalaţie sau de la un subset de instalaţii, emisiile încorporate ale precursorilor respectivi utilizaţi în mărfurile produse prin procesul de producţie respectiv se determină pe baza emisiilor încorporate ale precursorilor obţinuţi de la instalaţia în cauză sau, respectiv, ca medie ponderată a emisiilor încorporate în precursorii primiţi de la subsetul de instalaţii respectiv.
Art. 15: Utilizarea combinată a valorilor reale şi implicite
Emisiile specifice încorporate în mărfurile complexe pot fi calculate prin determinarea emisiilor reale pentru procesele de producţie din cadrul instalaţiei care produce mărfurile complexe şi a valorilor implicite pentru unul sau mai mulţi precursori ai mărfurilor complexe.
Art. 16: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 10 decembrie 2025.

Pentru Comisie

Preşedinta

Ursula VON DER LEYEN

ANEXA I:Definiţii, unitate a funcţională şi limite ale sistemului
(1)DEFINIŢII
În sensul prezentei anexe şi al anexelor II-VII, se aplică următoarele definiţii:
1."incertitudine" înseamnă un parametru, asociat rezultatului determinării unei cantităţi, care caracterizează dispersia valorilor care ar putea fi atribuite, în mod logic, cantităţii în cauză, incluzând efectele factorilor sistematici, precum şi ale factorilor aleatorii, exprimat în procente, şi descrie un interval de încredere situat în jurul valorii medii care cuprinde 95 % din valorile estimate, luând în considerare orice asimetrie a distribuţiei valorilor;
2."emisii de ardere" înseamnă emisiile de gaze cu efect de seră care au loc în timpul reacţiei exoterme a unui combustibil cu oxigenul;
3."factor de emisie" înseamnă rata medie de emisii a unui gaz cu efect de seră raportată la datele privind activitatea ale unui flux-sursă, presupunând că oxidarea este completă în cazul arderii şi conversia este integrală pentru toate celelalte reacţii chimice;
4."factor de oxidare" înseamnă raportul dintre carbonul oxidat în CO2 ca urmare a arderii şi carbonul total conţinut în combustibil, exprimat ca fracţie, considerând monoxidul de carbon (CO) emis în atmosferă drept cantitatea molară echivalentă a dioxidului de carbon (CO2);
5."factor de conversie" înseamnă raportul dintre carbonul emis sub formă de CO2 şi carbonul total conţinut în fluxul-sursă înainte ca procesul de emisie să aibă loc, exprimat ca fracţie, considerând monoxidul de carbon (CO) emis în atmosferă drept cantitatea molară echivalentă a CO2;
6."precizie" înseamnă gradul de apropiere dintre rezultatul unei măsurători şi valoarea reală a cantităţii în cauză sau o valoare de referinţă determinată empiric, folosind materiale de calibrare şi metode de standardizare acceptate la nivel internaţional şi trasabile, luând în considerare atât factorii accidentali, cât şi pe cei sistematici;
7."calibrare" înseamnă setul de operaţii care stabileşte, în condiţii date, relaţiile dintre valorile indicate de un instrument de măsurare sau un sistem de măsurare sau valorile reprezentate de o unitate de măsură materializată sau de un material de referinţă şi valorile corespunzătoare ale unei cantităţi care decurge dintr-un standard de referinţă;
8."prudent" înseamnă definirea unui set de ipoteze de aşa manieră încât să se asigure evitarea oricărei subestimări a emisiilor raportate sau a oricărei supraestimări a producţiei de căldură, de energie electrică sau de mărfuri;
9."biomasă" înseamnă biomasă în sensul definiţiei prevăzute la articolul 2 punctul 24 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (1); aceasta include biolichidele şi biocomustibilii astfel cum sunt definiţi la articolul 2 punctele 32 şi 33, combustibilii din biomasă astfel cum sunt definiţi la articolul 2 punctul 27 şi biogazul astfel cum este definit la articolul 2 punctul 28 din Directiva (UE) 2018/2001;
(1)Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82, ELI: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2018/2001/oj).
10."deşeuri" înseamnă orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă sau are intenţia sau obligaţia să îl arunce, excluzând substanţele care au fost modificate sau contaminate intenţionat pentru a corespunde acestei definiţii;
11."reziduu" înseamnă o substanţă care nu reprezintă produsul finit pe care un proces de producţie urmăreşte să îl producă în mod direct; acesta nu constituie un obiectiv principal al procesului de producţie, iar procesul de producţie nu a fost modificat în mod deliberat pentru a-l produce;
12."reziduuri agricole, din acvacultură, pescuit şi silvicultură" înseamnă reziduuri care sunt generate în mod direct din agricultură, din acvacultură, din pescuit şi din silvicultură, fără ca această categorie de reziduuri să includă reziduurile din prelucrare sau din industriile conexe;
13."verificare metrologică legală" înseamnă controlul exercitat de către o autoritate publică sau de către o autoritate de reglementare cu privire la capacitatea unui instrument de măsurare de a realiza măsurători conform domeniului său de aplicare, din considerente de interes public, sănătate publică, ordine şi siguranţă publică, protecţie a mediului, colectare a taxelor şi a impozitelor, protecţie a consumatorilor şi corectitudine a tranzacţiilor comerciale;
14."activităţi privind fluxul de date" înseamnă activităţile referitoare la obţinerea, prelucrarea şi manipularea datelor necesare pentru elaborarea unui raport privind emisiile pornind de la date din surse primare;
15."putere calorifică netă" (net calorific value – NCV) înseamnă cantitatea specifică de energie eliberată sub formă de căldură atunci când un combustibil sau un material este supus unui proces complet de ardere cu oxigen în condiţii standard, fără a se ţine cont de căldura rezultată în urma vaporizării apei eventual formate;
16."emisii de proces" înseamnă emisii de gaze cu efect de seră, altele decât emisiile de ardere, rezultate în urma reacţiilor deliberate şi involuntare între substanţe sau în urma transformării acestora pentru un scop primar altul decât producerea de căldură, inclusiv din următoarele procese:
a)reducerea chimică, electrolitică sau pirometalurgică a compuşilor metalici din minereuri, concentrate şi materiale secundare;
b)îndepărtarea impurităţilor din metale şi din compuşii metalici;
c)descompunerea carbonaţilor, inclusiv a celor utilizaţi pentru epurarea gazelor de ardere;
d)sinteza chimică a produselor şi a produselor intermediare, dacă materialul care conţine carbon participă la reacţie;
e)utilizarea de aditivi sau materii prime care conţin carbon;
f)reducerea chimică sau electrolitică a oxizilor metaloizi sau a oxizilor nemetalici, cum ar fi oxizii de siliciu şi fosfaţii;
17."lot" înseamnă o cantitate de combustibil sau de material eşantionată şi caracterizată în mod reprezentativ şi transferată într-un singur transport sau în mod continuu de-a lungul unei anumite perioade de timp;
18."material mixt" înseamnă un material care conţine atât biomasă, cât şi carbon fosil;
19."factor de emisie preliminar" înseamnă factorul de emisie total asumat al unui combustibil sau al unui material, calculat pe baza conţinutului de carbon din fracţiunea sa de biomasă şi din fracţiunea sa fosilă înainte de înmulţirea acestuia cu fracţiunea fosilă în vederea obţinerii factorului de emisie;
20."fracţiune fosilă" înseamnă raportul dintre carbonul fosil şi conţinutul total de carbon al unui combustibil sau al unui material, exprimat ca fracţie;
21."fracţiune de biomasă" înseamnă raportul dintre carbonul rezultat din biomasă şi conţinutul total de carbon al unui combustibil sau al unui material, exprimat ca fracţie;
22."măsurare continuă a emisiilor" înseamnă un set de operaţii care au drept scop determinarea valorii unei cantităţi prin măsurări periodice, aplicând fie măsurători la coşul de emisii, fie procedee de extracţie în care instrumentul de măsurare se află în apropierea coşului, excluzând totodată metodologiile de măsurare bazate pe colectarea de eşantioane individuale din coş;
23."CO2 inerent" înseamnă CO2-ul care face parte dintr-un flux-sursă;
24."carbon fosil" înseamnă carbonul anorganic şi organic care nu este biomasă;
25."punct de măsurare" înseamnă sursa de emisii pentru care sunt utilizate sisteme de măsurare continuă a emisiilor (CEMS) pentru măsurarea emisiilor sau secţiunea transversală a unui sistem de conducte pentru care debitul de CO2 se determină utilizând sisteme de măsurare continuă;
26."emisii fugitive" înseamnă emisiile ocazionale sau neintenţionate provenind de la surse nelocalizate, prea diverse sau prea mici pentru a fi monitorizate individual;
27."condiţii standard" înseamnă o temperatură de 273,15 K şi condiţii de presiune de 101 325 Pa, care definesc metrii cubi normali (Nm3);
28."date indirecte" înseamnă valorile anuale care sunt determinate în mod empiric sau care sunt derivate din surse aprobate şi pe care un operator le utilizează pentru a înlocui un set de date pentru a asigura raportarea completă;
29."căldură măsurabilă" înseamnă un flux net de căldură, transportat prin ţevi sau conducte identificabile utilizând un agent de transfer al căldurii, cum ar fi în special abur, aer cald, apă, ulei, metale şi săruri lichide, pentru care s-a instalat sau poate fi instalat un contor de energie termică;
30."contor de energie termică" înseamnă un contor pentru energia termică sau orice alt dispozitiv de măsurare şi înregistrare a cantităţii de energie termică produse, pe baza volumelor şi a temperaturilor fluxului;
31."căldură nemăsurabilă" înseamnă orice căldură, alta decât cea măsurabilă;
32."gaz rezidual" înseamnă un gaz care conţine carbon oxidat incomplet în stare gazoasă în condiţii standard, care rezultă din oricare dintre procesele enumerate la subpunctul 16;
33."proces multifuncţional" înseamnă un proces care produce mai multe rezultate sau ale cărui rezultate sunt utilizate în mai multe procese de producţie;
34."coprodus" înseamnă oricare dintre două sau mai multe produse rezultate din acelaşi proces de producţie;
35."marfă non-CBAM" înseamnă orice marfă produsă în instalaţie care nu este inclusă în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956;
36."set de date" înseamnă un singur tip de date, fie la nivel de instalaţie, fie la nivelul procesului de producţie, după caz, care cuprind oricare dintre următoarele elemente:
a)cantitatea de combustibili sau de materiale consumate sau produse de un proces de producţie care sunt relevante pentru metodologia bazată pe calcul, exprimate în terajouli, în tone dacă este vorba de masă sau, în cazul gazelor, în volum în metri cubi normali, după caz, inclusiv pentru gazele reziduale;
b)un parametru de calcul;
c)cantitatea netă de căldură măsurabilă şi parametrii relevanţi necesari pentru determinarea acestei cantităţi, în special:
- debitul masic al mediului de transfer de căldură şi
- entalpia mediului de transfer de căldură transmis şi returnat, specificată prin compoziţie, temperatură, presiune şi saturaţie;
d)cantităţile de căldură nemăsurabilă, specificate prin cantităţile relevante de combustibili utilizaţi pentru producţia de căldură şi prin puterea calorifică netă a mixului de combustibili;
e)cantităţile de energie electrică;
f)cantităţile de CO2 transferate între instalaţii;
g)cantităţile de precursori primite din afara procesului de producţie şi parametrii relevanţi ai acestora, cum ar fi ţara de origine, varianta tehnologică utilizată, emisiile directe şi indirecte specifice;
37."cerinţe minime" înseamnă metode de monitorizare care utilizează eforturile minime permise pentru stabilirea datelor în scopul obţinerii unor date privind emisiile acceptabile în sensul Regulamentului (UE) 2023/956;
38."îmbunătăţiri recomandate" înseamnă metode de monitorizare care sunt mijloace dovedite de a asigura date cu un grad mai ridicat de acurateţe sau mai puţin predispuse la erori decât prin simpla aplicare a cerinţelor minime;
39."sistem de control" înseamnă evaluarea riscurilor efectuată de operator şi întregul set de activităţi de control, inclusiv gestionarea continuă a acestora, pe care un operator le-a instituit, documentat, pus în aplicare şi menţinut în conformitate cu punctul A.2 din anexa II.
(2)PUNEREA ÎN CORESPONDENŢĂ A CODURILOR NC CU CATEGORIILE DE MĂRFURI AGREGATE
Tabelul 1 de la prezentul punct defineşte categoriile de mărfuri agregate pentru fiecare cod NC specificat în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956. Aceste categorii sunt utilizate în scopul definirii limitelor sistemului proceselor de producţie a mărfurilor enumerate în anexa I la regulamentul respectiv.
Tabelul 1
Punerea în corespondenţă a codurilor NC cu categoriile de mărfuri agregate

Codul NC

Categoria de mărfuri agregate

Gaz cu efect de seră

Ciment

2507 00 80 – Alte argile caolinitice

Şamotă

Dioxid de carbon

2523 10 00 – Cimenturi nepulverizate numite "clinkers"

Clincher de ciment

Dioxid de carbon

2523 21 00 – Cimenturi Portland albe, chiar colorate artificial

2523 29 00 – Alte cimenturi Portland

2523 90 00 – Alte cimenturi hidraulice

Ciment

Dioxid de carbon

2523 30 00 – Cimenturi aluminoase

Cimenturi aluminoase

Dioxid de carbon

Energie electrică

2716 00 00 – Energie electrică

Energie electrică

Dioxid de carbon

Îngrăşăminte

2808 00 00 – Acid nitric (azotic); acizi sulfonitrici

Acid nitric (azotic)

Dioxid de carbon şi protoxid de azot

3102 10 – Uree, chiar în soluţie apoasă

Uree

Dioxid de carbon

2814 – Amoniac, anhidru sau în soluţie apoasă

Amoniac

Dioxid de carbon

2834 21 00 – Nitraţi (azotaţi) de potasiu

3102 – Îngrăşăminte minerale sau chimice azotate,

cu excepţia 3102 10 (Uree)

3105 – Îngrăşăminte minerale sau chimice care conţin două sau trei dintre elementele fertilizante azot, fosfor şi potasiu; alte îngrăşăminte

Cu excepţia următoarelor: 3105 60 00 – Îngrăşăminte minerale sau chimice care conţin două elemente fertilizante, fosfor şi potasiu

Îngrăşăminte mixte

Dioxid de carbon şi protoxid de azot

Fontă, fier şi oţel

2601 12 00 – Minereuri de fier şi concentratele lor, aglomerate, altele decât piritele de fier prăjite

Minereu sinterizat

Dioxid de carbon

7201 – Fonte brute şi fonte-oglindă (spiegel) în lingouri, blocuri sau alte forme primare

Pot fi incluse aici anumite produse din categoria 7205 [Granule şi pulberi, de fontă brută, de fontă-oglindă (spiegel), de fier sau de oţel]

Fonte brute

Dioxid de carbon

7202 1 – Feromangan

FeMn

Dioxid de carbon

7202 4 – Ferocrom

FeCr

Dioxid de carbon

7202 6 – Feronichel

FeNi

Dioxid de carbon

7203 – Produse feroase obţinute prin reducerea directă a minereului de fier şi alte produse feroase spongioase

Fier redus în mod direct (DRI)

Dioxid de carbon

7206 – Fier şi oţeluri nealiate, în lingouri sau în alte forme primare, cu excepţia fierului de la poziţia 7203

7207 – Semifabricate din fier sau din oţeluri nealiate

7218 – Oţeluri inoxidabile în lingouri sau în alte forme primare; semifabricate din oţeluri inoxidabile

7224 – Alte oţeluri aliate în lingouri sau în alte forme primare; semifabricate din alte oţeluri aliate

Oţel brut

Dioxid de carbon

7205 – Granule şi pulberi, de fontă brută, de fontă-oglindă (spiegel), de fier sau de oţel (dacă nu sunt incluse în categoria fontei brute)

7208 – Produse laminate plate, din fier sau din oţeluri nealiate, cu o lăţime de minimum 600 mm, laminate la cald, neplacate şi neacoperite

7209 – Produse laminate plate, din fier sau din oţeluri nealiate, cu o lăţime de minimum 600 mm, laminate la rece, neplacate şi neacoperite

7210 – Produse laminate plate, din fier sau din oţeluri nealiate, cu o lăţime de minimum 600 mm, placate sau acoperite

7211 – Produse laminate plate, din fier sau din oţeluri nealiate, cu o lăţime sub 600 mm, neplacate şi neacoperite

7212 – Produse laminate plate, din fier sau din oţeluri nealiate, cu o lăţime sub 600 mm, placate sau acoperite

7213 – Bare şi tije laminate la cald, în rulouri cu spire nearanjate (fil machine), din fier sau din oţeluri nealiate

7214 – Alte bare şi tije din fier sau din oţeluri nealiate, simplu forjate, laminate, trase sau extrudate la cald, inclusiv cele torsionate după laminare

7215 – Alte bare şi tije din fier sau din oţeluri nealiate

7216 – Profile din fier sau din oţeluri nealiate

7217 – Sârmă din fier sau din oţeluri nealiate

7219 – Produse laminate plate din oţeluri inoxidabile, cu o lăţime de minimum 600 mm

7220 – Produse laminate plate din oţeluri inoxidabile, cu o lăţime sub 600 mm

7221 – Bare şi tije, laminate la cald, în rulouri cu spire nearanjate (fil machine), din oţeluri inoxidabile

7222 – Alte bare, tije din oţeluri inoxidabile; profile din oţeluri inoxidabile

7223 – Sârmă, din oţeluri inoxidabile

7225 – Produse laminate plate, din alte oţeluri aliate, cu o lăţime de minimum 600 mm

7226 – Produse laminate plate, din alte oţeluri aliate, cu o lăţime sub 600 mm

7227 – Bare şi tije, laminate la cald, în rulouri cu spire nearanjate (fil machine), din alte oţeluri aliate

7228 – Alte bare şi tije, profile din alte oţeluri aliate; bare şi profile tubulare, pentru foraj, din oţeluri aliate sau nealiate

7229 – Sârmă din alte oţeluri aliate

7301 – Palplanşe din fier sau din oţel, chiar perforate sau confecţionate din elemente asamblate; profile, obţinute prin sudare, din fier sau din oţel

7302 – Materiale de construcţie pentru liniile ferate, din fontă, din fier sau din oţel: şine, contraşine şi cremaliere, ace şi inimi de macaz, macazuri şi alte elemente de încrucişare sau de schimbare de cale, traverse, eclise de îmbinare, cuzineţi, pene de fixare, plăci de bază, plăci de aşezare, plăci de strângere, plăci şi bare de ecartament şi alte piese special concepute pentru aşezarea, îmbinarea sau fixarea şinelor

7303 – Tuburi, ţevi şi profile tubulare, din fontă

7304 – Tuburi, ţevi şi profile tubulare, fără sudură, din fier sau din oţel

7305 – Alte tuburi şi ţevi (de exemplu, sudate sau nituite), cu secţiunea circulară, cu diametrul exterior peste 406,4 mm, din fier sau din oţel

7306 – Alte tuburi, ţevi şi profile tubulare (de exemplu sudate, nituite, fălţuite sau cu margini simplu apropiate), din fier sau din oţel

7307 – Accesorii de ţevărie (de exemplu racorduri, coturi, manşoane) din fontă, din fier sau din oţel

7308 – Construcţii şi părţi de construcţii (de exemplu, poduri şi elemente de poduri, porţi de ecluze, turnuri, piloni, stâlpi, coloane, şarpante, acoperişuri, uşi şi ferestre şi tocurile lor, pervazuri şi praguri, obloane, balustrade) din fontă, din fier sau din oţel, cu excepţia construcţiilor prefabricate de la poziţia 9406 ; table, tole, tije, bare, profile, ţevi şi produse similare, din fontă, din fier sau din oţel, pregătite în vederea utilizării lor în construcţii

7309 – Rezervoare, cisterne, cuve şi recipiente similare pentru orice fel de substanţe (cu excepţia gazelor comprimate sau lichefiate) din fontă, din fier sau din oţel, cu o capacitate peste 300 l, fără dispozitive mecanice sau termice, chiar căptuşite sau izolate termic

7310 – Rezervoare, butoaie, bidoane, cutii şi recipiente similare, pentru orice fel de substanţe (cu excepţia gazelor comprimate sau lichefiate), din fontă, din fier sau din oţel, cu o capacitate de maximum 300 l, fără dispozitive mecanice sau termice, chiar căptuşite sau izolate termic

7311 – Recipiente pentru gaze comprimate sau lichefiate, din fontă, din fier sau din oţel

7318 – Şuruburi, buloane, piuliţe, tirfoane, cârlige filetate, nituri, ştifturi, pene, şaibe (inclusiv şaibele elastice de siguranţă) şi articole similare, din fontă, din fier sau din oţel

7326 – Alte articole din fontă, fier sau oţel

Produse din fier sau din oţel

Dioxid de carbon

Aluminiu

7601 – Aluminiu sub formă brută

Aluminiu sub formă brută

Dioxid de carbon şi perfluorocarburi

7603 – Pulberi şi fulgi (paiete) din aluminiu

7604 – Bare, tije şi profile din aluminiu

7605 – Sârmă din aluminiu

7606 – Table şi benzi de aluminiu, cu o grosime peste 0,2 mm

7607 – Folii şi benzi subţiri din aluminiu (chiar imprimate sau fixate pe hârtie, pe carton, pe materiale plastice sau pe alte suporturi similare) cu o grosime de maximum 0,2 mm (fără suport)

7608 – Tuburi şi ţevi din aluminiu

7609 00 00 – Accesorii de ţevărie (de exemplu, racorduri, coturi, manşoane) din aluminiu

7610 – Construcţii şi părţi de construcţii (de exemplu, poduri şi elemente de poduri, turnuri, piloni, stâlpi, coloane, şarpante, acoperişuri, uşi şi ferestre şi ramele acestora, pervazuri, praguri, balustrade) din aluminiu, cu excepţia construcţiilor prefabricate de la poziţia 9406 ; table, bare, profile, tuburi şi similare, din aluminiu, pregătite în vederea utilizării în construcţii

7611 00 00 – Rezervoare, cisterne, cuve şi recipiente similare pentru orice substanţe (cu excepţia gazelor comprimate sau lichefiate) din aluminiu, cu o capacitate peste 300 l, fără dispozitive mecanice sau termice, chiar căptuşite sau izolate termic

7612 – Butoaie, butii, bidoane, cutii şi recipiente similare din aluminiu (inclusiv recipiente tubulare rigide sau flexibile), pentru orice substanţe (cu excepţia gazelor comprimate sau lichefiate), cu o capacitate de maximum 300 l, fără dispozitive mecanice sau termice, chiar căptuşite sau izolate termic

7613 00 00 – Recipiente din aluminiu pentru gaze comprimate sau lichefiate

7614 – Toroane, cabluri, benzi împletite şi articole similare, din aluminiu, neizolate electric

