Art. 11. - Art. 11: Declararea unei crize - Regulamentul 1938/25-oct-2017 privind măsurile de garantare a siguranţei furnizării de gaze şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010

Acte UE

Jurnalul Oficial 280L

În vigoare

Versiune de la: 3 Februarie 2026

Art. 11: Declararea unei crize

(1)Există următoarele trei niveluri de criză:

c)nivelul de urgenţă (denumit în continuare "urgenţă"): în cazul unei cereri excepţional de mari sau al unei perturbări semnificative a furnizării de gaze sau al unui alt tip de deteriorare semnificativă a situaţiei în materie de furnizare de gaze şi toate măsurile de piaţă relevante au fost implementate, dar oferta de gaze este insuficientă pentru a satisface cererea rămasă neacoperită, astfel încât este nevoie să se introducă în plus măsuri nebazate pe piaţă în special în scopul garantării furnizării de gaze către clienţii protejaţi, în conformitate cu articolul 6.

(2)În cazul în care autoritatea competentă declară vreunul dintre nivelurile de criză menţionate la alineatul (1), aceasta informează imediat Comisia, precum şi autorităţile competente ale statelor membre cu care este statul membru al respectivei autorităţi este direct conectat şi pune la dispoziţia acestora toate informaţiile necesare, în special informaţiile cu privire la acţiunile pe care aceasta intenţionează să le întreprindă. În cazul unei situaţii de urgenţă care ar putea genera o cerere de asistenţă din partea Uniunii şi a statelor sale membre, autoritatea competentă a statului membru în cauză informează fără întârziere Centrul de coordonare a răspunsului la situaţii de urgenţă al Comisiei (ERCC).

(3)În cazul în care un stat membru a declarat o situaţie de urgenţă şi a indicat faptul că sunt necesare acţiuni transfrontaliere, standardele de furnizare suplimentară de gaze sau obligaţiile suplimentare impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale în alte state membre din cadrul aceluiaşi grup de risc în temeiul articolului 6 alineatul (2) sunt reduse temporar la nivelul stabilit la articolul 6 alineatul (1).

(4)În cazul în care autoritatea competentă declară o situaţie de urgenţă, aceasta aplică acţiunile predefinite indicate în planul său de urgenţă şi informează imediat Comisia şi autorităţile competente din grupul de risc, precum şi autorităţile competente ale statelor membre cu care statul membru al respectivei autorităţi este direct conectat, în special cu privire la acţiunile pe care intenţionează să le întreprindă. În situaţii excepţionale justificate în mod corespunzător, autoritatea competentă poate întreprinde acţiuni care se abat de la planul de urgenţă. Autoritatea competentă informează imediat Comisia şi autorităţile competente din grupul de risc din care face parte, astfel cum se prevede în anexa I, precum şi autorităţile competente ale statelor membre cu care statul membru al respectivei autorităţi este direct conectat în legătură cu orice astfel de acţiune şi prezintă justificări pentru abaterea de la planul de urgenţă.

(5)În cazul în care într-un stat membru învecinat este declarat un nivel de urgenţă, operatorul de transport şi de sistem se asigură că se acordă prioritate capacităţii la punctele de interconexiune cu statul membru respectiv, indiferent dacă aceasta este fermă sau întreruptibilă şi indiferent dacă aceasta a fost rezervată înainte sau în timpul urgenţei, în detrimentul capacităţii concurente la punctele de ieşire către instalaţiile de stocare. Utilizatorul de sistem al capacităţii căreia i se acordă prioritate plăteşte, în cel mai scurt timp posibil, o compensare echitabilă utilizatorului de sistem al capacităţii ferme pentru pierderile financiare ocazionate de această ordine a priorităţilor, inclusiv o rambursare proporţională pentru costurile legate de întreruperea capacităţii ferme. Procesul de determinare şi de plată a compensării nu aduce atingere punerii în aplicare a regulii de acordare a priorităţii.

(6)Statele membre şi, în special, autorităţile competente garantează că:

(7)În timpul unei situaţii de urgenţă şi din motive întemeiate, la cererea operatorului relevant de transport şi de sistem de energie electrică sau de gaze, un stat membru poate decide să acorde prioritate furnizării de gaze către anumite centrale electrice alimentate cu gaze şi cu rol critic în reţea, în detrimentul furnizării de gaze către anumite categorii de clienţi protejaţi, dacă nefurnizarea de gaze către respectivele centrale electrice alimentate cu gaze şi cu rol critic în reţea fie:

b)ar împiedica producţia şi/sau transportul de gaze.

Centralele electrice alimentate cu gaze şi cu rol critic în reţea menţionate la primul paragraf trebuie să fie clar identificate împreună cu posibilele volume de gaze care ar face obiectul unei astfel de măsuri şi ar trebui să fie incluse în capitolele regionale ale planurilor de acţiuni preventive şi ale planurilor de urgenţă. Identificarea lor trebuie să aibă loc în strânsă cooperare cu operatorii de transport şi de sistem de energie electrică şi de gaze din statul membru în cauză.

(7¹)Prin derogare de la articolul 6 alineatele (1), (2) şi (3), de la articolul 6b alineatul (1) al treilea paragraf litera (a), de la articolul 6c alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) şi de la articolul 10 alineatul (1) litera (l), statele membre pot decide, în mod excepţional, să ia măsuri temporare pentru a reduce consumul neesenţial de gaze al clienţilor protejaţi, în special atunci când se declară unul dintre nivelurile de criză prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol sau o situaţie de urgenţă la nivel regional sau la nivelul Uniunii în temeiul articolului 12. Astfel de măsuri temporare se limitează la consumul neesenţial de gaze şi iau în considerare următoarele elemente:

d)posibilităţile de a reduce consumul şi de a substitui produse în Uniune.

(8)Comisia verifică, cât mai curând posibil, dar în orice caz în termen de cinci zile de la primirea informaţiei menţionate la alineatul (2) din partea autorităţii competente, dacă declararea situaţiei de urgenţă este justificată în conformitate cu alineatul (1) litera (c) şi dacă măsurile adoptate urmează cât se poate de strict acţiunile enumerate în planul de urgenţă, dacă aceste măsuri nu impun o povară excesivă pentru întreprinderile din sectorul gazelor naturale şi dacă sunt în conformitate cu alineatul (6). Comisia poate, la cererea unei alte autorităţi competente, a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale sau din proprie iniţiativă, să solicite autorităţii competente modificarea măsurilor, în cazul în care acestea contravin condiţiilor prevăzute la prima teză de la prezentul alineat. De asemenea, Comisia poate solicita autorităţii competente să declare încheierea situaţiei de urgenţă, în cazul în care aceasta ajunge la concluzia că declararea unei situaţii de urgenţă nu se (mai) justifică în conformitate cu alineatul (1) litera (c).

În termen de trei zile de la notificarea solicitării Comisiei, autoritatea competentă modifică măsurile şi informează Comisia în acest sens sau prezintă acesteia motivele pentru care nu este de acord cu solicitarea. În ultimul caz, Comisia poate, în termen de trei zile de când a fost informată, să îşi modifice sau să îşi retragă solicitarea, în vederea examinării chestiunii, ori să convoace autoritatea competentă sau, dacă este cazul, autorităţile competente vizate şi, în cazul în care Comisia consideră că este necesar, GCG. Comisia expune în detaliu motivele pentru care solicită orice modificare a măsurii. Autoritatea competentă ţine seama pe deplin de poziţia Comisiei. În cazul în care decizia finală a autorităţii competente diferă de avizul Comisiei, autoritatea competentă prezintă motivele pe care se întemeiază decizia respectivă.