Regulamentul 2160/17-nov-2003 privind controlul salmonellei şi al altor agenţi zoonotici specifici, prezenţi în reţeaua alimentară
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 21 Aprilie 2021
Regulamentul 2160/17-nov-2003 privind controlul salmonellei şi al altor agenţi zoonotici specifici, prezenţi în reţeaua alimentară
Dată act: 17-nov-2003
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 152 alineatul (4) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 304 E, 30.10.2001, p. 260.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),
(2)JO C 94, 18.4.2002, p. 18.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat (3),
(3)Avizul Parlamentului European din 15 mai 2002 (JO C 180 E, 31.7.2003, p. 160), poziţia comună a Consiliului din 20 februarie 2003 (JO C 90 E, 15.4.2003, p. 25) şi poziţia Parlamentului European din 19 iunie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 29 septembrie 2003.
întrucât:
(1)Animalele vii şi produsele de origine animală sunt incluse pe lista din anexa I la tratat. Creşterea şi introducerea pe piaţă a unor produse de origine animală constituie o importantă sursă de venit pentru populaţia agricolă. O dezvoltare raţională a acestui sector are loc prin realizarea unor acţiuni veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate publică şi sănătate animală a Comunităţii.
(2)Protecţia sănătăţii umane împotriva maladiilor şi infecţiilor direct sau indirect transmisibile între animale şi om (zoonoze) este de o importanţă majoră.
(3)Zoonozele transmisibile prin alimente pot cauza suferinţe umane, precum şi pierderi economice atât producţiei, cât şi industriei alimentare.
(4)Zoonozele transmise de alte surse decât alimentele, în special de populaţiile de animale sălbatice şi de companie, constituie de asemenea un subiect de îngrijorare.
(5)Zoonozele care există în faza de producţie primară trebuie să facă obiectul unui control corespunzător în vederea garantării realizării obiectivelor prezentului regulament. Totuşi, în cazul producţiei primare la originea aprovizionării directe a consumatorului final sau comerţului local cu cantităţi mici de produse primare de către operatorul din sectorul alimentar care le produce, este necesar să se protejeze sănătatea publică în cadrul dreptului naţional. Există într-adevăr în acest caz o relaţie strânsă între producător şi consumator. Această producţie nu ar trebui să aibă efecte semnificative asupra prevalentei medii de zoonoze în rândul populaţiilor de animale din întreaga Comunitate. Dispoziţiile generale în privinţa eşantionării şi analizei se pot dovedi nepractice şi necorespunzătoare pentru producătorii care posedă foarte puţine animale şi care se află în regiuni supuse unor restricţii geografice speciale.
(6)Directiva 92/117/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 privind măsurile de protecţie împotriva anumitor zoonoze şi anumitor agenţi zoonotici la animale şi în produsele de origine animală, în vederea prevenirii focarelor de infecţie şi de intoxicare datorate produselor alimentare (4) prevedea sisteme de supraveghere a anumitor zoonoze şi măsuri de control al salmonellei în anumite efective de păsări de curte.
(4)JO L 62, 15.3.1993, p. 38. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(7)Conform acestei directive, statele membre trebuie să prezinte Comisiei măsurile naţionale pe care le-au adoptat pentru a realiza obiectivele directivei şi să stabilească planuri de supraveghere a salmonellei la păsările de curte. Directiva 97/22/CE a Consiliului (5), de modificare a Directivei 92/117/CEE, a suspendat totuşi această ultimă cerinţă în aşteptarea revizuirii prevăzute în articolul 15a din Directiva 92/117/CEE.
(5)JO L 113, 30.4.1997, p. 9.
(8)Mai multe state membre au prezentat deja planuri de supraveghere a salmonellei care au fost aprobate de Comisie. De asemenea, toate statele membre au fost invitate, începând cu 1 ianuarie 1998, să respecte măsurile minime stabilite cu privire la salmonella în anexa III secţiunea I din Directiva 92/117/CEE şi să stabilească reguli privind măsurile care urmează a fi luate pentru a se evita introducerea salmonellei în exploataţii.
(9)Aceste măsuri minime se bazau pe supravegherea şi controlul salmonellei în efectivele pentru reproducere din specia Gallus gallus. Dacă prezenţa serotipurilor Salmonella enteritidis sau Salmonella typhimurium era depistată şi confirmată în eşantioanele prelevate, Directiva 92/117/CEE stabilea măsuri specifice care urmau să fie luate pentru a se controla infecţia.
(10)Alte texte din legislaţia comunitară prevăd supravegherea şi controlul anumitor zoonoze în rândul populaţiilor animale. Astfel, Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecţie veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine şi porcine (1) se referă la tuberculoza bovină şi bruceloza bovină. în ceea ce priveşte Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condiţiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine şi caprine (2), aceasta se referă la bruceloza ovină şi caprină. Prezentul regulament nu trebuie să atragă după sine dublarea acestor exigenţe deja existente.
(1)JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) 1226/2002 al Comisiei (JO L 179, 9.7.2002, p. 13).
(2)JO L 46, 19.2.1991, p. 19. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003.
(11)De asemenea, legislaţia comunitară care trebuie adoptată cu privire la igiena produselor alimentare ar trebui să cuprindă elemente specifice necesare prevenirii, controlului şi supravegherii zoonozelor şi agenţilor zoonotici şi să prevadă cerinţe specifice pentru calitatea microbiologică a alimentelor.
(12)Directiva 92/117/CEE prevedea colectarea de date privind apariţia unor zoonoze şi a unor agenţi zoonotici în hrana pentru animale, la animale, în produsele alimentare şi la om. Acest sistem de colectare a datelor, deşi nearmonizat şi, prin urmare, nepotrivit pentru a permite comparaţii între statele membre, constituie o bază de evaluare a situaţiei actuale în ceea ce priveşte zoonozele şi agenţii zoonotici în Comunitate.
(13)Rezultatele acestui sistem de colectare a datelor arată că anumiţi agenţi zoonotici, şi anume Salmonella spp. şi Campylobacter spp., sunt răspunzători de majoritatea cazurilor de zoonoză la om. Se pare că numărul de cazuri de salmonella la om tinde să scadă, în special cele datorate Salmonella enteritidis şi Salmonella Typhimurium, ceea ce dovedeşte succesul măsurilor de control adoptate de Comunitate. Totuşi, se consideră că numeroase cazuri nu sunt notificate şi că datele astfel colectate nu dau în mod necesar o imagine completă a situaţiei.
(14)În avizul său privind zoonozele, adoptat la 12 aprilie 2000, Comitetul ştiinţific pentru măsuri veterinare referitoare la sănătatea publică a considerat că masurile aplicate in acel moment, destinate combaterii infecţiilor zoonotice de origine alimentară erau insuficiente. El a estimat de asemenea că datele epidemiologice culese atunci de statele membre nu erau nici complete, nici pe deplin comparabile. În consecinţă, comitetul recomanda ameliorarea modalităţilor de supraveghere şi a identificat opţiunile posibile în domeniul gestionării riscurilor.
