Regulamentul 1860/28-nov-2018 privind utilizarea Sistemului de informaţii Schengen pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală
Acte UE
Jurnalul Oficial 312L
În vigoare Versiune de la: 3 August 2021
Regulamentul 1860/28-nov-2018 privind utilizarea Sistemului de informaţii Schengen pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală
Dată act: 28-nov-2018
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 79 alineatul (2) litera (c),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),
(1)Poziţia Parlamentului European din 24 octombrie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 19 noiembrie 2018.
întrucât:
(1)Returnarea resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare, şedere sau reşedinţă în statele membre, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în special a principiului nereturnării, şi în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2), reprezintă o componentă esenţială a eforturilor ample de combatere a migraţiei ilegale şi de creştere a ratei de returnare a migranţilor în situaţie ilegală.
(2)Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).
(2)Este necesar să se sporească eficacitatea sistemului Uniunii de returnare a resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală. Acest lucru este esenţial pentru a menţine încrederea opiniei publice în politica Uniunii în domeniul migraţiei şi al azilului şi pentru a acorda sprijin persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională.
(3)Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală în mod eficace şi proporţionat, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2008/115/CE.
(4)Regulamentul (UE) 2018/1861 (3) şi Regulamentul (UE) 2018/1862 (4) ale Parlamentului European şi ale Consiliului stabilesc condiţiile de instituire, funcţionare şi utilizare a Sistemului de informaţii Schengen (SIS).
(3)Regulamentul (UE) 2018/1861 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen şi de modificare şi abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 (a se vedea pagina 14 din prezentul Jurnal Oficial).
(4)Regulamentul (UE) 2018/1862 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen (SIS) în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală, de modificare şi de abrogare a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Deciziei 2010/261/UE a Comisiei (a se vedea pagina 56 din prezentul Jurnal Oficial).
(5)Ar trebui să se instituie un sistem pentru a se face schimb de informaţii între statele membre care utilizează SIS în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1861, referitor la deciziile de returnare emise în privinţa resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală pe teritoriul statelor membre şi pentru a monitoriza dacă resortisanţii ţărilor terţe cărora li se aplică aceste decizii au părăsit teritoriul statelor membre.
(6)Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor resortisanţilor ţărilor terţe prevăzute în Directiva 2008/115/CE. O semnalare introdusă în SIS în scopul returnării nu constituie, în sine, o stabilire a statutului resortisantului ţării terţe pe teritoriul statelor membre, în special în alte state membre decât statul membru care a introdus semnalarea în SIS.
(7)Semnalările introduse în SIS privind returnarea şi schimbul de informaţii suplimentare referitoare la respectivele semnalări ar trebui să ajute autorităţile competente să ia măsurile necesare pentru a executa deciziile de returnare. SIS ar trebui să contribuie la identificarea resortisanţilor ţărilor terţe cărora li se aplică astfel de decizii de returnare, care s-au sustras şi care sunt reţinuţi în alt stat membru, şi la schimbul de informaţii dintre statele membre privind respectivii resortisanţi ai ţărilor terţe. Aceste măsuri ar trebui să contribuie la preîntâmpinarea şi descurajarea migraţiei ilegale şi a deplasărilor secundare şi să consolideze cooperarea dintre autorităţile statelor membre.
(8)Pentru a asigura eficacitatea returnării şi a spori valoarea adăugată a semnalărilor privind returnarea, statele membre ar trebui să introducă în SIS semnalări în legătură cu deciziile de returnare pe care le emit cu privire la resortisanţii ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală, în conformitate cu dispoziţii care respectă Directiva 2008/115/CE. În acest scop, statele membre ar trebui, de asemenea, să introducă în SIS o semnalare atunci când sunt emise decizii prin care se impune sau se stabileşte obligaţia de returnare în situaţiile descrise la articolul 2 alineatul (2) din directiva menţionată, şi anume pentru resortisanţii ţărilor terţe cărora li s-a refuzat intrarea în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) sau care sunt reţinuţi ori prinşi de autorităţile competente în contextul unei treceri ilegale pe cale terestră, maritimă sau aeriană a frontierei externe a unui stat membru şi care nu au obţinut ulterior o autorizaţie sau un drept de şedere în respectivul stat membru, şi pentru resortisanţii ţărilor terţe care sunt supuşi returnării ca sancţiune de drept penal sau ca urmare a unei sancţiuni de drept penal, în conformitate cu dreptul intern, sau care sunt supuşi unor proceduri de extrădare. În anumite circumstanţe, statele membre pot să nu introducă semnalări în SIS privind returnarea în cazul în care riscul de nerespectare a deciziei de returnare este scăzut, şi anume în timpul oricărei perioade de custodie publică sau atunci când decizia de returnare se emite la frontiera externă şi se execută imediat, pentru a reduce sarcina administrativă a acestora.
(1)Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).
(9)Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme comune pentru introducerea în SIS a semnalărilor privind returnarea. Semnalările privind returnarea ar trebui introduse în SIS de îndată ce se emit deciziile de returnare care stau la baza acestora. Semnalarea ar trebui să indice dacă resortisantului respectiv al unei ţări terţe i s-a acordat un termen pentru plecarea voluntară, inclusiv dacă acest termen a fost prelungit şi dacă decizia a fost suspendată sau dacă îndepărtarea a fost amânată.