7616 – Alte articole din aluminiu

Produse din aluminiu

Dioxid de carbon şi perfluorocarburi

Produse chimice

2804 10 00 – Hidrogen

Hidrogen

Dioxid de carbon

(3)UNITATEA FUNCŢIONALĂ ŞI LIMITELE SISTEMELOR
3.1.Norme transsectoriale
Emisiile specifice încorporate se calculează ca fiind emisiile procesului de producţie şi, pentru mărfurile complexe, emisiile încorporate ale precursorilor utilizaţi pentru a produce unitatea funcţională a mărfii în cursul perioadei de raportare.
Limitele sistemului sunt definite pe categorii de mărfuri agregate şi acoperă emisiile directe, emisiile indirecte provenite din consumul de energie electrică, dacă este relevant în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956, emise de toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie, precum şi emisiile încorporate ale precursorilor, indiferent dacă aceşti precursori sunt produşi în instalaţie sau achiziţionaţi de la o instalaţie diferită. Pe lângă aceste norme generale, la punctele 3.2-3.19 sunt stabilite detaliile specifice fiecărei categorii de mărfuri agregate. Toate mărfurile CBAM produse prin intermediul unei variante tehnologice care nu se regăseşte la punctele 3.2-3.19 fac obiectul normelor transsectoriale descrise la prezentul punct, precum şi al normelor sectoriale dacă varianta tehnologică este o combinaţie a variantelor tehnologice enumerate la punctele 3.2-3.19.
Achiziţionarea şi întreţinerea infrastructurii şi a echipamentelor sunt excluse din limitele sistemului.
Atunci când procesul de producţie a mărfurilor complexe menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 include unul sau mai mulţi precursori care nu se regăsesc în anexa respectivă, emisiile indirecte ale precursorilor respectivi vor fi incluse în calculul emisiilor încorporate ale mărfurilor complexe. Atunci când procesul de producţie a mărfurilor complexe care nu sunt menţionate în anexa respectivă include unul sau mai mulţi precursori care se regăsesc în anexa respectivă, emisiile indirecte ale acestor precursori nu vor fi incluse în calculul emisiilor încorporate ale mărfurilor complexe.
3.2.Şamotă
3.2.1.Dispoziţii speciale
Niciuna.
3.2.2.Limita sistemului
Pentru şamotă, monitorizarea emisiilor directe cuprinde:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie, cum ar fi pregătirea materiilor prime, amestecarea, uscarea, calcinarea şi epurarea gazelor de ardere;
- emisiile de CO2 provenite din arderea combustibililor, precum şi de la materiile prime, după caz.
3.3.Clincher de ciment
3.3.1.Dispoziţii speciale
Nu se face nicio distincţie între clincherul de ciment de culoare gri şi cel de culoare albă.
3.3.2.Limita sistemului
Pentru clincherul de ciment, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- calcinarea calcarului şi a altor carbonaţi din materiile prime, combustibilii fosili convenţionali de alimentare a cuptoarelor, combustibili fosili alternativi de alimentare a cuptoarelor şi materiile prime, combustibilii proveniţi din biomasă pentru alimentarea cuptoarelor (cum ar fi combustibilii derivaţi din deşeuri), combustibilii care nu sunt destinaţi alimentării cuptoarelor, conţinutul de carbon care nu provine din carbonaţi al materiilor prime sau materiile prime alternative, cum ar fi cenuşa zburătoare, utilizate în compoziţia făinii brute din cuptor şi materiile prime utilizate pentru epurarea gazelor de ardere;
- dispoziţiile suplimentare de la punctul B.9.2 din anexa II.
3.4.Ciment
3.4.1.Dispoziţii speciale
Niciuna.
3.4.2.Limita sistemului
Pentru ciment, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie, dacă sunt relevante pentru uscarea materialelor.
3.5.Cimenturi aluminoase
3.5.1.Dispoziţii speciale
Niciuna.
3.5.2.Limita sistemului
Pentru cimenturile aluminoase, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie în care este ars combustibil;
- emisiile de proces provenite de la carbonaţii din materiile prime, dacă este cazul, şi din epurarea gazelor de ardere.
3.6.Hidrogen
3.6.1.Dispoziţii speciale
Se ia în considerare numai producţia de hidrogen pur sau de amestecuri de hidrogen cu azot utilizabile în producţia de amoniac. Nu se include consumul de gaz de sinteză sau de hidrogen ca precursor în cadrul rafinăriilor sau al instalaţiilor pentru substanţe chimice organice, unde hidrogenul este utilizat exclusiv în instalaţiile respective şi nu este utilizat pentru producerea mărfurilor enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956.
3.6.2.Limita sistemului
3.6.2.1.Reformarea cu abur şi oxidarea parţială
Pentru aceste variante tehnologice, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de producţia de hidrogen şi de separarea hidrogenului de monoxidul de carbon, precum şi de epurarea gazelor de ardere;
- toţi combustibilii utilizaţi în procesul de producţie a hidrogenului, indiferent de utilizarea lor energetică sau neenergetică, şi combustibilii utilizaţi în alte procese de ardere, inclusiv în scopul producerii de apă caldă sau aburi.
3.6.2.2.Cracarea cu abur
Pentru această variantă tehnologică, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct de producţia de hidrogen;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie şi de epurarea gazelor de ardere.
3.7.Amoniac
3.7.1.Dispoziţii speciale
Niciuna.
3.7.2.Limita sistemului
3.7.2.1.Procesul Haber-Bosch cu reformare cu abur a gazelor naturale sau a biogazului
Pentru această variantă tehnologică, monitorizarea emisiilor directe cuprinde:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie şi de epurarea gazelor de ardere;
- monitorizarea tuturor combustibililor, indiferent dacă sunt utilizaţi ca aport energetic sau neenergetic;
- în cazul în care se utilizează biogaz, dispoziţiile punctului B.3.3 din anexa II.
3.7.2.2.Procesul Haber-Bosch cu gazeificarea cărbunelui sau a altor combustibili
Această variantă tehnologică se aplică în cazul în care hidrogenul este produs prin gazeificarea cărbunelui, a combustibililor grei de rafinărie sau a altor materii prime fosile. Materialele de intrare pot include biomasă, caz în care se ţine seama de dispoziţiile punctului B.3.3 din anexa II.
Pentru această variantă tehnologică, monitorizarea emisiilor directe cuprinde:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie şi de epurarea gazelor de ardere;
- monitorizarea fiecărui aport de combustibil ca un singur flux de combustibil, indiferent dacă este utilizat ca aport energetic sau neenergetic.
3.8.Acid azotic
3.8.1.Dispoziţii speciale
Niciuna.
3.8.2.Limita sistemului
Pentru acidul azotic, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie şi de epurarea gazelor de ardere;
- toate sursele care generează N2O în procesul de producţie, incluzând emisiile nereduse şi reduse. Sunt excluse de la monitorizare toate emisiile de N2O provenite din arderea combustibililor.
3.9.Uree
3.9.1.Dispoziţii speciale
Niciuna.
3.9.2.Limita sistemului
Pentru uree, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie şi de epurarea gazelor de ardere;
- în cazul în care CO2-ul este primit de la o altă instalaţie pentru alimentarea procesului, CO2-ul primit se consideră emisie, dacă nu este deja contabilizat ca emisie provenită de instalaţia în care a fost produs CO2-ul.
3.10.Îngrăşăminte mixte
3.10.1. Dispoziţii speciale
Acest punct se aplică producţiei tuturor tipurilor de îngrăşăminte care conţin azot, cum ar fi nitratul de amoniu, nitratul de calciu şi amoniu, sulfatul de amoniu, fosfaţii de amoniu, soluţiile de nitrat de amoniu din uree, precum şi îngrăşămintelor care conţin azot-fosfor (NP), azot-potasiu (NK) şi azot-fosfor-potasiu (NPK). Sunt incluse toate tipurile de operaţiuni, cum ar fi amestecarea, neutralizarea, granularea, măcinarea, indiferent dacă au loc reacţii chimice sau numai amestecarea fizică.
Cantităţile diferiţilor compuşi de azot conţinuţi în produsul final se înregistrează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1009 al Parlamentului European şi al Consiliului (2):
(2)Regulamentul (UE) 2019/1009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iunie 2019 de stabilire a normelor privind punerea la dispoziţie pe piaţă a produselor fertilizante UE şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1069/2009 şi (CE) nr. 1107/2009 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2003/2003 (JO L 170, 25.6.2019, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/1009/oj).
- conţinutul de N sub formă de amoniu (NH4 +);
- conţinutul de N sub formă de nitrat (NO3 );
- conţinutul de N sub formă de uree;
- conţinutul de N sub alte forme (organice).
3.10.2. Limita sistemului
Pentru îngrăşămintele mixte, monitorizarea emisiilor directe cuprinde:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie, cum ar fi uscătoarele şi încălzirea materialelor de intrare, şi de epurarea gazelor de ardere.
3.11.Minereu sinterizat
3.11.1. Dispoziţii speciale
Această categorie de mărfuri agregate include toate tipurile de procese de peletizare a minereurilor de fier (pentru vânzarea de pelete, precum şi pentru utilizarea directă în cadrul aceleiaşi instalaţii) şi de procese de sinterizare. În măsura în care intră sub incidenţa codului NC 2601 12 00 , pot fi incluse, de asemenea, minereurile de fier utilizate ca precursori pentru ferocrom (FeCr), feromangan (FeMn) sau feronichel (FeNi).
3.11.2. Limita sistemului
Pentru minereul sinterizat, monitorizarea emisiilor directe cuprinde:
- toate procesele în care se emite CO2 provenit de la materialele de proces, cum ar fi calcarul şi alţi carbonaţi sau minereuri carbonatice;
- toate procesele în care se emite CO2 provenit de la toţi combustibilii – inclusiv din cocs, gaze reziduale cum ar fi gazele de cocserie, gazele de furnal înalt sau gazele de oţelărie – legaţi direct sau indirect de procesul de producţie şi de la materialele utilizate pentru epurarea gazelor de ardere.
3.12.FeMn (feromangan), FeCr (ferocrom) şi FeNi (feronichel)
3.12.1. Dispoziţii speciale
Acest proces vizează numai producţia de aliaje identificate prin codurile NC 7202 1, 7202 4 şi 7202 6. Alte materiale din fier cu conţinut semnificativ de aliaj, cum ar fi fontele-oglindă (spiegel), nu sunt incluse. NPI (fonta brută de nichel) este inclusă în cazul în care conţinutul de nichel este mai mare de 10 %.
În cazul în care gazele reziduale sau alte gaze de ardere sunt emise fără reducere, CO-ul conţinut în gazele reziduale este considerat echivalentul molar al emisiilor de CO2.
3.12.2. Limita sistemului
Pentru FeMn, FeCr şi FeNi, monitorizarea emisiilor directe cuprinde:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 ca urmare a aporturilor de combustibil, indiferent dacă sunt utilizate pentru uz energetic sau neenergetic;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din materialele utilizate pentru alimentarea procesului, cum ar fi calcarul, şi din epurarea gazelor de ardere;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din consumul de electrozi sau paste de electrozi;
- carbonul rămas în produs sau în zguri sau deşeuri, care se ia în considerare utilizând metoda bilanţului masic în conformitate cu punctul B.3.2 din anexa II.
3.13.Fonte brute
3.13.1. Dispoziţii speciale
Această categorie de mărfuri agregate include fonta brută aliată obţinută în furnale înalte, precum şi fonta brută care conţine aliaje [de exemplu fonta-oglindă (spiegel)], indiferent de forma fizică (de exemplu lingouri, granule). NPI (fonta brută de nichel) se include în cazul în care conţinutul de nichel este mai mic de 10 %. În cadrul combinatelor siderurgice integrate, fonta brută în stare lichidă ("metal lichid") încărcată direct în convertizorul cu insuflare oxigen reprezintă produsul care separă procesul de producţie a fontei brute de procesul de producţie a oţelului brut. În cazul în care instalaţia nu vinde fontă brută şi nici nu o transferă către alte instalaţii, se poate stabili un proces de producţie comun, care să includă oţelul brut şi care să facă obiectul normelor prevăzute la articolul 4.
3.13.2. Limita sistemului
3.13.2.1. Ruta furnalului înalt
Pentru această variantă tehnologică, monitorizarea emisiilor directe cuprinde:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din combustibili şi agenţii de reducere, cum ar fi cocsul, praful de cocs, cărbunele, păcura, deşeurile de plastic, gazele naturale, deşeurile de lemn sau mangalul, precum şi gazele reziduale, cum ar fi gazul de cocserie, gazul de furnal înalt sau gazul de oţelărie;
- în cazul în care se utilizează biomasă, se ţine seama de dispoziţiile punctului B.3.3 din anexa II;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din materialele de proces, cum ar fi calcarul, magnezitul şi alţi carbonaţi sau minereuri carbonatice; materialele utilizate pentru epurarea gazelor de ardere;
- carbonul rămas în produs sau în zguri sau deşeuri, care se ia în considerare utilizând metoda bilanţului masic în conformitate cu punctul B.3.2 din anexa II.
3.13.2.2. Reducerea prin topire
Pentru această variantă tehnologică, monitorizarea emisiilor directe cuprinde:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din combustibili şi agenţii de reducere, cum ar fi cocsul, praful de cocs, cărbunele, păcura, deşeurile de plastic, gazele naturale, deşeurile de lemn, mangalul, gazele reziduale rezultate din proces sau gazul de oţelărie;
- în cazul în care se utilizează biomasă, se ţine seama de dispoziţiile punctului B.3.3 din anexa II;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din materialele de proces, cum ar fi calcarul, magnezitul şi alţi carbonaţi sau minereuri carbonatice; materialele utilizate pentru epurarea gazelor de ardere;
- carbonul rămas în produs sau în zguri sau deşeuri, care se ia în considerare utilizând metoda bilanţului masic în conformitate cu punctul B.3.2 din anexa II.
3.14.DRI (fier redus în mod direct)
3.14.1. Dispoziţii speciale
Există o singură variantă tehnologică definită, deşi diferitele tehnologii pot utiliza minereuri de calităţi diferite, ceea ce poate necesita peletizare sau sinterizare, şi agenţi de reducere diferiţi (gaze naturale, combustibili fosili diverşi sau biomasă, hidrogen). Prin urmare, precursorii minereului sinterizat sau ai hidrogenului pot fi relevanţi. Ca produse, pot fi relevanţi bureţii din fier, fierul brichetat fierbinte (HBI) sau alte forme de fier redus în mod direct, inclusiv DRI care este introdus imediat în cuptoare cu arc electric sau în alte procese din aval.
În cazul în care instalaţia nu vinde DRI şi nici nu îl transferă către alte instalaţii, se poate stabili un proces de producţie comun, care să includă oţelul şi care să facă obiectul normelor prevăzute la articolul 4.
3.14.2. Limita sistemului
Pentru această variantă tehnologică, monitorizarea emisiilor directe cuprinde:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din combustibili şi agenţi de reducere cum ar fi cărbunele, gazele naturale, păcura, gazele reziduale rezultate din proces sau gazul de oţelărie etc.;
- în cazul în care se utilizează biogaz sau alte forme de biomasă, se iau în considerare dispoziţiile punctului B.3.3 din anexa II;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din materialele de proces, cum ar fi calcarul, magnezitul şi alţi carbonaţi sau minereuri carbonatice, materialele utilizate pentru epurarea gazelor de ardere;
- carbonul rămas în produs sau în zguri sau deşeuri, care se ia în considerare utilizând metoda bilanţului masic în conformitate cu punctul B.3.2 din anexa III.
3.15.Oţel brut
3.15.1. Dispoziţii speciale
Limita sistemului vizează toate activităţile şi unităţile necesare pentru obţinerea oţelului brut:
- în cazul în care procesul începe cu metal lichid (fontă brută lichidă), limita sistemului include convertizorul cu insuflare de oxigen, degazificarea în vid, metalurgia secundară, decarburizarea oxigenului cu argon/decarburizarea oxigenului în vid, turnarea continuă sau turnarea lingourilor, laminarea la cald sau forjarea dacă prezintă relevanţă, precum şi toate activităţile auxiliare necesare, cum ar fi transferurile, reîncălzirea şi epurarea gazelor de ardere;
- în cazul în care procesul utilizează un cuptor cu arc electric, limita sistemului include toate activităţile şi unităţile relevante, cum ar fi cuptorul cu arc electric propriu-zis, metalurgia secundară, degazificarea în vid, decarburizarea oxigenului cu argon/decarburizarea oxigenului în vid, turnarea continuă sau turnarea lingourilor, laminarea la cald sau forjarea dacă prezintă relevanţă, precum şi toate activităţile auxiliare necesare, cum ar fi transferurile, încălzirea materiilor prime şi a echipamentelor, reîncălzirea şi epurarea gazelor de ardere;
- în această categorie de mărfuri agregate sunt incluse numai laminarea primară la cald şi modelarea brută prin forjare pentru a obţine semifabricatele încadrate la codurile NC 7207 , 7218 şi 7224 . Toate celelalte procese de laminare şi forjare sunt incluse în categoria de mărfuri agregate "produse din fier sau din oţel".
3.15.2. Limita sistemului
3.15.2.1. Producerea oţelului cu insuflare de oxigen
Pentru această variantă tehnologică, monitorizarea emisiilor directe cuprinde:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din combustibili precum cărbunele, gazele naturale, păcura, gazele reziduale, cum ar fi gazul de furnal înalt, gazul de cocserie sau gazul de oţelărie;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din materialele de proces, cum ar fi calcarul, magnezitul şi alţi carbonaţi sau minereuri carbonatice; materialele utilizate pentru epurarea gazelor de ardere;
- carbonul care intră în proces sub formă de resturi, aliaje, grafit etc. şi carbonul rămas în produs sau în zguri sau deşeuri, care se ia în considerare utilizând metoda bilanţului masic în conformitate cu punctul B.3.2 din anexa III.
3.15.2.2. Cuptorul cu arc electric
Pentru această variantă tehnologică, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din combustibili precum cărbunele, gazele naturale, păcura, precum şi din gazele reziduale, cum ar fi gazul de furnal înalt, gazul de cocserie sau gazul de oţelărie;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din consumul de electrozi şi paste de electrozi;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din materialele de proces, cum ar fi calcarul, magnezitul şi alţi carbonaţi sau minereuri carbonatice; materialele utilizate pentru epurarea gazelor de ardere;
- carbonul care intră în proces, de exemplu sub formă de resturi, aliaje şi grafit, şi carbonul rămas în produs sau în zguri sau deşeuri, care se ia în considerare utilizând metoda bilanţului masic în conformitate cu punctul B.3.2 din anexa III.
3.16.Produse din fier sau din oţel
3.16.1. Dispoziţii speciale
Niciuna.
3.16.2. Limita sistemului
Pentru produsele din fier sau din oţel, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din arderea combustibililor şi emisiile de proces provenite din tratarea gazelor de ardere, inclusiv din reîncălzire, retopire, turnare, laminare la cald, laminare la rece, forjare, recoacere, acoperire, galvanizare, trefilare, decapare şi excluzând următoarele procese: placarea, tăierea, sudura şi finisarea produselor din fier sau din oţel.
3.17.Aluminiu sub formă brută
3.17.1. Dispoziţii speciale
Această categorie de mărfuri agregate include atât aluminiul nealiat, cât şi aluminiul aliat, într-o formă fizică tipică pentru metalele sub formă brută, cum ar fi lingouri, plăci, ţagle sau granule. În cazul combinatelor de aluminiu integrate se include şi aluminiul lichid încărcat direct în procesul de fabricare a produselor din aluminiu.
3.17.2. Limita sistemului
3.17.2.1. Topirea primară (electrolitică)
Pentru această variantă tehnologică, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din consumul de electrozi sau paste de electrozi;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din orice combustibil utilizat (de exemplu pentru uscarea şi preîncălzirea materiilor prime, încălzirea celulelor de electroliză, încălzirea necesară pentru turnare);
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din orice fel de tratare a gazelor de ardere, de la sodă calcinată sau de la calcar dacă este cazul;
- emisiile de perfluorocarburi cauzate de efectele anodice, monitorizate în conformitate cu punctul B.7 din anexa II.
3.17.2.2. Topirea secundară (reciclare)
Pentru topirea secundară (reciclarea) aluminiului se utilizează ca materie primă principală deşeurile de aluminiu. Dacă însă se adaugă aluminiu sub formă brută din alte surse, acesta este tratat ca precursor.
Pentru această variantă tehnologică, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din orice combustibil utilizat pentru uscarea şi preîncălzirea materiilor prime folosite în cuptoarele de topire, în pretratarea deşeurilor, cum ar fi decaparea şi dezuleierea, precum şi pentru arderea reziduurilor aferente, şi cele provenite de la combustibilii necesari pentru turnarea lingourilor, ţaglelor sau plăcilor;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din orice combustibil utilizat în activităţi conexe, cum ar fi tratarea crustelor şi recuperarea zgurii;
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din orice fel de tratare a gazelor de ardere, de la sodă calcinată sau de la calcar dacă este cazul.
3.18.Produse din aluminiu
3.18.1. Dispoziţii speciale
Niciuna.
3.18.2. Limita sistemului
Pentru produsele din aluminiu, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de CO2 din arderea combustibililor şi emisiile de proces provenite din tratarea gazelor de ardere, excluzând următoarele procese: tăierea, sudarea şi finisarea produselor din aluminiu.
3.19.Energie electrică
3.19.1. Dispoziţii speciale
Factorul de emisie pentru energia electrică se determină în conformitate cu punctul D.2 din anexa III.
3.19.2. Limita sistemului
Pentru energia electrică, monitorizarea emisiilor directe ia în considerare:
- toate procesele legate direct sau indirect de procesele de producţie care generează emisii de ardere şi emisiile de proces provenite din tratarea gazelor de ardere.
ANEXA II:Norme pentru stabilirea setului de date privind procesele de producţie la nivel de instalaţie
SECŢIUNEA 1:A. PRINCIPII ŞI CERINŢE GENERALE
SUBSECŢIUNEA 1:A.1. Metoda generală
1.În scopul determinării emisiilor încorporate ale mărfurilor, se realizează următoarele activităţi:
(a)procesele de producţie aferente unităţilor funcţionale produse în instalaţie se identifică ţinând seama de normele de stabilire a limitelor sistemului proceselor de producţie, în conformitate cu punctul A.4 din prezenta anexă;
(b)la nivelul instalaţiei care produce mărfurile, emisiile directe de gaze cu efect de seră specificate în anexa II pentru mărfurile respective se monitorizează în conformitate cu metodele prevăzute la punctul B din prezenta anexă;
(c)în cazul în care în instalaţie este importată, produsă ori consumată căldură măsurabilă sau din instalaţie este exportată căldură măsurabilă, fluxurile nete de căldură se monitorizează în conformitate cu metodele prevăzute la punctul C din prezenta anexă;
(d)în cazul în care instalaţia produce mărfuri care se regăsesc în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956, dar nu şi în anexa II la regulamentul respectiv, în scopul monitorizării emisiilor indirecte încorporate ale acestor mărfuri, consumul de energie electrică în cadrul proceselor de producţie relevante se monitorizează în conformitate cu metodele prevăzute la punctul D.1 din prezenta anexă. În cazul în care există o legătură tehnică directă sau un contract de achiziţie de energie electrică încheiat cu producătorul de energie electrică în conformitate cu punctul 6 din anexa IV la regulamentul respectiv, emisiile asociate producţiei respective de energie electrică se monitorizează pentru a determina factorul de emisie al energiei electrice în cauză. De asemenea, se monitorizează orice cantitate de energie electrică transferată între procesele de producţie sau exportată din instalaţie;
(e)emisiile directe din cadrul instalaţiilor, împreună cu producţia şi consumul de energie termică, producţia şi consumul de energie electrică, precum şi orice flux relevant de gaze reziduale se atribuie proceselor de producţie asociate mărfurilor produse prin aplicarea normelor prevăzute în anexa III. Respectivele emisii atribuite se utilizează pentru a calcula emisiile specifice încorporate directe şi, după caz, indirecte ale mărfurilor produse, prin aplicarea punctului B din anexa III;
(f)în cazul mărfurilor ale căror procese de producţie includ precursori, ceea ce face ca mărfurile respective să fie "mărfuri complexe", emisiile încorporate ale precursorului se determină în conformitate cu punctul E din prezenta anexă şi se adaugă la emisiile încorporate ale mărfurilor complexe produse, prin aplicarea normelor prevăzute la punctul B din anexa III. În cazul în care precursorii sunt ei înşişi mărfuri complexe, acest proces se repetă în mod recursiv până când nu mai sunt precursori în joc.
2.Un operator poate fie să determine valorile reale ale emisiilor încorporate, fie să utilizeze valorile implicite puse la dispoziţie în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, fie să combine valorile reale şi valorile implicite.
3.Emisiile încorporate ale mărfurilor se calculează ca medie aferentă perioadei de raportare alese.
4.În cazul precursorilor produşi în afara instalaţiei şi originari din ţări şi teritorii terţe care nu sunt exceptate în temeiul punctului 1 din anexa III la Regulamentul (UE) 2023/956, datele reale obţinute de la operatorul instalaţiei care produce precursorul se utilizează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)datele trebuie preluate dintr-un raport de verificare emis de un verificator care deţine o acreditare în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul delegat (UE) 2025/2551, valabilă la momentul emiterii raportului de verificare pentru domeniul de aplicare sectorial necesar pentru categoria de mărfuri agregate a precursorului în cauză şi
(b)raportul de verificare trebuie să acopere perioada de raportare în care a fost produs precursorul.
5.În cazul în care operatorul nu deţine un raport de verificare care să îndeplinească cele două condiţii (a) şi (b), pentru precursor se utilizează valorile implicite relevante puse la dispoziţie în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956.
6.Datele privind emisiile generate pe parcursul unei perioade de raportare complete se exprimă în CO2 echivalent, rotunjite la tone întregi.
7.Toţi parametrii utilizaţi pentru calcularea emisiilor se rotunjesc astfel încât să includă toate cifrele semnificative pentru calcularea şi raportarea emisiilor.
8.Emisiile specifice încorporate directe şi indirecte se exprimă în tone de CO2 echivalent pe tonă de mărfuri, rotunjite astfel încât să includă toate cifrele semnificative, cu maximum 5 cifre după virgulă.
SUBSECŢIUNEA 2:A.2. Principiile monitorizării
Pentru monitorizarea datelor reale la nivel de instalaţie şi pentru seturile de date necesare pentru atribuirea emisiilor mărfurilor, se aplică următoarele principii:
1.Exhaustivitate: metodologia de monitorizare trebuie să includă toţi parametrii necesari pentru determinarea emisiilor încorporate ale mărfurilor enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956 în conformitate cu metodele şi formulele din prezenta anexă. În acest scop, se aplică următoarele principii directoare:
(a)emisiile directe la nivel de instalaţie cuprind emisiile de ardere şi emisiile de proces;
(b)emisiile directe încorporate cuprind emisiile atribuite procesului de producţie relevant în conformitate cu articolul 4 şi cu anexa III, pe baza emisiilor directe generate de instalaţie şi a emisiilor asociate fluxurilor de căldură şi fluxurilor de materiale relevante din limitele sistemului procesului, inclusiv gazelor reziduale dacă este cazul. Emisiile încorporate directe includ, de asemenea, emisiile încorporate directe ale precursorilor;
(c)emisiile indirecte de la nivelul instalaţiei, dacă este cazul, vizează emisiile rezultate din consumul de energie electrică în cadrul instalaţiei;
(d)emisiile indirecte încorporate, dacă este cazul, cuprind emisiile indirecte ale mărfurilor produse în cadrul instalaţiei şi emisiile încorporate indirecte ale precursorilor;
(e)pentru fiecare parametru se selectează o metodă adecvată în conformitate cu punctul A.3 din prezenta anexă, asigurându-se că nu există nici dublă contabilizare, nici lacune în materie de date.
2.Consecvenţă şi comparabilitate: monitorizarea şi raportarea trebuie să fie coerente şi comparabile în timp. În acest scop, metodele selectate se consemnează într-un plan de monitorizare, astfel încât metodele să fie utilizate consecvent. Metodologia se modifică numai dacă acest lucru este justificat în mod obiectiv. Următoarele reprezintă exemple de motive relevante:
(a)modificări ale configuraţiei instalaţiei, a tehnologiei utilizate, a materialelor de intrare şi a combustibililor sau a mărfurilor produse;
(b)trebuie introduse surse de date sau metode de monitorizare noi ca urmare a schimbării partenerilor comerciali responsabili pentru datele utilizate în metodologia de monitorizare;
(c)acurateţea datelor poate fi îmbunătăţită, fluxurile de date pot fi simplificate sau sistemul de control poate fi îmbunătăţit.
3.Transparenţă: datele de monitorizare, inclusiv ipotezele, referinţele, datele privind activitatea, factorii de emisie, parametrii de calcul, datele privind emisiile încorporate ale precursorilor achiziţionaţi, ale căldurii măsurabile şi ale energiei electrice măsurabile, valorile implicite ale emisiilor încorporate şi oricare alte date relevante în scopul prezentei anexe se obţin, se înregistrează, se compilează, se analizează şi se documentează într-un mod transparent care să permită unui verificator acreditat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2023/956 să verifice cu o asigurare rezonabilă că datele nu conţin inexactităţi semnificative. Documentaţia include o evidenţă a tuturor modificărilor în funcţionarea instalaţiei, a metodologiei de monitorizare şi a sistemului de control aplicat, astfel cum sunt documentate în planul de monitorizare.
4.La locul unde se află instalaţia se păstrează evidenţe complete şi transparente ale tuturor datelor relevante pentru determinarea emisiilor încorporate ale mărfurilor produse, inclusiv documentele justificative necesare, pe o perioadă de cel puţin şase ani după încheierea perioadei de raportare.
5.Precizie: metodologia de monitorizare aleasă asigură faptul că determinarea emisiilor nu este, în mod sistematic sau cu bună ştiinţă, inexactă. Se identifică şi se reduce pe cât posibil orice sursă de incertitudine. Se procedează cu diligenţa necesară pentru a se asigura că atât calcularea, cât şi măsurarea emisiilor prezintă cel mai înalt grad de precizie posibil.
În cazul în care au apărut sau se preconizează că vor fi inevitabile lacune în materie de date, datele alternative trebuie să constea în estimări prudente. Alte cazuri în care datele privind emisiile trebuie să se bazeze pe estimări prudente:
(a)monoxidul de carbon (CO) emis în atmosferă se calculează ca fiind cantitatea molară echivalentă a CO2-ului;
(b)toate emisiile de biomasă ar trebui tratate ca şi emisiile fosile, cu excepţia cazului în care se furnizează dovezi privind îndeplinirea criteriilor pentru cota zero în conformitate cu punctul B.3.3 din prezenta anexă.
6.Integritatea metodologiei: metodologia de monitorizare aleasă trebuie să permită asigurarea rezonabilă a integrităţii datelor privind emisiile care urmează a fi raportate. Emisiile se determină utilizând metodologiile de monitorizare adecvate stabilite în prezenta anexă. Datele privind emisiile raportate trebuie să nu conţină denaturări semnificative, să evite subiectivismul în selecţia şi prezentarea informaţiilor şi să ofere o imagine credibilă şi echilibrată a emisiilor încorporate ale mărfurilor produse în cadrul instalaţiei.
7.Calitatea datelor: se aplică un sistem de control care să asigure calitatea datelor care trebuie raportate.
8.Raportul cost-eficacitate: la selectarea metodologiei de monitorizare se pun în balanţă efectele pozitive ale unei precizii mai mari şi costurile suplimentare aferente. Monitorizarea şi raportarea emisiilor trebuie să vizeze cel mai înalt nivel de precizie care poate fi atins, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile.
9.Îmbunătăţirea continuă: operatorii verifică periodic dacă planul de monitorizare şi metodologiile de monitorizare prevăzute în el pot fi îmbunătăţite. În cazul în care verificatorul emite recomandări de îmbunătăţire în raportul de verificare, operatorul trebuie să aibă în vedere punerea lor în aplicare într-un interval de timp rezonabil, cu excepţia cazului în care îmbunătăţirea ar atrage costuri nerezonabile sau nu ar fi posibilă din punct de vedere tehnic.
SUBSECŢIUNEA 3:A.3. Metodele care reprezintă cea mai bună sursă de date disponibile
1.Pentru determinarea emisiilor încorporate ale mărfurilor şi pentru seturile de date subiacente, cum ar fi emisiile aferente fluxurilor-sursă sau surselor de emisii individuale ori cantităţilor de căldură măsurabilă şi de energie electrică măsurabilă, principiul general este de a selecta întotdeauna cea mai bună sursă de date disponibilă. În acest scop, se aplică următoarele principii directoare:
(a)în cazul în care, pentru un anumit set de date, în prezenta anexă nu este menţionată nicio metodă de monitorizare sau metoda menţionată ar atrage costuri nerezonabile sau nu este posibilă din punct de vedere tehnic, se utilizează valorile implicite puse la dispoziţie în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;
(b)în ceea ce priveşte metodele de determinare directă sau indirectă, o metodă este considerată adecvată atunci când se asigură că orice contorizare, analiză, eşantionare, calibrare şi validare pentru determinarea setului de date specifice se efectuează prin aplicarea metodelor definite în standardele EN sau ISO relevante. În cazul în care nu sunt disponibile astfel de standarde, se pot utiliza standarde naţionale. În cazul în care nu există standarde publicate aplicabile, se utilizează proiecte de standarde adecvate, cele mai bune practici din industrie sau alte metodologii dovedite ştiinţific, limitându-se erorile de eşantionare şi de măsurare;
(c)instrumentele de măsurare se selectează astfel încât să prezinte cea mai mică incertitudine în utilizare, fără a atrage costuri nerezonabile. Se preferă instrumentele supuse verificării metrologice legale, cu excepţia cazului în care sunt disponibile alte instrumente cu un grad de incertitudine în utilizare semnificativ mai redus. Instrumentele se utilizează numai în medii corespunzătoare conform specificaţiilor de utilizare;
(d)în cazul în care se utilizează analize de laborator sau în cazul în care laboratoarele efectuează tratări de eşantioane, calibrări, validări ale metodelor sau activităţi legate de măsurarea continuă a emisiilor, se aplică cerinţele punctului B.5.4.3 din prezenta anexă.
2.Metode de determinare indirectă: în cazul în care nu există nicio metodă de determinare directă pentru un set de date necesar, în special în cazurile în care trebuie determinată căldura măsurabilă netă care se utilizează în diferite procese de producţie, se poate utiliza o metodă de determinare indirectă, cum ar fi:
(a)calculul bazat pe un proces chimic sau fizic cunoscut, utilizând valorile corespunzătoare acceptate din literatura de specialitate pentru proprietăţile chimice şi fizice ale substanţelor implicate, factorii stoichiometrici corespunzători şi proprietăţile termodinamice, cum ar fi entalpiile de reacţie, după caz;
(b)calculul bazat pe datele de proiectare ale instalaţiei, cum ar fi eficienţa energetică a unităţilor tehnice sau consumul de energie calculat pe unitate de produs;
(c)corelări bazate pe teste empirice de determinare a valorilor estimate pentru setul de date necesar, efectuate cu echipamente necalibrate, sau pe datele documentate în protocoalele de producţie.
În scopul literei (c), se asigură că respectiva corelare satisface cerinţele bunei practici inginereşti şi că este aplicată numai pentru determinarea valorilor care se încadrează în intervalul pentru care a fost concepută. Valabilitatea acestor corelări se evaluează cel puţin o dată pe an.