(15)Este, în consecinţă, necesar să se amelioreze sistemele de control existente pentru anumiţi agenţi zoonotici. În acelaşi timp, regulile definite în Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind supravegherea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului şi de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului (3) vor înlocui sistemele de supraveghere şi de colectare a datelor, instituite de Directiva 92/117/CEE.
(3)JO L 325, 12.12.2003, p. 31.
(16)În principiu, controalele ar trebui să acopere întreaga reţea alimentară, de la fermă până la consumator.
(17)Regulile care reglementează aceste controale ar trebui în general să fie cele stabilite de legislaţia comunitară privind hrana pentru animale, sănătatea animală şi igiena produselor alimentare.
(18)Totuşi, pentru anumite zoonoze şi anumiţi agenţi zoonotici, este necesar să se definească cerinţele specifice controlului.
(19)Aceste cerinţe specifice ar trebui să se bazeze pe obiective vizând diminuarea prevalentei zoonozelor şi a agenţilor zoonotici.
(20)Pentru zoonozele şi agenţii zoonotici care afectează populaţiile animale, este necesar să se stabilească obiectivele respective, luând în considerare în special frecvenţa şi evoluţia lor epidemiologică în rândul populaţiilor animale şi umane şi în hrana animalelor şi a oamenilor, gravitatea lor pentru om, consecinţele lor economice potenţiale, avizele ştiinţifice, precum şi existenţa unor măsuri corespunzătoare în vederea reducerii prevalentei acestora. Dacă este necesar, pot fi stabilite obiective pentru alte părţi ale reţelei alimentare.
(21)În vederea garantării realizării obiectivelor în timpul dorit, este necesar ca statele membre să stabilească programe specifice de control supuse aprobării Comunităţii.
(22)Este necesar ca responsabilitatea principală în domeniul securităţii alimentare să revină proprietarilor de exploataţii din domeniile alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor. Statele membre ar trebui, prin urmare, să încurajeze elaborarea unor programe de control la scara întreprinderilor.
(23)În cadrul propriilor programe de control, statele membre şi proprietarii de exploataţii din domeniul alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor pot dori să aplice metode de control specifice. Totuşi, unele din aceste metode pot să se dovedească inacceptabile, mai ales dacă sunt un obstacol în calea realizării generale a obiectivului urmărit, interferează în mod specific cu sistemele de test necesare sau riscă să pună în pericol sănătatea publică. Este aşadar necesar să se stabilească proceduri corespunzătoare care să permită Comunităţii să excludă anumite metode din programele de control.
(24)Metode de control care nu sunt reglementate de nici o legislaţie comunitară specifică, în ceea ce priveşte aprobarea produselor, dar ar contribui la realizarea obiectivelor de reducere a prevalentei anumitor zoonoze şi anumitor agenţi zoonotici pot de asemenea exista sau pot fi puse la punct. Ar trebui prin urmare să fie posibilă aprobarea utilizării acestor obiective la nivel comunitar.
(25)Va fi esenţial să se ia măsuri pentru ca animalele de repopulare să provină din şepteluri sau efective care au fost supuse unor controale conforme cu exigenţele prezentului regulament. Atunci când un program specific de control este în vigoare, rezultatele testelor efectuate ar trebui comunicate celui care achiziţionează animale. În acest scop, este necesar să se adauge cerinţe specifice legislaţiei comunitare pertinente privind comerţul intracomunitar şi importurile care provin din ţări terţe, în special pentru loturile de animale vii şi de ouă pentru incubaţie. Directiva 64/432/CEE, Directiva 72/462/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele de sănătate şi inspecţie veterinară care apar cu ocazia importurilor de animale din speciile bovină şi porcină, respectiv de carne proaspătă provenind din ţări terţe (1) şi Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condiţiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare şi importurile din ţări terţe de păsări de curte şi de ouă pentru incubaţie (2) care provin din ţări terţe ar trebui modificate în consecinţă.
(1)JO L 302, 31.12.1972, p. 28. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).
(2)JO L 303, 31.10.1990, p. 6. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003.
(26)Adoptarea prezentului regulament nu ar trebui să aibă incidenţă asupra garanţiilor suplimentare acordate Finlandei şi Suediei cu ocazia aderării lor la Comunitate şi confirmate de Deciziile Comisiei 94/968/CE(3), 95/50/CE(4), 95/160/CE(5), 95/161/CE(6), 95/168/CE(7) şi Deciziile Consiliului 95/409/CE(8), 95/410/CE(9) şi 95/411/CE(10). Prezentul regulament ar trebui să prevadă o procedură pentru acordarea de garanţii, pe o perioadă tranzitorie, oricărui stat membru al cărui program naţional de control aprobat depăşeşte cerinţele comunitare minime privind salmonella. Rezultatele testelor efectuate pe animale vii şi ouă pentru incubaţie comercializate într-un astfel de stat membru ar trebui să răspundă criteriilor stabilite în programul său naţional de control. Legislaţia comunitară care trebuie adoptată, cu privire la produsele alimentare de origine animală, ar trebui să prevadă o procedură similară în ceea ce priveşte carnea şi ouăle de consum.
(3)JO L 371, 31.12.1994, p. 36.
(4)JO L 53, 9.3.1995, p. 31.
(5)JO L 105, 9.5.1995, p. 40. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 97/278/CE (JO L 110, 26.4.1997, p. 77).
(6)JO L 105, 9.5.1995, p. 44. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 97/278/CE.
(7)JO L 109, 16.5.1995, p. 44. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 97/278/CE.
(8)JO L 243, 11.10.1995, p. 21. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 98/227/CE (JO L 87, 21.3.1998, p. 14).
(9)JO L 243, 11.10.1995, p. 25. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 98/227/CE.
(10)JO L 243, 11.10.1995, p. 29. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 98/227/CE.
(27)Ţările terţe care exportă în Comunitate trebuie să aplice măsuri echivalente pentru controlul zoonozelor, paralel cu măsurile aplicate în Comunitate.
(28)În ceea ce priveşte controlul salmonellei, informaţiile disponibile tind că demonstreze că produsele din carne de pasăre constituie o sursă majoră de salmonella pentru om. Ar trebui, în consecinţă, să fie aplicate măsurile de control producţiei de astfel de produse şi extinse astfel măsurile adoptate în conformitate cu Directiva 92/117/CEE. Pentru producţia de ouă de consum, este important să se stabilească măsuri specifice pentru introducerea pe piaţă produselor provenind din şepteluri care, în urma testelor, nu s-au dovedit a fi lipsite de contaminarea cu salmonella respectivă. în ceea ce priveşte carnea de pasăre, se urmăreşte introducerea pe piaţă cărnii cu o garanţie rezonabilă în ceea ce priveşte necontaminarea acesteia cu salmonella respectivă. O perioadă de tranziţie este necesară pentru ca proprietarii de exploataţii din sectorul alimentar să se adapteze la măsurile prevăzute care se vor putea extinde în special în funcţie de evaluarea ştiinţifică a riscurilor.
(29)Este necesar să se desemneze laboratoare naţionale şi comunitare de referinţă, însărcinate cu furnizarea de consultanţă şi asistenţă în problemele care intră sub incidenţa prezentului regulament.
