Capitolul vii - Semnalările referitoare la persoane dispărute sau vulnerabile care trebuie împiedicate să călătorească - Regulamentul 1862/28-nov-2018 privind instituirea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen (SIS) în domeniul cooperării poliţieneşti şi al cooperării judiciare în materie penală, de modificare şi de abrogare a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Deciziei 2010/261/UE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 312L

În vigoare
Versiune de la: 1 August 2022
CAPITOLUL VII:Semnalările referitoare la persoane dispărute sau vulnerabile care trebuie împiedicate să călătorească
Art. 32: Obiectivele semnalărilor şi condiţiile de introducere a acestora
(1)Se introduc în SIS semnalări referitoare la următoarele categorii de persoane, la cererea autorităţii competente a statului membru emitent:
a)persoane dispărute care trebuie plasate sub protecţie:
(i)pentru propria lor protecţie;
(ii)pentru a preîntâmpina o ameninţare la adresa ordinii publice sau siguranţei publice;
b)persoane dispărute care nu trebuie plasate sub protecţie;
c)copii expuşi riscului de răpire de către un părinte, un membru al familiei sau un tutore, care trebuie împiedicaţi să călătorească;
d)copii care trebuie împiedicaţi să călătorească din cauza unui risc concret şi evident de a fi îndepărtaţi de pe teritoriul unui stat membru sau de a părăsi teritoriul unui stat membru şi:
(i)de a deveni victime ale traficului de persoane, ale căsătoriilor forţate, ale mutilării genitale feminine ori ale altor forme de violenţă bazată pe gen;
(ii)de a deveni victime ale infracţiunilor de terorism sau de a fi implicaţi în acestea; sau
(iii)de a fi recrutaţi sau înrolaţi în grupări armate sau de a fi obligaţi să participe activ la ostilităţi;
e)persoane vulnerabile majore şi care trebuie împiedicate să călătorească pentru propria lor protecţie din cauza unui risc concret şi evident de a fi îndepărtate de pe teritoriul unui stat membru sau de a părăsi teritoriul unui stat membru şi de a deveni victime ale traficului de persoane sau ale violenţei de gen.
(2)Alineatul (1) litera (a) se aplică în special copiilor şi persoanelor care trebuie să facă obiectul internării în urma unei decizii emise de o autoritate competentă.
(3)Ca urmare a unei decizii din partea autorităţilor competente, inclusiv a autorităţilor judiciare din statele membre competente în materia răspunderii părinteşti, se introduce o semnalare referitoare la un copil din categoria menţionată la alineatul 1 litera (c) atunci când există un risc concret şi evident ca respectivul copil să fie îndepărtat ilegal şi iminent din statul membru în care sunt situate autorităţile competente.
(4)O semnalare referitoare la persoanele menţionate la alineatul (1) literele (d) şi (e) se introduce ca urmare a unei decizii din partea autorităţilor competente, inclusiv a autorităţilor judiciare.
(5)Statul membru emitent reexaminează periodic necesitatea de a se menţine semnalările menţionate la alineatul (1) literele (c), (d) şi (e) din prezentul articol în conformitate cu articolul 53 alineatul (4).
(6)Statul membru emitent asigură faptul că:
a)datele pe care le introduce în SIS indică în care dintre categoriile menţionate la alineatul (1) se încadrează persoana la care se referă semnalarea;
b)datele pe care le introduce în SIS indică despre ce tip de caz este vorba, dacă tipul de caz este cunoscut; şi
c)în ceea ce priveşte semnalările introduse în conformitate cu alineatul (1) literele (c), (d) şi (e), biroul său SIRENE are la dispoziţie toate informaţiile relevante în momentul creării semnalării.
(7)Cu patru luni înainte ca un copil care face obiectul unei semnalări în temeiul prezentului articol să împlinească vârsta majoratului conform dreptului intern al statului membru emitent, CS-SIS notifică automat statului membru emitent că este necesar ca motivul semnalării şi acţiunea de urmat să fie actualizate sau ca semnalarea să fie ştearsă.
(8)Atunci când există indicii clare că obiectele menţionate la articolul 38 alineatul (2) literele (a), (b), (c), (e), (g), (h) şi (k) au legătură cu o persoană care face obiectul unei semnalări în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, se pot introduce semnalări referitoare la obiectele respective pentru a se localiza persoana. În aceste cazuri se creează o legătură între semnalarea referitoare la persoană şi semnalarea referitoare la obiect, în conformitate cu articolul 63.
(9)Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea şi dezvoltarea normelor privind clasificarea tipurilor de cazuri şi introducerea datelor menţionate la alineatul (6). Tipurile de cazuri de persoane dispărute care sunt copii includ, dar nu se limitează la fugari, copii neînsoţiţi în contextul migraţiei şi copii expuşi riscului de a fi răpiţi de către părinţi.
Comisia adoptă de asemenea acte de punere în aplicare pentru stabilirea şi dezvoltarea normelor tehnice necesare privind introducerea, actualizarea şi ştergerea datelor menţionate la alineatul (8), precum şi privind efectuarea de căutări în acestea.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 76 alineatul (2).
Art. 33: Executarea acţiunii pe baza unei semnalări
(1)Atunci când o persoană care intră sub incidenţa articolului 32 este localizată, autorităţile competente ale statului membru de executare comunică statului membru emitent unde se află aceasta, sub rezerva cerinţelor de la alineatul (4).
(2)În cazul persoanelor care trebuie plasate sub protecţie menţionate la articolul 32 alineatul (1) literele (a), (c), (d) şi (e), statul membru de executare consultă imediat propriile sale autorităţi competente şi pe cele ale statului membru emitent, printr-un schimb de informaţii suplimentare, pentru a conveni fără întârziere asupra măsurilor care trebuie luate. Autorităţile competente din statul membru de executare pot, în conformitate cu dreptul intern, să transfere astfel de persoane într-un loc sigur pentru a le împiedica să îşi continue călătoria.
(3)În cazul copiilor, orice decizie privind măsurile care trebuie luate sau orice decizie de transferare a copilului către un loc sigur, astfel cum se menţionează la alineatul (2), se ia în funcţie de interesul suprem al copilului. Astfel de decizii se iau imediat şi într-un interval de maximum 12 ore din momentul în care a fost localizat copilul, în consultare cu autorităţile relevante de protecţie a copilului, după caz.
(4)Comunicarea datelor, alta decât cea dintre autorităţile competente, privind o persoană dispărută care a fost localizată şi care este majoră se face numai cu acordul respectivei persoane. Cu toate acestea, autorităţile competente pot comunica persoanei care a raportat dispariţia faptul că semnalarea a fost ştearsă, deoarece persoana dispărută a fost localizată.