Capitolul 1 - 7.1. Nivelul de eliminare a prejudiciului (marja de prejudiciu) - Regulamentul 1690/09-nov-2018 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reşapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză şi de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1579 al Comisiei de instituire a unei taxe antidumping definitive şi de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reşapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză şi de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/163

Acte UE

Jurnalul Oficial 283L

În vigoare

Versiune de la: 12 Noiembrie 2018

CAPITOLUL 1:7.1. Nivelul de eliminare a prejudiciului (marja de prejudiciu)

(902)Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria din Uniune ar fi capabilă să-şi acopere costurile de producţie şi să obţină, la vânzarea produsului similar pe piaţa Uniunii, acelaşi profit înainte de impozitare pe care ar putea să îl obţină în mod rezonabil în acest sector o industrie de acelaşi tip, în condiţii normale de concurenţă, adică în absenţa importurilor subvenţionate. Acest nivel-ţintă al profitului a fost stabilit pe baza profitului obţinut de industria din Uniune în 2014. Din întreaga perioadă examinată, acesta a fost considerat anul în care condiţiile concurenţiale s-au apropiat cel mai mult de normalitate, deoarece volumul importurilor din China s-a situat la nivelul său cel mai redus, în timp ce preţul mediu de import a înregistrat nivelul său cel mai ridicat.

(903)În urma comunicării din cadrul anchetei antidumping paralele, mai multe părţi interesate au afirmat că exista un consens amplu cu privire la segmentarea pieţei Uniunii pe trei niveluri şi că fuseseră furnizate analize şi date cuprinzătoare pentru fiecare segment. Cu toate acestea, abordarea utilizată în etapa preliminară privind un profit-ţintă pentru toate nivelurile ar avea efectul de supraprotejare a producătorilor din Uniune de importurile subvenţionate de anvelope de nivelul 3, care nu ar putea atinge profitul-ţintă stipulat pentru întreaga industrie. Prin urmare, Comisia ar trebui să utilizeze rentabilitatea fiecărui nivel pentru a calcula preţul neprejudiciabil şi marja de prejudiciu în vederea unei aplicări corespunzătoare a regulii taxei celei mai mici.

(906)Comisia a reamintit faptul că este obligată să stabilească un profit-ţintă prin identificarea unui an caracterizat de condiţii concurenţiale cât mai apropiate de normal, nedenaturate de importuri subvenţionate. Ţinând cont de acest criteriu, 2014 este anul cu cel mai mic volum şi cu cele mai mici cote de piaţă ale importurilor subvenţionate comparativ cu 2015 sau 2016 şi, prin urmare, aceştia din urmă ar trebui să fie excluşi. în mod similar, Comisia nu a putut alege ani anteriori lui 2014, deoarece pentru acei ani nu existau informaţii verificate. Prin urmare, afirmaţia respectivă a fost respinsă.

(907)Unele părţi interesate [reclamantul, organizaţia "Tyre Specialists of Finland" (Specialiştii în anvelope din Finlanda), Asociaţia reşapatorilor de anvelope din Italia, Bipaver, VIPAL, Asociaţia industriilor de reşapare din Portugalia, Bundesverband Reifenhandel und Vulkaniseur-Handwerk] au considerat că profitul-ţintă de 6,1 % pentru nivelul 3, utilizat în comunicarea din cadrul anchetei antidumping paralele, era prea mic pentru a remedia prejudiciul suferit de reşapatori şi că o rată a profitului de aproximativ 10 % obţinută înainte de creşterea bruscă a importurilor era justificată.