(30)Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament, este necesar să se stabilească prevederi în vederea organizării de audituri şi inspecţii comunitare în conformitate cu celelalte dispoziţii legislative comunitare în domeniu.
(31)Este necesar să se adopte proceduri corespunzătoare în vederea modificării unor dispoziţii din prezentul regulament pentru a ţine seama de progresul tehnic şi ştiinţific şi pentru a adopta măsuri de execuţie şi măsuri tranzitorii.
(32)Pentru a ţine seama de progresele tehnice şi ştiinţifice, trebuie să se asigure o cooperare strânsă şi eficientă între Comisie şi statele membre în cadrul Comitetului Permanent instituit de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 care stabileşte principiile generale şi dispoziţiile generale ale legislaţiei alimentare, instituind Autoritatea europeană pentru siguranţa alimentelor şi stabilind proceduri referitoare la siguranţa produselor alimentare (1).
(1)JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
(33)Măsurile necesare în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament trebuie să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităţilor de exercitare a competenţelor de execuţie conferite Comisiei (2),
(2)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament vizează adoptarea de măsuri adaptate şi eficiente pentru depistarea şi controlul salmonellei şi al altor agenţi zoonotici în toate stadiile pertinente ale producţiei, prelucrării şi distribuirii, îndeosebi la nivelul producţiei primare, inclusiv în nutriţia animalelor, în aşa fel încât să se reducă prevalenta acestora şi riscul pe care-l reprezintă pentru sănătatea publică.
(2)Prezentul regulament se referă la:
a)adoptarea unor obiective vizând reducerea prevalentei anumitor zoonoze în rândul populaţiilor animale:
(i)la nivelul producţiei primare şi
(ii)atunci când este necesar în funcţie de zoonoza sau de agentul zoonotic respectiv, în alte stadii ale reţelei alimentare care includ alimentaţia umană, cât şi hrana animalelor;
b)aprobarea unor programe specifice de control stabilite de statele membre şi de proprietarii de exploataţii din sectoarele alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor;
c)adoptarea de reguli specifice privind anumite metode de control aplicate în vederea reducerii prevalentei unor zoonoze şi agenţi zoonotici;
d)adoptarea de reguli privind comerţul intracomunitar şi importurile unor animale şi produse derivate provenind din ţări terţe.
(3)Prezentul regulament nu se aplică producţiei primare:
a)în scopul utilizării private, sau
b)la originea aprovizionării directe, de către producător, a consumatorului final sau a comerţului cu amănuntul local furnizând direct consumatorului final mici cantităţi de produse primare.
(4)Statele membre stabilesc, în cadrul legislaţiei lor naţionale, dispoziţii care reglementează activităţile prevăzute în alineatul (3) litera (b). Aceste reguli naţionale contribuie la realizarea obiectivelor prezentului regulament.
(5)Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere unor dispoziţii comunitare mai specifice privind sănătatea animală, nutriţia animalelor, igiena alimentară, bolile transmisibile la om, sănătatea şi securitatea la locul de muncă, geniul genetic şi encefalopatiile spongiforme transmisibile.
Art. 2: Definiţii
În conformitate cu prezentul regulament, se aplică:
1.definiţiile incluse în Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
2.definiţiile incluse în Directiva 2003/99/CE şi
3.următoarele definiţii:
a)„efectiv": un animal sau mai multe animale care trăiesc într-o exploataţie ca unitate epidemiologică;
b)„şeptel de păsări de curte": totalitatea păsărilor de curte care au acelaşi statut sanitar, deţinute în acelaşi local sau aceeaşi împrejmuire şi care constituie o unitate epidemiologică. În baterii, acest termen include toate păsările care împart acelaşi volum de aer.
Art. 3: Autorităţi competente
(1)Fiecare stat membru numeşte o autoritate competentă sau autorităţi competente în conformitate cu prezentul regulament şi informează Comisia cu privire la aceasta. Dacă un stat membru numeşte mai multe autorităţi competente:
a)acesta indică Comisiei care va fi autoritatea competentă ce va servi drept punct de contact cu Comisia şi
b)se va asigura că autorităţile competente cooperează pentru a garanta buna aplicare a dispoziţiilor prezentului regulament.
(2)Autoritatea competentă sau autorităţile competente sunt însărcinate mai ales cu:
a)elaborarea programelor prevăzute în articolul 5 alineatul (1) şi pregătirea modificărilor care se vor dovedi necesare, în special plecând de la datele culese şi rezultatele obţinute;
b)culegerea datelor necesare evaluării mijloacelor puse în aplicare şi rezultatelor obţinute în momentul executării programelor de control naţionale prevăzute în articolul 5 şi prezentarea, în fiecare an, către Comisie, a acestor date şi rezultate, inclusiv a rezultatelor oricărei anchete eventual realizate, ţinând seama de regulile stabilite în articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE;
c)realizarea de controale regulate în localurile întreprinderilor din sectorul produselor alimentare şi, dacă este necesar, al furajelor pentru animale, în vederea asigurării respectării prezentului regulament.
Art. 4: Obiective comunitare vizând diminuarea prevalentei zoonozelor şi agenţilor zoonotici
(1)Se stabilesc obiective comunitare în vederea diminuării prevalentei zoonozelor şi agenţilor zoonotici enumeraţi în anexa I coloana 1 la populaţiile animale enumerate în anexa I coloana 2, luând în considerare îndeosebi:
a)experienţa dobândită în cadrul măsurilor naţionale şi
b)informaţiile transmise Comisiei sau Autorităţii europene pentru siguranţa alimentelor în conformitate cu cerinţele comunitare existente şi, îndeosebi, în cadrul informaţiilor obţinute în conformitate cu Directiva 2003/99/CE, în special articolul 5.
Obiectivele şi orice modificare adusă acestora sunt stabilite conform procedurii prevăzute în articolul 14 alineatul (2).
(2)Obiectivele prevăzute în alineatul (1) conţin cel puţin:
a)expresia numerică:
(i)a procentului maxim de unităţi epidemiologice care au rămas pozitive şi/sau
(ii)a procentului minim de reducere a numărului de unităţi epidemiologice care au rămas pozitive;
b)termenul maxim în care trebuie atins obiectivul;
c)definiţia unităţilor epidemiologice prevăzute la punctul (a);
d)definiţia programelor de teste necesare pentru verificarea realizării obiectivului şi
e)definiţia, dacă este cazul, a serotipurilor care sunt relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice sau a altor subtipuri de zoonoze sau agenţi zoonotici enumeraţi în anexa I coloana 1, ţinând seama de criteriile generale enumerate în alineatul (6) litera (c) şi de criteriile specifice stabilite în anexa III.
(3)Obiectivele comunitare sunt stabilite pentru prima dată înaintea datelor care trebuie respectate, indicate în anexa I coloana 4.
