Art. 5. - Art. 5: Standardul în materie de infrastructură - Regulamentul 1938/25-oct-2017 privind măsurile de garantare a siguranţei furnizării de gaze şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 280L
În vigoare Versiune de la: 3 Februarie 2026
Art. 5: Standardul în materie de infrastructură
(1)Fiecare stat membru sau, în cazul în care statul membru decide astfel, autoritatea sa competentă se asigură că se iau măsurile necesare pentru ca, în cazul perturbării infrastructurii principale unice de gaze, capacitatea tehnică a infrastructurii rămase, determinată în conformitate cu formula N - 1 prevăzută la punctul 2 din anexa II, să poată satisface, fără a aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol, cererea totală de gaze a zonei luate în calcul pe parcursul unei zile cu cerere de gaze excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani. Aceasta se realizează ţinând cont de tendinţele consumului de gaze, de efectul pe termen lung al măsurilor în materie de eficienţă energetică şi de rata de utilizare a infrastructurii existente.
Obligaţia menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere responsabilităţii operatorilor de transport şi de sistem de a face investiţiile corespunzătoare şi nici obligaţiilor operatorilor de transport şi de sistem prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 715/2009 şi în Directiva 2009/73/CE.
(2)Obligaţia de a se asigura că infrastructura rămasă are capacitatea tehnică de a satisface cererea totală de gaze, menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, este considerată ca fiind respectată şi în cazul în care autoritatea competentă demonstrează, în planul de acţiuni preventive, că o perturbare a furnizării de gaze poate fi compensată în mod suficient şi în timp util prin măsuri de piaţă adecvate axate pe cerere. În acest scop, formula N - 1 se calculează în conformitate cu punctul 4 din anexa II.
(3)Dacă este cazul, în conformitate cu evaluările riscurilor menţionate la articolul 7, autorităţile competente ale statelor membre învecinate pot conveni să îndeplinească în comun obligaţia prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol. În acest caz, autorităţile competente prezintă, în cadrul evaluării riscurilor, calculul formulei N - 1, împreună cu o explicaţie, în capitolele regionale ale planurilor de acţiuni preventive, a modului în care acordurile încheiate îndeplinesc obligaţia menţionată. Se aplică punctul 5 din anexa II.
(4)Operatorii de transport şi de sistem asigură o capacitate fizică permanentă pentru transportul gazelor în ambele direcţii (denumită în continuare "capacitate bidirecţională") la toate interconexiunile dintre statele membre, cu următoarele excepţii:
a)în cazul conductelor de legătură către instalaţiile de producţie, instalaţiile GNL şi către reţele de distribuţie; sau
b)în cazul în care a fost acordată o derogare de la această obligaţie, după o evaluare detaliată şi după consultarea altor state membre şi a Comisiei în conformitate cu anexa III.
În ceea ce priveşte procedura pentru a asigura sau a îmbunătăţi capacitatea bidirecţională la o interconexiune sau pentru a obţine sau a prelungi o derogare de la această obligaţie, se aplică anexa III. Comisia publică lista de derogări şi o actualizează.
(5)O propunere referitoare la asigurarea sau la dezvoltarea capacităţii bidirecţionale sau o cerere de acordare sau de prelungire a unei derogări include o analiză cost-beneficiu realizată pe baza metodologiei stabilite în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentul European şi al Consiliului (1) şi se bazează pe următoarele elemente:
(1)Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 şi (CE) nr. 715/2009 (JO L 115 of 25.4.2013, p. 39).
a)o evaluare a cererii pieţei;
b)previziunile privind cererea şi oferta;
c)impactul economic posibil asupra infrastructurii existente;
d)un studiu de fezabilitate;
e)costurile capacităţii bidirecţionale, incluzând consolidarea necesară a sistemului de transport; şi
f)beneficiile pentru siguranţa furnizării de gaze, luând în considerare posibila contribuţie a capacităţii bidirecţionale la îndeplinirea standardului privind infrastructura prevăzut la prezentul articol.
(6)Autorităţile naţionale de reglementare iau în considerare costurile angajate în mod eficient în vederea respectării obligaţiei prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol şi costurile asigurării unei capacităţi bidirecţionale, astfel încât să fie acordate stimulentele adecvate la stabilirea sau aprobarea, în mod transparent şi detaliat, a tarifelor sau a metodologiilor acestora în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 şi cu articolul 41 alineatul (8) din Directiva 2009/73/CE.