3.Pentru a determina cele mai bune surse de date disponibile, se selectează sursa cel mai bine clasată în ierarhia prezentată la subpunctul 1 care este deja disponibilă în cadrul instalaţiei. Totuşi, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic să se aplice o sursă de date mai bine clasată în ierarhie fără a suporta costuri nerezonabile, trebuie aplicată respectiva sursa de date mai bună, fără întârzieri nejustificate. Atunci când sunt disponibile surse de date diferite pentru acelaşi set de date, clasate la acelaşi nivel în ierarhia prezentată la subpunctul 1, se alege sursa de date care asigură cel mai clar flux de date cu cel mai mic risc inerent şi cel mai mic risc de control în ceea ce priveşte inexactităţile.
4.Sursele de date alese în conformitate cu subpunctul 3 se definesc în planul de monitorizare pentru a fi utilizate la determinarea şi raportarea emisiilor încorporate.
5.În măsura în care acest lucru este posibil fără a atrage costuri nerezonabile, în scopul sistemului de control specificat la punctul A.5 se identifică surse de date suplimentare sau metode suplimentare de determinare a seturilor de date care permit coroborarea surselor de date de la subpunctul 3. Sursele de date selectate, dacă există, se specifică în planul de monitorizare.
6.Îmbunătăţiri recomandate: se verifică periodic, dar cel puţin o dată pe an, dacă sunt disponibile noi surse de date, în scopul îmbunătăţirii metodelor de monitorizare. În cazul în care aceste noi surse de date sunt considerate mai precise conform ierarhiei prezentate la subpunctul 1, acestea se includ în planul de monitorizare şi se aplică începând cu cea mai apropiată dată posibilă.
7.Fezabilitate tehnică: în cazul în care se susţine că aplicarea unei metodologii de determinare specifice nu este posibilă din punct de vedere tehnic, în planul de monitorizare se prezintă o justificare în acest sens. Aceasta se reevaluează în timpul verificărilor periodice efectuate în conformitate cu subpunctul 6. Justificarea respectivă se bazează pe măsura în care instalaţia dispune de resursele tehnice necesare pentru a răspunde exigenţelor unei surse de date propuse sau ale unei metode de monitorizare, care pot fi implementate în termenul solicitat pentru a îndeplini scopul prezentei anexe. Resursele tehnice respective includ disponibilitatea tehnicilor şi a tehnologiei necesare.
8.Costuri nerezonabile: în cazul în care se susţine că aplicarea unei metodologii specifice de determinare pentru un set de date atrage costuri nerezonabile, în planul de monitorizare se prezintă o justificare în acest sens. Aceasta se reevaluează în timpul verificărilor periodice efectuate în conformitate cu subpunctul 6. Natura nerezonabilă a costurilor se stabileşte conform celor de mai jos.
(a)Costurile pentru determinarea unui set specific de date sunt considerate nerezonabile în cazul în care costurile estimate de operator depăşesc beneficiul oferit de metodologia specifică de determinare. În acest sens, beneficiul se calculează înmulţind factorul de îmbunătăţire cu preţul de referinţă de 80 EUR per tonă de CO2 echivalent, iar costurile includ o perioadă de depreciere corespunzătoare, bazată pe perioada de viaţă economică a echipamentului, după caz.
(b)Factorul de îmbunătăţire se calculează după cum urmează:
- îmbunătăţirea incertitudinii estimate într-o măsură, exprimată în procente, înmulţită cu emisiile aferente estimate pe parcursul perioadei de raportare;
- 1 % din emisiile aferente, în cazul în care nu este implicată nicio îmbunătăţire a incertitudinii de măsurare;
- emisii aferente înseamnă:
- emisiile directe generate de fluxul-sursă sau de sursa de emisii în cauză;
- emisiile atribuite unei cantităţi de căldură măsurabilă;
- emisiile indirecte legate de cantitatea de energie electrică în cauză;
- emisiile încorporate ale unui material produs sau ale unui precursor consumat.
(c)Până la o sumă cumulată de 4 000 EUR pe an, se consideră că măsurile de îmbunătăţire a metodologiei de monitorizare a instalaţiei nu conduc la costuri nerezonabile.
SUBSECŢIUNEA 4:A.4. Dispoziţii specifice privind împărţirea instalaţiilor în procese de producţie
Pentru mărfurile din categoriile de mărfuri agregate oţel brut, produse din fontă, fier şi oţel, aluminiu sub formă brută şi produse din aluminiu, ale căror unităţi funcţionale diverse diferă doar în ceea ce priveşte dimensiunea sau forma şi sunt produse cu precursori identici sub aspectul tipului, al cantităţii şi al proporţiilor, se defineşte un singur proces de producţie multifuncţional pentru grupul de mărfuri respectiv şi se aplică normele de atribuire prevăzute la punctul A.2 din anexa III.
Pentru mărfurile din categoriile de mărfuri agregate îngrăşăminte, ale căror unităţi funcţionale diverse sunt produse cu precursori identici sub aspectul tipului, al cantităţii şi al proporţiilor sau sunt compuse din aceeaşi substanţă şi diferă doar în ceea ce priveşte concentraţia, se defineşte un singur proces de producţie multifuncţional pentru grupul de mărfuri respectiv şi se aplică normele de atribuire prevăzute la punctul A.2 din anexa III.
SUBSECŢIUNEA 5:A.5. Planul de monitorizare
Model care conţine elementele minime care trebuie incluse în planul de monitorizare:
1.data şi numărul versiunii planului de monitorizare;
2.o descriere a instalaţiei şi a proceselor de producţie care au loc în cadrul instalaţiei;
3.o listă a tuturor mărfurilor relevante produse, după codul NC şi unitatea funcţională, incluzând după compoziţiile specifice în ceea ce priveşte conţinutul de clincher şi conţinutul de azot, inclusiv precursorii care nu fac obiectul unor procese de producţie separate în conformitate cu articolul 4;
4.o listă a tuturor proceselor de producţie şi variantelor tehnologice CBAM care au loc în cadrul instalaţiei şi o listă a mărfurilor livrate pentru fiecare proces de producţie;
5.după caz, o listă a mărfurilor non-CBAM produse pentru fiecare proces de producţie, precum şi cantitatea produsă;
6.o listă a valorilor de referinţă CBAM relevante care urmează să fie utilizate la determinarea ajustării pentru alocarea cu titlu gratuit pentru toate mărfurile relevante produse;
7.metodele de monitorizare a datelor pentru fiecare proces de producţie, inclusiv:
(a)o descriere detaliată a metodologiilor bazate pe calcul, în cazul în care se aplică astfel de metodologii, inclusiv o listă a datelor de intrare şi a formulelor de calcul;
(b)o descriere a sistemelor de măsurare utilizate şi locaţia exactă a instrumentelor de măsurare care urmează a fi folosite pentru fiecare dintre fluxurile-sursă monitorizate;
8.metodele de determinare a parametrilor de calcul şi planul de eşantionare pentru fiecare flux-sursă, dacă este cazul;
9.o listă a fluxurilor-sursă şi a surselor de emisii şi descrierea acestora pentru fiecare proces de producţie;
10.o listă a fluxurilor-sursă pentru care se utilizează metoda standard bazată pe calcul sau metoda bilanţului masic, inclusiv descrierea detaliată a modului de determinare a fiecărui parametru relevant prevăzut la punctul B.3.4;
11.o listă a surselor de emisii pentru care se utilizează o metodologie bazată pe măsurare, inclusiv descrierea tuturor elementelor relevante prevăzute la punctul B.6;
12.o descriere a metodologiei de monitorizare în ceea ce priveşte monitorizarea perfluorocarburilor provenite din producţia de aluminiu primar;
13.o diagramă adecvată şi o descriere a procesului instalaţiei, care să includă limitele sistemului instalaţiilor şi diferitele procese de producţie, alături de dovada că nu există nici dublă contabilizare, nici lacune în materie de date în ceea ce priveşte emisiile instalaţiei;
14.precursorii utilizaţi în fiecare proces de producţie şi, dacă sunt produşi în altă instalaţie, denumirea şi ţara de origine a furnizorilor;
15.dacă se utilizează combustibili cu cotă zero şi modul în care operatorul demonstrează aplicabilitatea cotei zero pentru combustibili;
16.dacă se importă căldură măsurabilă din alte instalaţii sau dacă se exportă căldură măsurabilă către alte instalaţii, identificarea instalaţiilor respective şi o descriere detaliată a metodelor de determinare a emisiilor atribuite fluxurilor de căldură pentru fiecare proces de producţie;
17.în cazul emisiilor indirecte, dacă energia electrică este produsă în interiorul instalaţiei; în cazul unui răspuns afirmativ, dacă energia electrică este:
(a)produsă prin cogenerare;
(b)produsă prin generare separată;
(c)produsă din surse fosile sau regenerabile;
(d)exportată din limitele sistemului unui proces de producţie;
18.în cazul în care emisiile indirecte sunt determinate pe baza emisiilor reale, informaţiile necesare pentru a furniza părţile relevante ale elementelor de probă prevăzute la punctul D.4.3;
19.în cazul în care emisiile încorporate în energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii sunt determinate pe baza emisiilor reale, informaţiile necesare pentru a furniza elementele de probă prevăzute la punctul D.2.4, inclusiv, în cazul în care aceste informaţii nu sunt direct disponibile operatorului, modalitatea prin care operatorul intenţionează să le obţină;
20.dacă în instalaţie sunt produse şi utilizate gaze reziduale sau dacă există gaze reziduale importate din alte instalaţii sau exportate către alte instalaţii, precum şi o identificare a instalaţiilor respective;
21.dacă se realizează captarea, stocarea şi/sau utilizarea CO2 în conformitate cu punctul B.8.2, identitatea şi datele de contact ale persoanei responsabile din cadrul instalaţiilor de primire sau al infrastructurii de transport sau al entităţilor către care este transferat acesta, precum şi metodologia de monitorizare în conformitate cu punctul B.8.3;
22.un sistem de control pentru asigurarea calităţii datelor, care trebuie să includă, după caz:
(a)asigurarea calităţii echipamentelor de măsurare relevante, asigurându-se că toate echipamentele de măsurare relevante sunt calibrate, reglate şi controlate la intervale regulate, inclusiv înainte de utilizare, şi sunt verificate în raport cu standarde de măsurare corespunzătoare standardelor de măsurare internaţionale, dacă acestea există, precum şi că sunt proporţionale cu relevanţa echipamentelor de măsurare;
(b)o evaluare a riscurilor în cazul în care se identifică surse de risc de erori în fluxul de date, de la datele primare la datele finale;
(c)asigurarea calităţii sistemelor informatice, asigurându-se că sistemele relevante sunt proiectate, documentate, testate, puse în aplicare, controlate şi menţinute într-un mod care asigură prelucrarea fiabilă, exactă şi în timp util a datelor, conform riscurilor identificate în evaluarea riscurilor;
(d)separarea atribuţiilor aferente activităţilor legate de fluxul de date şi activităţilor de control, precum şi gestionarea competenţelor necesare;
(e)revizuirile interne şi validarea datelor;
(f)corecţiile şi măsurile corective;
(g)controlul proceselor externalizate;
(h)păstrarea evidenţelor şi a documentaţiei, inclusiv gestionarea versiunilor documentelor.
SECŢIUNEA 2:B. MONITORIZAREA EMISIILOR DIRECTE LA NIVEL DE INSTALAŢIE
SUBSECŢIUNEA 1:B.1. Exhaustivitatea fluxurilor-sursă şi a surselor de emisii
Limitele instalaţiei şi procesele de producţie aferente trebuie să fie cunoscute în mod clar de către operator şi definite în planul de monitorizare, ţinând seama de cerinţele sectoriale specifice prevăzute la punctul 3 din anexa I, precum şi la punctul B.9. Se aplică următoarele principii:
(a)se acoperă cel puţin toate sursele relevante de emisii de gaze cu efect de seră şi toate fluxurile-sursă asociate direct sau indirect producţiei mărfurilor enumerate la punctul 2 din anexa I;
(b)se includ toate emisiile rezultate din operaţiuni obişnuite, precum şi din evenimentele excepţionale, printre care pornirea şi oprirea instalaţiei şi situaţiile de urgenţă survenite pe parcursul perioadei de raportare;
(c)se exclud emisiile provenite de la utilajele mobile utilizate în scopul transportului.
SUBSECŢIUNEA 2:B.2. Alegerea metodologiei de monitorizare
Metodologia aplicabilă constă în una dintre următoarele:
(a)metodologia bazată pe calcul, care constă în determinarea emisiilor provenite din fluxuri-sursă pe baza datelor privind activitatea obţinute cu ajutorul sistemelor de măsurare şi a parametrilor adiţionali din analize de laborator sau valori standard. Metodologia bazată pe calcul poate fi pusă în aplicare în conformitate cu metoda standard sau cu metoda bilanţului masic;
(b)metodologia bazată pe măsurare, care constă în determinarea emisiilor provenite din surse de emisii cu ajutorul măsurării continue a concentraţiei gazului cu efect de seră relevant în gazul de ardere, precum şi a debitului gazului de ardere.
Se alege metodologia care oferă cele mai precise şi mai fiabile rezultate, cu excepţia cazului în care cerinţele sectoriale specifice prevăzute la punctul B.9 impun o metodologie anume. Metodologia de monitorizare aplicată poate consta într-o combinaţie de metodologii, astfel încât emisiile generate în diferitele părţi ale instalaţiei să fie monitorizate prin intermediul oricăreia dintre metodologiile aplicabile.
Emisiile generate de instalaţie se determină pe baza următoarei ecuaţii:
EmInst = Sumani= 1 Emcalc,i + Sumamj= 1 Emmăs,j (ecuaţia 4)
unde:
EmInst reprezintă emisiile (directe) generate de instalaţie, exprimate în tone de CO2 echivalent;
Emcalc,i reprezintă emisiile provenite din fluxul-sursă i determinate cu ajutorul unei metodologii bazate pe calcul, exprimate în tone de CO2 echivalent;
Emmăs,j reprezintă emisiile provenite de la sursa de emisii j determinate cu ajutorul unei metodologii bazate pe măsurare, exprimate în tone de CO2 echivalent.
SUBSECŢIUNEA 3:B.3. Formule şi parametri pentru metodologia bazată pe calcul utilizată la determinarea emisiilor de CO2
B.3.1. Metoda standard
Emisiile se calculează separat pentru fiecare flux-sursă, după cum urmează:
B.3.1.1. Emisii de ardere
Emisiile de ardere se calculează utilizând metoda standard, după cum urmează:
Emi = ADi x EFi x OFi (ecuaţia 5)
unde:
Emi reprezintă emisiile [t CO2] generate de combustibilul i;
EFi reprezintă factorul de emisie [t CO2/TJ] al combustibilului i;
ADi reprezintă datele privind activitatea [TJ] pentru combustibilul i, calculate după cum urmează:
ADi = FQi x x NCVi (ecuaţia 6);
FQi reprezintă cantitatea de combustibil consumată [t sau m3] din combustibilul i;
NCVi reprezintă puterea calorifică netă (cea mai mică putere calorifică) [TJ/t sau TJ/m3] a combustibilului i;
OFi reprezintă factorul de oxidare (adimensional) al combustibilului i, calculat după cum urmează:
OF = 1 – Cash = Ctotal (ecuaţia 7);
Ccenuşă reprezintă carbonul conţinut în praful de epurare a cenuşii şi a gazelor de ardere, iar
Ctotal reprezintă cantitatea totală de carbon conţinut în combustibilul ars.
Pentru a reduce eforturile de monitorizare, se poate utiliza oricând ipoteza prudentă conform căreia OF = 1.
Metoda standard de calculare a emisiilor de ardere poate fi modificată după cum urmează, cu condiţia ca acest lucru să conducă la o precizie sporită:
a)datele privind activitatea se exprimă sub forma cantităţii de combustibil (în t sau m3);
b)EF se exprimă în t CO2/t combustibil sau t CO2/m3combustibil, după caz, iar
c)NCV poate fi omis din calcul.
În cazul în care factorul de emisie al unui combustibil i se calculează pe baza analizelor conţinutului de carbon şi ale NCV, se utilizează următoarea ecuaţie:
EFi = CCi x f / NCVi (ecuaţia 8)
unde:
CC i reprezintă conţinutul de carbon al combustibilului i.
În cazul în care factorul de emisie al unui material sau combustibil, exprimat în t CO2/t, se calculează pe baza unei analize a conţinutului de carbon, se utilizează următoarea ecuaţie:
EFi = CCi x f (ecuaţia 9)
unde:
- f reprezintă raportul maselor molare ale CO2 şi C: f = 3,664 t CO2/t C.
Întrucât factorul de emisie pentru biomasă este egal cu zero în condiţiile îndeplinirii criteriilor prevăzute la punctul B.3.3, acest fapt poate fi luat în considerare pentru combustibilii micşti (şi anume combustibilii care conţin atât componente fosile, cât şi componente de biomasă), după cum urmează:
EFi = EFpre;i x (1 – BFi) (ecuaţia 10)unde:
EFpre,i reprezintă factorul de emisie preliminar al combustibilului i (şi anume factorul de emisie în ipoteza în care întregul combustibil este fosil), iar
BFi reprezintă fracţiunea de biomasă (adimensională) din combustibilul i.
În cazul combustibililor fosili şi în cazul în care nu se cunoaşte fracţiunea de biomasă, BFi se stabileşte la valoarea prudentă zero.
B.3.1.2. Emisii de proces
Emisiile de proces se calculează utilizând următoarea metodă standard:
Emj = ADj x EFj x CFj (ecuaţia 11)
unde:
ADj reprezintă datele privind activitatea [t de material] aferente materialului j;
EFj reprezintă factorul de emisie [t CO2/t] al materialului j, iar
CFj reprezintă factorul de conversie (adimensional) pentru materialul j.
Pentru a reduce eforturile de monitorizare, se poate utiliza oricând ipoteza prudentă conform căreia CFj = 1.
În cazul materialelor de intrare mixte utilizate în proces care conţin forme de carbon atât anorganic, cât şi organic, operatorul poate decide fie:
- să determine un factor de emisie preliminar total pentru materialul mixt analizând conţinutul total de carbon (CCj ) şi utilizând un factor de conversie şi, după caz, o fracţiune de biomasă şi puterea calorifică netă corespunzătoare acestui conţinut total de carbon, fie
- să determine separat conţinutul organic şi cel anorganic şi să le trateze ca pe două fluxuri-sursă distincte.
Având în vedere sistemele de măsurare disponibile pentru datele privind activitatea şi metodele de determinare a factorului de emisie, pentru emisiile provenite din descompunerea carbonaţilor se alege, din următoarele două metode, aceea care oferă rezultate mai precise pentru fiecare flux-sursă:
- metoda A (pe baza materialelor de intrare): factorul de emisie, factorul de conversie şi datele privind activitatea sunt cele asociate cantităţii de material care intră în proces. Se utilizează factorii de emisie standard pentru carbonaţii puri, astfel cum se indică în tabelul 3 de la punctul G, ţinând seama de compoziţia materialului, determinată în conformitate cu punctul B.5;
- metoda B (pe baza materialelor de ieşire): factorul de emisie, factorul de conversie şi datele privind activitatea sunt cele asociate cantităţii de material care iese din proces. Se utilizează factorii de emisie standard ai oxizilor de metal după decarbonizare, astfel cum se indică în tabelul 4 de la punctul G, ţinând seama de compoziţia materialului relevant, determinată în conformitate cu punctul B.5.
Pentru emisiile de proces de CO2, altele decât cele generate de carbonaţi, se aplică metoda A.
B.3.2. Metoda bilanţului masic
Cantităţile de CO2 relevante pentru fiecare flux-sursă se calculează pe baza conţinutului de carbon din fiecare material, fără a se face distincţie între combustibili şi materiale de proces. Carbonul care iese din instalaţie şi intră în produse în loc să fie emis se ia în considerare pentru fluxurile-sursă de ieşire, ale căror date privind activitatea sunt prin urmare negative.
Emisiile corespunzătoare fiecărui flux-sursă se calculează după cum urmează:
Emk = f x ADk x CCk (ecuaţia 12)
unde:
ADk reprezintă datele privind activitatea [t] aferente materialului k; în cazul ieşirilor, ADk este negativ;
f reprezintă raportul maselor molare ale CO2 şi C: f = 3,664 t CO2/t C, iar
CCk reprezintă conţinutul de carbon al materialului k (adimensional şi pozitiv).
În cazul în care conţinutul de carbon al unui combustibil k se calculează pe baza unui factor de emisie exprimat în t CO2/TJ, se utilizează următoarea ecuaţie:
CCk = EFk x NCVk / f (ecuaţia 13)
În cazul în care conţinutul de carbon al unui material sau combustibil k se calculează pe baza unui factor de emisie exprimat în t CO2/TJ, se utilizează următoarea ecuaţie:
CCk = EFk / f (ecuaţia 14)
În cazul combustibililor micşti poate fi luată în considerare fracţiunea de biomasă cu cotă zero, cu condiţia respectării criteriilor prevăzute la punctul B.3.3, după cum urmează:
CCk = CCpre;k x (1 – BFk) (ecuaţia 15)
unde:
CCpre,k reprezintă conţinutul preliminar de carbon al combustibilului k (şi anume factorul de emisie în ipoteza în care întregul combustibil este fosil), iar
BFk reprezintă fracţiunea de biomasă din combustibilul k (adimensională).
În cazul combustibililor fosili şi în cazul în care nu se cunoaşte fracţiunea de biomasă, BF se stabileşte la valoarea prudentă zero. În cazul în care se utilizează biomasă ca material de intrare sau combustibil, iar materialele de ieşire conţin carbon, bilanţul masic total trebuie să trateze fracţiunea de biomasă în mod prudent, în sensul că masa totală de carbon care corespunde fracţiunilor de carbon cu cotă zero ale carbonului conţinut în toate materialele de ieşire relevante nu este mai mică decât masa totală a fracţiunilor cu cotă zero ale carbonului conţinut în materialele de intrare şi în combustibili, cu excepţia cazului în care operatorul prezintă dovezi cu privire la existenţa în materialele de ieşire a unei fracţiuni mai mici de biomasă pe baza unei abordări de tip "urmărire a atomului" (stoichiometrică) sau a unei analize prin metoda cu carbon-14.
B.3.3. Criterii pentru cota zero a emisiilor provenite de la biomasă
1.În cazul în care se utilizează biomasă drept combustibil pentru ardere, aceasta trebuie să îndeplinească criteriile de la prezentul subpunct. În cazul în care biomasa utilizată pentru ardere nu îndeplineşte aceste criterii, conţinutul său de carbon se consideră a fi carbon fosil.
2.Biomasa trebuie să îndeplinească criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001.
3.Prin derogare de la subpunctul 2, biomasa conţinută în deşeuri şi reziduuri sau produsă din deşeuri şi reziduuri, altele decât reziduurile agricole, din acvacultură, pescuit şi silvicultură, trebuie să îndeplinească numai criteriile prevăzute la articolul 29 alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001. Prezentul subpunct se aplică, de asemenea, deşeurilor şi reziduurilor care sunt prelucrate pentru prima dată într-un produs înainte de a fi prelucrate ulterior în combustibili.
4.Energia electrică, încălzirea şi răcirea generate din deşeuri municipale solide nu fac obiectul criteriilor prevăzute la articolul 29 alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001.
5.Criteriile prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001 se aplică indiferent de originea geografică a biomasei.
6.Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001 se evaluează în conformitate cu articolul 30 şi cu articolul 31 alineatul (1) din directiva menţionată. Criteriile pot fi considerate respectate în cazul în care operatorul furnizează dovezi privind achiziţionarea unei cantităţi de biocombustibil, biolichid sau biogaz legată de anularea cantităţii respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a sau o dovadă a sustenabilităţii din partea unui sistem voluntar recunoscut.
B.3.4. Parametri relevanţi
Pe baza formulelor prezentate la punctele B.3.1-B.3.2, se determină următorii parametri pentru fiecare flux-sursă:
a)Metoda standard, ardere:
- cerinţă minimă: cantitatea de combustibil (t sau m3), factorul de emisie (t CO2/t sau t CO2/m3);
- îmbunătăţire recomandată: cantitatea de combustibil (t sau m3), NCV (TJ/t sau TJ/m3), factorul de emisie (t CO2/TJ), factorul de oxidare, fracţiunea de biomasă, dovezi privind îndeplinirea criteriilor prevăzute la punctul B.3.3.
b)Metoda standard, emisii de proces:
- cerinţă minimă: datele privind activitatea (t sau m3), factorul de emisie (t CO2/t sau t CO2/m3);
- îmbunătăţire recomandată: Datele privind activitatea (t sau m3), factorul de emisie (t CO2/t sau t CO2/m3), factorul de conversie.
c)Bilanţul masic:
- cerinţă minimă: cantitatea de material (t), conţinutul de carbon (t C/t material);
- îmbunătăţire recomandată: cantitatea de material (t), conţinutul de carbon (t C/t material), NCV (TJ/t), fracţiunea de biomasă, dovezi privind îndeplinirea criteriilor prevăzute la punctul B.3.3.
SUBSECŢIUNEA 4:B.4. Cerinţe pentru datele privind activitatea
B.4.1. Măsurarea continuă sau pe loturi
În cazul în care trebuie determinate cantităţile de combustibili sau de materiale, inclusiv de mărfuri sau produse intermediare, aferente unei perioade de raportare, se poate alege una dintre următoarele metode şi se poate include în planul de monitorizare:
(a)prin măsurare continuă în procesul în care materialul este consumat sau produs;
(b)prin agregarea valorilor măsurate ale cantităţilor livrate sau produse separat (pe loturi), ţinând seama de variaţiile relevante ale stocurilor. În acest scop, se aplică următoarele:
- cantitatea de combustibil sau de material consumată în timpul perioadei de raportare se calculează ca fiind cantitatea de combustibil sau de material importată în cursul perioadei de raportare, minus cantitatea de combustibil sau de material exportată, plus cantitatea de combustibil sau de material aflată în stoc la începutul perioadei de raportare, minus cantitatea de combustibil sau de material aflată în stoc la sfârşitul perioadei de raportare;
- nivelurile de producţie a mărfurilor sau ale produselor intermediare se calculează ca fiind cantitatea exportată în cursul perioadei de raportare, minus cantitatea importată, minus cantitatea de produs sau de material aflată în stoc la începutul perioadei de raportare, plus cantitatea de produs sau de material aflată în stoc la sfârşitul perioadei de raportare. Pentru a evita orice dublă contabilizare, produsele rezultate dintr-un proces de producţie care sunt reintroduse în acelaşi proces de producţie se scad din nivelurile de producţie.
Dacă determinarea prin măsurare directă a cantităţilor aflate în stoc nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar presupune costuri nerezonabile, cantităţile respective pot fi estimate în unul din următoarele moduri:
(a)pe baza datelor din anii anteriori, corelate cu nivelurile adecvate ale activităţii din perioada de raportare;
(b)pe baza procedurilor documentate şi a datelor corespunzătoare din declaraţiile financiare verificate care acoperă perioada de raportare.
Dacă determinarea cantităţilor de produse, materiale sau combustibili pentru întreaga perioadă de raportare nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar presupune costuri nerezonabile, poate fi aleasă următoarea zi care este cea mai adecvată pentru a separa o perioadă de raportare de perioada următoare. Aceasta se reconciliază în consecinţă cu perioada de raportare necesară. Abaterile implicate pentru fiecare produs, material sau combustibil se înregistrează în mod clar pentru a constitui baza valorii reprezentative pentru perioada de raportare şi se iau în considerare în mod corespunzător pentru anul următor.
B.4.2. Sistemele de măsurare aflate sub controlul operatorului
Metoda preferată pentru determinarea cantităţilor de produse, materiale sau combustibili constă în utilizarea de către operatorul instalaţiei a sistemelor de măsurare aflate sub controlul său. Sistemele de măsurare care nu se află sub controlul operatorului pot fi utilizate în următoarele cazuri, în special dacă se află sub controlul furnizorului materialului sau al combustibilului:
- în cazul în care operatorul nu dispune de un sistem de măsurare propriu pentru determinarea setului de date respectiv;
- în cazul în care determinarea unui set de date cu ajutorul sistemului de măsurare al operatorului nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar presupune costuri nerezonabile;
- în cazul în care operatorul are dovezi conform cărora sistemul de măsurare aflat în afara controlului său oferă rezultate mai fiabile şi este mai puţin expus riscului de inexactităţi.
În cazul în care se utilizează sisteme de măsurare care nu se află sub controlul operatorului, sursele de date aplicabile sunt următoarele:
- cantităţile din facturile emise de un partener comercial, cu condiţia existenţei unei tranzacţii comerciale între doi parteneri comerciali independenţi;
- citirile directe oferite de sistemele de măsurare.
B.4.3. Cerinţe pentru sistemele de măsurare
Trebuie să existe o înţelegere aprofundată a incertitudinii asociate contorizării cantităţilor de combustibili şi de materiale, inclusiv a influenţei mediului de operare şi, după caz, a incertitudinii determinării stocului. Se aleg instrumentele de măsurare care asigură cel mai mic nivel de incertitudine disponibil, fără atragerea unor costuri nerezonabile, şi care sunt adecvate mediului în care sunt utilizate, în conformitate cu standardele şi cerinţele tehnice aplicabile. Dacă sunt disponibile, se preferă instrumentele care fac obiectul verificării metrologice legale. În acest caz, se poate folosi ca valoare a incertitudinii eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislaţia naţională relevantă cu privire la verificarea metrologică legală pentru operaţiunea de măsurare relevantă.
În cazul în care un instrument de măsurare trebuie înlocuit din cauza funcţionării defectuoase sau pentru că în urma calibrării se demonstrează că nu mai sunt îndeplinite cerinţele, acesta se înlocuieşte cu instrumente care asigură atingerea aceluiaşi nivel de incertitudine sau a unui nivel mai bun de incertitudine în comparaţie cu instrumentul respectiv.
B.4.4. Îmbunătăţire recomandată
Se consideră o îmbunătăţire recomandată obţinerea unei incertitudini a măsurării care, în raport cu emisiile totale ale fluxului-sursă sau ale sursei de emisii, prezintă cea mai scăzută incertitudine pentru cele mai mari părţi ale emisiilor. Cu titlu orientativ, în cazul emisiilor de peste 500 000 t CO2 pe an, incertitudinea pe parcursul întregii perioade de raportare, ţinând seama de variaţiile de stoc, dacă este cazul, trebuie să fie de 1,5 % sau mai mică. În cazul emisiilor sub 10 000 t CO2 pe an, se acceptă o incertitudine mai mică de 7,5 %.
SUBSECŢIUNEA 5:B.5. Cerinţe privind parametrii de calcul pentru CO2
B.5.1. Metode de determinare a parametrilor de calcul
Pentru determinarea parametrilor de calcul necesari în metoda bazată pe calcul, se poate alege una dintre următoarele metode:
a)utilizarea valorilor standard;
b)utilizarea de date indirecte bazate pe corelări empirice între parametrul de calcul relevant şi alte proprietăţi mai uşor accesibile pentru măsurare;
c)utilizarea valorilor bazate pe analize de laborator.
Parametrii de calcul se determină în conformitate cu starea utilizată pentru datele privind activitatea aferentă, aceasta fiind starea combustibilului sau a materialului la momentul achiziţionării sau al utilizării în procesul generator de emisii, înainte de a fi uscat sau tratat în alt mod pentru analize de laborator. În cazul în care aceasta presupune costuri nerezonabile sau în cazul în care poate fi obţinută o precizie mai mare, datele privind activitatea şi parametrii de calcul pot fi raportaţi în mod sistematic în raport cu starea în care se efectuează analizele de laborator.
B.5.2. Valori standard aplicabile
Valorile standard de tip I sunt aplicabile numai dacă nu este disponibilă nicio valoare standard de tip II pentru acelaşi parametru şi pentru acelaşi material sau combustibil.
Valorile standard de tip I sunt următoarele:
- factorii standard prevăzuţi la punctul G;
- factorii standard cuprinşi în cele mai recente orientări IPCC pentru inventarele GES (1);
(1)Grupul interguvernamental privind schimbările climatice al Organizaţiei Naţiunilor Unite (IPCC): Orientările IPCC pentru inventarele naţionale de gaze cu efect de seră.
- valorile bazate pe analize de laborator efectuate în trecut, nu mai vechi de cinci ani, şi considerate reprezentative pentru combustibil sau material.
Valorile standard de tip II sunt următoarele:
- factorii standard utilizaţi de ţara în care este situată instalaţia în cel mai recent inventar naţional prezentat Secretariatului Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
- valorile publicate de institutele naţionale de cercetare, autorităţile publice, organismele de standardizare, institutele de statistică etc. în scopul unei raportări mai detaliate a emisiilor decât la litera (a);
- valorile specificate şi garantate de furnizorul unui combustibil sau al unui material, în cazul în care se dovedeşte că intervalul de încredere de 95 % pentru conţinutul de carbon nu depăşeşte 1 %;
- valorile stoichiometrice privind conţinutul de carbon şi valorile conexe din literatura de specialitate privind NCV a unei substanţe pure;
- valorile bazate pe analize de laborator efectuate în trecut, nu mai vechi de doi ani, care sunt considerate reprezentative pentru combustibil sau material.
Pentru a asigura consecvenţa în timp, orice valoare standard utilizată se specifică în planul de monitorizare şi se modifică numai dacă există dovezi că noua valoare este mai adecvată şi mai reprezentativă pentru combustibilul sau materialul utilizat decât cea anterioară. În cazul în care valorile standard se modifică de la un an la altul, în planul de monitorizare se indică sursa oficială aplicabilă a valorii respective în locul valorii propriu-zise.
B.5.3. Stabilirea corelărilor pentru determinarea datelor indirecte
Se pot determina date indirecte pentru conţinutul de carbon sau factorul de emisie pe baza următorilor parametri, în combinaţie cu o corelare empirică determinată cel puţin o dată pe an în conformitate cu cerinţele privind analizele de laborator prezentate la punctul B.5.4, după cum urmează:
- măsurarea densităţii anumitor petroluri sau gaze, inclusiv a celor folosite frecvent în rafinării sau în industria siderurgică;
- puterea calorifică netă pentru anumite tipuri de cărbune.
Corelarea trebuie să îndeplinească cerinţele de bună practică industrială şi poate fi aplicată numai valorilor acelor indicatori care se încadrează în intervalul pentru care a fost stabilită corelarea.
B.5.4. Cerinţe privind analizele de laborator
În cazul în care sunt necesare analize de laborator pentru determinarea proprietăţilor (inclusiv umiditatea, puritatea, concentraţia, conţinutul de carbon, fracţiunea de biomasă, puterea calorifică netă, densitatea) produselor, materialelor, combustibililor sau gazelor reziduale sau pentru stabilirea corelărilor dintre parametri în scopul determinării indirecte a datelor necesare, analizele trebuie să respecte cerinţele prevăzute la prezentul punct.
Rezultatul oricărei analize se utilizează numai pentru perioada de livrare sau pentru lotul de combustibil sau de material din care au fost prelevate eşantioane şi pentru care eşantioanele au fost considerate reprezentative. Atunci când se determină un parametru specific, se utilizează rezultatele tuturor analizelor efectuate cu privire la parametrul respectiv.
B.5.4.1. Utilizarea standardelor
Orice analiză, eşantionare, calibrare şi validare pentru determinarea parametrilor de calcul se efectuează prin aplicarea unor metode bazate pe standardele ISO corespunzătoare. În cazul în care nu sunt disponibile astfel de standarde, metodele se bazează pe standarde EN sau standarde naţionale adecvate. În cazul în care nu există standarde publicate aplicabile, se pot utiliza proiecte de standarde adecvate, ghiduri privind cele mai bune practici din industrie sau alte metodologii dovedite ştiinţific, limitându-se erorile de eşantionare şi de măsurare.
B.5.4.2. Recomandări privind planul de eşantionare şi frecvenţa minimă a analizelor
Se recomandă utilizarea frecvenţelor minime de analiză a combustibililor şi materialelor relevante enumerate în tabelul 1 de la prezentul punct. Se poate utiliza o altă frecvenţă a analizelor în următoarele cazuri:
- în cazul în care tabelul 1 nu conţine o frecvenţă minimă aplicabilă;
- în cazul în care frecvenţa minimă menţionată în tabelul 1 ar presupune costuri nerezonabile;
- în cazul în care se poate demonstra că, pe baza datelor istorice, inclusiv a valorilor analitice pentru combustibilii respectivi sau materialele respective în perioada de raportare imediat anterioară perioadei de raportare curente, nicio variaţie a valorilor analitice pentru combustibilul sau materialul respectiv nu depăşeşte 1/3 din valoarea incertitudinii prevăzute pentru determinarea datelor privind activitatea ale combustibilului sau materialului respectiv.
În cazul în care o instalaţie funcţionează numai o parte a anului sau în cazul în care combustibilii sau materialele sunt livrate în loturi care sunt consumate în decursul a unei perioade mai mari decât perioada de raportare, se poate alege o planificare mai adecvată pentru analize, cu condiţia ca aceasta să aibă drept rezultat o incertitudine comparabilă cu cea menţionată la litera (c) de la primul paragraf.
Tabelul 1
Frecvenţa minimă a analizelor