(4)_
a)Pentru fiecare obiectiv comunitar pe care-l defineşte, Comisia furnizează o analiză a costurilor şi avantajelor scontate. Această analiză ia în considerare îndeosebi criteriile prevăzute în alineatul (6) litera (c). Statele membre acordă, la cerere, întregul ajutor necesar Comisiei pentru a-i permite să pregătească această analiză.
b)Înainte de a propune fiecare obiectiv comunitar, Comisia consultă statele membre în cadrul comitetului prevăzut în articolul 14 alineatul (1) cu privire la rezultatele acestei analize.
c)În conformitate cu rezultatele acestei analize şi cu consultarea statelor membre, Comisia propune, dacă este cazul, obiective comunitare.
(5)Totuşi, prin derogare de la alineatul (2) litera (e) şi de la alineatul (4), următoarele reguli se aplică păsărilor de curte pentru o perioadă tranzitorie.
Obiectivul comunitar stabilit pentru şeptelurile reproducătoare de Gallus gallus în cursul acestei perioade tranzitorii acoperă cele cinci serotipuri de salmonella cele mai frecvente în salmoneloza umană, care sunt identificate pe baza datelor culese prin intermediul sistemelor comunitare de supraveghere. Obiectivele comunitare stabilite pentru găinile ouătoare, puii de carne şi curci în cursul perioadei tranzitorii acoperă Salmonella enteritidis şi Salmonella typhimurium. Totuşi, aceste obiective pot la nevoie să fie extinse la alte serotipuri pe baza rezultatelor unei analize realizate în conformitate cu alineatul (4).
Perioada tranzitorie se aplică în conformitate cu fiecare obiectiv comunitar privind reducerea prevalentei salmonellei la păsările de curte. Această perioadă este de trei ani în fiecare caz şi începe la data indicată în anexa I coloana 5.
(6)_
a)Anexa I poate fi modificată în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2) în scopurile enumerate la litera (b) şi după luarea în considerare îndeosebi a criteriilor enunţate la litera (c).
b)Modificările aduse anexei I pot schimba dimensiunea cerinţelor privind stabilirea de obiective comunitare prin completarea, diminuarea sau modificarea listei în care figurează:
(i)zoonozele sau agenţii zoonotici;
(ii)stadiile reţelei alimentare şi/sau
(iii)populaţiile animale respective.
c)Criteriile care trebuie luate în considerare înaintea modificării anexei I includ, în ceea ce priveşte zoonoza sau agentul zoonotic respectiv:
(i)frecvenţa lor în rândul populaţiilor animale şi umane şi în nutriţia animalelor şi alimentaţia umană;
(ii)gradul lor de gravitate pentru om;
(iii)consecinţele lor economice asupra preocupărilor pentru sănătatea animală şi sănătatea umană, precum şi asupra întreprinderilor din sectoarele nutriţiei animalelor şi alimentaţiei umane;
(iv)tendinţele epidemiologice la om şi animal şi în sectoarele nutriţiei animalelor şi alimentaţiei umane;
(v)avizele ştiinţifice;
(vi)progresele tehnologice privind în special posibilitatea de a pune în aplicare diferitele tipuri de control existente şi
(vii)dispoziţiile şi tendinţele privind modul de creştere şi metodele de producţie.
(7)Anexa III poate fi modificată sau completată în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2).
(8)Comisia reexaminează punerea în aplicare a obiectivelor comunitare şi ia în considerare această revizuire atunci când propune noi obiective.
(9)Măsurile luate în vederea diminuării prevalentei zoonozelor şi agenţilor zoonotici enumeraţi în anexa I sunt aplicate în conformitate cu dispoziţiile adoptate în prezentul regulament şi cu orice altă dispoziţie adoptată în temeiul acestui regulament.
Art. 5: Programe naţionale de control
(1)Pentru realizarea obiectivelor comunitare prevăzute în articolul 4, statele membre stabilesc programe naţionale de control pentru fiecare din zoonozele şi agenţii zoonotici enumeraţi în anexa I. Programele naţionale de control ţin seama de repartiţia geografică a zoonozelor în fiecare stat membru şi de consecinţele financiare ale punerii în aplicare a unor controale eficiente pentru producătorii primari şi proprietarii de exploataţii din sectoarele alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor.
(2)Programele naţionale de control sunt continue şi acoperă o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi.
(3)Programele naţionale de control:
a)prevăd depistarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici în conformitate cu exigenţele şi regulile minime de eşantionare stabilite în anexa II;
b)definesc responsabilităţile respective ale autorităţilor competente şi ale proprietarilor de exploataţii din sectoarele alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor;
c)indică măsurile de control care trebuie luate ca urmare a depistării unor zoonoze şi agenţi zoonotici pentru a proteja în special sănătatea publică, inclusiv punerea în aplicare a măsurilor specifice definite în anexa II;
d)permit evaluarea progreselor înregistrate în conformitate cu dispoziţiile lor şi pot fi revizuite îndeosebi luând în considerare rezultatele obţinute în momentul depistării zoonozelor şi agenţilor zoonotici.
(4)Programele naţionale de control acoperă cel puţin următoarele stadii din reţeaua alimentară:
a)producţia hranei pentru animale;
b)producţia primară de animale;
c)prelucrarea şi prepararea produselor alimentare de origine animală.
(5)Programele naţionale de control conţin, dacă este necesar, dispoziţiile stabilite privind metodele de test şi criteriile de evaluare a rezultatelor acestor teste pentru cercetările efectuate pe animale şi ouăle pentru incubaţie expediate în teritoriul naţional, în cadrul controalelor oficiale prevăzute în anexa II partea A.
(6)Exigenţele şi regulile minime de eşantionare stabilite în anexa II pot fi modificate, adaptate sau completate conform procedurii prevăzute în articolul 14 alineatul (2) şi după luarea în considerare în special a criteriilor enunţate în articolul 4 alineatul (6) litera (c).
(7)În termen de şase luni de la stabilirea obiectivelor comunitare prevăzute în articolul 4, statele membre prezintă Comisiei programele naţionale de control şi definesc măsurile care trebuie puse în aplicare.
în cazul Bulgariei şi României, a căror aderare intervine după ce data de depunere a programelor naţionale de control fixată pentru alte state membre a trecut deja, data de depunere este data aderării.
În cazul Croaţiei, a cărei aderare intervine după ce data de depunere a programelor naţionale de control fixată pentru alte state membre a trecut deja, data de depunere este data aderării.
Art. 6: Aprobarea programelor naţionale de control
(1)După ce un stat membru a prezentat un program naţional de control în conformitate cu articolul 5, Comisia dispune de două luni pentru a cere acestui stat membru informaţii suplimentare pertinente şi necesare. Statul membru furnizează informaţiile suplimentare respective în două luni de la primirea cererii. În două luni de la primirea acestor informaţii suplimentare sau, dacă ea nu a cerut asemenea informaţii, în şase luni de la prezentarea programului de control, Comisia stabileşte dacă acesta este conform cu dispoziţiile pertinente, inclusiv în special cu prezentul regulament.
(2)Atunci când Comisia a stabilit conformitatea unui program naţional de control sau la cererea statului membru care a prezentat programul respectiv, acesta este examinat fără întârziere în vederea aprobării acestuia în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2).
(3)Modificările aduse unui program aprobat anterior în temeiul alineatului (2) pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2) pentru a se ţine seama de evoluţia situaţiei în statul membru respectiv, în special în conformitate cu rezultatele prevăzute în articolul 5 alineatul (3) litera (d).