(10)Este necesar să se determine categoriile de date care să fie introduse în SIS cu privire la un resortisant al unei ţări terţe căruia i se aplică o decizie de returnare. Semnalările privind returnarea ar trebui să cuprindă doar datele care sunt necesare pentru a identifica persoanele vizate, pentru a permite autorităţilor competente să ia decizii în cunoştinţă de cauză, fără a pierde timp, şi pentru a asigura, în cazul în care este necesar, protecţia respectivelor autorităţi faţă de persoane care, de exemplu, sunt înarmate, violente, care au evadat sau care sunt implicate într-o activitate astfel cum se menţionează la articolele 3-14 din Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European şi a Consiliului (2). În plus, pentru a facilita identificarea şi a depista identităţile multiple, semnalarea ar trebui să includă, de asemenea, o trimitere la documentul de identificare al persoanei vizate şi o copie a documentului respectiv, în cazul în care sunt disponibile.
(2)Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului şi de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31.3.2017, p. 6).
(11)Având în vedere gradul înalt de fiabilitate al identificării persoanelor utilizând amprente digitale şi fotografii sau imagini faciale, acestea ar trebui incluse întotdeauna în semnalările privind returnarea. Întrucât este posibil ca acestea să nu fie disponibile, de exemplu atunci când o decizie de returnare este luată in absentia, în mod excepţional ar trebui să existe o derogare de la această cerinţă pentru astfel de cazuri.
(12)Schimbul de informaţii suplimentare furnizate de autorităţile naţionale competente privind resortisanţii ţărilor terţe care fac obiectul unor semnalări privind returnarea ar trebui să se desfăşoare întotdeauna prin intermediul reţelei de birouri naţionale denumite birourile SIRENE, care servesc drept punct de contact, şi în conformitate cu articolele 7 şi 8 din Regulamentul (UE) 2018/1861.
(13)Ar trebui stabilite proceduri pentru a permite statelor membre să verifice dacă obligaţia de returnare a fost îndeplinită şi să confirme plecarea resortisantului ţării terţe respectiv către statul membru care a introdus în SIS semnalarea privind returnarea. Aceste informaţii ar trebui să contribuie la o monitorizare mai cuprinzătoare a respectării deciziilor de returnare.
(14)Semnalările privind returnarea ar trebui şterse imediat ce statul membru sau autoritatea competentă care a emis decizia de returnare primeşte confirmarea faptului că returnarea a avut loc ori dacă autoritatea competentă dispune de informaţii suficiente şi convingătoare conform cărora resortisantul ţării terţe a părăsit teritoriul statelor membre. În cazul în care o decizie de returnare este însoţită de o interdicţie de intrare, ar trebui să fie introdusă în SIS o semnalare în scopul refuzării intrării şi a şederii, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1861. În aceste cazuri, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că nu există un decalaj de timp între momentul părăsirii spaţiului Schengen de către resortisantul ţării terţe şi activarea în SIS a semnalării în scopul refuzării intrării şi a şederii. Dacă datele cuprinse în SIS arată că decizia de returnare este însoţită de o interdicţie de intrare, ar trebui să se asigure executarea interdicţiei de intrare.
(15)SIS ar trebui să conţină un mecanism prin care să li se notifice statelor membre neîndeplinirea de către resortisanţii ţărilor terţe a unei obligaţii de returnare în termenul prevăzut pentru plecarea voluntară. Mecanismul ar trebui să sprijine statele membre în îndeplinirea obligaţiilor de a aplica deciziile de returnare şi a obligaţiei de emitere a unei interdicţii de intrare, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE, cu privire la resortisanţii ţărilor terţe care nu au respectat o obligaţie de returnare.
(16)Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme obligatorii privind consultarea între statele membre pentru a evita sau a reconcilia instrucţiunile contradictorii. Consultările ar trebui să aibă loc în cazul în care resortisanţii ţărilor terţe care deţin sau cărora li s-a acordat un permis de şedere valabil sau o viză de lungă şedere de către un stat membru fac obiectul unei semnalări privind returnarea emise de un alt stat membru, în special dacă decizia de returnare este însoţită de o interdicţie de intrare, sau în cazurile în care pot să apară situaţii contradictorii la intrarea pe teritoriile statelor membre.
(17)Semnalările ar trebui păstrate în SIS numai pe durata necesară îndeplinirii scopurilor în care au fost introduse. Dispoziţiile relevante din Regulamentul (UE) 2018/1861 privind perioadele de reexaminare ar trebui să se aplice. Semnalările privind returnarea ar trebui şterse automat imediat ce acestea expiră, în conformitate cu procedura de examinare menţionată în regulamentul respectiv.
(18)Datele cu caracter personal obţinute de un stat membru în temeiul prezentului regulament nu ar trebui transferate sau puse la dispoziţia niciunei ţări terţe. Prin derogare de la această regulă, transferul unor astfel de date cu caracter personal către o ţară terţă ar trebui să fie posibil dacă transferul face obiectul unor condiţii stricte şi dacă este necesar, în cazuri individuale, pentru a ajuta la identificarea unui resortisant al unei ţări terţe, în scopul returnării acestuia. Transferul oricăror date cu caracter personal către ţări terţe ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) şi să se desfăşoare cu acordul statului membru emitent al semnalării. Ar trebui totuşi avut în vedere că adeseori, ţările terţe de returnare nu fac obiectul unor decizii privind caracterul adecvat adoptate de Comisie în temeiul articolului 45 din Regulamentului (UE) 2016/679. Mai mult, eforturile intense depuse de Uniune prin cooperarea cu principalele ţări de origine ale resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală şi care sunt supuşi unei obligaţii de returnare nu au reuşit să garanteze că ţările terţe respective îndeplinesc în mod sistematic obligaţiile impuse de dreptul internaţional pentru readmisia propriilor resortisanţi. Acordurile de readmisie care au fost încheiate sau care sunt în curs de negociere de Uniune sau de statele membre şi care prevăd garanţii adecvate pentru transferul de date către ţările terţe în temeiul articolului 46 din Regulamentului (UE) 2016/679 vizează numai un număr limitat de astfel de ţări terţe.