Combustibil/material

Frecvenţa minimă a analizelor

Gaze naturale

Cel puţin săptămânal

Alte gaze, în special gazele de sinteză şi gazele de proces, cum ar fi amestecul de gaze de rafinărie, gazele de cocserie, gazele de furnal înalt, gazele de conversie, gazele din zăcăminte de petrol şi de gaze naturale

Cel puţin zilnic – utilizând proceduri adecvate în momente diferite ale zilei

Păcură (de exemplu păcură uşoară, medie, grea, bitum)

La fiecare 20 000 de tone de combustibil şi cel puţin de şase ori pe an

Cărbune, cărbune de cocserie, cocs, cocs de petrol, turbă

La fiecare 20 000 de tone de combustibil/material şi cel puţin de şase ori pe an

Alţi combustibili

La fiecare 10 000 de tone de combustibil şi cel puţin de patru ori pe an

Deşeuri solide netratate (deşeuri fosile pure sau amestec de deşeuri provenite din biomasă şi deşeuri fosile)

La fiecare 5 000 de tone de deşeuri şi cel puţin de patru ori pe an

Deşeuri lichide, deşeuri solide tratate în prealabil

La fiecare 10 000 de tone de deşeuri şi cel puţin de patru ori pe an

Minerale carbonate (inclusiv calcar şi dolomită)

La fiecare 50 000 de tone de material şi cel puţin de patru ori pe an

Argile şi şisturi argiloase

Cantitatea de material corespunzătoare unei cantităţi de emisii de 50 000 de tone de CO2 şi cel puţin de patru ori pe an

Alte materiale (produse primare, intermediare şi finale)

În funcţie de tipul de material şi de variaţie, cantităţi de material corespunzătoare unei cantităţi de emisii de 50 000 de tone de CO2 şi de cel puţin patru ori pe an

Eşantioanele trebuie să fie reprezentative pentru întregul lot sau pentru perioada de livrare pentru care sunt prelevate. Pentru a asigura reprezentativitatea, trebuie să se ţină seama de eterogenitatea materialului, precum şi de toate celelalte aspecte relevante, cum ar fi echipamentul de eşantionare disponibil, posibila separare a fazelor sau distribuţia locală a dimensiunilor particulelor, stabilitatea eşantioanelor etc. Se recomandă ca metoda de eşantionare să fie specificată în planul de monitorizare.
Se consideră o îmbunătăţire recomandată utilizarea unui plan de eşantionare specific pentru fiecare material sau combustibil relevant, în conformitate cu standardele aplicabile, care să conţină informaţiile relevante privind metodologiile de pregătire a eşantioanelor, inclusiv informaţii referitoare la responsabilităţi, locaţii, frecvenţe şi cantităţi, precum şi metodologiile utilizate pentru stocarea şi transportarea eşantioanelor.
B.5.4.3. Recomandări pentru laboratoare
Se recomandă ca laboratoarele utilizate pentru efectuarea analizelor în vederea determinării parametrilor de calcul să fie acreditate în conformitate cu standardul ISO/IEC 17025 pentru metodele analitice relevante. Se pot utiliza laboratoare neacreditate pentru determinarea parametrilor de calcul în cazul în care există dovezi că accesul la laboratoarele acreditate nu este posibil din punct de vedere tehnic sau ar presupune costuri nerezonabile şi că laboratoarele neacreditate sunt suficient de competente. Un laborator este considerat suficient de competent dacă îndeplineşte toate condiţiile următoare:
- este independent din punct de vedere economic faţă de operator;
- aplică standardele aplicabile pentru analizele solicitate;
- angajează personal competent pentru îndeplinirea sarcinilor specifice încredinţate;
- gestionează în mod corespunzător eşantionarea şi pregătirea eşantioanelor, inclusiv controlul integrităţii eşantioanelor;
- derulează un proces regulat de asigurare a calităţii calibrărilor, a eşantionării şi a metodelor analitice prin metode adecvate, inclusiv prin participarea periodică la programe de încercare de competenţă, prin aplicarea metodelor analitice asupra unor materiale de referinţă certificate sau prin compararea cu un laborator acreditat;
- gestionează în moc corespunzător echipamentele, inclusiv prin menţinerea şi instituirea unor proceduri de calibrare, ajustare, întreţinere şi reparare a echipamentelor şi prin păstrarea unei evidenţe în acest sens.
B.5.5. Metode recomandate pentru determinarea parametrilor de calcul
Se consideră o îmbunătăţire recomandată aplicarea valorilor standard numai pentru fluxurile-sursă care corespund unor cantităţi minore de emisii şi aplicarea analizelor de laborator pentru toate fluxurile-sursă majore. Următoarea listă prezintă metodele aplicabile în succesiunea creşterii calităţii datelor:
- valori standard de tip I;
- valori standard de tip II;
- corelări pentru determinarea datelor indirecte;
- analize efectuate în afara controlului operatorului, de exemplu de către furnizorul combustibilului sau al materialului, conţinute în documentele de achiziţie, fără alte informaţii privind metodele aplicate;
- analize efectuate în laboratoare neacreditate sau în laboratoare acreditate, dar cu metode de eşantionare simplificate;
- analize efectuate în laboratoare acreditate care aplică cele mai bune practici în ceea ce priveşte eşantionarea.
SUBSECŢIUNEA 6:B.6. Cerinţe privind metodologia bazată pe măsurare pentru CO2 şi N2O
B.6.1. Dispoziţii generale
Metodologia bazată pe măsurare presupune utilizarea unui sistem de măsurare continuă a emisiilor (SMCE) instalat într-un punct de măsurare adecvat.
Pentru monitorizarea emisiilor de N2O, utilizarea metodologiei bazate pe măsurare este obligatorie. Pentru CO2, această abordare se utilizează numai în cazul în care există dovezi că aceasta conduce la date mai exacte decât metodologia bazată pe calcul. Se aplică cerinţele privind incertitudinea sistemelor de măsurare prevăzute la punctul B.4.3 din prezenta anexă.
Monoxidul de carbon emis în atmosferă este considerat cantitatea molară echivalentă a CO2-ului.
În cazul în care în cadrul unei instalaţii există mai multe surse de emisii care nu pot fi măsurate ca o singură sursă, operatorul măsoară separat emisiile provenite de la respectivele surse de emisii şi adună rezultatele pentru a obţine totalul emisiilor pentru gazul în cauză în perioada de raportare.
B.6.2. Metoda şi calculul
B.6.2.1. Emisiile generate într-o perioadă de raportare (emisii anuale)
Emisiile totale provenite de la o sursă de emisii în cursul perioadei de raportare se determină prin adunarea, pe durata perioadei de raportare, a tuturor valorilor orare ale concentraţiei de gaze cu efect de seră măsurate, înmulţite cu valorile orare ale debitului gazelor de ardere, unde valorile orare reprezintă medii ale tuturor rezultatelor măsurătorilor individuale obţinute în ora de funcţionare respectivă, aplicând următoarea formulă:
GHGEMtotal[t] = SumaHoursOpi=1 (GHGconchourly;i x Vhourly;i) x 10 – 6 [t/g]
unde:
Em GEStotale reprezintă emisiile anuale totale de GES, exprimate în tone;
Conc GESorare,i reprezintă concentraţiile orare de emisii de GES, exprimate în g/Nm3, în debitul gazelor de ardere, măsurate în timpul funcţionării pentru o oră sau pentru o perioadă de referinţă mai scurtă i;
Vorar,i reprezintă volumul gazelor de ardere, exprimat în Nm3, pentru o oră sau o perioadă de referinţă mai scurtă i, determinat prin integrarea debitului în perioada de referinţă mai scurtă, iar
OreOp reprezintă numărul total de ore (sau de perioade de referinţă mai scurte) pentru care se aplică metodologia bazată pe măsurare, inclusiv numărul de ore pentru care datele au fost înlocuite în conformitate cu punctul B.6.2.6.
Indicele i se referă la ora de funcţionare individuală (sau la perioadele de referinţă individuale).
Mediile orare pentru fiecare parametru măsurat se calculează înainte de prelucrarea ulterioară, utilizând toate punctele de date disponibile pentru ora respectivă. În cazul în care se pot genera date pentru perioade de referinţă mai scurte fără costuri suplimentare, pentru determinarea emisiilor anuale se utilizează perioadele respective.
B.6.2.2. Determinarea concentraţiei de GES
Concentraţia de GES avute în vedere din gazele de ardere se determină prin măsurarea continuă într-un punct reprezentativ, utilizând una dintre următoarele metode:
- măsurare directă a concentraţiei de GES;
- măsurare indirectă: în cazul unei concentraţii mari în gazele de ardere, concentraţia de GES poate fi calculată utilizând o măsurare indirectă a concentraţiei, ţinând seama de valorile concentraţiilor măsurate ale tuturor celorlalte componente i ale fluxului de gaz, cu ajutorul următoarei formule:
GHGconc[%] = 100 % – Sumai Conci [%] (ecuaţia 17)
unde:
Conci este concentraţia componentei gazoase i.
B.6.2.3. Emisiile de CO2 rezultate din biomasă
După caz, orice cantitate de CO2 rezultată din biomasă care îndeplineşte criteriile prevăzute la punctul B.3.3 poate fi scăzută din totalul emisiilor de CO2, cu condiţia să se utilizeze una dintre următoarele metode pentru emisiile de CO2 din biomasă:
- o metodologie bazată pe calcul, inclusiv metodologii care utilizează analize şi eşantionare pe baza ISO 13833 [Emisii de la surse staţionare. Determinarea raportului de dioxid de carbon din biomasă (biogenic) şi din derivatele fosile. Eşantionarea şi determinarea radiocarbonului];
- o altă metodă bazată pe un standard relevant, inclusiv ISO 18466 (Emisii din surse staţionare. Determinarea fracţiunii biogene în CO2 la coşul de gaz cu ajutorul metodei bilanţului).
B.6.2.4. Determinarea emisiilor de CO2 echivalent din N2O
În cazul măsurătorilor pentru N2O, emisiile anuale totale de N2O provenite de la toate sursele de emisii, măsurate în tone cu o precizie de trei zecimale, se transformă în emisii anuale de CO2 echivalent exprimate în tone rotunjite, utilizând următoarea formulă şi valorile GWP indicate la punctul G:
CO2e [t] = N2Oanual[t] x GWPN2O (ecuaţia 18)
unde:
N2Oanual reprezintă emisiile anuale totale de N2O, calculate în conformitate cu punctul B.6.2.1.
B.6.2.5. Determinarea debitului gazelor de ardere
Debitul gazelor de ardere poate fi determinat cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:
- calcularea cu ajutorul unui bilanţ masic adecvat, luând în considerare toţi parametrii importanţi de la intrare, care în cazul emisiilor de CO2 cuprind cel puţin masele materialelor intrate, debitul aerului intrat şi randamentul procesului, şi parametrii importanţi de la ieşire, care cuprind cel puţin cantitatea de produs rezultată şi concentraţiile de oxigen (O2), dioxid de sulf (SO2) şi oxizi de azot (NOx);
- determinarea prin măsurarea continuă a debitului într-un punct reprezentativ.
B.6.2.6. Tratarea decalajelor de măsurare
În cazul în care echipamentul de măsurare continuă a unui parametru nu mai poate fi controlat, este defect sau nu este în funcţiune în timpul unei părţi a orei sau a perioadei de referinţă, media orară respectivă se calculează în mod proporţional cu punctele de date rămase pentru ora sau pentru perioada de referinţă mai scurtă respectivă, cu condiţia să fie disponibile cel puţin 80 % din numărul maxim de puncte de date pentru un parametru.
În cazul în care sunt disponibile mai puţin de 80 % din numărul maxim de puncte de date pentru un parametru, se utilizează metodele de mai jos.
În cazul unui parametru măsurat în mod direct sub formă de concentraţie, se utilizează o valoare de substituţie constând în suma dintre concentraţia medie şi dublul devierii standard aferente mediei respective, aplicând următoarea ecuaţie:
C*subst = C + 2 alfac (ecuaţia 19)
unde:
C reprezintă media aritmetică a concentraţiei parametrului specific pe toată durata perioadei de raportare sau, dacă pierderea datelor s-a petrecut în împrejurări speciale, pe o durată adecvată care să reflecte perioada în care au avut loc împrejurările speciale, iar
alfa c reprezintă cea mai bună estimare a devierii standard a concentraţiei parametrului specific pe toată durata perioadei de raportare sau, dacă pierderea datelor s-a petrecut în împrejurări speciale, pe o durată adecvată care să reflecte perioada în care au avut loc împrejurările speciale.
În cazul în care perioada de raportare nu este aplicabilă pentru determinarea unor astfel de valori de substituţie din cauza unor modificări tehnice semnificative în cadrul instalaţiei, pentru determinarea mediei şi a devierii standard se alege un alt interval de timp reprezentativ, cu o durată de şase luni dacă este posibil.
În cazul unui parametru diferit de concentraţie, valorile de substituţie se determină cu ajutorul unui model adecvat de bilanţ masic sau al unui bilanţ energetic al procesului. Acest model se validează prin utilizarea celorlalţi parametri măsuraţi ai metodologiei bazate pe măsurare şi a datelor obţinute în condiţii de funcţionare normale, pentru o perioadă egală cu cea pentru care lipsesc datele.
B.6.3. Cerinţe în materie de calitate
Toate măsurătorile se efectuează aplicând metode bazate pe:
- ISO 20181:2023 – Emisii de la surse staţionare. Asigurarea calităţii sistemelor automate de măsurare
- ISO 14164:1999 – Emisii de la surse fixe. Determinarea debitului volumetric al efluenţilor gazoşi în conducte. Metoda automată
- alte standarde ISO relevante, în special ISO 16911-2 (Emisii de la surse fixe. Determinarea manuală şi automată a vitezei şi a debitului volumetric de curgere în conducte).
În cazul în care nu există standarde publicate aplicabile, se utilizează proiecte de standarde adecvate, ghiduri privind cele mai bune practici din industrie sau alte metodologii dovedite ştiinţific, limitându-se erorile de eşantionare şi de măsurare.
Se iau în considerare toate aspectele relevante ale sistemului de măsurare continuă, inclusiv locaţia echipamentului, calibrarea, măsurarea, asigurarea calităţii şi controlul calităţii.
Laboratoarele care efectuează măsurătorile, calibrările şi evaluările relevante ale echipamentelor pentru sistemele de măsurare continuă sunt acreditate conform ISO/IEC 17025 pentru metodele analitice sau activităţile de calibrare relevante. În cazul în care laboratorul nu dispune de o astfel de acreditare, se asigură o competenţă suficientă în conformitate cu punctul B.5.4.3.
B.6.4. Coroborarea calculelor
Emisiile de CO2 determinate printr-o metodologie bazată pe măsurare se coroborează prin calcularea emisiilor anuale din fiecare gaz cu efect de seră vizat pentru aceleaşi surse de emisii şi fluxuri-sursă. În acest scop, cerinţele prevăzute la punctele B.4-B.6 pot fi simplificate, după caz.
B.6.5. Cerinţe minime privind măsurătorile continue ale emisiilor
Ca cerinţă minimă, trebuie atinsă o incertitudine de 7,5 % din emisiile de GES provenite de la o sursă de emisii pe parcursul întregii perioade de raportare. Pentru sursele de emisii minore sau în circumstanţe excepţionale poate fi permisă o incertitudine de 10 %. Reprezintă o îmbunătăţire recomandată obţinerea unei incertitudini de 2,5 % cel puţin pentru sursele de emisii care emit peste 100 000 de tone de CO2 echivalent fosil per perioadă de raportare.
SUBSECŢIUNEA 7:B.7. Cerinţe privind determinarea emisiilor de perfluorocarburi
Monitorizarea vizează emisiile de perfluorocarburi (PFC) rezultate din efectele anodice, inclusiv emisiile fugitive de perfluorocarburi. Emisiile care nu sunt legate de efectele anodice se determină pe baza unor metode de estimare conforme cu cele mai bune practici din industrie, în special cu orientările furnizate de Institutul Internaţional al Aluminiului.
Emisiile de PFC se calculează plecând de la emisiile măsurabile dintr-o conductă sau dintr-un coş ("emisii din surse punctiforme"), precum şi de la emisiile fugitive utilizându-se eficienţa de colectare a conductei:
Emisii de PFC (total) = emisii de PFC (conductă)/eficienţă de colectare (ecuaţia 20)
Eficienţa de colectare se măsoară odată cu determinarea factorilor de emisie specifici ai instalaţiei.
Emisiile de CF4 şi C2F6 emise printr-o conductă sau printr-un coş se calculează utilizând una dintre următoarele metode:
- metoda A, prin care se înregistrează durata efectelor anodice în minute per cuvă-zi;
- metoda B, prin care se înregistrează supratensiunea efectelor anodice.
B.7.1. Metoda de calcul A – Metoda pantei
Pentru determinarea emisiilor de PFC, se utilizează următoarele ecuaţii:
Emisiile de CF4 [t] = AEM x (SEFCF4 /1 000) xx PrAl (ecuaţia 21)
Emisiile de C2F6 [t] = emisiile de CF4 x FC2 F6 (ecuaţia 22)
unde:
AEM reprezintă durata efectelor anodice în minute/cuvă-zi;
SEFCF4 reprezintă factorul de emisie de pantă exprimat în (kg CF4/t Al produs)/(efecte anodice în minute/cuvă-zi). Dacă se utilizează tipuri diferite de cuve, pot fi aplicaţi factori de emisie de pantă diferiţi, după caz;
PrAl reprezintă producţia anuală de aluminiu primar [t] pe parcursul perioadei de raportare, iar
FC2 F6 reprezintă fracţia masică de C2F6 [t C2F6/t CF4].
Durata efectelor anodice în minute per cuvă-zi exprimă frecvenţa efectelor anodice (număr de efecte anodice/cuvă-zi) înmulţită cu durata medie a efectelor anodice (durata efectelor anodice exprimată în minute/eveniment):
AEM = frecvenţa x durata medie (ecuaţia 23)
Factorul de emisie: factorul de emisie pentru CF4 (factor de emisie de pantă, SEFCF4 ) exprimă cantitatea [kg] de CF4 emisă per tonă de aluminiu produs per minut de efect anodic/cuvă-zi. Factorul de emisie (fracţia masică FC2 F6 ) pentru C2F6 exprimă cantitatea [kg] de C2F6 emisă proporţional cu cantitatea [kg] de CF4 emisă.
Cerinţă minimă: se utilizează factorii de emisie specifici tehnologiei indicaţi în tabelul 2 de la prezentul punct.
Îmbunătăţire recomandată: factorii de emisie specifici instalaţiei pentru CF4 şi C2F6 se stabilesc prin măsurători continue sau intermitente desfăşurate la faţa locului. Pentru determinarea acestor factori de emisie se aplică cele mai bune practici din industrie, în special cele mai recente orientări furnizate de Institutul Internaţional al Aluminiului. Factorul de emisie ţine seama şi de emisiile legate de alte efecte decât cele anodice. Fiecare factor de emisie se determină cu o incertitudine maximă de + / - 15 %. Factorii de emisie se stabilesc cel puţin o dată la trei ani sau mai des dacă este necesar ca urmare a unor modificări relevante în cadrul instalaţiei. Modificările relevante includ modificări în distribuţia duratei efectelor anodice sau modificarea algoritmului de control care influenţează mixul de tipuri de efecte anodice sau tipul procedurii de anulare a efectelor anodice.
Tabelul 2
Factorii de emisie specifici fiecărei tehnologii pentru datele privind activitatea referitoare la metoda pantei

Tehnologie

Factorul de emisie pentru CF4 (SEFCF4 )

[(kg CF4/t Al)/(efecte anodice în minute/cuvă-zi)]

Factorul de emisie pentru C2F6 (FC2 F6 )

[t C2F6/t CF4]

Metoda convenţională de extragere a aluminiului primar prin alimentarea cu alumină prin punctul de alimentare (Legacy Point Feed Pre Bake – PFPB L)

0,122

0,097

Metoda modernă de extragere a aluminiului primar prin alimentarea cu alumină prin punctul de alimentare (Modern Point Feed Pre Bake – PFPB M)

0,104

0,057

Metoda PFPB M fără strategii de intervenţie complet automatizată privind efectul anodic pentru emisiile de perfluorocarburi (Modern Point-Fed Prebake – PFPB MW)

– (2)

(2) Operatorul instalaţiei trebuie să determine factorul prin măsurători proprii. În cazul în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau presupune costuri nerezonabile, se utilizează valorile pentru metodologia CWPB.