Art. 7: Programe de control ale proprietarilor de exploataţii din sectoarele alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor
(1)Proprietarii de exploataţii din sectoarele alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor sau organizaţiile care îi reprezintă pot stabili programe de control care acoperă pe cât posibil toate stadiile producţiei, prelucrării şi distribuţiei.
(2)Dacă doresc ca programele lor de control să facă parte dintr-un program de control naţional, proprietarii de exploataţii din sectoarele alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor sau organizaţiile lor reprezentative prezintă, spre aprobare, programele lor de control şi orice modificare a acestora autorităţii competente a statului membru în care se află. Atunci când activităţile respective au loc în mai multe state membre, programele sunt aprobate separat pentru fiecare stat membru.
(3)Autoritatea competentă nu poate aproba programele de control prezentate în conformitate cu alineatul (2) decât dacă este convinsă că acestea răspund cerinţelor aplicabile, prevăzute în anexa II, şi obiectivelor programului de control naţional respectiv.
(4)Statele membre actualizează listele programelor de control aprobate ale proprietarilor de exploataţii din sectoarele alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor sau ale organizaţiilor lor reprezentative. Listele respective sunt puse la dispoziţia Comisiei la cererea acesteia.
(5)Proprietarii de exploataţii din sectoarele alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor sau organizaţiile lor reprezentative comunică regulat rezultatele programelor lor de control autorităţilor competente.
Art. 8: Metode de control specifice
(1)La iniţiativa Comisiei sau la cererea unui stat membru şi în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2):
a)se poate decide că metode de control specifice pot sau trebuie să fie aplicate pentru a reduce prevalenta zoonozelor şi a agenţilor zoonotici în stadiul producţiei primare a animalelor şi în alte stadii ale reţelei alimentare;
b)pot fi adoptate reguli privind condiţiile de folosire a metodelor prevăzute la litera (a);
c)pot fi adoptate norme detaliate care reglementează documentele şi procedurile necesare, precum şi cerinţele minime aplicabile metodelor prevăzute la litera (a) şi
d)se poate decide că anumite metode de control specifice sunt excluse din programele de control.
(2)Dispoziţiile prevăzute în alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) nu se aplică metodelor care utilizează substanţe sau tehnici care intră sub incidenţa legislaţiei comunitare privind nutriţia animalelor, aditivii alimentari şi medicamentele veterinare.
Art. 9: Schimburi intracomunitare
(1)Începând cel târziu cu datele menţionate în anexa I coloana 5, înaintea expedierii unor animale vii sau ouă pentru incubaţie din întreprinderea aparţinând sectorului alimentar de origine, şeptelurile de păsări şi efectivele de origine din speciile enumerate în coloana 2 sunt supuse unor teste de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici enumeraţi în coloana 1. Data şi rezultatul testelor sunt indicate în certificatele de sănătate animală respective prevăzute în legislaţia comunitară.
(2)Statul membru de destinaţie, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2) poate fi autorizat, într-o perioadă de tranziţie, să ceară ca rezultatele testelor care trebuie menţionate în certificatele de sănătate animală respective ale loturilor de animale şi de ouă pentru incubaţie analizate în statul membru de expediere să răspundă aceloraşi criterii, în ceea ce priveşte salmonella, ca cele aplicate, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5), în cadrul programului său naţional aprobat, loturilor expediate pe teritoriul său.
Această autorizaţie poate fi retrasă conform aceleiaşi proceduri.
(3)Măsurile speciale privind salmonella care se aplicau animalelor vii expediate către Finlanda şi Suedia înaintea intrării în vigoare a prezentului regulament continuă să se aplice ca şi cum acestea ar fi fost autorizate în conformitate cu alineatul (2).
Respectivele măsuri speciale includ măsurile întemeiate pe dispoziţiile cuprinse în Decizia 95/410/CE în ultima sa versiune înainte de a fi abrogată şi în Deciziile 2003/644/CE (*) şi 2004/235/CE (**) ale Comisiei în versiunile de la momentul abrogării Directivei 90/539/CEE.
(*)Decizia 2003/644/CE a Comisiei din 8 septembrie 2003 de stabilire a garanţiilor suplimentare privind salmonella pentru transporturile către Finlanda şi Suedia de păsări de reproducţie şi de pui de o zi destinaţi introducerii în efective de păsări de reproducţie sau în efective de păsări pentru producţie (JO L 228, 12.9.2003, p. 29).
(**)Decizia 2004/235/CE a Comisiei din 1 martie 2004 de stabilire a garanţiilor suplimentare, cu privire la salmonella, pentru expedierile de găini ouătoare către Finlanda şi Suedia (JO L 72, 11.3.2004, p. 86).
(4)Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (6), reguli specifice privind stabilirea, de către statele membre, a criteriilor prevăzute în articolul 5 alineatul (5) şi în alineatul (2) din prezentul articol, pot fi definite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2).
Art. 10: Importuri din ţări terţe
(1)Începând cu datele menţionate în anexa I coloana 5, admiterea sau menţinerea pe listele prevăzute de legislaţia comunitară, pentru speciile sau categoria respectivă, din ţări terţe din care statele membre sunt autorizate să importe animale sau ouă pentru incubaţie, care intră sub incidenţa prezentului regulament, sunt subordonate prezentării Comisiei, de către ţara terţă respectivă, a unui program echivalent cu cele prevăzute în articolul 5 şi aprobării sale în conformitate cu acest articol. Acest program precizează garanţiile oferite de ţară în domeniul inspecţiilor şi controalelor referitoare la zoonoze şi agenţi zoonotici. Garanţiile respective trebuie să fie cel puţin echivalente cu garanţiile prevăzute în prezentul regulament. Oficiul Alimentar şi Veterinar al Comisiei contribuie din plin la verificarea existenţei unor programe de control echivalente în ţările terţe.
(2)Aceste programe sunt aprobate în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2), în măsura în care echivalenţa măsurilor pe care le descriu şi a exigenţelor pertinente aplicabile în conformitate cu legislaţia comunitară este obiectiv dovedită. Alte garanţii decât cele prevăzute în prezentul regulament pot fi autorizate în conformitate cu procedura respectivă în măsura în care acestea nu sunt mai favorabile decât cele aplicabile schimburilor intracomunitare.
(3)Ţările terţe cu care se efectuează schimburi regulate sunt supuse articolului 5 alineatul (7) şi articolului 6 alineatul (1) în ceea ce priveşte termenele de prezentare şi de aprobare a programelor. Pentru ţările terţe care instituie sau reiau schimburile, termenele aplicabile sunt cele prevăzute în articolul 6.
(4)Înaintea oricărei expedieri de animale vii sau de ouă pentru incubaţie de la întreprinderea aparţinând sectorului alimentar de origine, şeptelurile de păsări de curte şi efectivele de origine ale speciilor enumerate în anexa I coloana 2 sunt supuse unor teste. Şeptelurile de păsări de curte şi efectivele sunt supuse unor teste de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici enumeraţi în anexa I coloana 1, sau dacă este necesar pentru atingerea obiectivului de garanţii echivalente prevăzut în alineatul (1), unor teste de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici specificaţi în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2). Data şi rezultatul testelor sunt indicate în licenţele de import respective, ale căror modele stabilite de legislaţia comunitară sunt modificate în consecinţă.