(908)Comisia a reamintit faptul că piaţa anvelopelor de nivelul 3 este identificabilă prin prezenţa particulară a anvelopelor noi şi a celor reşapate, care concurează în mod activ pentru cota de piaţă. Aşa cum s-a stabilit, în mod preliminar, la considerentul 824, nivelurile nesustenabile ale pierderilor suferite de industria de reşapare pun în pericol supravieţuirea întregii activităţi de reşapare din Uniune. Aşa cum s-a stabilit, în plus, în mod preliminar, la considerentul 868, aceste pierderi afectează totodată rentabilitatea pe care pot să o atingă societăţile active pe nivelurile 1 şi 2. Aceste constatări trebuie să fie analizate din perspectiva interesului clar al Uniunii în ceea ce priveşte existenţa unei industrii de reşapare puternice, aşa cum s-a stabilit la considerentul 153.

(910)Din acest motiv, Comisia a decis să analizeze nivelurile de rentabilitate atinse de societăţile active pe acest nivel în 2014, pe baza datelor primite în răspunsurile verificate la chestionar. Pentru întreprinderile mari incluse în eşantion, active în sectorul reşapării pe nivelul 3, rentabilitatea a fost de -6,04 % în 2014. în cazul IMM-urilor incluse în eşantion, această cifră a fost de 2,71 %. Aceste cifre arată că industria de reşapare, care reprezintă o parte semnificativă a industriei din Uniune în ansamblul său, era deja afectată de importurile din China în 2014.

(911)În consecinţă, Comisia a încercat să stabilească profitul-ţintă pe care ar trebui să-l atingă producătorii din Uniune de pe nivelul 3 în condiţii normale de concurenţă, acordând atenţia cuvenită reşapatorilor. Pentru această evaluare, Comisia a utilizat totodată informaţiile disponibile la dosar. în plângere, profitul-ţintă pentru producătorii de nivelul 3 ai produsului în cauză a fost stabilit la 9,2 %, ceea ce, potrivit reclamanţilor, ar asigura operaţiuni adecvate pentru toţi producătorii care îşi desfăşoară activitatea pe nivelul 3 (inclusiv reşapatorii produsului în cauză). Această cifră era în concordanţă şi cu observaţiile făcute de reşapatorii produsului în cauză, ca răspuns la documentul de comunicare a constatărilor finale din cadrul anchetei antidumping paralele, care susţineau că Comisia ar trebui să aibă în vedere niveluri de rentabilitate de aproximativ 9 % pentru producătorii de pe nivelul 3. Argumentul lor se axa în principal pe cifrele pentru 2014, care arătau deja că industria de reşapare din Uniune suferise prejudicii. în mod similar, Comisia a luat în considerare datele prezentate de reşapatorii din Uniune incluşi în eşantion pentru anii 2006 şi 2007, care, potrivit reşapatorilor din Uniune, reprezentau ultimii ani în care existaseră condiţii normale de concurenţă. în anii respectivi, rentabilitatea reşapatorilor din Uniune fusese de 9,4 %.

(912)Comisia a comparat aceste cifre cu cifrele agregate privind rentabilitatea pe nivelul 3 în 2014 pentru producătorii din Uniune incluşi în eşantion. Fără a reflecta ponderea performanţei IMM-urilor în întreaga industrie din Uniune, în anul respectiv rentabilitatea pe nivelul 3 a fost de 9,2 %. Această cifră neponderată era mai potrivită decât cifra anterioară ponderată de 6,1 %. în 2014, IMM-urile de pe nivelul 3 erau deja puternic afectate de importurile din China, astfel încât cifrele ponderate pentru anul respectiv nu reflectă în totalitate condiţii de concurenţă normale în industria de reşapare.

(913)În consecinţă, Comisia a considerat că este mai adecvat să calculeze profitul-ţintă din 2014 într-un mod care să atenueze impactul prejudiciabil al importurilor din China, care fusese observat deja în anul respectiv şi pentru industria de reşapare din Uniune. Având în vedere informaţiile de mai sus, Comisia a decis să stabilească profitul-ţintă pentru producătorii de produs în cauză de pe nivelul 3 la 9,2 %. Această cifră reflectă preţul minim neprejudiciabil pe care trebuie să îl obţină producătorii din Uniune de pe nivelul 3 în condiţii de concurenţă normale, ţinând seama în mod corespunzător de nevoile industriei de reşapare.