– (2)

Metoda de extragere a aluminiului primar prin adăugarea aluminei în centrul cuvei cu anozi precopţi (Centre Worked Prebake – CWPB)

0,143

0,121

Metoda de extragere a aluminiului primar prin adăugarea aluminei pe partea laterală a cuvei cu anozi precopţi (Side Worked Prebake – SWPB)

0,233

0,280

Suport vertical cu miez din element anodic Soderberg (Vertical Stud Soderberg – VSS)

0,058

0,086

Suport orizontal cu miez din element anodic Soderberg (Horizontal Stud Soderberg – HSS)

0,165

0,077

B.7.2. Metoda de calcul B – Metoda supratensiunii
Pentru metoda supratensiunii, se utilizează următoarele ecuaţii:

Emisiile de CF4 [t] = OVC x (AEO/CE) x PrAl x 0,001

(ecuaţia 24)

Emisiile de C2F6 [t] = emisiile de CF4 x FC2 F6

(ecuaţia 25)

unde:
OVC reprezintă coeficientul de supratensiune ("factorul de emisie") exprimat în kg de CF4 per tonă de aluminiu produs per mV de supratensiune;
AEO reprezintă supratensiunea efectelor anodice per cuvă [mV], definită ca integrală de (timp x tensiune peste tensiunea-ţintă) împărţită la timpul (durata) de colectare a datelor;
CE reprezintă randamentul mediu al curentului în producţia de aluminiu [%];
PrAl reprezintă producţia anuală de aluminiu primar [t], iar
FC2 F6 reprezintă fracţia masică de C2F6 [t C2F6/t CF4].
Termenul AEO/CE (supratensiunea efectelor anodice/randamentul curentului) exprimă supratensiunea medie a efectelor anodice [mV supratensiune], integrată în timp, per randament mediu al curentului [%].
Cerinţă minimă: se utilizează factorii de emisie specifici tehnologiei indicaţi în Tabelul 3 din prezenta anexă.
Îmbunătăţire recomandată: se utilizează factorii de emisie specifici instalaţiei pentru CF4 [(kg CF4/t Al)/(mV)] şi C2F6 [t C2F6/t CF4], stabiliţi cu ajutorul măsurătorilor continue sau intermitente desfăşurate la faţa locului. Pentru determinarea acestor factori de emisie se aplică cele mai bune practici din industrie, în special cele mai recente orientări furnizate de Institutul Internaţional al Aluminiului. Fiecare dintre factorii de emisie se determină cu o incertitudine maximă de + / - 15 %. Factorii de emisie se stabilesc cel puţin o dată la trei ani sau mai des dacă este necesar ca urmare a unor modificări relevante în cadrul instalaţiei. Modificările relevante includ modificări în distribuţia duratei efectelor anodice sau modificarea algoritmului de control care influenţează mixul de tipuri de efecte anodice sau tipul procedurii de anulare a efectelor anodice.
Tabelul 3
Factorii de emisie specifici fiecărei tehnologii pentru datele privind activitatea referitoare la supratensiune

Tehnologie

Factorul de emisie pentru CF4

[(kg CF4/t Al)/mV]

Factorul de emisie pentru C2F6

[t C2F6/t CF4]

Metoda de extragere a aluminiului primar prin adăugarea aluminei în centrul cuvei cu anozi precopţi (Centre Worked Prebake – CWPB)

1,16

0,121

Metoda de extragere a aluminiului primar prin adăugarea aluminei pe partea laterală a cuvei cu anozi precopţi (Side Worked Prebake – SWPB)

3,65

0,252

B.7.3. Determinarea emisiilor de CO2 echivalent
Emisiile de CO2 echivalent se calculează din emisiile de CF4 şi C2F6 după cum urmează, utilizând valorile potenţialului de încălzire globală indicate la punctul G din prezenta anexă.

emisiile de PFC [t CO2e] = emisiile de CF4 [t] x GWPCF4 + emisiile de C2F6 [t] x GWPC2 F6

(ecuaţia 26)

SUBSECŢIUNEA 8:B.8. Cerinţe privind transferurile de CO2
B.8.1. CO2-ul conţinut în gaze ("CO2 inerent")
CO2-ul inerent care este transferat într-o instalaţie, inclusiv cel aflat în componenţa gazelor naturale sau a gazelor reziduale (inclusiv a gazului de furnal înalt sau a gazului de cocserie) sau cel din combustibilii folosiţi pentru alimentarea procesului (inclusiv din gazele de sinteză) se include în factorul de emisie aferent fluxului-sursă respectiv.
În cazul în care CO2-ul inerent transferat este emis (de exemplu, evacuat sau ars), acesta se contabilizează la calculul emisiilor instalaţiei din care provine.
B.8.2. Eligibilitatea pentru scăderea cantităţii de CO2 stocate sau utilizate
1.În următoarele cazuri, CO2-ul care provine din carbon fosil şi rezultă din ardere sau din procese care conduc la emisii de proces sau care este importat din alte instalaţii, inclusiv sub formă de CO2 inerent, poate fi contabilizat ca fiind neemis, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de la subpunctul 2:
a)în cazul în care CO2-ul este utilizat în cadrul instalaţiei sau transferat din instalaţie către oricare dintre următoarele:
- o instalaţie pentru captarea de CO2 care monitorizează emisiile în sensul prezentului regulament;
- o instalaţie sau o reţea de transport destinată stocării geologice pe termen lung a CO2-ului care monitorizează emisiile în sensul prezentului regulament;
- o unitate de stocare destinată stocării geologice pe termen lung care monitorizează emisiile în sensul prezentului regulament, asigurând condiţii echivalente celor prevăzute în dreptul Uniunii;
b)în cazul în care CO2-ul este utilizat în cadrul instalaţiei sau transferat din instalaţie către o entitate care monitorizează emisiile în sensul prezentului regulament, pentru fabricarea de produse în care carbonul rezultat din CO2 este legat chimic în mod permanent, astfel încât să nu intre în atmosferă în condiţii normale de utilizare, care cuprind orice activitate normală care are loc după încheierea duratei de viaţă a produsului, astfel cum este definită în Regulamentul delegat (UE) 2024/2620 al Comisiei (3).
(3)Regulamentul delegat (UE) 2024/2620 al Comisiei din 30 iulie 2024 de completare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele pentru a considera că gazele cu efect de seră au devenit legate chimic în mod permanent într-un produs (JO L, 2024/2620, 4.10.2024, ELI: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg_del/2024/2620/oj).
2.CO2-ul transferat către o altă instalaţie în scopurile menţionate la subpunctul 1 poate fi contabilizat ca fiind neemis numai în măsura în care există dovezi, de-a lungul întregului lanţ de custodie până la unitatea de stocare sau la instalaţia de utilizare a CO2-ului, inclusiv la orice operator de transport, cu privire la fracţiunea de CO2 stocată sau utilizată efectiv pentru fabricarea de produse stabile din punct de vedere chimic, raportată la cantitatea totală de CO2 transferată din instalaţia de origine. În plus, operatorii instalaţiei trebuie să respecte normele de monitorizare prevăzute la punctul B.8.3.
B.8.3. Norme de monitorizare a transferurilor de CO2
Identitatea şi datele de contact ale persoanei responsabile din cadrul instalaţiilor sau entităţilor de primire se specifică în mod clar în planul de monitorizare. Cantitatea de CO2 considerată neemisă se raportează în raportul de emisii transmis în conformitate cu anexa IV.
Identitatea şi datele de contact ale persoanei responsabile pentru instalaţiile sau entităţile de la care s-a primit CO2-ul se specifică în mod clar în planul de monitorizare. Cantitatea de CO2 primită se raportează în raportul de emisii transmis în conformitate cu anexa IV.
Pentru determinarea cantităţii de CO2 transferată de la o instalaţie la alta, se utilizează o metodologie bazată pe măsurare.
Pentru determinarea cantităţii de CO2 din produse, legată permanent din punct de vedere chimic, se utilizează o metodologie bazată pe calcul, de preferinţă utilizând un bilanţ masic. Reacţiile chimice aplicate şi toţi factorii stoichiometrici relevanţi se specifică în planul de monitorizare.
În cazul în care CO2-ul este utilizat în scopurile menţionate la punctul B.8.2 subpunctul 1, se aplică metodele de monitorizare prevăzute la punctele 21-23 din anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (4).
(4)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (JO L 334, 31.12.2018, p. 1, ELI: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg_impl/2018/2066/oj).
SUBSECŢIUNEA 9:B.9. Cerinţe sectoriale
B.9.1. Norme suplimentare pentru unităţile de ardere
Emisiile de ardere cuprind toate emisiile de CO2 provenite din arderea combustibililor cu conţinut de carbon, inclusiv a deşeurilor, independent de orice altă clasificare a acestor emisii sau combustibili. În cazul în care nu este clar dacă un material acţionează drept combustibil sau pentru alimentarea procesului, de exemplu pentru reducerea minereurilor metalice, emisiile provenite de la materialul respectiv se monitorizează în acelaşi mod ca şi emisiile de ardere. Se iau în considerare toate unităţile de ardere staţionare, inclusiv cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incineratoare, cuptoare de calcinare, etuve, cuptoare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalaţii de ardere în buclă chimică, facle şi instalaţii de postcombustie termică sau catalitică.
Monitorizarea include, de asemenea, emisiile de proces de CO2 provenite din epurarea gazelor de ardere, în special CO2-ul rezultat din calcar sau din alţi carbonaţi destinaţi operaţiunilor de desulfurare şi de epurare similare, precum şi din ureea utilizată în unităţile de-NOx.
B.9.1.1. Desulfurarea şi epurarea altor gaze acide
Emisiile de proces de CO2 provenite din utilizarea carbonaţilor pentru epurarea gazelor acide din fluxul de gaze de ardere se calculează pe baza carbonatului consumat (metoda A). În cazul desulfurării, calculul se poate baza alternativ pe cantitatea de ghips produs (metoda B). În acest din urmă caz, factorul de emisie este raportul stoichiometric dintre ghipsul uscat (CaSO4 x 2H2O) şi CO2-ul emis: 0,2558 t CO2/t ghips.
B.9.1.2. De-NOx
Dacă se utilizează uree ca agent de reducere în cadrul unei unităţi de-NOx, emisiile de proces de CO2 provenite din utilizarea acesteia se calculează utilizând metoda A, aplicând un factor de emisie bazat pe raportul stoichiometric de 0,7328 t CO2/t uree.
B.9.1.3. Monitorizarea flăcărilor deschise
În calculul emisiilor provenite din flăcări deschise se includ arderile de rutină, precum şi arderile de proces (întreruperi, porniri şi opriri, precum şi cazurile de urgenţă). Trebuie inclus CO2-ul inerent provenit de la gazele arse.
În cazul în care o monitorizare mai precisă nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar conduce la costuri nerezonabile, se utilizează un factor de emisie de referinţă de 0,00393 t CO2/Nm3, derivat din arderea etanului pur utilizat ca indicator prudent pentru gazele arse la flacără deschisă.
Reprezintă o îmbunătăţire recomandată determinarea factorilor de emisie specifici instalaţiei prin estimarea greutăţii moleculare a fluxului de ardere, utilizând modele de proces bazate pe modelele standard ale industriei. Luând în considerare proporţiile relative şi greutăţile moleculare ale fiecărui flux participant, se determină o medie anuală ponderată a greutăţii moleculare a gazelor arse la flacără deschisă.
În ceea ce priveşte datele privind activitatea, se acceptă o incertitudine de măsurare mai mare decât în cazul altor combustibili arşi.
B.9.2. Norme suplimentare privind emisiile provenite din producţia de clincher de ciment
B.9.2.1. Norme suplimentare pentru metoda A (bazată pe materialele de intrare)
În cazul în care se utilizează metoda A (pe baza materialului intrat în cuptor) pentru determinarea emisiilor de proces, se aplică următoarele norme speciale:
- În cazul în care praful din cuptoarele de ciment (CKD) sau praful de by-pass se elimină din sistemul cuptorului, cantităţile aferente de materii prime nu se consideră ca fiind materii intrate în proces. Emisiile de la CKD se calculează separat în conformitate cu punctul B.9.2.3.
- Se poate caracteriza fie materia primă brută în ansamblu, fie materiile prime separate, evitând dubla contabilizare şi omisiunile rezultate din materiile recirculate sau de by-pass. Dacă datele privind activitatea sunt determinate pe baza cantităţii de clincher produsă, cantitatea netă de făină brută poate fi determinată cu ajutorul unui raport empiric făină brută/clincher. Acest raport trebuie actualizat cel puţin o dată pe an, prin aplicarea ghidurilor de bune practici ale industriei.
B.9.2.2. Norme suplimentare pentru metoda B (bazată pe materialele de ieşire)
În cazul în care pentru determinarea emisiilor de proces se utilizează metoda B (pe baza producţiei de clincher), se aplică următoarele norme speciale:
Datele privind activitatea se determină ca producţie de clincher [t] pe durata perioadei de raportare, utilizând una dintre metodele următoare:
- prin cântărirea directă a clincherului;
- pe baza livrărilor de ciment, utilizând următoarea formulă (bilanţul materiilor ţinând cont de expedierea şi aprovizionările de clincher, precum şi variaţiile de stoc ale acestuia):
Cliprod = (Cemdeliv – CemSV) x CCR – Clis + Clid – CliSV (ecuaţia 27)
unde:
Cliprod reprezintă cantitatea de clincher produsă, exprimată în tone;
Cimlivr reprezintă cantitatea de ciment livrată, exprimată în tone;
CimSV reprezintă variaţiile de stoc de ciment, exprimate în tone;
CCR reprezintă raportul clincher/ciment (tone de clincher per tonă de ciment);
Clis reprezintă cantitatea de clincher aprovizionată, exprimată în tone;
Clid reprezintă cantitatea de clincher expediată, exprimată în tone; iar
CliSV reprezintă variaţiile stocului de clincher, exprimate în tone.
Raportul clincher-ciment se calculează fie separat pentru fiecare dintre diferitele tipuri de ciment produse, pe baza analizelor de laborator în conformitate cu dispoziţiile de la punctul B.5.4, fie ca raport între diferenţa dintre livrările de ciment şi variaţiile de stoc şi toate materiile utilizate ca aditivi în procesul de producere a cimentului, incluzând praful de by-pass şi praful din cuptorul de ciment.
Ca cerinţă minimă pentru determinarea factorului de emisie, se aplică o valoare standard de 0,525 t CO2/t clincher.
B.9.2.3. Emisii legate de praful eliminat
Emisiile de proces de CO2 provenite din praful de by-pass sau din praful din cuptorul de ciment (CKD) care se elimină din sistemul cuptorului se adaugă la emisii, corectat în funcţie de calcinarea parţială a CKD.
Cerinţă minimă: se aplică un factor de emisie de 0,525 t CO2/t praf.
Îmbunătăţire recomandată: factorul de emisie (EF) se determină cel puţin o dată pe an, în conformitate cu dispoziţiile de la punctul B.5.4, utilizând următoarea formulă:
unde:
EFCKD reprezintă factorul de emisie pentru praful din cuptoarele de ciment calcinat parţial [t CO2/t CKD];
EFCli reprezintă factorul de emisie al clincherului specific instalaţiei [t CO2/t clincher], iar
d reprezintă gradul de calcinare a CKD (CO2 eliberat ca % din CO2 total provenit din carbonaţii din amestecul brut).
B.9.3. Norme suplimentare privind emisiile provenite din producţia de acid azotic
B.9.3.1. Norme generale pentru măsurarea N2O
Emisiile de N2O se determină utilizând o metodologie bazată pe măsurare. Concentraţiile de N2O din gazele de ardere provenite de la fiecare sursă de emisii se măsoară ca punct reprezentativ, în aval de dispozitivul de reducere a emisiilor de NOx/N2O în cazul utilizării reducerii. Se aplică tehnici capabile să măsoare concentraţiile de N2O pentru toate sursele de emisii, atât în condiţii de emisii reduse, cât şi în condiţii de emisii nereduse. Toate măsurătorile se ajustează pentru a le raporta la cantitatea de gaze uscate, în cazurile în care este necesară respectarea acestei condiţii, şi se raportează într-o manieră consecventă.
B.9.3.2. Determinarea debitului gazelor de ardere
Pentru monitorizarea debitului gazelor de ardere se utilizează metoda bilanţului masic prevăzută la punctul B.6.2.5, cu excepţia cazului în care utilizarea acestei metode nu este posibilă din punct de vedere tehnic. În acest caz, se poate utiliza o metodă alternativă, inclusiv o altă metodă a bilanţului masic bazată pe parametri semnificativi, cum ar fi încărcătura de amoniac la intrare sau determinarea debitului cu ajutorul metodei de măsurare continuă a debitului emisiilor.
Debitul gazelor de ardere se calculează prin aplicarea următoarei formule:
Vdebit gaze de ardere [Nm3/h] = Vaer x (1 - O2,aer)/(1 - O2,gaze de ardere) (ecuaţia 29)
unde:
Vaer reprezintă debitul total al aerului intrat, exprimat în Nm3/h în condiţii standard;
O2,aer reprezintă fracţia volumică de O2 în aerul uscat (= 0,2095), iar
O2,gaze de ardere reprezintă fracţia volumică de O2 în gazele de ardere.
Vaer se calculează ca sumă a tuturor debitelor de aer care intră în instalaţia de producere a acidului azotic, în special a debitului de aer primar şi secundar la intrare şi a debitului de aer intrat la nivelul etanşeizării, după caz.
Toate măsurătorile se ajustează pentru a le raporta la cantitatea de gaze uscate şi se raportează într-o manieră consecventă.
B.9.3.3. Concentraţii de oxigen (O2)
Dacă este necesar pentru calcularea debitului gazelor de ardere în conformitate cu punctul B.9.3.2, se măsoară concentraţiile de oxigen din gazele de ardere, aplicând cerinţele prevăzute la punctul B.6.2.2. Toate măsurătorile se ajustează pentru a le raporta la cantitatea de gaze uscate şi se raportează într-o manieră consecventă.
SECŢIUNEA 3:C. FLUXURI DE CĂLDURĂ
SUBSECŢIUNEA 1:C.1. Norme pentru determinarea căldurii măsurabile nete
C.1.1. Principii
Toate cantităţile de căldură măsurabilă specificate sunt întotdeauna cantităţi nete de căldură măsurabilă şi se determină scăzând din conţinutul de căldură (entalpie) al fluxului de căldură transmis procesului consumator de căldură sau utilizatorului extern conţinutul de căldură al fluxului de retur.
Procesele consumatoare de căldură necesare pentru operarea sistemelor de producţie şi distribuţie a căldurii, cum ar fi degazoarele, prepararea apei adăugate şi purjările periodice, se iau în considerare la calculul randamentului sistemului respectiv şi, prin urmare, se iau în considerare pentru determinarea emisiilor încorporate ale mărfurilor.
Dacă acelaşi mediu de transfer de căldură este utilizat în mai multe procese consecutive, iar căldura acestuia este consumată începând de la diferite niveluri de temperatură, cantitatea de căldură consumată în fiecare proces consumator de căldură se determină separat, cu excepţia cazului în care procesele fac parte din ansamblul procesului de producţie a aceloraşi mărfuri. Reîncălzirea mediului de transfer de căldură între două procese consumatoare de căldură consecutive se tratează ca producţie suplimentară de căldură.
În cazul în care căldura este utilizată pentru răcire cu ajutorul unui proces de răcire prin absorbţie, procesul de răcire respectiv se consideră proces consumator de căldură.
C.1.2. Metodologia de determinare a cantităţilor nete de căldură măsurabilă
În vederea selectării surselor de date pentru cuantificarea fluxurilor de energie în conformitate cu articolul 4, se iau în considerare următoarele metodologii de determinare a cantităţilor nete de căldură măsurabilă:
C.1.2.1. Metoda 1: utilizarea măsurătorilor
Conform acestei metode, se măsoară toţi parametrii relevanţi, în special temperatura, presiunea şi starea mediului de transfer de căldură transmis şi returnat. În cazul aburului, starea mediului se referă la saturaţie sau la gradul de supraîncălzire. Se măsoară debitul (volumetric) al mediului de transfer de căldură. Pe baza valorilor măsurate, se determină entalpia şi volumul specific al mediului de transfer de căldură cu ajutorul unor tabele corespunzătoare pentru abur sau al unui program informatic pentru inginerie.
Debitul masic al mediului de transfer de căldură se calculează utilizând ecuaţia:
unde:
m_ reprezintă debitul masic în kg/s;
V reprezintă debitul volumetric în m3/s, iar
v reprezintă volumul specific în m3/kg.
Deoarece debitul masic este considerat acelaşi pentru mediul de transfer de căldură transmis şi cel returnat, debitul de căldură se calculează utilizând diferenţa de entalpie dintre fluxul transmis şi cel returnat, după cum urmează:
unde:
Q reprezintă debitul de căldură în kJ/s;
hflux reprezintă entalpia fluxului transmis în kJ/kg;
hretur reprezintă entalpia fluxului returnat în kJ/kg, iar
m reprezintă debitul masic în kg/s.
Dacă mediul de transfer de căldură este aburul sau apa caldă, în cazul în care condensatul nu este returnat sau dacă nu este posibil să se estimeze entalpia condensatului returnat, hretur se determină pentru temperatura de 90 °C.
Dacă se ştie că debitele masice nu sunt identice, se aplică următoarele:
- în cazul în care există dovezi că acest condensat rămâne în produs (de exemplu, în procesele de "injecţie cu abur viu"), entalpia respectivă a condensatului nu se deduce;
- dacă se ştie că mediul de transfer de căldură se pierde (de exemplu, prin scurgeri sau canalizare), estimarea debitului masic respectiv se scade din debitul masic al mediului de transfer de căldură transmis.
Pentru determinarea fluxului anual net de căldură pornind de la datele de mai sus, se utilizează, în funcţie de echipamentele de măsurare şi de mijloacele de prelucrare a datelor disponibile, una dintre următoarele metode:
- se determină valorile medii anuale ale parametrilor care determină entalpia medie anuală a mediului de transfer de căldură transmis şi returnat, înmulţite cu debitul masic anual total, utilizând ecuaţia 31;
- se determină valorile orare ale debitului de căldură şi se însumează aceste valori pe durata anuală totală de funcţionare a sistemului termic. În funcţie de sistemul de prelucrare a datelor, valorile orare pot fi înlocuite cu valori pentru alte intervale de timp, după caz.
C.1.2.2. Metoda 2: calcularea unei valori reprezentative pe baza randamentului măsurat
Cantităţile de căldură măsurabilă netă se determină pe baza combustibilului care intră în proces şi a randamentului măsurat al producţiei şi transmiterii căldurii:
unde:
Q reprezintă cantitatea de căldură exprimată în TJ;
EtaH reprezintă randamentul măsurat al producţiei şi transmiterii căldurii;
EIn reprezintă aportul energetic provenit de la combustibili;
ADi reprezintă datele anuale privind activitatea (şi anume cantităţile consumate) referitoare la combustibilii i, iar
NCVi reprezintă puterile calorifice nete ale combustibililor i.
Randamentul EtaH este măsurat fie pe o perioadă rezonabil de lungă, care ia suficient în considerare nivelurile diferite de încărcare a instalaţiei, fie este preluat din documentaţia furnizată de producător. În acest sens, partea specifică a curbei de sarcină se ia în considerare utilizând un factor de încărcare anual, după cum urmează:
unde:
LF reprezintă factorul de încărcare;
EIn reprezintă aportul energetic determinat cu ecuaţia 33 pentru întreaga perioadă de raportare, iar
EMax reprezintă aportul energetic maxim dacă unitatea de producţie de căldură ar funcţiona la 100 % din sarcina nominală pe parcursul întregului an calendaristic.
Randamentul se bazează pe ipoteza returnării în totalitate a condensatului. Pentru condensatul returnat se ia în considerare o temperatură de 90 °C.
C.1.2.3. Metoda 3: calcularea unei valori reprezentative pe baza randamentului de referinţă
Această metodă este identică cu metoda 3, dar utilizează un randament de referinţă de 70 % (EtaRef,H = 0,7) în ecuaţia 32.
C.1.3. Norme speciale
În cazul în care o instalaţie consumă căldură măsurabilă produsă prin alte procese chimice exoterme decât arderea, cum ar fi în producţia de amoniac sau de acid azotic, respectiva cantitate de căldură consumată se determină separat de restul căldurii măsurabile, iar consumului de căldură aferent i se atribuie emisii zero de CO2 echivalent.
SECŢIUNEA 4:D. ENERGIA ELECTRICĂ
SUBSECŢIUNEA 1:D.1. Calcularea emisiilor legate de energia electrică
Emisiile legate de producţia sau consumul de energie electrică se calculează utilizând următoarea ecuaţie:
Emel = Eel x EFel (ecuaţia 35)
unde:
Em el reprezintă emisiile legate de energia electrică produsă sau consumată, exprimate în t CO2;
E el reprezintă energia electrică produsă sau consumată, exprimată în MWh, iar
EF el reprezintă factorul de emisie aplicat pentru energia electrică, exprimat în t CO2/MWh.
SUBSECŢIUNEA 2:D.2. Norme pentru determinarea factorului de emisie al energiei electrice importate pe teritoriul vamal al Uniunii
Pentru determinarea emisiilor încorporate specifice ale energiei electrice importate pe teritoriul vamal al Uniunii, se aplică numai emisiile directe în conformitate cu punctul 2 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956.
Factorul de emisie pentru calcularea emisiilor încorporate specifice ale energiei electrice se stabileşte după cum urmează:
- pentru factorul de emisie de CO2 relevant specificat la punctul D.2.1 se utilizează valorile implicite specifice pentru o ţară terţă, un grup de ţări terţe sau o regiune dintr-o ţară terţă;
- în cazul în care nu este disponibilă nicio valoare implicită specifică în conformitate cu litera (a), se utilizează factorul de emisie de CO2 din UE, specificat la punctul D.2.2;
- în cazul în care o ţară sau un grup de ţări terţe prezintă dovezi suficiente, bazate pe informaţii oficiale publice, pentru a demonstra că factorul de emisie de CO2 din ţara terţă, grupul de ţări terţe sau regiunea dintr-o ţară terţă din care este importată energia electrică este mai mic decât valorile prevăzute la literele (a) şi (b) şi dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul D.2.3, se utilizează valoarea implicită alternativă determinată pe baza datelor disponibile şi fiabile furnizate;
- un declarant autorizat în cadrul CBAM poate aplica emisiile reale încorporate în locul valorilor implicite pentru calcularea emisiilor încorporate ale energiei electrice importate dacă se poate demonstra, prin intermediul elementelor de probă prezentate la punctul D.2.4 din prezenta anexă, că sunt îndeplinite criteriile cumulative (a)-(d) prevăzute la punctul 5 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, iar calculul se bazează pe date determinate în conformitate cu prezenta anexă de către producătorul de energie electrică, calculate conform punctului D.4.1 sau D.4.2 din prezenta anexă.
D.2.1. Factorul de emisie de CO2 bazat pe valori implicite specifice
În conformitate cu punctul 4.2.1 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, se utilizează factorii de emisie de CO2 din ţara terţă, grupul de ţări terţe sau regiunea dintr-o ţară terţă, pe baza celor mai bune date aflate la dispoziţia
D.2.2. Factorul de emisie de CO2 din UE
În conformitate cu punct 4.2.2 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, se aplică factorul de emisie de CO2 corespunzător Uniunii.
D.2.3. Factorul de emisie de CO2 bazat pe date alternative fiabile
În sensul punctului D.2 litera (c), se pot utiliza valori implicite alternative pentru energia electrică importată dintr-o anumită ţară terţă în cursul unui anumit an, în cazul în care o ţară terţă sau un grup de ţări terţe transmite Comisiei, până la data de 30 iunie a anului respectiv, seturi de date din surse oficiale alternative fiabile, inclusiv din statistici naţionale, care demonstrează că factorul de emisie de CO2 calculat pe baza ecuaţiilor 36 şi 37 este mai mic decât factorul de emisie de CO2 specificat în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956. În cazul în care consideră că sursele oficiale alternative prezentate sunt fiabile, Comisia modifică valorile implicite relevante, dacă este posibil până la data de 30 iunie a anului următor. Energiei electrice importate în cursul anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative i se aplică valorile implicite modificate.
În cazul în care o ţară terţă sau un grup de ţări terţe transmite seturile de date din surse oficiale alternative după data de 30 iunie a unui anumit an, iar Comisia le consideră fiabile, aceasta modifică valorile implicite relevante, dacă este posibil până la data de 30 iunie a celui de al doilea an care urmează anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative. Valorile implicite modificate se aplică energiei electrice importate în anul următor anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative. În cazul în care Comisia reuşeşte să modifice valorile implicite relevante în anul următor anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative şi înainte de termenul de depunere a declaraţiilor CBAM în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2023/956, energiei electrice importate în cursul anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative i se aplică valorile implicite modificate.
Factorul de emisie de CO2 alternativ se calculează pe baza mediei factorilor de emisie de CO2 anuali din cea mai recentă perioadă de cinci ani pentru care sunt disponibile date fiabile.
În acest scop, factorii de emisie de CO2 anuali se calculează pe baza următoarei ecuaţii:
unde:
Em el,y reprezintă factorul de emisie anual de CO2 pentru toate tehnologiile bazate pe combustibili fosili existente în anul respectiv în ţara terţă, în grupul de ţări terţe sau în regiunea dintr-o ţară terţă care are capacitatea de a exporta energie electrică în UE;
E el,y reprezintă cantitatea brută totală de energie electrică generată de toate tehnologiile bazate pe combustibili fosili în anul respectiv; EF i reprezintă factorul de emisie de CO2 pentru fiecare tehnologie "i" bazată pe combustibili fosili, iar
E el,i,y reprezintă cantitatea brută totală anuală de energie electrică pentru fiecare tehnologie "i" bazată pe combustibili fosili.
Factorul de emisie de CO2 se calculează ca medie mobilă a anilor respectivi, începând cu anul curent minus doi ani, pe baza următoarei ecuaţii:
unde:
Em el reprezintă factorul de emisie de CO2 care rezultă din media mobilă a factorilor de emisie de CO2 anuali din cei cinci ani anteriori, şi anume perioada care începe în anul curent minus doi ani şi se încheie în anul curent minus şase ani;
Em el,y reprezintă factorul de emisie de CO2 pentru fiecare an "i";
i reprezintă indicele variabil pentru anii vizaţi, iar
y reprezintă anul curent.
În cazul în care sunt disponibile date fiabile mai recente, media mobilă poate cuprinde perioada care începe în anul curent minus un an şi se încheie în anul curent minus cinci ani.
D.2.4. Elemente de probă pentru utilizarea emisiilor reale încorporate în cazul energiei electrice importate în Uniune
În conformitate cu punctul 5 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, un declarant autorizat în cadrul CBAM poate aplica emisiile reale încorporate în locul valorilor implicite la calcularea emisiilor încorporate ale unei anumite cantităţi de energie electrică importată, dacă sunt îndeplinite criteriile cumulative (a)-(d) prevăzute la punctul respectiv.
Pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor necesare pentru a justifica utilizarea emisiilor reale în conformitate cu punctul 5 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, trebuie prezentate următoarele elemente de probă.
- Pentru criteriul prevăzut la punctul 5 litera (a) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956:
a)dovezi contractuale care să demonstreze existenţa unui contract de achiziţie de energie electrică încheiat direct între declarantul autorizat în cadrul CBAM şi un producător de energie electrică situat într-o ţară terţă, în vederea furnizării fizice a energiei electrice. Contractul de achiziţie de energie electrică trebuie să fie în vigoare la momentul importului energiei electrice pentru care se declară emisiile reale şi să acopere cel puţin cantitatea de energie electrică pentru care se declară emisiile reale. În cazul în care contractul a fost încheiat printr-un intermediar, dovada contractuală trebuie să demonstreze că a fost încheiat un singur contract între cele trei părţi contractante.
- Pentru criteriul prevăzut la punctul 5 litera (b) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, una dintre următoarele:
a)o schemă monofilară care să demonstreze existenţa unei conexiuni directe între instalaţia care produce energie electrică şi sistemul de transport al Uniunii;
b)documentaţie scrisă, fie din partea operatorului sistemului de transport, fie din partea unei alte entităţi care are acces la informaţiile relevante, care să ateste că, la momentul exportului, determinat pe bază orară, nu exista nicio congestie fizică a reţelei în niciun punct al reţelei dintre instalaţie şi sistemul de transport al Uniunii.
- Pentru criteriul prevăzut la punctul 5 litera (c) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956:
(a)date care să demonstreze că instalaţia producătoare de energie electrică nu emite mai mult de 550 g de CO2 generat de combustibili fosili per kilowatt-oră de energie electrică.
- Pentru criteriul prevăzut la punctul 5 litera (d) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956:
(a)documentaţie scrisă, fie din partea persoanei care a desemnat capacitatea relevantă la linia de interconexiune, fie din partea operatorului de transport şi de sistem relevant, care să demonstreze că a fost desemnată o anumită cantitate de energie electrică în ţara de origine, în ţara de destinaţie şi, dacă este cazul, în fiecare ţară de tranzit şi care să demonstreze perioada de timp la care se referă desemnarea capacităţii; precum şi
(b)date provenite de la un sistem de contorizare inteligentă care să demonstreze că producţia cantităţii corespunzătoare de energie electrică de către instalaţie a avut loc în aceeaşi perioadă de măsurare ca şi desemnarea capacităţii. Această perioadă nu trebuie să depăşească o oră.
- Pentru criteriile prevăzute la punctul 5 litera (e) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956:
(a)rapoarte interimare lunare care să conţină elementele de probă prevăzute la prezentul punct şi care să demonstreze modul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la punctul 5 literele (a)-(d) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956.
SUBSECŢIUNEA 3:D.3. Norme pentru determinarea cantităţilor de energie electrică utilizate pentru producerea de mărfuri, altele decât energia electrică
În scopul determinării emisiilor încorporate, contorizarea cantităţilor de energie electrică se aplică puterii reale, nu puterii aparente (putere complexă). Se contorizează numai componenta puterii active, iar puterea reactivă nu se ia în considerare.
În cazul producţiei de energie electrică, nivelul activităţii se referă la energia electrică netă care depăşeşte limitele sistemului centralei electrice sau ale unităţii de cogenerare, după scăderea energiei electrice consumate intern.
SUBSECŢIUNEA 4:D.4. Norme pentru determinarea emisiilor indirecte încorporate în energia electrică utilizată pentru producţia de mărfuri, altele decât energia electrică
Factorii de emisie pentru energia electrică se determină pe baza următoarelor elemente:
- factorul de emisie mediu al reţelei de energie electrică din ţara de origine, pus la dispoziţie în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956 sau
- în cazul în care sunt prezentate dovezi suficiente, bazate pe informaţii oficiale publice, care demonstrează că factorul de emisie mediu al reţelei din ţara terţă sau din grupul de ţări terţe în care a fost produsă energie electrică este mai mic decât valorile stabilite în conformitate cu litera (a), se stabileşte o valoare implicită alternativă în conformitate cu punctul D.4.4;
- se pot utiliza factorii de emisie reali pentru energia electrică, în conformitate cu punctele D.4.1-D.4.3.
D.4.1. Factorul de emisie al energiei electrice produse în alt mod decât prin cogenerare
În ceea ce priveşte energia electrică produsă prin arderea combustibililor, cu excepţia energiei electrice produse prin cogenerare, dacă sunt îndeplinite criteriile de utilizare a emisiilor reale pentru energia electrică sau pentru emisiile indirecte, astfel cum sunt prevăzute în anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, atunci factorul de emisie al energiei electrice EFEl se determină pe baza mixului de combustibili relevant, iar emisiile care pot fi atribuite producţiei de energie electrică se calculează după cum urmează:
EFEl = (Suma ADi x NCVi x EFi + EmFGC)/Elprod (ecuaţia 38)
unde:
ADi reprezintă datele anuale privind activitatea (şi anume cantităţile consumate) referitoare la combustibilii i utilizaţi pentru producţia de energie electrică, exprimate în tone sau Nm3;
NCVi reprezintă puterile calorifice nete ale combustibililor i, exprimate în TJ/t sau TJ/Nm3;
EFi reprezintă factorii de emisie ai combustibililor i, exprimaţi în t CO2/TJ;
EmFGC reprezintă emisiile de proces provenite din epurarea gazelor de ardere, exprimate în t CO2, iar
Elprod reprezintă cantitatea netă de energie electrică produsă, exprimată în MWh. Aceasta poate include cantităţile de energie electrică produse din alte surse decât arderea combustibililor.
În cazul în care un gaz rezidual face parte din mixul de combustibili utilizat, iar factorul de emisie pentru gazul rezidual este mai mare decât factorul de emisie standard pentru gazele naturale specificat în tabelul 1 de la punctul G, la calcularea EFEl se utilizează factorul de emisie standard respectiv în locul factorului de emisie pentru gazul rezidual.
D.4.2. Factorul de emisie al energiei electrice produse prin cogenerare
În cazul în care sunt îndeplinite criteriile de utilizare a emisiilor reale pentru emisiile indirecte, astfel cum sunt stabilite în anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, factorul de emisie al producţiei de energie electrică prin cogenerare se determină în conformitate cu punctul A.2.2 din anexa III.
D.4.3. Elemente de probă pentru utilizarea emisiilor indirecte reale încorporate
În conformitate cu punctul 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, un declarant autorizat în cadrul CBAM poate aplica emisiile reale încorporate în locul valorilor implicite la calcularea emisiilor indirecte încorporate, dacă sunt îndeplinite criteriile necesare. În cazul în care criteriile sunt îndeplinite, factorul de emisie se determină în conformitate cu punctul D.4.1 sau D.4.2 din prezenta anexă.
Pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor necesare pentru a justifica utilizarea emisiilor reale încorporate la calcularea emisiilor indirecte în conformitate cu punctul 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, trebuie prezentate următoarele elemente de probă.
- Pentru demonstrarea unei legături tehnice directe:
(a)o schemă monofilară care să demonstreze existenţa unei legături tehnice directe între instalaţia în care este produsă marfa importată şi sursa de producere a energiei electrice;
(b)date provenite de la un sistem de contorizare inteligentă care să demonstreze că întreaga cantitate de energie electrică pentru care se declară emisiile reale a fost produsă de instalaţia producătoare de energie electrică conectată prin legătura tehnică directă şi care să indice perioada în care a avut loc producţia de energie electrică, cu referire la perioade de măsurare care să nu depăşească o oră;
(c)date provenite de la un sistem de contorizare inteligentă care să demonstreze că întreaga cantitate de energie electrică pentru care se declară emisiile reale a fost livrată, în aceeaşi perioadă de măsurare care nu depăşeşte o oră, unei instalaţii conectate prin legătura tehnică directă care produce o marfă menţionată în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956;
(d)în cazul în care legătura tehnică directă conectează mai multe instalaţii producătoare de energie electrică cu una sau mai multe instalaţii care produc o marfă menţionată în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956, un contract între operatorii celor două instalaţii care să prevadă obligaţia de a livra de la o instalaţie la alta cel puţin cantitatea de energie electrică pentru care se declară emisiile reale. În cazul în care instalaţia care produce energia electrică şi instalaţia care produce marfa menţionată în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956 sunt deţinute de aceeaşi entitate juridică, un acord de achiziţionare a producţiei intra-societate care să prevadă obligaţia de a livra cel puţin cantitatea corespunzătoare de energie electrică.
- Pentru demonstrarea unui contract de achiziţie de energie electrică:
(a)dovezi contractuale care să demonstreze existenţa unui contract de achiziţie de energie electrică încheiat direct între o instalaţie care produce mărfuri care se regăsesc în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956 şi un producător de energie electrică situat într-o ţară terţă, în vederea furnizării fizice a energiei electrice. În cazul în care contractul a fost încheiat printr-un intermediar, dovada contractuală trebuie să demonstreze că a fost încheiat un singur contract între cele trei părţi contractante;
(b)date provenite de la un sistem de contorizare inteligentă care să demonstreze că instalaţia producătoare de energie electrică a produs o anumită cantitate de energie electrică şi care să indice perioada de timp aferentă producţiei;
(c)date provenite de la un sistem de contorizare inteligentă care să demonstreze că în aceeaşi perioadă de măsurare, care nu trebuie să depăşească o oră, a fost livrată o cantitate echivalentă de energie electrică instalaţiei care produce mărfurile menţionate în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956;
(d)documentaţie scrisă, fie din partea operatorilor de transport şi de sistem, fie din partea autorităţilor publice sau din alte surse de informaţii publice relevante şi fiabile, care să demonstreze o conexiune fizică în reţea între instalaţia care produce energia electrică şi instalaţia care produce mărfurile menţionate în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956.
D.4.4. Factorul de emisie bazat pe date alternative fiabile
În sensul punctului D.4 subpunctul 2, se pot utiliza valori implicite alternative pentru energia electrică utilizată la producerea mărfurilor importate într-un anumit an, în cazul în care o ţară terţă sau un grup de ţări terţe demonstrează Comisiei, până la data de 30 iunie a anului respectiv, pe baza unor seturi de date din surse oficiale alternative fiabile, inclusiv din statistici naţionale, că intensitatea medie a emisiilor reţelei de energie electrică din ţara terţă, calculată pentru un interval de cinci ani pe baza ecuaţiilor 45 şi 56, este mai mică decât cea specificată în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956. În cazul în care consideră că sursele oficiale alternative prezentate sunt fiabile, Comisia modifică anexa valoarea implicită a energiei electrice corespunzătoare ţării terţe respective sau grupului de ţări terţe respectiv, dacă este posibil până la data de 30 iunie a anului următor. Energiei electrice utilizate pentru producerea mărfurilor importate în cursul anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative i se aplică valoarea implicită modificată.
În cazul în care o ţară terţă sau un grup de ţări terţe transmite seturile de date din surse oficiale alternative după data de 30 iunie a unui anumit an, iar Comisia le consideră fiabile, aceasta modifică valoarea implicită a energiei electrice corespunzătoare ţării terţe respective sau grupului de ţări terţe respectiv, dacă este posibil până la data de 30 iunie a celui de al doilea an care urmează anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative. Energiei electrice utilizate pentru producerea mărfurilor importate în cursul anului următor anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative i se aplică valoarea implicită modificată. În cazul în care Comisia reuşeşte să modifice valorile implicite relevante în anul următor anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative şi înainte de termenul de depunere a declaraţiilor CBAM în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2023/956, energiei electrice utilizate pentru producerea mărfurilor importate în cursul anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative i se aplică valorile implicite modificate.
Factorul de emisie se calculează pe baza mediei simple a factorilor de emisie din cea mai recentă perioadă de cinci ani anterioară raportării pentru care sunt disponibile date fiabile.
În scopul calculării valorilor implicite alternative, Comisia calculează factorii de emisie anuali şi producţia brută de energie electrică aferentă din ţara terţă sau din grupul de ţări terţe pe baza următoarei ecuaţii:
unde:
Em el,y reprezintă factorul de emisie anual pentru toate sursele de energie electrică existente în ţara terţă în anul respectiv;
E el,y reprezintă cantitatea brută totală de energie electrică generată de toate sursele de energie electrică în anul respectiv; EF i reprezintă factorul de emisie pentru fiecare sursă de energie electrică "i", iar
E el,i,y reprezintă cantitatea brută totală anuală de energie electrică pentru fiecare sursă de energie electrică "i".
Comisia calculează factorul de emisie de ca medie mobilă a anilor respectivi, începând cu anul curent minus doi ani, pe baza următoarei ecuaţii:
unde:
Em el reprezintă factorul de emisie care rezultă din media mobilă a factorilor de emisie din perioada de cinci ani, începând cu anul curent minus doi ani;
Em el,y reprezintă factorul de emisie pentru fiecare an "i";
i reprezintă indicele variabil pentru anii vizaţi, iar
y reprezintă anul curent.
În cazul în care sunt disponibile date fiabile mai recente, media mobilă poate cuprinde perioada care începe în anul curent minus un an şi se încheie în anul curent minus cinci ani.
SECŢIUNEA 5:E. MONITORIZAREA PRECURSORILOR
Pentru a calcula emisiile totale încorporate ale mărfurilor complexe produse în conformitate cu punctul B din anexa III, se determină cantitatea fiecărui precursor consumat în fiecare proces de producţie.
În cazul în care precursorii fac obiectul aceluiaşi proces de producţie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9), se determină numai cantitatea de precursor suplimentar utilizat şi obţinut de la alte instalaţii sau din alte procese de producţie.
Cantitatea utilizată şi proprietăţile emisiilor se determină separat pentru fiecare proces de producţie din care este obţinut precursorul. Metodele utilizate pentru determinarea datelor solicitate se specifică în planul de monitorizare a instalaţiei, aplicându-se următoarele dispoziţii:
1.În cazul în care precursorul este produs în cadrul instalaţiei, dar într-un proces de producţie diferit atribuit prin aplicarea articolului 4, seturile de date care trebuie determinate cuprind:
(a)media emisiilor specifice încorporate directe şi indirecte ale precursorului din perioada de raportare disponibilă, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de precursor;
(b)cantitatea de precursor utilizată în fiecare proces de producţie al instalaţiei.
2.În cazul în care precursorul este obţinut de la o altă instalaţie, seturile de date care trebuie determinate cuprind:
(a)ţara de origine a mărfurilor importate;
(b)instalaţia în care a fost produs respectivul precursor, identificată prin
- codul unic de identificare al instalaţiei, dacă este disponibil;
- codul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru localizarea activităţilor de comerţ şi transport (UN/LOCODE) aplicabil amplasamentului;
- adresa completă şi transcrierea ei în limba engleză şi
- coordonatele geografice ale instalaţiei;
(c)în cazul în care precursorul provine din ţări şi teritorii terţe care nu sunt exceptate în temeiul punctului 1 din anexa III la Regulamentul (UE) 2023/956
(d)variantele tehnologice utilizate, astfel cum sunt definite în anexa I;
(e)valorile parametrilor specifici aplicabili necesari pentru determinarea emisiilor încorporate, astfel cum sunt enumeraţi la punctul 2 din anexa IV;
(f)media emisiilor specifice încorporate directe şi indirecte ale precursorului din cea mai recentă perioadă de raportare disponibilă, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de precursor;
(g)data de începere şi de încheiere a perioadei de raportare utilizate de instalaţia de la care a fost obţinut precursorul;
(h)în cazul în care precursorul provine din ţări şi teritorii terţe care sunt exceptate în temeiul punctului 1 din anexa III la Regulamentul (UE) 2023/956, emisiile specifice încorporate sunt considerate zero;
(i)cantitatea de precursor utilizată în fiecare proces de producţie al instalaţiei.
3.Pentru fiecare cantitate de precursor pentru care s-au primit date incomplete sau neconcludente în temeiul subpunctului 2, se utilizează valorile implicite aplicabile puse la dispoziţie în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956.
4.Atunci când un tip de precursor este produs în cadrul unor procese de producţie diferite, emisiile specifice încorporate ale precursorilor respectivi se calculează ca medie ponderată a acestor procese de producţie diferite.
SECŢIUNEA 6:F. MONITORIZAREA NIVELURILOR DE ACTIVITATE
Nivelul de activitate al unui proces de producţie se calculează ca masa totală a mărfurilor care ies din procesul de producţie pe parcursul perioadei de raportare, măsurată în unităţi funcţionale şi în tone de mărfuri. În cazul în care procesele de producţie sunt definite astfel încât să includă şi producţia de precursori, se evită dubla contabilizare prin contabilizarea exclusivă a produselor finite ale procesului de producţie.
Se iau în considerare numai mărfurile care pot fi vândute sau utilizate direct ca precursor într-un alt proces de producţie. Produsele, subprodusele, deşeurile şi resturile obţinute în cadrul unui proces de producţie care nu îndeplinesc specificaţiile în materie de calitate, indiferent dacă sunt returnate în procesele de producţie, transferate către ale instalaţii sau eliminate, nu se iau în considerare pentru determinarea nivelului de activitate. Prin urmare, acestora li se atribuie zero emisii încorporate atunci când intră într-un alt proces de producţie.
Pentru determinarea nivelurilor de activitate, se aplică cerinţele de contorizare prevăzute la punctul B.4.
SECŢIUNEA 8:G. FACTORI STANDARD UTILIZAŢI PENTRU MONITORIZAREA EMISIILOR DIRECTE LA NIVEL DE INSTALAŢIE
Factorii de emisie ai combustibililor în funcţie de puterea calorifică netă (NCV)
Tabelul 1
Factorii de emisie ai combustibililor în funcţie de NCV şi puterile calorifice nete per masă de combustibil