(5)Statul membru al destinaţiei finale poate fi autorizat, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2), să ceară, într-o perioadă de tranziţie, ca rezultatele testelor prevăzute în alineatul (4) să corespundă aceloraşi criterii ca cele stabilite în programul său naţional, în temeiul articolului 5 alineatul (5). Această autorizaţie poate fi retrasă şi, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 5 alineatul (6), pot fi stabilite reguli specifice privind aceste criterii, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2).
(6)Admiterea sau menţinerea pe listele prevăzute în legislaţia comunitară, pentru categoria respectivă de produse, de ţări terţe din care statele membre sunt autorizate să importe produsele care intră sub incidenţa prezentului regulament sunt subordonate prezentării Comisiei, de către ţara terţă respectivă, de garanţii echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament.
Art. 11: Laboratoare de referinţă
(1)Laboratoarele comunitare de referinţă pentru analiză şi teste de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici enumeraţi în anexa I coloana 1 sunt desemnate conform procedurii prevăzute în articolul 14 alineatul (2).
(2)Responsabilităţile şi sarcinile laboratoarelor comunitare de referinţă, îndeosebi în ceea ce priveşte coordonarea activităţilor acestora cu cele ale laboratoarelor naţionale de referinţă, sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2).
(3)Statele membre desemnează laboratoarele naţionale de referinţă pentru analiză şi teste de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici prevăzuţi în anexa I coloana 1. Numele şi adresa acestora sunt comunicate Comisiei.
(4)Unele responsabilităţi şi sarcini ale laboratoarelor naţionale de referinţă, în special în ceea ce priveşte coordonarea activităţilor lor cu cele ale laboratoarelor competente din statele membre desemnate în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (a), pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2).
Art. 12: Autorizarea laboratoarelor, criterii de calitate şi metode aprobate de testare
(1)În scopul analizării eşantioanelor pentru depistarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici enumeraţi în anexa I coloana 1, laboratoarele participante la programele de control în conformitate cu articolele 5 şi 7:
a)sunt desemnate de autoritatea competentă şi
b)aplică un sistem de asigurare a calităţii conform cu criteriile normei EN/ISO actuale cel târziu douăzeci şi patru de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament sau în perioada de douăzeci şi patru de luni de la adăugarea de noi zoonoze sau agenţi zoonotici în anexa I coloana 1.
(2)Laboratoarele participă cu regularitate la testele de depistare comune, organizate sau coordonate de laboratorul naţional de referinţă.
(3)Testele de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici prevăzuţi în anexa I coloana 1 se bazează pe metodele şi protocoalele recomandate de organismele internaţionale de standardizare care servesc drept metode de referinţă.
Alte metode pot fi utilizate cu condiţia să fi fost validate după reguli recunoscute la nivel internaţional şi să ofere rezultate echivalente cu cele obţinute cu metoda de referinţă respectivă.
Dacă este necesar, alte metode de testare pot fi aprobate în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2).
Art. 13: Măsuri de execuţie şi măsuri tranzitorii (de tranziţie)
Măsurile tranzitorii (de tranziţie) sau măsurile de execuţie corespunzătoare, inclusiv modificările necesare ale certificatelor de sănătate respective, pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2).
Art. 14: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru reţeaua alimentară şi sănătatea animală instituit de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (denumit în continuare „comitet").
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din decizia respectivă.
Perioada prevăzută în articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Comitetul adoptă regulamentul său de procedură.
Art. 15: Consultarea Autorităţii europene pentru siguranţa alimentelor
Comisia consultă Autoritatea europeană pentru siguranţa alimentelor cu privire la orice problemă care ţine de domeniul de aplicare a prezentului regulament care ar putea avea un efect important asupra sănătăţii publice, în special înainte de a propune obiective comunitare în conformitate cu articolul 4 sau metode specifice de control în conformitate cu articolul 8.
Art. 16: Raport privind acordurile financiare
(1)Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului în perioada de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
(2)Raportul examinează:
a)acordurile în vigoare, la nivel comunitar şi naţional, în ceea ce priveşte finanţarea măsurilor luate pentru controlul zoonozelor şi agenţilor zoonotici şi
b)incidenţa pe care asemenea acorduri o au asupra eficacităţii acestor măsuri.
(3)Dacă este necesar, Comisia anexează la raportul respectiv propuneri corespunzătoare.
(4)Statele membre acordă Comisiei, la cerere, ajutorul necesar pentru a-i permite să-şi întocmească raportul.
Art. 17: Controale comunitare
(1)Experţii Comisiei procedează la controale la faţa locului în cooperare cu autorităţile competente din statele membre, pentru a se asigura că dispoziţiile prezentului regulament, regulile adoptate în temeiul acestuia şi măsurile de salvgardare adoptate se aplică uniform. Statul membru pe teritoriul căruia se efectuează un control dă tot sprijinul necesar experţilor pentru îndeplinirea sarcinilor acestora. Comisia informează autoritatea competentă cu privire la rezultatul controalelor efectuate.
(2)Modalităţile de aplicare a prezentului articol, în special cele vizând reglementarea modalităţilor de cooperare cu autorităţile naţionale competente, sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2).
Art. 18: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică timp de şase luni de la intrarea sa în vigoare.
Prezentul regulament est obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 17 noiembrie 2003.
Pentru Parlamentul European Preşedintele P. COX Pentru Consiliu Preşedintele G. ALEMANNO |
ANEXA I:Zoonozele şi agenţii zoonotici pentru care sunt stabilite obiective comunitare de reducere a prevalenţei în conformitate cu articolul 4
1. Zoonoză sau agent zoonotic | 2. Populaţie animală | 3. Stadiul reţelei alimentare | 4. Data la care trebuie fixat obiectivul (*) | 5. Data de la care trebuie să aibă loc testul |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Şepteluri reproducătoare de Gallus gallus | Producţie primară | 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament | 18 luni de la data menţionată în coloana 4 |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Găini ouătoare | Producţie primară | 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament | 18 luni de la data menţionată în coloana 4 |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Pui de carne | Producţie primară | 36 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament | 18 luni de la data menţionată în coloana 4 |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Curci | Producţie primară | 48 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament | 18 luni de la data menţionată în coloana 4 |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Efective de porci pentru tăiere | Sacrificare | 48 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament | 18 luni de la data menţionată în coloana 4 |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Efective reproducătoare de porcine | Producţie primară | 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament | 18 luni de la data menţionată în coloana 4 |
(*)Aceste date pleacă de la principiul că date comparabile privind prevalenta vor fi disponibile cel puţin şase luni înainte de definirea obiectivului. Dacă aceste date nu sunt disponibile, data la care se fixează obiectivul va fi în consecinţă amânată. | ||||
*) În anexa I, menţiunea de la primul rând coloana a patra se înlocuieşte cu următorul text:
"optsprezece luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament".