(1)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Încheierea unor noi acorduri pe viitor rămâne incertă. În respectivele situaţii şi cu titlu de excepţie de la cerinţa existenţei unei decizii privind caracterul adecvat sau a unor garanţii adecvate, transferul de date cu caracter personal către autorităţile ţărilor terţe în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie permis în scopul punerii în aplicare a politicii Uniunii în materie de returnare. Ar trebui să fie posibilă utilizarea derogării prevăzute la articolul 49 din Regulamentul (UE) 2016/679, în condiţiile prevăzute la respectivul articol. În temeiul articolului 57 din respectivul regulament, punerea în aplicare a regulamentului respectiv, inclusiv în ceea ce priveşte transferul de date cu caracter personal către ţări terţe în temeiul prezentului regulament, ar trebui să facă obiectul monitorizării de către autorităţi independente de supraveghere.
(19)Autorităţile naţionale responsabile cu returnarea ar putea să difere în mod semnificativ de la un stat membru la altul şi chiar şi în cadrul aceluiaşi stat membru, în funcţie de motivele şederii ilegale. Autorităţile judiciare ar putea, de asemenea, să emită decizii de returnare, de exemplu ca urmare a exercitării unei căi de atac împotriva refuzului de acordare a unei autorizaţii sau a unui drept de şedere ori ca sancţiune penală. Toate autorităţile naţionale responsabile cu emiterea şi executarea deciziilor de returnare în conformitate cu Directiva 2008/115/CE ar trebui să aibă dreptul de a accesa SIS pentru a introduce, a actualiza şi a şterge semnalări privind returnarea şi pentru a efectua căutări în acestea.
(20)Accesul la semnalările privind returnarea ar trebui să fie acordat autorităţilor naţionale competente menţionate în Regulamentul (UE) 2018/1861 în scopul identificării şi al returnării resortisanţilor ţărilor terţe.
(21)Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) prevede că Europol urmează să susţină şi să consolideze acţiunile întreprinse de autorităţile naţionale competente şi cooperarea acestora în vederea combaterii terorismului şi a altor forme grave de criminalitate şi furnizează analize şi evaluări ale ameninţărilor. Pentru a facilita îndeplinirea de către Europol a sarcinilor care îi revin, în special în cadrul Centrului european privind traficul de migranţi, este oportun să se permită accesul Europol la categoria de semnalări astfel cum se prevede în prezentul regulament.
(1)Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) şi de înlocuire şi de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI şi 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53).
(22)Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European şi al Consiliului (2) prevede că, în sensul respectivului regulament, statul membru gazdă urmează să îi autorizeze pe membrii echipelor menţionate la articolul 2 punctul 8 din respectivul regulament, trimise de Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă, să consulte bazele de date ale Uniunii, atunci când această consultare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor operative specificate în planul operativ privind verificările la frontieră, supravegherea frontierelor şi returnarea. Obiectivul trimiterii echipelor menţionate la articolul 2 punctele 8 şi 9 din respectivul regulament, este de a oferi întăriri tehnice şi operative statelor membre solicitante, în special celor care se confruntă cu provocări disproporţionate legate de migraţie. În vederea îndeplinirii sarcinilor atribuite echipelor menţionate la articolul 2 punctele 8 şi 9 din respectivul regulament, este necesar accesul acestora la semnalările privind returnarea din SIS, prin intermediul unei interfeţe tehnice a Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă conectată la SIS central.
(2)Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului şi a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (JO L 251, 16.9.2016, p. 1).
(23)Dispoziţiile privind responsabilităţile statelor membre şi ale Agenţiei Uniunii Europene pentru Gestionarea Operaţională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spaţiul de Libertate, Securitate şi Justiţie instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European şi al Consiliului (3) (denumită în continuare "eu-LISA"), privind introducerea şi prelucrarea semnalărilor, privind condiţiile de acces la semnalări şi de păstrare a semnalărilor, privind prelucrarea datelor, privind protecţia datelor, privind răspunderea şi monitorizarea, precum şi privind statisticile din Regulamentul (UE) 2018/1861 ar trebui să se aplice, de asemenea, datelor conţinute şi prelucrate în SIS în conformitate cu prezentul regulament.
(3)Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Gestionarea Operaţională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spaţiul de Libertate, Securitate şi Justiţie (eu-LISA) şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 şi a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului, precum şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 (JO L 295, 21.11.2018, p. 99).
(24)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume instituirea unui sistem pentru schimbul de informaţii privind deciziile de returnare emise de statele membre în conformitate cu dispoziţii care respectă Directiva 2008/115/CE în vederea facilitării executării acestor decizii, precum şi monitorizarea îndeplinirii de către resortisanţii ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală a obligaţiei de returnare, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(25)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(26)Aplicarea prezentului regulament nu aduce atingere obligaţiilor care rezultă din Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor, astfel cum a fost completată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967.
