Art. 7. - Art. 7: Evaluarea riscurilor - Regulamentul 1938/25-oct-2017 privind măsurile de garantare a siguranţei furnizării de gaze şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 280L
În vigoare Versiune de la: 3 Februarie 2026
Art. 7: Evaluarea riscurilor
(1)Până la 1 noiembrie 2026, ENTSOG efectuează o simulare la nivelul Uniunii a scenariilor de perturbare a furnizării de gaze şi a infrastructurii, incluzând scenarii de perturbare prelungită a unei singure surse de aprovizionare. Simularea include identificarea şi evaluarea coridoarelor de furnizare a gazelor în caz de urgenţă şi identifică, de asemenea, statele membre care pot aborda riscurile identificate, inclusiv în ceea ce priveşte înmagazinarea gazelor şi GNL şi include, în plus, scenarii care examinează impactul unei scăderi a cererii de gaze prin economii de energie şi măsuri de eficienţă energetică. Scenariile de perturbare a aprovizionării cu gaze şi a infrastructurii aferente, precum şi metodologia pentru simulare sunt definite de ENTSOG în cooperare cu Grupul de coordonare pentru gaz. ENTSOG asigură un nivel corespunzător de transparenţă şi acces la ipotezele de modelare utilizate în scenariile sale. Simularea la nivelul Uniunii a scenariilor de perturbare a furnizării de gaze şi a infrastructurii se repetă la fiecare patru ani, până când situaţia impune actualizări mai frecvente.
(2)Autorităţile competente din fiecare grup de risc enumerat în anexa I, efectuează o evaluare comună, la nivelul grupului de risc (denumită în continuare "evaluarea comună a riscurilor"), a tuturor factorilor de risc relevanţi, cum ar fi dezastrele naturale, riscurile tehnologice, comerciale, sociale, politice şi de altă natură, care ar putea duce la materializarea riscurilor transnaţionale majore asupra siguranţei furnizării de gaze pentru care a fost creat grupul de risc. Autorităţile competente ţin cont de rezultatele simulărilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol în vederea pregătirii evaluărilor riscurilor, a planurilor de acţiuni preventive şi a planurilor de urgenţă.
Autorităţile competente din fiecare grup de risc convin asupra unui mecanism de cooperare pentru a efectua evaluarea comună a riscurilor şi informează GCG cu privire acesta, cu unsprezece luni înainte de termenul pentru notificarea evaluării comune a riscurilor şi pentru actualizările acesteia. La solicitarea unei autorităţi competente, Comisia poate avea un rol de facilitare în pregătirea evaluării comune a riscurilor, în special în ceea ce priveşte stabilirea mecanismului de cooperare. În cazul în care autorităţile competente din cadrul unui grup de risc nu cad de acord asupra unui mecanism de cooperare, Comisia propune un mecanism de cooperare pentru grupul de risc respectiv, în urma consultării autorităţilor competente în cauză. Autorităţile competente în cauză convin asupra unui mecanism de cooperare pentru grupul de risc respectiv ţinând seama pe deplin de propunerea Comisiei.
Cu 10 luni înainte de termenul pentru notificarea evaluării comune a riscurilor sau a actualizărilor acesteia, fiecare autoritate competentă comunică şi actualizează, în cadrul mecanismului de cooperare convenit, toate datele naţionale necesare pentru pregătirea evaluării comune a riscurilor, în special cele necesare pentru elaborarea diferitelor scenarii menţionate la alineatul (4) litera (c).
(3)Autoritatea competentă din fiecare stat membru efectuează o evaluare naţională a riscurilor (denumită în continuare "evaluarea naţională a riscurilor") a tuturor riscurilor relevante care afectează siguranţa furnizării de gaze. O astfel de evaluare este în deplină concordanţă cu ipotezele şi rezultatele evaluării (evaluărilor) comune a(le) riscurilor.