ANEXA II:SUPRAVEGHEREA ZOONOZELOR ŞI AGENŢILOR ZOONOTICI ENUMERAŢI ÎN ANEXA I
CAPITOLUL A:Cerinţe generale aplicate programelor naţionale de control
Programul trebuie să ia în considerare zoonoza şi/sau agentul zoonotic respectiv, precum şi situaţia specială din statul membru. Programul trebuie:
a)să enunţe obiectivul său, luând în considerare amploarea zoonozei sau agentului zoonotic în cauză;
b)să respecte exigenţele minime de eşantionare stabilite în partea B;
c)dacă este cazul, să respecte cerinţele specifice stabilite în părţile A-E şi
d)să precizeze următoarele puncte:
1.Generalităţi
1.1.prezenţa zoonozei sau agentului zoonotic în cauză în statul membru, făcându-se în mod specific trimitere la rezultatele obţinute în cadrul supravegherii prevăzute în articolul 4 din Directiva 2003/99/CE;
1.2.zona geografică sau, dacă este necesar, unităţile epidemiologice în care trebuie pus în aplicare programul;
1.3.structura şi organizarea autorităţilor competente respective;
1.4.laboratoarele autorizate unde sunt analizate eşantioanele prelevate în cadrul programului;
1.5.metodele utilizate pentru depistarea zoonozelor sau agenţilor zoonotici;
1.6.controalele oficiale (inclusiv schemele de eşantionare) la nivelul nutriţiei animalelor, şeptelului de păsări şi/sau al efectivelor;
1.7.controalele oficiale (inclusiv schemele de eşantionare) în alte stadii din reţeaua alimentară;
1.8.măsurile luate de autorităţile competente în ceea ce priveşte animalele sau produsele la care au fost depistate zoonoze sau agenţi zoonotici, în special pentru protejarea sănătăţii publice; şi toate măsurile de prevenire care sunt luate, ca de exemplu vaccinarea;
1.9.legislaţia naţională în domeniu, inclusiv dispoziţiile naţionale privind activităţile prevăzute în articolul 1 alineatul (3) litera (b);
1.10.ajutoarele financiare acordate proprietarilor de exploataţii din sectoarele alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor în cadrul programului de control naţional.
2.În ceea ce priveşte întreprinderile din sectorul alimentaţiei umane şi nutriţiei animalelor la care se referă programul:
2.1.structura de producţie a speciilor avute în vedere şi produselor care derivă din acestea;
2.2.structura producţiei de hrană pentru animale;
2.3.ghidurile referitoare la bunele practici în domeniul creşterii animalelor sau alte orientări (obligatorii sau facultative) care definesc cel puţin următoarele elemente:
- gestionarea igienei în exploataţii;
- măsurile destinate prevenirii apariţiei de infecţii introduse de animale, hrana pentru animale, apa potabilă, persoanele care lucrează în exploataţii şi
- igiena în cadrul transportului animalelor la destinaţie şi la plecarea din exploataţii;
2.4.controlul sanitar-veterinar de rutină în exploataţii;
2.5.înregistrarea exploataţiilor;
2.6.păstrarea de registre în exploataţii;
2.7.documentele care trebuie să însoţească expedierile de animale;
2.8.celelalte măsuri pertinente destinate să garanteze trasabilitatea animalelor.
CAPITOLUL B:Cerinţe minime de eşantionare
1.O dată aprobat programul de control respectiv, prevăzut în articolul 5, proprietarul de exploataţie din sectorul alimentar trebuie să preleveze şi să analizeze eşantioane în vederea realizării testelor de depistare a zoonozelor şi agenţilor zoonotici enumeraţi în anexa I coloana 1 cu respectarea cerinţelor minime de eşantionare indicate în tabelul de mai jos:
1. Zoonoză sau agent zoonotic | 2. Populaţie animală | 3. Faze de producţie care trebuie acoperite de eşantionare |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Şepteluri reproducătoare de Gallus gallus | |
- şepteluri de fermă | - pui de o zi - păsări de 4 săptămâni - 2 săptămâni înainte de începerea ouatului sau trecerea la unitatea pentru ouat | |
- şepteluri de animale adulte de reproducere | - o săptămână din două în perioada de ouat | |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Găini ouătoare: | |
- şepteluri de fermă | - pui de o zi - puicuţe 2 săptămâni înainte de începerea ouatului sau de trecerea la unitatea de ouat | |
- şepteluri de păsări ouătoare | - toate cele 15 săptămâni în perioada de ouat | |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Pui de carne | - Păsări scoase pentru sacrificare(*) |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Curci | - Păsări scoase pentru sacrificare(*) |
Toate serotipurile de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice | Efective de porci: - porci de fermă - porci pentru sacrificare | - animale scoase pentru sacrificare sau carcase la abator - animale scoase pentru sacrificare sau carcase la abator |
(*)Rezultatele analizei eşantioanelor trebuie să fie cunoscute înainte ca animalele să plece spre abator. | ||
2.Exigenţele stabilite la punctul (1) se aplică fără a aduce atingere cerinţelor prevăzute în legislaţia comunitară privind inspecţia ante mortem.
3.Rezultatele analizei trebuie să fie înregistrate, precum şi următoarele informaţii:
a)data şi locul de eşantionare şi
b)identificarea şeptelului de păsări/efective.
4.Testele imunologice nu pot fi utilizate atunci când animalele au fost vaccinate, cu excepţia cazului în care s-a dovedit că vaccinul folosit nu interferează cu metoda de test aplicată.
CAPITOLUL C:Cerinţe specifice privind efectivele de reproducţie din specia Gallus gallus şi curcanii de reproducţie
1.Măsurile prevăzute la punctele 3-5 trebuie luate atunci când analiza probelor prelevate în conformitate cu partea B sau în conformitate cu programele de teste stabilite în anexele la Regulamentul (CE) nr. 1003/2005 al Comisiei (*) şi la Regulamentul (CE) 584/2008 al Comisiei (**) indică prezenţa Salmonella enteritidis sau a Salmonella typhimurium într-un efectiv de reproducţie din specia Gallus gallus sau de curcani de reproducţie în circumstanţele prevăzute la punctul 2.
(*) JO L 170, 1.7.2005, p. 12.
(**) JO L 162, 21.6.2008, p. 3.
2._
a)Dacă autoritatea competentă a aprobat metoda de analiză utilizată pentru eşantioanele prelevate în conformitate cu partea B, aceasta poate cere ca măsurile prevăzute la punctele 3-5 să fie luate atunci când această analiză dezvăluie prezenţa Salmonella enteritidis sau Salmonella typhimurium.
b)În alte condiţii, măsurile prevăzute la punctele 3-5 trebuie luate atunci când autoritatea competentă confirmă o suspiciune în ce priveşte prezenţa Salmonella enteritidis sau Salmonella typhimurium datorită analizei de eşantioane, efectuată în conformitate cu partea B.
3.Ouăle neincubate din şeptel trebuie să fie distruse.