(27)Statele membre ar trebui să aplice prezentul regulament respectând pe deplin drepturile fundamentale, inclusiv principiul nereturnării, şi iau întotdeauna în considerare interesul superior al copilului, viaţa de familie şi starea de sănătate sau starea de vulnerabilitate a persoanelor în cauză.
(28)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul nr. 22 privind poziţia Danemarcei, anexat la TUE şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de şase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislaţia sa naţională.
(29)Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (1); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică.
(1)Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).
(30)Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (2); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru şi nu i se aplică.
(2)Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).
(31)În ceea ce priveşte Islanda şi Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în înţelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (3), care se află sub incidenţa articolului 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (4).
(3)JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
(4)Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalităţi de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei în ceea ce priveşte asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării şi dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).
(32)În ceea ce priveşte Elveţia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în înţelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se află sub incidenţa articolului 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (6).
(5)JO L 53, 27.2.2008, p. 52.
(6)Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană cu privire la asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).
(33)În ceea ce priveşte Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în înţelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în practică, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se află sub incidenţa articolului 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (8).
(7)JO L 160, 18.6.2011, p. 21.
(8)Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la punerea în aplicare, respectarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce priveşte eliminarea controalelor la frontierele interne şi circulaţia persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).
(34)În ceea ce priveşte Bulgaria şi România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înţelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 şi ar trebui coroborat cu Deciziile 2010/365/UE (9) şi (UE) 2018/934 (10) ale Consiliului.
(9)Decizia 2010/365/UE a Consiliului din 29 iunie 2010 privind aplicarea dispoziţiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informaţii Schengen în Republica Bulgaria şi în România (JO L 166, 1.7.2010, p. 17).
(10)Decizia (UE) 2018/934 a Consiliului din 25 iunie 2018 privind punerea în aplicare a dispoziţiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informaţii Schengen în Republica Bulgaria şi în România (JO L 165, 2.7.2018, p. 37).
(35)În ceea ce priveşte Croaţia, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înţelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011 şi ar trebui coroborat cu Decizia (UE) 2017/733 a Consiliului (11).
(11)Decizia (UE) 2017/733 a Consiliului din 25 aprilie 2017 privind aplicarea dispoziţiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de Informaţii Schengen în Republica Croaţia (JO L 108, 26.4.2017, p. 31).
(36)În ceea ce priveşte Ciprul, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înţelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.
(37)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) şi a emis un aviz la 3 mai 2017,
(1)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare
Prezentul regulament stabileşte condiţiile şi procedurile pentru introducerea şi prelucrarea în Sistemul de informaţii Schengen (SIS) instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1861 a semnalărilor privind resortisanţii ţărilor terţe cărora li se aplică decizii de returnare emise de statele membre, precum şi pentru schimbul de informaţii suplimentare referitoare la astfel de semnalări.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."returnare" înseamnă o returnare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din Directiva 2008/115/CE;
2."resortisant al unei ţări terţe" înseamnă un resortisant al unei ţări terţe astfel cum este definit la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/115/CE;
3."decizie de returnare" înseamnă o decizie sau un alt act de natură administrativă ori judiciară prin care şederea unui resortisant al unei ţări terţe este stabilită sau declarată ca fiind ilegală şi prin care se impune sau se stabileşte o obligaţie de returnare, care respectă Directiva 2008/115/CE;
4."semnalare" înseamnă o semnalare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1861;
5."informaţii suplimentare" înseamnă informaţii suplimentare astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/1861;
6."îndepărtare" înseamnă îndepărtare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 5 din Directiva 2008/115/CE;
7."plecare voluntară" înseamnă plecare voluntară astfel cum este definită la articolul 3 punctul 8 din Directiva 2008/115/CE;
8."stat membru emitent" înseamnă un stat membru emitent astfel cum este definit la articolul 3 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2018/1861;
9."stat membru de acordare" înseamnă un stat membru de acordare astfel cum este definit la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2018/1861;
10."stat membru de executare" înseamnă un stat membru de executare astfel cum este definit la articolul 3 punctul 12 din Regulamentul (UE) 2018/1861;
11."date cu caracter personal" înseamnă date cu caracter personal astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/679;
12."CS-SIS" înseamnă funcţia de suport tehnic a SIS central menţionată la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2018/1861;
13."permis de şedere" înseamnă un permis de şedere astfel cum este definit la articolul 2 punctul 16 din Regulamentul (UE) 2016/399;
14."viză de lungă şedere" înseamnă o viză de lungă şedere astfel cum este menţionată la articolul 18 alineatul (1) din Convenţia din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (2);
(2)JO L 239, 22.9.2000, p. 19.
15."rezultat pozitiv" înseamnă un rezultat pozitiv astfel cum este definit la articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2018/1861;
16."ameninţare pentru sănătatea publică" înseamnă o ameninţare pentru sănătatea publică astfel cum este definită la articolul 2 punctul 21 din Regulamentul (UE) 2016/399;
17."frontiere externe" înseamnă frontierele externe astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2016/399.
Art. 3: Introducerea semnalărilor privind returnarea în SIS
(1)Statele membre introduc în SIS semnalări privind resortisanţii ţărilor terţe cărora li se aplică decizii de returnare, pentru a verifica dacă obligaţia de returnare a fost îndeplinită şi pentru a sprijini executarea deciziilor de returnare. Se introduce în SIS o semnalare privind returnarea de îndată ce se emite decizia de returnare.