(4)Evaluările riscurilor menţionate la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol se efectuează, după caz:
a)utilizând standardele menţionate la articolele 5 şi 6. Evaluarea riscurilor descrie calculul formulei N - 1 la nivel naţional şi include, după caz, un calcul al formulei N - 1 la nivel regional. Evaluarea riscurilor include, de asemenea, ipotezele utilizate, inclusiv, dacă este cazul, cele utilizate pentru calculul formulei N - 1 la nivel regional, precum şi datele necesare pentru acest calcul. Calculul formulei N - 1 la nivel naţional este însoţit de o simulare a perturbării infrastructurii principale unice de gaze utilizând modelarea hidraulică pentru teritoriul naţional, precum şi de un calcul al formulei N - 1 luând în considerare un nivel de gaze în instalaţiile de stocare de 30 % şi de 100 % din volumul util maxim;
b)luând în considerare toate circumstanţele naţionale şi transnaţionale relevante, îndeosebi mărimea pieţei, configuraţia reţelei, fluxurile reale, inclusiv fluxurile de ieşire ale statelor membre în cauză, posibilitatea fluxurilor fizice în ambele direcţii, inclusiv potenţiala necesitate de consolidare ulterioară a sistemului de transport, prezenţa capacităţilor de producţie şi de stocare şi rolul gazelor în cadrul mixului energetic, îndeosebi în ceea ce priveşte termoficarea, producerea de energie electrică şi funcţionarea consumatorilor industriali, precum şi considerente legate de securitate şi de calitatea gazelor;
c)elaborând mai multe scenarii de cerere de gaze excepţional de mare şi de perturbare a furnizării de gaze, luând în considerare antecedentele, probabilitatea, anotimpul, frecvenţa şi durata acestor evenimente şi evaluându-le consecinţele probabile, cum ar fi:
(i)perturbarea infrastructurilor relevante pentru siguranţa furnizării de gaze, în special a infrastructurilor de transport, a instalaţiilor de stocare sau a terminalelor GNL, inclusiv a infrastructurii principale de gaze identificate pentru calculul formulei N - 1; şi
(ii)perturbarea furnizării provenind de la furnizori din ţări terţe, precum şi, dacă este cazul, riscurile geopolitice;
d)identificând interacţiunea şi corelarea riscurilor între statele membre din cadrul grupului de risc şi cu alte state membre sau cu alte grupuri de risc, după caz, inclusiv în ceea ce priveşte interconexiunile, furnizarea transfrontalieră, accesul transfrontalier la instalaţiile de stocare şi capacitatea bidirecţională;
e)ţinând seama de riscurile legate de controlul infrastructurii relevante pentru siguranţa furnizării de gaze, ceea ce poate presupune, printre altele, riscul de investiţii insuficiente, riscul subminării diversificării, riscul folosirii infrastructurii existente în scopuri improprii, inclusiv blocarea capacităţilor de înmagazinare, sau cel al nerespectării dreptului Uniunii;
f)luând în calcul capacitatea maximă de interconexiune a fiecărui punct de intrare şi de ieşire de la frontieră, precum şi diferitele niveluri de completare a stocurilor.
g)luând în considerare scenarii de perturbare prelungită a unei singure surse de furnizare.
(5)Evaluările comună şi naţională a riscurilor sunt pregătite în conformitate cu modelul relevant din anexa IV sau V. Dacă este necesar, statele membre pot include informaţii suplimentare. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 19 pentru a modifica modelele din anexele IV şi V, după consultarea GCG, cu scopul de a reflecta experienţa dobândită în aplicarea prezentului regulament şi de a reduce în acelaşi timp sarcina administrativă pentru statele membre.
(6)Întreprinderile din sectorul gazelor naturale, clienţii industriali de gaze, organizaţiile relevante reprezentând interesele clienţilor casnici şi industriali de gaze, precum şi statele membre şi autoritatea naţională de reglementare, în cazul în care aceasta este diferită de autoritatea competentă, cooperează cu autorităţile competente şi le furnizează la cerere toate informaţiile necesare pentru evaluările comună şi naţională a riscurilor.
(7)Până la 1 octombrie 2018, statele membre notifică Comisiei prima evaluare comună a riscurilor, odată ce a fost acceptată de toate statele membre din grupul de risc, împreună cu evaluările naţionale de risc. Evaluările riscurilor se actualizează la fiecare patru ani după aceea, exceptând cazul în care situaţia impune o frecvenţă mai mare de actualizare. Evaluările riscurilor ţin cont de progresele înregistrate în derularea investiţiilor necesare pentru a îndeplini standardul în materie de infrastructură definit la articolul 5 şi de dificultăţile specifice fiecărei ţări, întâmpinate cu ocazia implementării de soluţii alternative noi. Ele se bazează, de asemenea, pe experienţa dobândită prin simularea planurilor de urgenţă, menţionată la articolul 10 alineatul (3).