Descrierea tipului de combustibil

Factorul de emisie (t CO2/TJ)

Puterea calorifică netă (TJ/Gg)

Sursa

Ţiţei

73,3

42,3

Ghidul IPCC 2006

Combustibil constând în emulsie de bitum în apă (Orimulsion)

77,0

27,5

Ghidul IPCC 2006

Gaze naturale lichide

64,2

44,2

Ghidul IPCC 2006

Benzină

69,3

44,3

Ghidul IPCC 2006

Kerosen (cu excepţia kerosenului pentru avioanele cu reacţie)

71,9

43,8

Ghidul IPCC 2006

Ulei de şist

73,3

38,1

Ghidul IPCC 2006

Motorină/carburant diesel

74,1

43,0

Ghidul IPCC 2006

Combustibil petrolier rezidual

77,4

40,4

Ghidul IPCC 2006

Gaze petroliere lichefiate

63,1

47,3

Ghidul IPCC 2006

Etan

61,6

46,4

Ghidul IPCC 2006

Naftă

73,3

44,5

Ghidul IPCC 2006

Bitum

80,7

40,2

Ghidul IPCC 2006

Lubrifianţi

73,3

40,2

Ghidul IPCC 2006

Cocs de petrol

97,5

32,5

Ghidul IPCC 2006

Materii prime de rafinărie

73,3

43,0

Ghidul IPCC 2006

Gaz de rafinărie

57,6

49,5

Ghidul IPCC 2006

Ceară de parafină

73,3

40,2

Ghidul IPCC 2006

White spirit şi SPB

73,3

40,2

Ghidul IPCC 2006

Alte produse petroliere

73,3

40,2

Ghidul IPCC 2006

Antracit

98,3

26,7

Ghidul IPCC 2006

Huilă de cocs

94,6

28,2

Ghidul IPCC 2006

Alţi cărbuni bituminoşi

94,6

25,8

Ghidul IPCC 2006

Cărbune subbituminos

96,1

18,9

Ghidul IPCC 2006

Lignit

101,0

11,9

Ghidul IPCC 2006

Şist bituminos şi nisipuri petrolifere

107,0

8,9

Ghidul IPCC 2006

Combustibil brichetat

97,5

20,7

Ghidul IPCC 2006

Cocs de cocserie şi cocs de lignit

107,0

28,2

Ghidul IPCC 2006

Cocs de gaz

107,0

28,2

Ghidul IPCC 2006

Gudron de huilă

80,7

28,0

Ghidul IPCC 2006

Gaz de uzină

44,4

38,7

Ghidul IPCC 2006

Gaz de cocserie

44,4

38,7

Ghidul IPCC 2006

Gaz de furnal înalt

260

2,47

Ghidul IPCC 2006

Gaz provenit din furnalul bazic cu oxigen

182

7,06

Ghidul IPCC 2006

Gaz natural

56,1

48,0

Ghidul IPCC 2006

Deşeuri industriale

143

Nu este cazul

Ghidul IPCC 2006

Uleiuri uzate

73,3

40,2

Ghidul IPCC 2006

Turbă

106,0

9,76

Ghidul IPCC 2006

Anvelope uzate

85,0 (5)

(5) Această valoare este factorul de emisie preliminar, şi anume înainte de aplicarea fracţiunii de biomasă, dacă este cazul.

Nu este cazul

Consiliul Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabilă – Iniţiativa pentru Dezvoltare Durabila in Industria Cimentului (WBCSD CSI)

Monoxid de carbon

155,2 (6)

(6) Pe baza unei NCV de 10,12 TJ/t.

10,1

J. Falbe şi M. Regitz, Römpp Chemie Lexikon, Stuttgart, 1995

Metan

54,9 (7)

(7) Pe baza unei NCV de 50,01 TJ/t.

50,0

J. Falbe şi M. Regitz, Römpp Chemie Lexikon, Stuttgart, 1995

Tabelul 2
Factorii de emisie ai combustibililor în funcţie de NCV şi puterile calorifice nete per masă de material de biomasă

Material de biomasă

Factorul de emisie preliminar [t CO2/TJ]

NCV [GJ/t]

Sursa

Lemn/deşeuri forestiere [uscate la aer (8)]

(8) Factorul de emisie dat presupune un conţinut de apă în lemn de aproximativ 15 %. Lemnul proasx (1 – w) – DeltaHv x w

Unde NCVuscat reprezintă NCV-ul materialului complet uscat, w reprezintă conţinutul de apă (fracţiunea masică), iar DeltaHv = 2; 4GJ/t: H2O reprezintă entalpia de evaporare a apei. Utilizând aceeaşi ecuaţie, se poate recalcula NCV-ul pentru un anumit conţinut de apă pornind de la NCV-ul lemnului uscat

112

15,6

Ghidul IPCC 2006

Leşie sulfitică (leşie neagră)

95,3

11,8

Ghidul IPCC 2006

Altă biomasă primară solidă

100

11,6

Ghidul IPCC 2006

Mangal

112

29,5

Ghidul IPCC 2006

Benzină biologică

70,8

27,0

Ghidul IPCC 2006

Biomotorine

70,8

37,0

Ghidul IPCC 2006 (9)

(9) Valoarea NCV este preluată din anexa III la Directiva (UE) 2018/2001.

Alţi biocombustibili lichizi

79,6

27,4

Ghidul IPCC 2006

Gaz de depozit (10)

(10) Pentru gazul de depozit, gazul provenit din nămolurile de epurare şi alte tipuri de biogaz: Valorile standard se referă la biometanul pur. Pentru a se obţine valorile standard corecte, este necesară o corecţie pentru conţinutul de metan al gazului.

54,6

50,4

Ghidul IPCC 2006

Gaz provenit din nămolurile de epurare (11)

(11) Pe baza unei NCV de 50,01 TJ/t.

54,6

50,4

Ghidul IPCC 2006

Alte tipuri de biogaz (11)

54,6

50,4

Ghidul IPCC 2006

Deşeuri municipale (fracţiunea de biomasă) (12)

(12) Ghidul IPCC indică şi valori pentru fracţiunea fosilă a deşeurilor municipale: factorul de emisie = 91,7 t CO2/TJ; NCV = 10 GJ/t.