(2)Statele membre pot să nu introducă semnalări privind returnarea, atunci când deciziile de returnare se referă la resortisanţi ai ţărilor terţe care sunt luaţi în custodie publică în vederea îndepărtării. Dacă resortisanţii ţărilor terţe respectivi sunt puşi în libertate fără a fi îndepărtaţi, se introduce în SIS fără întârziere o semnalare privind returnarea.
(3)Statele membre pot să nu introducă semnalări privind returnarea atunci când decizia de returnare se emite la frontiera externă a unui stat membru şi se execută imediat.
(4)Termenul pentru plecarea voluntară acordat în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2008/115/CE se înregistrează imediat în semnalarea privind returnarea. Orice prelungire a termenului respectiv se înregistrează în semnalare fără întârziere.
(5)Orice suspendare sau amânare a punerii în aplicare a deciziei de returnare, inclusiv ca rezultat al introducerii unei căi de atac, se înregistrează imediat în semnalarea privind returnarea.
Art. 4: Categoriile de date
(1)O semnalare privind returnarea introdusă în SIS în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament conţine doar următoarele date:
a)numele de familie;
b)prenumele;
c)numele la naştere;
d)numele folosite anterior şi pseudonimele;
e)locul naşterii;
f)data naşterii;
g)genul;
h)orice cetăţenie deţinută;
i)dacă persoana în cauză:
(i)este înarmată;
(ii)este violentă;
(iii)s-a sustras sau a evadat;
(iv)prezintă un risc de sinucidere;
(v)reprezintă o ameninţare pentru sănătatea publică; sau
(vi)este implicată într-o activitate de tipul celor menţionate la articolele 3-14 din Directiva (UE) 2017/541;
j)motivul semnalării;
k)autoritatea care a creat semnalarea;
l)o trimitere la decizia care a generat semnalarea;
m)acţiunea de urmat în cazul unui rezultat pozitiv;
n)legăturile cu alte semnalări în temeiul articolului 48 din Regulamentul (UE) 2018/1861;
o)dacă decizia de returnare este emisă în legătură cu un resortisant al unei ţări terţe care reprezintă o ameninţare la adresa ordinii publice, pentru siguranţa publică sau pentru securitatea naţională;
p)tipul infracţiunii;
q)categoria documentelor de identificare ale persoanei;
r)ţara care a eliberat documentele de identificare ale persoanei;
s)numărul (numerele) documentelor de identificare ale persoanei;
t)data eliberării documentelor de identificare ale persoanei;
u)fotografii şi imagini faciale;
v)date dactiloscopice;
w)o copie a documentelor de identificare, color ori de câte ori este posibil;
x)ultima zi a perioadei pentru plecarea voluntară, dacă a fost acordată;
y)dacă decizia de returnare a fost suspendată sau dacă punerea în aplicare a deciziei a fost amânată, inclusiv ca rezultat al introducerii unei căi de atac;
z)dacă decizia de returnare este însoţită de o interdicţie de intrare ce constituie baza unei semnalări privind refuzul intrării şi al şederii în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1861.
(2)Setul minim de date necesare pentru a introduce o semnalare în SIS este alcătuit din datele menţionate la alineatul (1) literele (a), (f), (j), (l), (m), (x) şi (z). Restul datelor enumerate la alineatul respectiv sunt, de asemenea, înregistrate în SIS, dacă sunt disponibile.
(3)Datele dactiloscopice menţionate la alineatul (1) litera (v) pot consta din:
a)una până la zece amprente digitale plane şi una până la zece amprente prelevate prin apăsarea degetului de la un capăt al unghiei la celălalt, aparţinând resortisantului ţării terţe vizat;
b)până la două amprente palmare în cazul resortisanţilor ţărilor terţe de la care prelevarea amprentelor digitale este imposibilă;
c)până la două amprente palmare în cazul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt supuşi returnării ca sancţiune de drept penal sau care au comis o infracţiune pe teritoriul statului membru care a emis decizia de returnare.
Art. 5: Autoritatea responsabilă cu schimbul de informaţii suplimentare
Biroul SIRENE desemnat în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2018/1861 asigură schimbul tuturor informaţiilor suplimentare privind resortisanţii ţărilor terţe care fac obiectul unor semnalări privind returnarea, în conformitate cu articolele 7 şi 8 din respectivul regulament.
Art. 6: Rezultate pozitive la frontierele externe la ieşire - confirmarea returnării
(1)În cazul unui rezultat pozitiv referitor la o semnalare privind returnarea referitoare la un resortisant al unei ţări terţe care iese de pe teritoriul statelor membre pe la frontierele externe ale unui stat membru, statul membru de executare comunică următoarele informaţii statului membru emitent printr-un schimb de informaţii suplimentare:
a)faptul că resortisantul ţării terţe a fost identificat;
b)locul şi ora verificării;
c)faptul că resortisantul ţării terţe a părăsit teritoriul statelor membre;
d)faptul că resortisantul ţării terţe a fost supus îndepărtării, dacă acesta este cazul.
În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe care face obiectul unei semnalări privind returnarea iese de pe teritoriul statelor membre pe la frontiera externă a statului membru emitent, confirmarea returnării se trimite autorităţii competente din statul membru respectiv în conformitate cu procedurile naţionale.
(2)Statul membru emitent şterge fără întârziere semnalarea privind returnarea în urma primirii confirmării de returnare. După caz, se introduce fără întârziere o semnalare privind refuzul intrării şi al şederii, în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1861.