(915)Partea respectivă a susţinut că Comisia nu a oferit o bază valabilă pentru abaterea de la perioada luată în considerare pentru această anchetă şi că industria din Uniune, în ansamblul său, era deja afectată de importurile din China în 2014. Mai mult, partea respectivă a susţinut că faptul că nu a atins acest nivel al profitului-ţintă în perioada în care importurile din RPC nu au cauzat un prejudiciu industriei din Uniune (2008-2014) înseamnă în mod clar că există alte cauze ale prejudiciului.

(916)Grupul Xingyuan a susţinut că profitul-ţintă de 9,2 % era inadecvat, deoarece el nu fusese verificat. Anii 2006 şi 2007 erau prea îndepărtaţi de situaţia actuală şi nu existau dovezi că industria din Uniune ar fi suferit prejudicii în 2014. În plus, partea respectivă a susţinut că obiectivul profitului-ţintă nu era de a asigura supravieţuirea industriei, ci de a elimina efectul dumpingului prejudiciabil. Aceasta a susţinut că utilizarea unei rentabilităţi neponderate era inadecvată. Grupul China National Tire a reiterat o afirmaţie similară după comunicarea constatărilor finale.

(917)Grupul China National Tire a afirmat că Comisia nu a efectuat o analiză a legăturii de cauzalitate dintre importurile din China şi performanţa industriei de reşapare din Uniune. Mai mult, partea respectivă a susţinut că marja de profit trebuie să se limiteze la marja de profit pe care industria din Uniune s-ar putea baza în mod rezonabil, în condiţii de concurenţă normale pe piaţă. Aceasta a afirmat că Comisia nu trebuie să facă distincţie între anvelopele noi şi cele reşapate la evaluarea profitului-ţintă adecvat pentru nivelul 3. în fine, Grupul China National Tire a afirmat că Comisia nu justificase motivele pentru care stabilise profitul-ţintă pentru nivelul 3 la 9,2 %. Partea a reiterat o afirmaţie similară după comunicarea constatărilor finale.

(918)CCCMC şi CRIA au afirmat că stabilirea profitului-ţintă la 9,2 % pentru nivelul 3 nu reflectă condiţii de concurenţă normale şi că anii 2006 şi 2007 nu sunt criterii de referinţă adecvate pentru identificarea prejudiciului. întrucât Comisia a acordat prea multă atenţie reşapatorilor de pe nivelul 3, ea a subminat, de asemenea, analiza prejudiciului pentru industria din Uniune în ansamblul său. După comunicarea constatărilor finale, aceste părţi au reiterat afirmaţii similare.

(919)Prometeon a afirmat că calculul revizuit al marjei de prejudiciu întăreşte concluzia conform căreia presupusul prejudiciu este marginal. Pierderea totală care poate fi atribuită nivelului 3 ar fi de aproximativ 54 de milioane EUR, reprezentând 91 % din prejudiciul total suferit de industria din Uniune, în timp ce anvelopele de nivelul 1 şi de nivelul 2 nu sunt afectate. De asemenea, Prometeon şi-a reiterat afirmaţia conform căreia ar trebui utilizată o altă formă a măsurii. După comunicarea constatărilor finale, atât partea respectivă, cât şi Hammerling, au reiterat afirmaţii similare.

(922)În al doilea rând, trimiterea la anii 2006-2007 făcută de Comisie nu modifică evaluarea respectivă. Dimpotrivă, ea a confirmat că concluziile bazate pe cifrele neponderate pentru 2014 reprezintă o valoare de referinţă rezonabilă. Niciuna dintre părţile interesate nu a susţinut că condiţiile de concurenţă din perioada 2006-2007 au fost denaturate. Reşapatorii incluşi în eşantion au dovedit cu ajutorul situaţiilor financiare afirmaţia conform căreia rentabilitatea lor normală a fost, în medie, între 9 şi 10 % în anii 2006-2007.