100

11,6

Ghidul IPCC 2006

Factori de emisie aferenţi emisiilor de proces
Tabelul 3
Factorul de emisie stoichiometric pentru emisiile de proces provenite din descompunerea carbonaţilor (metoda A)

Carbonat

Factorul de emisie [t CO2/t carbonat]

CaCO3

0,440

MgCO3

0,522

Na2CO3

0,415

BaCO3

0,223

Li2CO3

0,596

K2CO3

0,318

SrCO3

0,298

NaHCO3

0,524

FeCO3

0,380

În general

Factorul de emisie = [M(CO2 )]/{Y x [M(x)] + Z x [M(CO3 2 -)]}

X = metal

M(x) = masa moleculară a X în [g/mol]

M(CO2 ) = masa moleculară a CO2 în [g/mol]

M(CO3 2 -) = masa moleculară a CO3 2 -în [g/mol]

Y = numărul stoichiometric al X

Z = numărul stoichiometric al CO3 2 -

Tabelul 4
Factorul de emisie stoichiometric pentru emisiile de proces provenite din descompunerea carbonaţilor pe baza oxizilor alcalino-pământoşi (metoda B)

Oxid

Factorul de emisie [t CO2/t oxid]

CaO

0,785

MgO

1,092

BaO

0,287

În general:

XYOZ

Factorul de emisie = [M(CO2 )]/{Y x [M(x)] + Z x [M(O)]}

X = metal alcalino-pământos sau alcalin

M(x) = masa moleculară a X în [g/mol]

M(CO2 ) = masa moleculară a CO2 [g/mol]

M(O) = masa moleculară a O [g/mol]

Y = numărul stoichiometric al X

= 1 (pentru metalele alcalino-pământoase)

= 2 (pentru metalele alcaline)

Z = numărul stoichiometric al O = 1

Tabelul 5
Factorii de emisie pentru emisiile de proces provenite de la alte materiale de prelucrare (producerea de fontă şi oţel şi prelucrarea metalelor feroase) (13)
(13)Ghidul IPCC din 2006 pentru inventarele naţionale de gaze cu efect de seră.

Materialul de intrare sau de ieşire

Conţinutul de carbon

(t C/t)

Factorul de emisie

(t CO2/t)

Fier redus în mod direct (DRI)

0,0191

0,07

Electrozi de carbon pentru cuptoarele cu arc electric

0,8188

3,00

Şarjă de carbon pentru cuptoarele cu arc electric

0,8297

3,04

Fier brichetat fierbinte (HBI)

0,0191

0,07

Gaz provenit din furnalul bazic cu oxigen

0,3493

1,28

Cocs de petrol

0,8706

3,19

Fontă brută

0,0409

0,15

Fontă/deşeuri de fontă

0,0409

0,15

Oţel/deşeuri de oţel

0,0109

0,04

Potenţialul de încălzire globală al gazelor cu efect de seră, altele decât CO2
Tabelul 6
Potenţialul de încălzire globală

Gaz

Potenţialul de încălzire globală

N2O

265 t CO2e/t N2O

CF4

6 630 t CO2e/t CF4

C2F6

11 100 t CO2e/t C2F6

ANEXA III:Norme privind atribuirea emisiilor mărfurilor
SECŢIUNEA 1:A. PRINCIPII DE ATRIBUIRE A DATELOR PROCESELOR DE PRODUCŢIE
SUBSECŢIUNEA 1:A.1. Atribuirea în cazul în care sunt disponibile date
Metodele de monitorizare a datelor pentru fiecare proces de producţie se precizează în planul de monitorizare în conformitate cu anexa II. Acestea se revizuiesc periodic pentru a îmbunătăţi calitatea datelor, atunci când este posibil, în conformitate cu punctul A din prezenta anexă.
În cazul în care la rezultatele măsurătorilor contribuie mai multe instrumente de măsurare de calitate diferită, iar suma datelor aferente proceselor de producţie este diferită de datele determinate separat pentru instalaţie, se aplică un "factor de reconciliere" uniform în vederea realizării unei corectări uniforme pentru a obţine valoarea totală la nivel de instalaţie, după cum urmează:
RecF = DInst/Suma DPP (ecuaţia 41)
unde:
RecF reprezintă factorul de reconciliere;
DInst reprezintă valoarea datelor determinată pentru întreaga instalaţie, iar
DPP reprezintă valorile datelor pentru diferitele procese de producţie.
Datele pentru fiecare proces de producţie sunt ulterior corectate pe baza următoarei formule, unde DPP,cor este valoarea corectată a DPP :
DPP,cor = DPP x RecF (ecuaţia 42)
Dacă datele dintr-un set specific de date nu sunt disponibile pentru fiecare proces de producţie, atunci intrările, ieşirile şi emisiile corespunzătoare se atribuie pe baza normelor stabilite la punctul A.2.
SUBSECŢIUNEA 2:A.2. Atribuirea în cazul lipsei de date sau al proceselor multifuncţionale.
În caz de lipsă a datelor menţionate la punctul A.1 sau în cazul proceselor multifuncţionale, atribuirea se va baza pe o relaţie fizică subiacentă relevantă, care se referă la împărţirea fluxurilor de intrare şi de ieşire ale unui proces multifuncţional sau ale unei instalaţii în conformitate cu o relaţie fizică relevantă şi cuantificabilă între materiile intrate în proces şi ieşirile de coprodus.
Cu excepţia normelor specificate la punctele A.2.1, A.2.2 şi A.2.3 din prezenta anexă, intrările, ieşirile şi emisiile corespunzătoare se atribuie pe baza unităţii funcţionale a mărfurilor individuale produse.
Aceeaşi normă de atribuire va fi utilizată pentru a atribui mărfurilor atât emisiile, cât şi emisiile captate şi stocate.
În cazul în care un proces de producţie necesită aplicarea unor norme de atribuire diferite, acestea trebuie aplicate în următoarea ordine:
1.atribuirea emisiilor fluxurilor de căldură;
2.atribuirea emisiilor gazelor reziduale;
3.atribuirea unităţii funcţionale sau atribuirea raportului molar, după caz.
A.2.1. Produse chimice şi îngrăşăminte
În cazul în care este generată o substanţă chimică din categoria de mărfuri agregate "produse chimice" sau "îngrăşăminte" sub formă de coprodus al unui proces multifuncţional, atribuirea între substanţele chimice se bazează pe raportul molar.
Emisiile rezultate din procesul de producţie se atribuie hidrogenului pe baza proporţiilor molare, utilizând următoarea ecuaţie:
unde:
Em i reprezintă emisiile directe sau indirecte atribuite fiecărui coprodus i produs în perioada de raportare, exprimate în tone de CO2;
Em total reprezintă emisiile directe sau indirecte rezultate din întregul proces de producţie în perioada de raportare, exprimate în tone de CO2;
m i,prod reprezintă masa fiecărui coprodus i produs în instalaţie în perioada de raportare, exprimată în tone;
M i reprezintă masa molară a fiecărui coprodus i.
Dacă nu se cunoaşte masa molară a unuia dintre coproduse, emisiile vor fi atribuite pe baza masei coproduselor.
A.2.2. Fluxuri de căldură şi cogenerare
Căldura măsurabilă produsă prin alte procese decât arderea sau oxidarea parţială a combustibililor
Căldurii măsurabile produsă prin alte procese chimice exoterme decât arderea şi oxidarea parţială a combustibililor, cum ar fi în producţia de amoniac sau de acid azotic, i se atribuie zero emisii de CO2 echivalent.
Căldura măsurabilă produsă în instalaţie altfel decât prin cogenerare
Pentru căldura măsurabilă produsă prin arderea combustibililor în cadrul instalaţiei, cu excepţia căldurii produse din cogenerare, determinarea factorului de emisie al mixului de combustibili relevant şi calcularea emisiilor care pot fi atribuite procesului de producţie se realizează după cum urmează:
EmCăldură = EFmix x Qconsumată/Eta (ecuaţia 44)
unde:
EmCăldură reprezintă emisiile legate de căldură aferente procesului de producţie, exprimate în t CO2;
EFmix reprezintă factorul de emisie al mixului respectiv de combustibili, exprimat în t CO2/TJ, care include emisiile provenite din epurarea gazelor de ardere, după caz;
Qconsumată reprezintă cantitatea de căldură măsurabilă consumată în procesul de producţie, exprimată în TJ, iar
Eta reprezintă randamentul procesului de producţie a căldurii.
EFmix se calculează după cum urmează:
EFmix = (Suma ADi x NCVi x EFi + EmFGC)/(Suma ADi x NCVi) (ecuaţia 45)
unde:
ADi reprezintă datele anuale privind activitatea (şi anume cantităţile consumate) referitoare la combustibilii i utilizaţi pentru producţia căldurii măsurabile, exprimate în tone sau Nm3;
NCVi reprezintă puterile calorifice nete ale combustibililor i, exprimate în TJ/t sau TJ/Nm3;
EFi reprezintă factorii de emisie ai combustibililor i, exprimaţi în t CO2/TJ, iar
EmFGC reprezintă emisiile de proces provenite din epurarea gazelor de ardere, exprimate în t CO2.
Căldura măsurabilă produsă în instalaţie prin cogenerare
În cazul în care energia termică şi energia electrică măsurabile sunt produse prin cogenerare [adică prin producerea combinată de energie electrică şi energie termică (CHP)], emisiile relevante atribuite energiei termice şi energiei electrice măsurabile se determină în conformitate cu prezentul punct. Normele privind energia electrică se aplică şi producţiei de energie mecanică dacă este cazul.
Emisiile unei unităţi de cogenerare se determină după cum urmează:
EmCHP = Sumai ADi x NCVi x EFi + EmFCG (ecuaţia 46)
unde:
EmCHP reprezintă emisiile provenite de la unitatea de cogenerare pe parcursul perioadei de raportare, exprimate în t CO2;
ADi reprezintă datele anuale privind activitatea (şi anume cantităţile consumate) referitoare la combustibilii i utilizaţi în unitatea CHP, exprimate în tone sau Nm3;
NCVi reprezintă puterile calorifice nete ale combustibililor i, exprimate în TJ/t sau TJ/Nm3;
EFi reprezintă factorii de emisie ai combustibililor i, exprimaţi în t CO2/TJ, iar
EmFGC reprezintă emisiile de proces provenite din epurarea gazelor de ardere, exprimate în t CO2.
Energia care intră în unitatea de cogenerare se calculează cu ecuaţia 33. Randamentele medii ale producţiei de energie termică şi, respectiv, de energie electrică (sau de energie mecanică, dacă este cazul) obţinute pe parcursul perioadei de raportare se calculează după cum urmează:
unde:
Etacăldură reprezintă randamentul mediu al producţiei de căldură din perioada de raportare (mărime adimensională);
Qnet reprezintă cantitatea netă de căldură produsă de unitatea de cogenerare pe parcursul perioadei de raportare, exprimată în TJ şi determinată în conformitate cu punctul C.1.2;
EIn reprezintă aportul energetic al combustibililor, exprimat în TJ;
Etael reprezintă randamentul mediu al producţiei de energie electrică din perioada de raportare (mărime adimensională), iar
Eel reprezintă producţia netă de energie electrică a unităţii de cogenerare din perioada de raportare, exprimată în TJ.
În cazul în care determinarea randamentelor Etacăldură şi Etael nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar presupune costuri nerezonabile, se utilizează valori bazate pe documentaţia tehnică a instalaţiei (valorile de proiectare). Dacă nu sunt disponibile astfel de valori, se utilizează valorile standard prudente Etacăldură = 0,55 şi Etael = 0,25.
Factorii de atribuire pentru energia termică şi energia electrică produse prin CHP se calculează după cum urmează:
unde:
FCHP,căldură reprezintă factorul de atribuire pentru căldură (adimensional);
FCHP,El reprezintă factorul de atribuire pentru energia electrică (sau energia mecanică, după caz) (adimensional);
Etaref,căldură reprezintă randamentul de referinţă pentru producţia de căldură într-un cazan autonom (adimensional), iar
Etaref,el reprezintă randamentul de referinţă pentru producţia de energie electrică fără cogenerare (adimensional).
Randamentele de referinţă adecvate specifice combustibililor sunt prezentate la punctul G din anexa II.
Factorul de emisie specific al căldurii măsurabile produse prin cogenerare, care trebuie utilizat pentru atribuirea emisiilor legate de producţia de căldură către procesele de producţie, se calculează după cum urmează:
EFCHP,căldură = EmCHP x FCHP,căldură/Qnet (ecuaţia 51)
unde:
EFCHP,căldură reprezintă factorul de emisie corespunzător producţiei de căldură măsurabilă în unitatea de cogenerare, exprimat în t CO2/TJ, iar
Qnet reprezintă cantitatea netă de căldură produsă prin cogenerare, exprimată în TJ.
Emisiile generate de căldura produsă prin cogenerare care pot fi atribuite procesului de producţie se calculează după cum urmează:
EmCăldură = EFCHP, căldură x Qconsumată
unde:
Qconsumată reprezintă cantitatea de căldură măsurabilă consumată în procesul de producţie, exprimată în TJ.
Factorul de emisie specific al energiei electrice legate de CHP care urmează să fie utilizat pentru atribuirea emisiilor indirecte proceselor de producţie se calculează după cum urmează:
EFCHP,El = EmCHP x FCHP,El/EEl,prod (ecuaţia 52)
unde:
EEl,prod este energia electrică produsă de unitatea CHP.
În cazul în care un gaz rezidual face parte din mixul de combustibili utilizat, iar factorul de emisie pentru gazul rezidual este mai mare decât factorul de emisie standard pentru gazele naturale specificat în tabelul 1 de la punctul G din anexa II, la calcularea EFmix se utilizează factorul de emisie standard respectiv în locul factorului de emisie pentru gazul rezidual.
Căldura măsurabilă produsă în afara instalaţiei
În cazul în care un proces de producţie consumă căldură măsurabilă produsă în afara instalaţiei, emisiile legate de căldură trebuie incluse indiferent dacă respectiva căldură provine sau nu din procesul de producţie a unei mărfi menţionate în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956. În acest caz, emisiile legate de căldură se determină utilizând una dintre metodele următoare.
1.În cazul în care instalaţia care produce căldura efectuează monitorizarea emisiilor în conformitate cu prezentul regulament şi verificarea surselor de emisii şi a cantităţilor de căldură măsurabilă exportate în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2025/2551, factorul de emisie al căldurii măsurabile se determină utilizând ecuaţiile relevante prevăzute la punctele anterioare, pe baza datelor privind emisiile transmise de operatorul instalaţiei care produce căldura măsurabilă.
2.În cazul în care metoda prevăzută la subpunctul 1 nu este disponibilă, se utilizează o valoare standard bazată pe factorul de emisie standard pentru combustibilul utilizat cel mai frecvent în sectorul industrial al ţării, presupunând un randament al cazanului de 90 %.
Norme suplimentare privind atribuirea emisiilor provenite de la căldura măsurabilă
În cazul în care pierderile de căldură măsurabilă sunt determinate separat de cantităţile utilizate în procesele de producţie, emisiile legate de aceste pierderi de căldură se adaugă proporţional la emisiile tuturor proceselor de producţie în care se utilizează căldura măsurabilă produsă în cadrul instalaţiei, pentru a se asigura că 100 % din cantitatea de căldură măsurabilă netă produsă în cadrul instalaţiei sau importată ori exportată de instalaţie, precum şi cantităţile transferate între procesele de producţie sunt atribuite proceselor de producţie fără nicio omisiune sau dublă contabilizare.
A.2.3. Gaze reziduale
În cazul în care în procesul de producţie a mărfii se consumă gaze reziduale provenite dintr-un proces de producţie diferit, emisiile sunt atribuite pe baza ecuaţiei 53.
WGcorr;imp = VWG × NCVWG × EFNG (ecuaţia 53)unde:
VWG reprezintă volumul de gaz rezidual importat
NCVWG reprezintă puterea calorifică netă a gazului rezidual importat, iar
EFNG reprezintă factorul de emisie standard al gazului natural, astfel cum este indicat la punctul G din anexa II.
În cazul în care gazele reziduale din procesul de producţie a mărfii sunt consumate într-un alt proces de producţie, emisiile sunt atribuite în conformitate cu ecuaţia 54, cu condiţia ca operatorul instalaţiei să prezinte suficiente dovezi care să permită verificarea.
WGcorr;exp = VWG;exp × NCVWG × EFNG × CorrEta (ecuaţia 54)
unde:
VWG,exp reprezintă volumul de gaz rezidual exportat din procesul de producţie;
NCVWG reprezintă puterea calorifică netă a gazului rezidual;
EFNG reprezintă factorul de emisie standard al gazului natural, astfel cum este indicat la punctul G din anexa II.
CorEta reprezintă un factor care ţine seama de diferenţa de randament dintre utilizarea gazului rezidual şi utilizarea gazului natural, care este considerat combustibil de referinţă. Valoarea standard este CorEta = 0,667.
SUBSECŢIUNEA 3:A.3. Metode de calcul
În scopul atribuirii emisiilor generate de instalaţie mărfurilor, emisiile, intrările şi ieşirile se atribuie proceselor de producţie definite în conformitate cu punctul A.4 utilizând ecuaţia 55 pentru emisiile directe şi ecuaţia 56 pentru emisiile indirecte, folosindu-se cifrele totale din întreaga perioadă de raportare pentru parametrii indicaţi în ecuaţii. Emisiile directe şi indirecte atribuite sunt ulterior transformate în emisii specifice încorporate directe şi indirecte ale mărfurilor care rezultă din procesul de producţie utilizând ecuaţiile 57 şi 58.
AttrEmDir = DirEm* + EmH;imp – EmH;exp + WGcorr;imp – WGcorr;exp – Emel;prod (ecuaţia 55)
În cazul în care AttrEm Dir este calculat ca având o valoare negativă, acesta se stabileşte la valoarea zero.
AttrEmindir = Emel;cons (ecuaţia 56)
SEEg;Dir = AttrEmg;Dir / ALg (ecuaţia 57)
SEEg;Indir = AttrEmg;Indir / ALg (ecuaţia 58)
unde:

AttrEm Dir

reprezintă emisiile directe atribuite procesului de producţie pe parcursul întregii perioade de raportare, exprimate în t CO2 echivalent;

AttrEm indir

reprezintă emisiile indirecte atribuite procesului de producţie pe parcursul întregii perioade de raportare, exprimate în t CO2 echivalent;

DirEm *

reprezintă emisiile direct atribuibile rezultate din procesul de producţie, determinate pentru perioada de raportare pe baza normelor prevăzute la punctul B din anexa II şi a punctului A din prezenta anexă, precum şi a următoarelor norme:

Căldură măsurabilă: În cazul în care combustibilii sunt consumaţi pentru producţia de căldură măsurabilă care este consumată în afara procesului de producţie vizat sau care este utilizată în mai multe procese de producţie (care include situaţii în care se efectuează importuri şi exporturi către alte instalaţii), emisiile combustibililor nu sunt incluse în emisiile direct atribuibile procesului de producţie, ci sunt adăugate la parametrul EmH,imp pentru a se evita dubla contabilizare.

Gaze reziduale:

Emisiile generate de gazele reziduale produse şi consumate integral în cadrul aceluiaşi proces de producţie sunt incluse în DirEm*.

Emisiile provenite din arderea gazelor reziduale exportate în urma procesului de producţie sunt incluse integral în DirEm*, indiferent de locul în care sunt consumate. Totuşi, pentru exporturile de gaze reziduale se calculează termenul WGcor,exp .

Emisiile provenite din arderea gazelor reziduale importate din alte procese de producţie nu sunt luate în considerare pentru DirEm*. În schimb, se calculează termenul WGcor,imp ;

Em H,imp

reprezintă emisiile echivalente cu cantitatea de căldură măsurabilă importată în procesul de producţie, determinată pentru perioada de raportare pe baza normelor prevăzute la punctul A.2 din prezenta anexă şi a următoarelor norme:

Emisiile legate de căldura măsurabilă importată în procesul de producţie includ importurile de la alte instalaţii, alte procese de producţie din cadrul aceleiaşi instalaţii, precum şi căldura primită de la o unitate tehnică (de exemplu, o centrală electrică a instalaţiei sau o reţea de abur mai complexă cu mai multe unităţi producătoare de căldură) care furnizează căldură pentru mai multe procese de producţie.

Emisiile de căldură măsurabilă se calculează utilizând următoarea formulă:

EmH;imp = Qimp x EFheat (ecuaţia 52)

unde:

EFcăldură reprezintă factorul de emisie corespunzător producţiei de căldură măsurabilă determinată în conformitate cu punctul A.2 din prezenta anexă, exprimat în t CO2/TJ, iar

Qimp reprezintă căldura netă importată şi consumată în procesul de producţie, exprimată în TJ;

Em H,exp

reprezintă emisiile echivalente cu cantitatea de căldură măsurabilă exportată din procesul de producţie, determinată pentru perioada de raportare pe baza normelor prevăzute la punctul A.2 din prezenta anexă. Pentru căldura exportată se utilizează fie emisiile provenite de la mixul de combustibili cunoscut efectiv în conformitate cu punctul A.2, fie – în cazul în care nu se cunoaşte mixul efectiv de combustibili – factorul de emisie standard al combustibilului utilizat cel mai frecvent în ţara şi în sectorul industrial vizate, presupunând un randament al cazanului de 90 %.

Căldura recuperată din procesele alimentate cu energie electrică şi din producţia de acid azotic nu se contabilizează;

WG corr,imp

reprezintă emisiile directe atribuite unui proces de producţie care consumă gaze reziduale importate din alte procese de producţie, corectate pentru perioada de raportare;

WG corr,exp

reprezintă emisiile echivalente cu cantitatea de gaze reziduale exportată din procesul de producţie, determinată pentru perioada de raportare;

Em el,prod

reprezintă emisiile echivalente cu cantitatea de energie electrică produsă în limitele procesului de producţie, determinată pentru perioada de raportare pe baza normelor prevăzute la punctul D din anexa II;

Em el,cons

reprezintă emisiile echivalente cu cantitatea de energie electrică consumată în limitele procesului de producţie, determinată pentru perioada de raportare pe baza normelor prevăzute la punctul D din anexa II;

SEE g,Dir

reprezintă emisiile încorporate directe ale mărfurilor g, exprimate în t CO2 echivalent pe unitate funcţională, valabile pentru perioada de raportare;

SEE g,Indir

reprezintă emisiile încorporate indirecte ale mărfurilor g, exprimate în t CO2 echivalent pe unitate funcţională, valabile pentru perioada de raportare;

AL g

reprezintă nivelul de activitatea al mărfurilor g, şi anume cantitatea de mărfuri g produse în perioada de raportare în cadrul instalaţiei respective, determinată în conformitate cu punctul F din anexa II, exprimată în unităţi funcţionale.

SECŢIUNEA 2:B. CALCULAREA EMISIILOR SPECIFICE ÎNCORPORATE ALE MĂRFURILOR COMPLEXE
În conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, emisiile specifice încorporate SEE g ale mărfurilor complexe g se calculează după cum urmează:
unde:
SEE g reprezintă emisiile specifice încorporate directe sau indirecte ale mărfurilor (complexe) g, exprimate în t CO2 echivalent pe unitate funcţională;
AttrEm g reprezintă emisiile directe sau indirecte atribuite procesului de producţie care generează mărfurile g, determinate în conformitate cu punctul A.3 din prezenta anexă pentru perioada de raportare, exprimate în t CO2 echivalent;
AL g reprezintă nivelul de activitate al procesului de producţie care generează mărfurile g în perioada de raportare, determinat în conformitate cu punctul F din anexa II şi exprimat în unităţi funcţionale;
EE InpMat reprezintă emisiile încorporate directe sau indirecte ale tuturor precursorilor consumaţi în cursul perioadei de raportare, exprimate în t CO2 echivalent;
M i reprezintă masa precursorului i utilizat în procesul de producţie care generează mărfurile g în cursul perioadei de raportare, exprimată în unităţi funcţionale de precursor i, iar
SEE i reprezintă emisiile specifice încorporate directe sau indirecte ale precursorului i, exprimate în t CO2 echivalent pe unitate funcţională de precursor i.
În acest calcul, sunt luaţi în considerare numai precursorii care nu fac obiectul aceluiaşi proces de producţie ca şi mărfurile g. În cazul în care acelaşi precursor este obţinut din procese de producţie diferite, precursorul din fiecare instalaţie se tratează separat.
În cazul în care un precursor i provine din Uniune sau din una dintre ţările sau teritoriile exceptate în temeiul punctului 1 din anexa III la Regulamentul (UE) 2023/956, emisiile specifice încorporate directe sau indirecte ale precursorului respectiv se consideră zero.
În cazul în care un precursor i are el însuşi precursori, precursorii respectivi sunt mai întâi luaţi în considerare utilizând aceeaşi metodă de calcul pentru a calcula emisiile încorporate ale precursorului i înainte de a fi utilizaţi pentru calcularea emisiilor încorporate ale mărfurilor g. Această metodă se utilizează în mod recurent pentru toţi precursorii care sunt mărfuri complexe.
Parametrul Mi se referă la masa totală a precursorului necesar pentru a produce cantitatea de ALg . Acesta include, de asemenea, cantităţile de precursor care nu ajung în mărfurile complexe, dar care pot fi vărsate, tăiate, arse, modificate chimic etc. în procesul de producţie şi pot ieşi din proces ca subproduse, resturi, reziduuri, deşeuri sau emisii.
Pentru a furniza date care pot fi utilizate independent de nivelurile de activitate, pentru fiecare precursor i se determină şi se include în comunicarea prevăzută în anexa IV consumul masic specific mi :
mi = Mi/ALg (ecuaţia 61)
Prin urmare, emisiile încorporate specifice mărfurilor complexe g pot fi exprimate după cum urmează:
SEEg = aeg + Suma ni= 1 (mi × SEEi) (ecuaţia 62)
unde:
ae g reprezintă emisiile specifice directe sau indirecte atribuite procesului de producţie care generează mărfurile g, exprimate în t CO2 echivalent pe tonă de mărfuri g, fiind echivalente cu emisiile specifice încorporate fără emisiile încorporate ale precursorilor:
aeg = AttrEmg/ALg (ecuaţia 63)
m i reprezintă consumul masic al precursorului i utilizat în procesul de producţie care generează o unitate funcţională de mărfuri g, exprimat în unitate funcţională de precursor i pe unitate funcţională de mărfuri g (adică adimensional), iar
SEE i reprezintă emisiile specifice încorporate directe sau indirecte ale precursorului i, exprimate în t CO2 echivalent pe unitate funcţională de precursor i.
Pentru mărfurile ale căror unităţi funcţionale sunt tonele de conţinut de clincher şi care sunt comercializate cu intervale de compoziţie diferite, operatorul va calcula emisiile specifice încorporate ale mărfurilor în funcţie de clincherul conţinut în acestea, calculat ca medie pentru fiecare interval de compoziţie, aplicând ecuaţia 64.
SEEg(Cki ) = SEEg x CKi (ecuaţia 64)
unde:
SEEg(Cki ) reprezintă emisiile specifice încorporate ale mărfurilor cu conţinutul de clincher Cki ;
SEE g reprezintă emisiile specifice încorporate calculate cu ecuaţia 59 sau 62;
CK i reprezintă conţinutul mediu de clincher al mărfurilor dintr-un interval de compoziţie, exprimat în tone de clincher pe tone de mărfuri.
Pentru mărfurile ale căror unităţi funcţionale sunt kilogramele de conţinut de azot şi care sunt comercializate cu intervale de compoziţie diferite, operatorul va calcula emisiile specifice încorporate ale mărfurilor în funcţie de azotul conţinut în acestea, calculat ca medie pentru fiecare interval de compoziţie, aplicând ecuaţia 65.
SEEg(Ni) = SEEg × Ni (ecuaţia 65)
unde:
SEEg(Ni) reprezintă emisiile specifice încorporate ale mărfurilor cu conţinutul de azot Ni;
SEE g reprezintă emisiile specifice încorporate calculate cu ecuaţia 59 sau 62;
N i reprezintă conţinutul mediu de azot al mărfurilor dintr-un interval de compoziţie, exprimat în kilograme de azot pe tone de mărfuri.
Pentru mărfurile a căror unitate funcţională este unitatea suplimentară kg de conţinut de azot şi care sunt comercializate cu intervale de compoziţie diferite, operatorul va calcula emisiile specifice încorporate ale mărfurilor în funcţie de azotul conţinut în acestea, calculat ca medie pentru fiecare interval de compoziţie, aplicând ecuaţia 66.
SEEg(Ni) = SEEg x Ni (ecuaţia 66)
unde:
SEEg(Ni) reprezintă emisiile specifice încorporate ale mărfurilor cu conţinutul de azot Ni;
SEE g reprezintă emisiile specifice încorporate calculate cu ecuaţia 59 sau 62;
N i reprezintă conţinutul mediu de azot al mărfurilor dintr-un interval de compoziţie, exprimat în kg de azot pe tone de mărfuri.
Intervalele de compoziţie pentru conţinutul de clincher şi conţinutul de azot trebuie să nu depăşească 10 %.
Pentru mărfurile ale căror unităţi funcţionale sunt tonele de conţinut de clincher, kilogramele de conţinut de azot sau unitatea suplimentară kg de conţinut de azot şi care sunt comercializate cu intervale de compoziţie personalizate conform solicitării clientului, operatorul instalaţiei va emite o declaraţie privind conţinutul de clincher sau conţinutul de azot din fiecare transport, împreună cu calculul emisiilor specifice încorporate pe baza ecuaţiei 64, 65 sau, respectiv, 66, unde Cki şi Ni vor reprezenta conţinutul specific de clincher sau conţinutul specific de azot al transportului în cauză.
SECŢIUNEA 3:C. VALORI DE REFERINŢĂ ARMONIZATE ALE RANDAMENTULUI PENTRU PRODUCŢIA SEPARATĂ DE ENERGIE ELECTRICĂ ŞI TERMICĂ
În tabelele de mai jos, valorile de referinţă armonizate ale randamentului pentru producţia separată de energie electrică şi termică se bazează pe puterea calorifică netă şi pe condiţiile atmosferice ISO standard (temperatură ambiantă de 15 °C; 1,013 bari; umiditate relativă de 60 %).
Tabelul 1
Factorii de referinţă aferenţi randamentului pentru producţia de energie electrică

Categorie

Tip de combustibil

Anul construcţiei

Înainte de 2012

2012-2015

Din 2016

Solide

S1

Cărbune superior, inclusiv antracit, cărbune bituminos, cărbune sub-bituminos, cocs, semicocs, cocs de petrol

44,2

44,2

44,2

S2

Lignit, brichete de lignit şi şisturi bituminoase

41,8

41,8

41,8

S3

Turbă, brichete de turbă

39,0

39,0

39,0

S4

Biomasă uscată, inclusiv lemn şi alte tipuri de biomasă solidă, inclusiv brichete şi pelete de lemn, aşchii de lemn uscate, deşeuri de lemn curate şi uscate, coji de nuci şi sâmburi de măsline şi de alte drupe

33,0

33,0

37,0

S5

Alte tipuri de biomasă solidă, inclusiv toate tipurile de lemn neincluse în categoria S4, precum şi leşia neagră şi leşia cu sulfit

25,0

25,0

30,0

S6

Deşeuri municipale şi industriale (neregenerabile) şi deşeuri regenerabile/biodegradabile

25,0

25,0

25,0

Lichide

L7

Păcură grea, motorină/carburant diesel, alte produse petroliere

44,2

44,2

44,2

L8

Biolichide, inclusiv biometanol, bioetanol, biobutanol, biomotorină şi alte biolichide

44,2

44,2

44,2

L9

Deşeuri lichide, inclusiv deşeuri biodegradabile şi neregenerabile (inclusiv seu, grăsime şi borhot)

25,0

25,0

29,0

Gazoase

G10

Gaz natural, GPL, GNL şi biometan

52,5

52,5

53,0

G11

Gaze de rafinărie, hidrogen şi gaz de sinteză

44,2

44,2

44,2

G12

Biogaz provenit din digestia anaerobă, de la depozitele de deşeuri şi de la instalaţiile de epurare a apelor uzate

42,0

42,0

42,0

G13

Gaz de cocserie, gaz de furnal înalt, gaze de mină, precum şi alte gaze recuperate (cu excepţia gazului de rafinărie)

35,0

35,0

35,0

Altele

O14

Căldură reziduală (inclusiv gazele de evacuare rezultate în urma proceselor la temperaturi înalte, produse prin reacţii chimice exoterme)

30,0

Tabelul 2
Factorii de referinţă aferenţi randamentului pentru producţia de energie termică

Categorie

Tip de combustibil

Anul construcţiei

Înainte de 2016

Din 2016

Apă caldă

Aburi (1)

(1) Dacă centralele de abur nu ţin seama de condensul reacumulat atunci când calculează randamentul termic al CHP (uzinele de cogenerare), valorile randamentului aburului din tabelul de mai sus ar trebui să fie majorate cu 5 puncte procentuale.