(3)Statele membre furnizează trimestrial statistici Agenţiei Uniunii Europene pentru Gestionarea Operaţională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spaţiul de Libertate, Securitate şi Justiţie (eu-LISA) privind numărul returnărilor confirmate, precum şi privind numărul returnărilor confirmate în cazul cărora resortisantul ţării terţe a fost îndepărtat. eu-LISA compilează datele statistice trimestriale în raportul statistic anual menţionat la articolul 16 din prezentul regulament. Statisticile nu conţin date cu caracter personal.
Art. 7: Nerespectarea deciziilor de returnare
(1)La expirarea termenului pentru plecarea voluntară indicat într-o semnalare privind returnarea, inclusiv a eventualelor prelungiri, CS-SIS notifică automat statele membre emitente.
(2)Fără a aduce atingere procedurii prevăzute la articolul 6 alineatul (1), la articolul 8 şi la articolul 12, în cazul unui rezultat pozitiv referitor la o semnalare privind returnarea, statul membru de executare contactează imediat statul membru emitent printr-un schimb de informaţii suplimentare, pentru a stabili măsurile care trebuie luate.
Art. 8: Rezultate pozitive la frontierele externe la intrare
În cazul unui rezultat pozitiv referitor la o semnalare privind returnarea referitoare la un resortisant al unei ţări terţe care intră pe teritoriul statelor membre pe la frontierele externe, se aplică următoarele:
(a)dacă decizia de returnare este însoţită de o interdicţie de intrare, statul membru de executare informează imediat statul membru emitent printr-un schimb de informaţii suplimentare. Statul membru emitent şterge imediat semnalarea privind returnarea şi introduce o semnalare privind refuzul intrării şi al şederii în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1861;
(b)dacă decizia de returnare nu este însoţită de o interdicţie de intrare, statul membru de executare informează imediat statul membru emitent printr-un schimb de informaţii suplimentare, pentru ca statul membru emitent să şteargă fără întârziere semnalarea privind returnarea.
Decizia privind intrarea resortisantului unei ţări terţe este luată de statul membru de executare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399.
Art. 9: Consultarea prealabilă înainte de acordarea sau de prelungirea unui permis de şedere sau a unei vize de lungă şedere
(1)În cazul în care un stat membru are în vedere acordarea sau prelungirea unui permis de şedere sau a unei vize de lungă şedere pentru un resortisant al unei ţări terţe care face obiectul unei semnalări privind returnarea introduse de un alt stat membru, care este însoţită de un refuz al intrării, statele membre implicate se consultă, printr-un schimb de informaţii suplimentare, în conformitate cu următoarele norme:
a)statul membru de acordare consultă statul membru emitent înainte de acordarea sau de prelungirea permisului de şedere sau a vizei de lungă şedere;
b)statul membru emitent răspunde cererii de consultare în termen de 10 zile calendaristice;
c)lipsa unui răspuns până la termenul prevăzut la litera (b) se interpretează drept lipsa obiecţiilor din partea statului membru emitent cu privire la acordarea sau la prelungirea permisului de şedere sau a vizei de lungă şedere;
d)atunci când ia decizia în cauză, statul membru de acordare ţine seama de motivele care au stat la baza deciziei statului membru emitent şi ia în considerare, în conformitate cu dreptul intern, orice ameninţare la adresa ordinii publice sau siguranţei publice pe care o poate constitui prezenţa resortisantului în cauză al unei ţări terţe pe teritoriul statelor membre;
e)statul membru de acordare notifică statul membru emitent cu privire la decizia sa şi
f)în cazul în care statul membru de acordare informează statul membru emitent cu privire la intenţia sa de a acorda sau de a prelungi permisul de şedere sau viza de lungă şedere ori cu privire la decizia sa în acest sens, statul membru emitent şterge semnalarea privind returnarea.
Decizia finală privind acordarea unui permis de şedere sau a unei vize de lungă şedere unui resortisant al unei ţări terţe revine statului membru de acordare.
(2)În cazul în care un stat membru are în vedere acordarea sau prelungirea unui permis de şedere sau a unei vize de lungă şedere unui resortisant al unei ţări terţe care face obiectul unei semnalări privind returnarea introduse de un alt stat membru, care nu este însoţită de o interdicţie de intrare, statul membru de acordare informează fără întârziere statul membru emitent că intenţionează să acorde sau că a acordat un permis de şedere sau o viză de lungă şedere. Statul membru emitent şterge fără întârziere semnalarea privind returnarea.
Art. 10: Consultarea prealabilă înainte de introducerea unei semnalări privind returnarea
În cazul în care un stat membru a emis o decizie de returnare în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE şi are în vedere introducerea unei semnalări privind returnarea cu privire la un resortisant al unei ţări terţe care este titularul unui permis de şedere valabil sau al unei vize de lungă şedere valabile acordate de un alt stat membru, statele membre implicate se consultă, printr-un schimb de informaţii suplimentare, în conformitate cu următoarele norme:
(a)statul membru care a luat decizia de returnare informează statul membru de acordare cu privire la decizie;
(b)schimbul de informaţii în temeiul literei (a) include detalii suficiente cu privire la motivele care au stat la baza deciziei de returnare;
(c)statul membru de acordare analizează, pe baza informaţiilor furnizate de statul membru care a luat decizia de returnare, dacă există motive pentru retragerea permisului de şedere sau a vizei de lungă şedere;
(d)atunci când ia decizia în cauză, statul membru de acordare ţine seama de motivele care au stat la baza deciziei statului membru care a luat decizia de returnare şi ia în considerare, în conformitate cu dreptul intern, orice ameninţare la adresa ordinii publice sau siguranţei publice pe care o poate constitui prezenţa resortisantului în cauză al unei ţări terţe pe teritoriul statelor membre;
(e)în termen de 14 zile calendaristice de la primirea cererii de consultare, statul membru de acordare notifică decizia sa statului membru care a luat decizia de returnare sau, în cazul în care luarea unei decizii de către statul membru de acordare nu este posibilă în termenul stabilit, transmite o solicitare motivată de prelungire în mod excepţional a termenului pentru acordarea unui răspuns cu maximum 12 zile calendaristice suplimentare;
(f)în cazul în care statul membru de acordare notifică statului membru care a luat decizia de returnare faptul că menţine permisul de şedere sau viza de lungă şedere, statul membru care a luat decizia de returnare nu introduce semnalarea privind returnarea.