Totuşi, aceste ouă pot fi utilizate pentru consumul uman dacă sunt tratate în aşa fel încât să se garanteze eliminarea Salmonella enteritidis şi Salmonella typhimurium, în conformitate cu legislaţia comunitară privind igiena produselor alimentare.
4.Toate păsările din şeptel - inclusiv puii de o zi - trebuie sacrificate sau distruse în aşa fel încât să se reducă cât mai mult posibil riscul propagării salmonellei. Sacrificarea trebuie să se realizeze în conformitate cu legislaţia comunitară privind igiena produselor alimentare. Produsele derivate din aceste păsări pot fi introduse pe piaţă pentru consumul uman în conformitate cu legislaţia comunitară privind igiena produselor alimentare şi, o dată aplicată aceasta, în conformitate cu partea E. Dacă nu sunt destinate consumului uman, aceste produse trebuie să fie utilizate sau eliminate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a regulilor sanitare aplicabile produselor secundare animale care nu sunt destinate consumului uman (1).
(1)JO L 273,10.10.2002, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 808/2003 al Comisiei (JO L 117, 13.5.2003, p. 1).
5.Atunci când ouăle pentru incubaţie provenind din şeptelurile în care Salmonella enteritidis sau Salmonella typhimurium este prezentă sunt încă prezente într-un cuibar, acestea trebuie distruse sau tratate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.
6.Toate referinţele la «Salmonella typhimurium» din această secţiune vor include, de asemenea, Salmonella typhimurium monofazică a cărei formulă antigenică este [POZĂ - a se vedea actul modificator-]
CAPITOLUL D:Cerinţe specifice privind şeptelurile de găini ouătoare
1.Ouăle nu pot fi utilizate pentru consumul uman direct, ca ouă de consum, decât dacă acestea provin dintr-un efectiv comercial de găini ouătoare care este supus unui program naţional de control stabilit în temeiul articolului 5 şi care nu face obiectul unor restricţii oficiale.
2.Ouăle care provin din efective cu statut veterinar necunoscut, care sunt bănuite a fi infectate sau care sunt infectate cu serotipuri de Salmonella pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere sau care au fost identificate ca fiind sursa de infecţie în cadrul unui focar specific de toxiinfecţie alimentară la om, nu pot fi utilizate pentru consumul uman decât dacă sunt tratate astfel încât să se garanteze distrugerea tuturor serotipurilor de Salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, în conformitate cu legislaţia comunitară privind igiena produselor alimentare.
Ouăle care provin din efective cu statut veterinar necunoscut, care sunt bănuite a fi infectate sau care sunt infectate cu serotipuri de Salmonella pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere sau care au fost identificate ca fiind sursa de infecţie într-un focar specific de toxiinfecţie alimentară la om:
a)sunt considerate ca fiind ouă de categoria B, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 557/2007 din 23 mai 2007 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1028/2006 al Consiliului privind standardele de comercializare aplicabile ouălor (1);
b)sunt marcate cu menţiunea prevăzută la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 557/2007, care le face uşor de diferenţiat de ouăle de categoria A, înainte ca acestea să fie introduse pe piaţă;
c)nu au acces la centrele de ambalare decât în cazul în care autoritatea competentă se declară mulţumită cu măsurile adoptate pentru prevenirea posibilei contaminări încrucişate a ouălor din alte efective.
3.Atunci când păsările provenind din efective infectate sunt sacrificate sau distruse, trebuie luate măsuri în aşa fel încât să se reducă riscul propagării zoonozelor pe cât posibil. Sacrificarea se realizează în conformitate cu legislaţia comunitară privind igiena produselor alimentare. Produsele derivate din aceste păsări pot fi introduse pe piaţă pentru consumul uman, în conformitate cu legislaţia comunitară privind igiena produselor alimentare şi, odată aplicată aceasta, în conformitate cu partea E. Dacă nu sunt destinate consumului uman, aceste produse trebuie să fie utilizate sau eliminate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.
4.Pentru a se exclude rezultatele iniţiale fals pozitive, autoritatea competentă este abilitată să ridice restricţiile prevăzute la punctul 2 din prezenta parte:
a)în cazul în care, în urma unei investigaţii epidemiologice asupra focarelor de toxiinfecţie alimentară, efectuată în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2003/99/CE, efectivul de găini ouătoare nu este identificat ca fiind sursa de infecţie pentru oameni, prin consumul de ouă sau produse din ouă; şi
b)în cazul în care efectivul este supus unui program naţional de control stabilit în temeiul articolului 5 şi prezenţa serotipurilor de Salmonella pentru care a fost stabilit un obiectiv de reducere nu este confirmată prin următorul protocol de recoltare de probe efectuat de către autoritatea competentă:
(i)aplicarea specificaţiilor tehnice menţionate la articolul 5 din Decizia 2004/665/CE a Comisiei (7 probe); cu toate acestea, trebuie colectat pentru analiză câte un subeşantion de 25 de grame din fiecare probă de materie fecală şi praf; toate probele vor fi analizate separat;
sau
(ii)investigaţia bacteriologică a cecumurilor şi a oviductelor a 300 de păsări;
sau
(iii)investigaţia bacteriologică a cojii şi a conţinutului a 4 000 de ouă din fiecare efectiv, în loturi de maximum 40 de ouă.
Pe lângă recoltarea de probe de la litera (b), autoritatea competentă va verifica absenţa utilizării de substanţe antimicrobiene care ar putea afecta rezultatul analizelor probelor.
(1)JO L 132, 24.5.2007, p. 5.
CAPITOLUL E:Exigenţe specifice privind carnea proaspătă
1.Începând cu 1 decembrie 2011, carnea proaspătă de pasăre provenită de la efective de animale enumerate în anexa I îndeplineşte criteriul microbiologic relevant precizat la rândul 1.28 din capitolul 1 al anexei I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei (*).
(*)JO L 338, 22.12.2005, p.1.
2.În termen de şaptezeci şi două de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament se stabilesc reguli detaliate cu privire la acest criteriu, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2). Aceste reguli precizează îndeosebi schemele de eşantionare şi metodele de analiză.
3.Criteriul prevăzut la punctul 1 nu este aplicabil cărnii proaspete de pasăre, destinată unui tratament termic industrial sau oricărui alt tratament capabil să elimine salmonella, în conformitate cu legislaţia comunitară privind igiena produselor alimentare.
ANEXA III:Criterii specifice pentru stabilirea serotipurilor de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice
La stabilirea serotipurilor de salmonella, relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice, pentru care se vor stabili obiective comunitare, trebuie luate în considerare următoarele criterii:
1.serotipurile cele mai frecvente de salmonella în salmonelozele umane pe baza datelor culese prin intermediul sistemelor comunitare de supraveghere;
2.modul de infecţie (adică prezenţa serotipului în populaţiile de animale respective şi hrana animalelor);
3.faptul că un serotip prezintă de puţină vreme o capacitate de a se propaga rapid şi de a provoca boli la om şi animal;
4.gradul de agravare a virulenţei unui serotip sau, altfel spus, faptul că, de exemplu, acesta devine mai invaziv sau mai rezistent la terapii ad-hoc utilizate pentru a vindeca infecţiile la om.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007