Utilizare directă a gazelor de evacuare (2)

(2) Dacă temperatura este de 250 °C sau mai mare, se folosesc valorile corespunzătoare utilizării directe a gazelor de evacuare.

Apă caldă

Aburi (1)

Utilizare directă a gazelor de evacuare (2)

Solide

S1

Cărbune superior, inclusiv antracit, cărbune bituminos, cărbune sub-bituminos, cocs, semicocs, cocs de petrol

88

83

80

88

83

80

S2

Lignit, brichete de lignit şi şisturi bituminoase

86

81

78

86

81

78

S3

Turbă, brichete de turbă

86

81

78

86

81

78

S4

Biomasă uscată, inclusiv lemn şi alte tipuri de biomasă solidă, inclusiv brichete şi pelete de lemn, aşchii de lemn uscate, deşeuri de lemn curate şi uscate, coji de nuci şi sâmburi de măsline şi de alte drupe

86

81

78

86

81

78

S5

Alte tipuri de biomasă solidă, inclusiv toate tipurile de lemn neincluse în categoria S4, precum şi leşia neagră şi leşia cu sulfit

80

75

72

80

75

72

S6

Deşeuri municipale şi industriale (neregenerabile) şi deşeuri regenerabile/biodegradabile

80

75

72

80

75

72

Lichide

L7

Păcură grea, motorină/carburant diesel, alte produse petroliere

89

84

81

85

80

77

L8

Biolichide, inclusiv biometanol, bioetanol, biobutanol, biomotorină şi alte biolichide

89

84

81

85

80

77

L9

Deşeuri lichide, inclusiv deşeuri biodegradabile şi neregenerabile (inclusiv seu, grăsime şi borhot)

80

75

72

75

70

67

Gazoase

G10

Gaz natural, GPL, GNL şi biometan

90

85

82

92

87

84

G11

Gaze de rafinărie, hidrogen şi gaz de sinteză

89

84

81

90

85

82

G12

Biogaz provenit din digestia anaerobă, de la depozitele de deşeuri şi de la instalaţiile de epurare a apelor uzate

70

65

62

80

75

72

G13

Gaz de cocserie, gaz de furnal înalt, gaze de mină, precum şi alte gaze recuperate (cu excepţia gazului de rafinărie)

80

75

72

80

75

72

Altele

O14

Căldură reziduală (inclusiv gazele de evacuare rezultate în urma proceselor la temperaturi înalte, produse prin reacţii chimice exoterme)

-

-

-

92

87

-

ANEXA IV:Model de raport privind emisiile operatorului
1.SCHEMA RAPORTULUI DE EMISII AL OPERATORULUI
1.1.Model care conţine elementele minime care trebuie incluse în raportul de emisii al operatorului, în comparaţie cu raportul de sinteză privind emisiile
1.Identificarea operatorului şi a instalaţiei:
(a)denumirea operatorului;
(b)numărul de înregistrare al întreprinderii sau al activităţii operatorului;
(c)adresa completă în limba engleză;
(d)instalaţia verificată, identificată prin următoarele date:
- denumirea instalaţiei;
- identificatorul unic al instalaţiei în registrul CBAM;
- codul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru localizarea activităţilor de comerţ şi transport (UN/LOCODE) aplicabil amplasamentului;
- adresa completă transcrisă în limba engleză
- şi coordonatele geografice ale principalei surse de emisii a instalaţiei.
2.Rezumatul planului de monitorizare al instalaţiei, care conţine cel puţin următoarele informaţii:
(a)lista tuturor proceselor de producţie şi variantelor tehnologice CBAM care au loc în cadrul instalaţiei;
(b)lista proceselor de producţie non-CBAM care au loc în cadrul instalaţiei;
(c)lista celor mai importante cinci mărfuri (din punctul de vedere al masei) produse de fiecare proces de producţie, identificate prin codul NC;
(d)lista celor mai importanţi cinci combustibili (din punctul de vedere al conţinutului energetic furnizat) utilizaţi în instalaţie;
(e)lista celor mai importante cinci materiale (din punctul de vedere al emisiilor) utilizate în instalaţie, care conduc la emisii de proces;
(f)în cazul în care se utilizează măsurarea continuă a emisiilor în instalaţie, gazele cu efect de seră relevante şi cele mai mari cinci surse de emisii cărora li se aplică;
(g)dacă se utilizează combustibili cu cotă zero şi modul în care operatorul demonstrează aplicabilitatea cotei zero pentru combustibili;
(h)dacă se importă căldură măsurabilă din alte instalaţii sau dacă se exportă căldură măsurabilă către alte instalaţii, precum şi o identificare a instalaţiilor respective.
3.Pentru emisiile indirecte, dacă se consumă energie electrică din surse diferite şi în ce cantităţi. Dacă printre surse se numără alte instalaţii, denumirea şi ţara de origine a furnizorilor.
4.Pentru emisiile indirecte, în cazul în care energia electrică este produsă în interiorul instalaţiei, dacă energia electrică este:
(a)produsă prin cogenerare;
(b)produsă prin generare separată;
(c)produsă din surse fosile sau regenerabile;
(d)exportată din limitele sistemului unui proces de producţie.
5.Dacă în instalaţie sunt produse şi utilizate gaze reziduale sau dacă există gaze reziduale importate din alte instalaţii sau exportate către alte instalaţii, precum şi o identificare a instalaţiilor respective.
6.Dacă are loc un transfer de CO2, precum şi identitatea şi datele de contact ale persoanei responsabile din cadrul instalaţiilor de primire sau al infrastructurii de transport sau al entităţilor către care este transferat acesta.
7.Emisiile directe totale ale instalaţiei în cursul perioadei de raportare.
8.Dacă este cazul, pentru instalaţiile noi, perioada de timp (în luni) utilizată pentru monitorizarea emisiilor.
9.În cazul în care o instalaţie produce mărfuri care se regăsesc în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956, dar nu şi în anexa II la regulamentul respectiv, cantitatea totală de energie electrică consumată în instalaţie.
10.În cazul în care o instalaţie produce mărfuri care se regăsesc în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956, dar nu şi în anexa II la regulamentul respectiv, cantitatea de energie electrică consumată în instalaţie pentru producerea mărfurilor respective.
11.În cazul în care o instalaţie produce mărfuri care se regăsesc în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956, dar nu şi în anexa II la regulamentul respectiv, identificarea instalaţiilor de la care se obţine energia electrică.
12.După caz, dacă instalaţia consumă energie electrică din surse diferite, cantitatea de energie electrică consumată din fiecare sursă, ţara de origine a energiei electrice per sursă, factorul de emisie per sursă şi factorul de emisie calculat în scopul determinării emisiilor indirecte încorporate în conformitate cu articolul 9.
13.Totalul mărfurilor produse în instalaţie pentru fiecare proces de producţie, precum şi cantitatea produsă.
14.După caz, mărfurile non-CBAM produse pentru fiecare proces de producţie, precum şi cantitatea produsă.
15.Pentru fiecare dintre mărfuri:
(a)emisiile specifice încorporate directe ale fiecăreia dintre mărfuri, exprimate în tone de CO2 pe unitate funcţională;
(b)emisiile specifice încorporate directe ale fiecăreia dintre compoziţiile mărfurilor, dacă este cazul;
(c)informaţii privind calitatea datelor şi metodele utilizate, în special dacă emisiile încorporate au fost determinate integral pe baza monitorizării sau dacă a fost utilizată oricare dintre valorile implicite puse la dispoziţie în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;
(d)ponderea emisiilor încorporate pentru care s-au utilizat valori implicite;
(e)pentru mărfurile care nu se regăsesc în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956:
- ponderea emisiilor indirecte determinate pe baza valorilor reale în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament;
- ponderea emisiilor indirecte determinate pe baza valorilor implicite în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament;
- pentru ponderea emisiilor indirecte determinate pe baza valorilor reale, confirmarea îndeplinirii criteriilor care permit utilizarea valorilor reale prevăzute la punctul 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956 şi confirmarea faptului că au fost transmise verificatorului elementele de probă aferente prevăzute la punctul D.4.3 din anexa II;
- emisiile specifice indirecte calculate în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament pentru fiecare marfă produsă;
(f)pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii:
- confirmarea, după caz, a îndeplinirii criteriului care permite utilizarea valorilor reale prevăzut la punctul 5 litera (b) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, referitor la conexiunea directă dintre instalaţia producătoare a energiei electrice şi sistemul de transport al Uniunii, precum şi o confirmare a faptului că au fost transmise verificatorului elementele de probă aferente prevăzute la punctul D.2.4 din anexa II;
- confirmarea îndeplinirii criteriului care permite utilizarea valorilor reale prevăzut la punctul 5 litera (c) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, precum şi o confirmare a faptului că au fost transmise verificatorului elementele de probă aferente prevăzute la punctul D.2.4 din anexa II;
- o indicaţie a faptului că actele adiţionale relevante specifice declarantului care conţin elementele prevăzute la punctul 1.1.1 din prezenta anexă au fost trimise verificatorului;
- factorul de emisie pentru energia electrică importată determinată pe baza emisiilor reale.
16.Emisiile totale ale instalaţiei, care cuprind:
(a)datele privind activitatea pentru fiecare proces de producţie şi parametrii de calcul pentru fiecare flux-sursă utilizat;
(b)emisiile pentru fiecare sursă de emisii monitorizate utilizând o metodologie bazată pe măsurare;
(c)emisiile determinate prin alte metode;
(d)cantităţile de CO2 primite de la alte instalaţii sau exportate către alte instalaţii, în scopul stocării geologice sau ca materii prime în produse în cazul cărora CO2 este legat chimic în mod permanent;
(e)informaţii privind lacunele în materie de date şi estimările utilizate.
17.Un bilanţ al căldurii măsurabile, al gazelor reziduale şi al energiei electrice importate, produse, consumate şi exportate pentru fiecare proces de producţie.
18.Cantitatea fiecărui tip de precursor produs în instalaţie şi utilizat de instalaţia respectivă, cu excepţia precursorilor produşi în procesul de producţie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9).
19.Cantitatea fiecărui tip de precursor produs în instalaţie şi utilizat în fiecare proces de producţie, cu excepţia precursorilor produşi în procesul de producţie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9).
20.Cantitatea fiecărui tip de precursor produs în afara instalaţiei şi utilizat de instalaţie.
21.Cantitatea fiecărui tip de precursor produs în afara instalaţiei şi utilizat în fiecare proces de producţie.
22.Date privind fiecare tip de precursor care a fost utilizat de instalaţie şi pentru care s-au folosit valori implicite, excluzând precursorii produşi în procesul de producţie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9):
(a)odul NC;
(b)denumirea mărfii;
(c)ţara de origine, în cazul în care este cunoscută şi precursorul a fost produs în afara instalaţiei;
(d)valoarea implicită aplicabilă.
23.Date privind fiecare tip de precursor care a fost utilizat de instalaţie şi pentru care s-au folosit valori reale, excluzând precursorii produşi în procesul de producţie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9):
(a)codul NC;
(b)denumirea mărfii;
(c)ţara de origine, în cazul în care precursorul a fost produs în afara instalaţiei;
(d)perioada de raportare şi precizarea dacă a fost determinată utilizând perioada de raportare implicită sau timpul de producţie efectiv;
(e)emisiile specifice încorporate (directe şi, după caz, indirecte).
24.În cazul în care o instalaţie care produce mărfuri complexe primeşte de la o altă instalaţie precursori încadraţi la un anumit cod NC produşi în cursul unor perioade de raportare diferite, emisiile specifice încorporate (directe şi, după caz, indirecte) care urmează să fie utilizate pentru precursorul respectiv în conformitate cu articolul 14 alineatul (1).
25.În cazul în care procesul de producţie a unei mărfi complexe a utilizat un precursor încadrat la un anumit cod NC obţinut de la instalaţii multiple, emisiile specifice încorporate (directe şi, după caz, indirecte) care urmează să fie utilizate pentru precursorul respectiv, precum şi o precizare care să indice dacă au fost determinate utilizând metoda implicită prevăzută la articolul 14 alineatul (2) sau prin calcularea emisiilor încorporate ale precursorului obţinut de la o anumită instalaţie sau de la un anumit subset de instalaţii în conformitate cu articolul 14 alineatul (3).
26.După caz, cantitatea de energie electrică utilizată în fiecare proces de producţie.
27.Cantitatea de precursori produşi în instalaţie şi utilizaţi în fiecare proces de producţie, cu excepţia precursorilor produşi în procesul de producţie, în conformitate cu articolul 4.
28.Informaţii privind operatorul şi instalaţia de origine a precursorului: denumirea operatorului; denumirea instalaţiei; identificatorul unic al instalaţiei în registrul CBAM, dacă este cazul; perioada de raportare aplicabilă.
29.Informaţii privind modul în care au fost calculate emisiile directe şi indirecte atribuite fiecărui proces de producţie.
30.Nivelul de activitate şi emisiile atribuite pentru fiecare proces de producţie.
31.O listă a tuturor mărfurilor relevante produse, măsurate în unitatea funcţională pentru fiecare cod NC, inclusiv a precursorilor care nu fac obiectul unor procese de producţie separate de mărfurile complexe, în conformitate cu articolul 4.
32.Informaţii privind factorul de emisie al energiei electrice dacă se utilizează valorile reale, după caz.
33.Informaţii privind factorul de emisie al energiei electrice din contractul de achiziţie de energie electrică, după caz.
34.Cantitatea de mărfuri per variantă tehnologică, după cum urmează:
(a)cantităţile din fiecare marfă, măsurate în unitatea funcţională pentru fiecare cod NC;
(b)în cazul în care unitatea funcţională stabilită conform articolului 4 este diferită de tonele de mărfuri per cod NC, cantităţile de mărfuri exprimate în unitatea funcţională produse în perioada de raportare pentru fiecare proces de producţie.
35.Valorile parametrilor sectoriali necesari pentru fiecare marfă în conformitate cu punctul 2 din prezenta anexă.
1.1.1.Actul adiţional specific declarantului la raportul de emisii al operatorului pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii
Actul adiţional la raportul de emisii al operatorului creat pentru fiecare declarant autorizat în cadrul CBAM în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) trebuie să conţină următoarele:
1.numărul EORI al declarantului autorizat în cadrul CBAM la care se referă actul adiţional specific declarantului;
2.o indicaţie a faptului că sunt îndeplinite criteriile care permit utilizarea valorilor reale prevăzute la punctul 5 primul paragraf literele (a) şi (d) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, precum şi, după caz, a celor prevăzute la punctul 5 primul paragraf litera (b) din anexa IV la regulamentul respectiv, referitor la lipsa oricărei congestii fizice a reţelei, precum şi o confirmare a faptului că au fost transmise verificatorului elementele de probă aferente prevăzute la punctul D.2.4 din anexa II;
3.cantitatea de energie electrică importată de respectivul declarant autorizat în cadrul CBAM din instalaţia relevantă pentru care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la punctul 5 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956.
1.2.Raportul de sinteză privind emisiile operatorului
Următoarele informaţii cuprinse în raportul de emisii al operatorului trebuie incluse şi în raportul de sinteză privind emisiile operatorului:
1.Identificarea operatorului şi a instalaţiei:
(a)denumirea operatorului;
(b)numărul de înregistrare al întreprinderii sau al activităţii operatorului;
(c)adresa completă în limba engleză.
2.Instalaţia verificată, identificată prin următoarele date:
(a)denumirea instalaţiei;
(b)identificatorul unic al instalaţiei în registrul CBAM;
(c)codul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru localizarea activităţilor de comerţ şi transport (UN/LOCODE) aplicabil amplasamentului;
(d)adresa completă în limba engleză
(e)şi coordonatele geografice ale principalei surse de emisii a instalaţiei.
3.O listă a tuturor proceselor de producţie şi variantelor tehnologice CBAM care au loc în cadrul instalaţiei, cu precizarea mărfurilor aferente fiecărui proces de producţie.
4.Pentru fiecare dintre mărfuri:
(a)emisiile specifice încorporate directe ale fiecăreia dintre mărfuri;
(b)ponderea emisiilor încorporate pentru care s-au utilizat valori implicite;
(c)pentru mărfurile care nu se regăsesc în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956:
- ponderea emisiilor indirecte determinate pe baza valorilor reale în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament;
- ponderea emisiilor indirecte determinate pe baza valorilor implicite în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament;
- pentru ponderea emisiilor indirecte determinate pe baza valorilor reale, confirmarea îndeplinirii criteriilor care permit utilizarea valorilor reale prevăzute la punctul 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;
- emisiile specifice indirecte calculate în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament pentru fiecare marfă produsă;
(d)pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii:
- confirmarea, după caz, a îndeplinirii criteriului care permite utilizarea valorilor reale prevăzut la punctul 5 litera (b) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, referitor la conexiunea directă dintre instalaţia producătoare a energiei electrice şi sistemul de transport al Uniunii;
- confirmarea îndeplinirii criteriului care permite utilizarea valorilor reale prevăzut la punctul 5 litera (c) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, precum şi o confirmare a faptului că au fost transmise verificatorului elementele de probă aferente prevăzute la punctul D.2.4 din anexa II;
- factorul de emisie pentru energia electrică importată determinată pe baza emisiilor reale;
(e)alocarea cu titlu gratuit specifică încorporată pentru fiecare dintre mărfurile produse;
(f)confirmarea utilizării valorilor de referinţă CBAM aplicabile şi a metodelor utilizate pentru determinarea alocării cu titlu gratuit specifice încorporate.
5.Emisiile directe totale ale instalaţiei în cursul perioadei de raportare şi emisiile directe totale per proces de producţie.
6.În cazul în care instalaţia produce mărfuri care nu se regăsesc în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, emisiile indirecte ale instalaţiei în cursul perioadei de raportare.
7.O precizare care să indice dacă există căldură măsurabilă importată din alte instalaţii sau exportată către alte instalaţii.
8.Dacă se utilizează combustibili cu cotă zero şi modul în care operatorul demonstrează aplicabilitatea cotei zero pentru combustibili.
9.Dacă în instalaţie sunt produse şi utilizate gaze reziduale sau dacă există gaze reziduale importate din alte instalaţii sau exportate către alte instalaţii.
10.Dacă se utilizează captarea CO2, precum şi o identificare a instalaţiei sau a infrastructurii de transport către care este transferat acesta.
11.Pentru emisiile indirecte, în cazul în care energia electrică este produsă în interiorul instalaţiei, dacă energia electrică este:
(a)produsă prin cogenerare;
(b)produsă prin generare separată;
(c)produsă din surse fosile sau regenerabile;
(d)exportată din limitele sistemului unui proces de producţie.
12.Date privind fiecare precursor care a fost utilizat şi pentru care s-au folosit valori implicite, excluzând precursorii produşi în procesul de producţie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9):
(a)codul NC;
(b)denumirea mărfii;
(c)ţara de origine, în cazul în care este cunoscută şi precursorul a fost produs în afara instalaţiei;
(d)valoarea implicită aplicabilă.
13.Date privind fiecare precursor care a fost utilizat şi pentru care s-au folosit valori reale, excluzând precursorii produşi în procesul de producţie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9):
(a)codul NC;
(b)denumirea mărfii;
(c)ţara de origine, în cazul în care precursorul a fost produs în afara instalaţiei;
(d)perioada de raportare şi indicarea anului în care precursorul a fost utilizat pentru producerea unei mărfi complexe;
(e)emisiile specifice încorporate (directe şi, după caz, indirecte).
14.În cazul în care o instalaţie care produce mărfuri complexe primeşte de la o altă instalaţie precursori încadraţi la un anumit cod NC produşi în cursul unor perioade de raportare diferite, emisiile specifice încorporate (directe şi, după caz, indirecte) care urmează să fie utilizate pentru precursorul respectiv în conformitate cu articolul 14 alineatul (1).
15.În cazul în care procesul de producţie a unei mărfi complexe a utilizat un tip de precursor obţinut de la instalaţii multiple, emisiile specifice încorporate (directe şi, după caz, indirecte) care urmează să fie utilizate pentru precursorul respectiv, precum şi o precizare care să indice dacă au fost determinate utilizând metoda implicită prevăzută la articolul 14 sau prin calcularea emisiilor încorporate ale precursorului obţinut de la o anumită instalaţie sau de la un anumit subset de instalaţii în conformitate cu articolul respectiv.
16.Informaţii privind operatorul şi instalaţia de origine a precursorului: denumirea operatorului; denumirea instalaţiei; identificatorul unic al instalaţiei în registrul CBAM, dacă este cazul; perioada de raportare aplicabilă.
2.PARAMETRII SECTORIALI SPECIFICI CARE TREBUIE INCLUŞI ÎN RAPORTUL PRIVIND EMISIILE

Categoria de mărfuri agregate

Cerinţa de raportare

Şamotă

- Nu este cazul

Clincher de ciment

- Nu este cazul

Ciment

- Raportul de masă cantitatea de clincher consumat, exprimată în tone, per tonă de ciment produs (raportul clincher-ciment exprimat în procente).

Cimenturi aluminoase

- Nu este cazul

Hidrogen

- Nu este cazul

Uree

- Puritatea (% masă pentru conţinutul de uree, % conţinut de N).

- Conţinutul de N

Acid nitric (azotic)

- Concentraţia (% masă).

- Conţinutul de N

Amoniac

- Concentraţia, în cazul soluţiei apoase.

- Conţinutul de N

Îngrăşăminte mixte

- Informaţiile obligatorii în orice caz în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1009:

- conţinutul de N sub formă de amoniu (NH4 +);

- conţinutul de N sub formă de nitrat (NO3 );

- conţinutul de N sub formă de uree;

- conţinutul de N sub alte forme (organice).

- Conţinutul de N total

Minereu sinterizat

- Nu este cazul

Fonte brute

- Principalul agent reducător utilizat.

- % masă pentru Mn, Cr, Ni, totalul altor elemente de aliaj.

FeMn – feromangan

- % masă Mn şi carbon.

FeCr – ferocrom

- % masă pentru Cr şi carbon.

FeNi – feronichel

- % masă pentru Ni şi carbon.

DRI (fier redus în mod direct)

- Principalul agent reducător utilizat.

- % masă pentru Mn, Cr, Ni, totalul altor elemente de aliaj.

Oţel brut

- Principalul agent reducător al precursorului, dacă se cunoaşte.

- % masă pentru Mn, Cr, Ni, totalul altor elemente de aliaj.

- Cantitatea de resturi, exprimată în tone, utilizată pentru producerea a 1 t de oţel brut.

- % de deşeuri care sunt deşeuri înainte de consum.

Produse din fier sau din oţel

- Principalul agent reducător utilizat în producţia de precursori, dacă se cunoaşte.

- % masă pentru Mn, Cr, Ni, totalul altor elemente de aliaj.

- Cantitatea de resturi, exprimată în tone, utilizată pentru producerea a 1 t de produs.

- % de deşeuri care sunt deşeuri înainte de consum.

Aluminiu sub formă brută

- Cantitatea de resturi, exprimată în tone, utilizată pentru producerea a 1 t de produs.

- % de deşeuri care sunt deşeuri înainte de consum.

- În cazul în care conţinutul total al altor elemente decât aluminiul depăşeşte 1 %, procentul total al acestor elemente.

Produse din aluminiu

- Cantitatea de resturi, exprimată în tone, utilizată pentru producerea a 1 t de produs.

- % de deşeuri care sunt deşeuri înainte de consum.

- În cazul în care conţinutul total al altor elemente decât aluminiul depăşeşte 1 %, procentul total al acestor elemente.

ANEXA V:Adaptări specifice regiunilor ale valorilor implicite
În sensul punctului 7 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, se pot utiliza adaptări alternative specifice regiunii ale valorilor implicite pentru o marfă importată într-un anumit an, în cazul în care declarantul autorizat în cadrul CBAM demonstrează Comisiei, până la data de 30 iunie a anului respectiv, pe baza unor seturi de date din surse oficiale alternative fiabile, inclusiv din statistici naţionale, care acoperă un an calendaristic, că adaptările alternative specifice regiunii ale valorilor implicite sunt mai mici decât valorile implicite specificate în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956.
În cazul în care consideră că sursele oficiale alternative prezentate sunt fiabile, Comisia modifică valorile implicite relevante specificate în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, dacă este posibil până la data de 30 iunie a anului următor. Mărfurilor importate în cursul anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative li se aplică valorile implicite modificate.
În cazul în care un declarant autorizat în cadrul CBAM transmite seturile de date din surse oficiale alternative după data de 30 iunie a anului în care fost importată o marfă, iar Comisia le consideră fiabile, aceasta modifică valorile implicite relevante specificate în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956, dacă este posibil până la data de 30 iunie a celui de al doilea an care urmează anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative. Valorile implicite modificate se aplică mărfurilor importate în anul următor anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative. În cazul în care Comisia reuşeşte să modifice valorile implicite relevante în anul următor anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative şi înainte de termenul de depunere a declaraţiilor CBAM în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2023/956, mărfurilor importate în cursul anului în care au fost transmise seturile de date din surse oficiale alternative li se aplică valorile implicite modificate.
Publicat în Jurnalul Oficial seria L din data de 22 decembrie 2025