Art. 11: Consultarea ulterioară introducerii unei semnalări privind returnarea
În cazul în care se constată că un stat membru a introdus o semnalare privind returnarea referitoare la un resortisant al unei ţări terţe care este titularul unui permis de şedere valabil sau al unei vize de lungă şedere valabile acordate de un alt stat membru, statul membru emitent poate decide să retragă decizia de returnare. În cazul unei astfel de retrageri, acesta şterge imediat semnalarea privind returnarea. Cu toate acestea, în cazul în care statul membru emitent decide să menţină decizia de returnare emisă în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE, statele membre implicate se consultă, printr-un schimb de informaţii suplimentare, în conformitate cu următoarele norme:
(a)statul membru emitent informează statul membru de acordare cu privire la decizia de returnare;
(b)schimbul de informaţii în temeiul literei (a) include detalii suficiente cu privire la motivele care au stat la baza semnalării privind returnarea;
(c)pe baza informaţiilor furnizate de statul membru emitent, statul membru de acordare analizează dacă există motive pentru retragerea permisului de şedere sau a vizei de lungă şedere;
(d)atunci când ia decizia în cauză, statul membru de acordare ţine seama de motivele care au stat la baza deciziei statului membru emitent şi ia în considerare, în conformitate cu dreptul intern, orice ameninţare la adresa ordinii publice sau siguranţei publice pe care o poate constitui prezenţa resortisantului în cauză al unei ţări terţe pe teritoriul statelor membre;
(e)în termen de 14 zile calendaristice de la primirea cererii de consultare, statul membru de acordare notifică decizia sa statului membru emitent sau, în cazul în care luarea unei decizii de către statul membru de acordare nu este posibilă în termenul stabilit, transmite o solicitare motivată de prelungire în mod excepţional a termenului pentru acordarea unui răspuns cu maximum 12 zile calendaristice suplimentare;
(f)în cazul în care statul membru de acordare notifică statului membru emitent decizia sa de a menţine permisul de şedere sau viza de lungă şedere, statul membru emitent şterge imediat semnalarea privind returnarea.
Art. 12: Consultarea în cazul unui rezultat pozitiv cu privire la un resortisant al unei ţări terţe care este titularul unui permis de şedere sau al unei vize de lungă şedere valabile
În cazul în care un stat membru obţine un rezultat pozitiv referitor la o semnalare privind returnarea introdusă de un stat membru în legătură cu un resortisant al unei ţări terţe care este titularul unui permis de şedere valabil sau al unei vize de lungă şedere valabile acordate de un alt stat membru, statele membre implicate se consultă, printr-un schimb de informaţii suplimentare, în conformitate cu următoarele norme:
(a)statul membru de executare informează statul membru emitent cu privire la situaţie;
(b)statul membru emitent iniţiază procedura prevăzută la articolul 11;
(c)statul membru emitent notifică statul membru de executare cu privire la rezultatul consultării.
Art. 13: Statistici privind schimbul de informaţii
Statele membre furnizează anual eu-LISA statistici privind schimburile de informaţii efectuate în conformitate cu articolele 8-12 şi privind cazurile în care termenele prevăzute la respectivele articole nu au fost respectate.
Art. 14: Ştergerea semnalărilor
(1)În plus faţă de articolul 6 şi articolele 8-12, semnalările privind returnarea se şterg atunci când decizia pe baza căreia a fost introdusă semnalarea a fost retrasă sau anulată de autoritatea competentă. Semnalările privind returnarea se şterg şi atunci când resortisantul ţării terţe în cauză poate demonstra că a părăsit teritoriul statelor membre, conformându-se respectivei decizii de returnare.
(2)Semnalările privind returnarea referitoare la o persoană care a dobândit cetăţenia unui stat membru sau a oricărui alt stat ai cărui resortisanţi beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii se şterg de îndată ce statul membru emitent ia cunoştinţă sau este informat în acest sens în temeiul articolului 44 din Regulamentul (UE) 2018/1861 despre faptul că persoana în cauză a dobândit o astfel de cetăţenie.
Art. 15: Transferul datelor cu caracter personal către ţări terţe în scopul returnării
(1)Prin derogare de la articolul 50 din Regulamentul (UE) 2018/1861, datele menţionate la articolul 4 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (d), (e), (f), (g), (h), (q), (r), (s), (t), (u), (v) şi (w) din prezentul regulament şi informaţiile suplimentare conexe pot fi transferate sau puse la dispoziţia unei ţări terţe cu acordul statului membru emitent.