(7)În cazul în care o investiţie pentru asigurarea sau consolidarea capacităţii bidirecţionale nu este cerută de piaţă, dar este considerată necesară pentru siguranţa furnizării de gaze, şi în care investiţia în cauză generează costuri în mai multe state membre sau într-un singur stat membru în beneficiul unui alt stat membru, autorităţile naţionale de reglementare ale tuturor statelor membre implicate adoptă o decizie coordonată cu privire la modalitatea de alocare a costurilor înainte de a se lua orice decizie privind investiţiile. La alocarea costurilor se ţine cont de principiile descrise şi de elementele prevăzute la articolul 12 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 347/2013, în special de proporţia beneficiilor cu care investiţiile în infrastructură contribuie la creşterea siguranţei furnizării de gaze a statelor membre în cauză, precum şi de investiţiile deja efectuate în infrastructura în cauză. Alocarea costurilor nu denaturează în mod nejustificat concurenţa şi funcţionarea eficace a pieţei interne şi are ca scop evitarea oricărui efect de denaturare nejustificat asupra pieţei.
(8)Autoritatea competentă se asigură că orice infrastructură nouă de transport contribuie la siguranţa furnizării de gaze prin dezvoltarea unei reţele bine conectate, inclusiv, dacă este cazul, prin intermediul unui număr suficient de puncte de intrare şi de ieşire transfrontaliere, în funcţie de cererea pieţei şi de riscurile identificate.
Autoritatea competentă examinează, în cadrul evaluării riscurilor, dacă, într-o perspectivă integrată a sistemelor de gaze şi electricitate, există congestii interne şi capacitatea naţională de intrare şi infrastructura, în special reţelele de transport, au capacitatea de a adapta fluxurile de gaze naţionale şi transfrontaliere în cazul unui scenariu care implică perturbarea infrastructurii unice principale de gaze la nivel naţional şi a infrastructurii unice principale de gaze de interes comun pentru grupul de risc identificat în evaluarea riscurilor.
(9)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol şi cu respectarea condiţiilor prevăzute la prezentul alineat, Luxemburg, Slovenia şi Suedia nu fac obiectul obligaţiei de la alineatul menţionat, dar depun eforturi pentru a o îndeplini, garantând totodată furnizarea de gaze pentru clienţii protejaţi în conformitate cu articolul 6.
Derogarea se aplică Luxemburgului dacă:
a)are cel puţin două conducte de interconexiune cu alte state membre;
b)are cel puţin două surse de furnizare de gaze diferite; şi
c)nu are instalaţii de stocare a gazelor pe teritoriul său.
Derogarea se aplică Sloveniei dacă:
(a)are cel puţin două conducte de interconexiune cu alte state membre;
(b)are cel puţin două surse de furnizare de gaze diferite; şi
(c)nu are instalaţii de stocare a gazelor sau instalaţii GNL pe teritoriul său.
Derogarea se aplică Suediei dacă:
(a)nu are tranzit de gaze către alte state membre pe teritoriul său;
(b)are un consum intern brut anual de gaze mai mic de 2 Mtep; şi
(c)gazele reprezintă mai puţin de 5 % din consumul total de energie primară.
Luxemburg, Slovenia şi Suedia informează Comisia în legătură cu orice schimbare a condiţiilor de la prezentul alineat. Derogarea prevăzută la prezentul alineat nu se mai aplică în cazul în care cel puţin una dintre condiţiile respective nu mai este îndeplinită.
În cadrul evaluării naţionale a riscurilor efectuate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3), Luxemburg, Slovenia şi Suedia descriu situaţia în raport cu condiţiile corespunzătoare stabilite la prezentul alineat, precum şi perspectivele privind respectarea obligaţiei prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, luând în considerare impactul economic al îndeplinirii standardului în materie de infrastructură, dezvoltarea pieţei gazelor şi proiectele de infrastructură din sectorul gazelor din cadrul grupului de risc. Pe baza informaţiilor furnizate în cadrul evaluării naţionale a riscurilor şi în cazul în care sunt îndeplinite în continuare condiţiile corespunzătoare prevăzute la prezentul alineat, Comisia poate decide continuarea aplicării derogării timp de încă patru ani. În cazul unei decizii pozitive, procedura prevăzută de prezentul paragraf se repetă după patru ani.