(2)Transferul datelor către o ţară terţă este realizat în conformitate cu dispoziţiile relevante ale dreptului Uniunii, în special dispoziţiile privind protecţia datelor cu caracter personal, inclusiv capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679, şi cu acordurile de readmisie, acolo unde este cazul, precum şi cu dreptul intern al statului membru care transferă datele.
(3)Transferul de date către o ţară terţă are loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)datele sunt transferate sau puse la dispoziţie exclusiv în scopul identificării unui resortisant al unei ţări terţe aflat în situaţie de şedere ilegală şi în scopul emiterii către acesta a unui document de identificare sau de călătorie, în vederea returnării sale;
b)resortisantul ţării terţe în cauză a fost informat că datele sale cu caracter personal şi informaţiile suplimentare care îl privesc pot fi transmise autorităţilor unei ţări terţe.
(4)Transferul de date cu caracter personal către ţări terţe în temeiul prezentului articol nu aduce atingere drepturilor solicitanţilor şi beneficiarilor de protecţie internaţională, în special în ceea ce priveşte principiul nereturnării, şi nici interdicţiei de a divulga sau de a obţine informaţii prevăzute la articolul 30 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare şi retragere a protecţiei internaţionale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).
(5)Datele prelucrate în SIS şi informaţiile suplimentare aferente schimbate în temeiul prezentului regulament nu se pun la dispoziţia unei ţări terţe în cazul în care punerea în aplicare a deciziei de returnare a fost suspendată sau amânată, inclusiv ca rezultat al introducerii unei căi de atac, pentru motivul că o astfel de returnare ar fi încălcat principiul nereturnării.
(6)Aplicarea Regulamentului (UE) 2016/679, inclusiv sub aspectul transferului de date cu caracter personal către ţări terţe în temeiul prezentului articol, şi îndeosebi utilizarea, proporţionalitatea şi caracterul necesar al transferurilor bazate pe articolul 49 alineatul (1) litera (d) din respectivul regulament fac obiectul monitorizării de către autorităţile independente de supraveghere menţionate la articolul 51 alineatul (1) din respectivul regulament.
Art. 16: Statistici
eu-LISA elaborează statistici zilnice, lunare şi anuale, atât pe fiecare stat membru în parte cât şi per total, în ceea ce priveşte numărul de semnalări privind returnarea introduse în SIS. Statisticile includ datele menţionate la articolul 4 alineatul (1) litera (y), numărul notificărilor menţionate la articolul 7 alineatul (1) şi numărul de semnalări privind returnarea care au fost şterse. eu-LISA elaborează statistici privind datele furnizate de statele membre în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) şi cu articolul 13. Statisticile nu conţin date cu caracter personal.
Statisticile respective se includ în raportul statistic anual prevăzut la articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1861.
Art. 17: Autorităţile competente cu drept de acces la datele din SIS
(1)Accesul la datele din SIS şi dreptul de a efectua căutări în aceste date este rezervat autorităţilor naţionale competente menţionate la articolul 34 alineatele (1), (2) şi (3) din Regulamentul (UE) 2018/1861.
(2)În limitele mandatului său, Europol are dreptul de a accesa şi de a efectua căutări în datele din SIS în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) 2018/1861 în scopul de a susţine şi de a consolida acţiunile autorităţilor competente ale statelor membre şi cooperarea reciprocă a acestora în vederea prevenirii şi a combaterii traficului de migranţi şi a facilitării migraţiei ilegale.
(3)Membrii echipelor menţionate la articolul 2 punctele 8 şi 9 din Regulamentul (UE) 2016/1624 au dreptul, în limitele mandatului lor, de a accesa şi de a efectua căutări în datele introduse în SIS în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) 2018/1861 în scopul efectuării verificărilor la frontiere, al supravegherii frontierelor şi al operaţiunilor de returnare prin intermediul interfeţei tehnice create şi întreţinute de Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă.
Art. 18: Evaluare
Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentului regulament în termen de doi ani de la data la care începe punerea sa în aplicare. Evaluarea include o analiză a posibilelor sinergii dintre prezentul regulament şi Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieşire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare şi de ieşire şi a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanţilor ţărilor terţe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condiţiilor de acces la EES în scopul aplicării legii şi de modificare a Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen şi a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 şi (UE) nr. 1077/2011 (JO L 327, 9.12.2017, p. 20).
Art. 19: Aplicabilitatea Regulamentului (UE) 2018/1861
În măsura în care nu sunt stabilite în prezentul regulament, introducerea, prelucrarea şi actualizarea semnalărilor, dispoziţiile privind responsabilităţile statelor membre şi ale eu-LISA, condiţiile privind accesul la semnalări şi perioadele de reexaminare a semnalărilor, prelucrarea datelor, protecţia datelor, răspunderea, monitorizarea şi statisticile, astfel cum sunt prevăzute la articolele 6-19, la articolul 20 alineatele (3) şi (4), la articolele 21, 23, 32 şi 33, la articolul 34 alineatul (5), la articolele 36a, 36b, 36c şi la articolele 38-60 din Regulamentul (UE) 2018/1861 se aplică datelor introduse şi prelucrate în SIS în conformitate cu prezentul regulament.
Art. 20: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la data stabilită de Comisie în conformitate cu articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1861.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2018.
Pentru Parlamentul European Preşedintele A. TAJANI Pentru Consiliu Preşedintele K. EDTSTADLER |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 312L din data de 7 decembrie 2018