Titlul i - DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII - Regulamentul 1307/17-dec-2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2022
TITLUL I:DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII
Art. 1: Domeniul de aplicare
Prezentul regulament stabileşte:
a)norme comune privind plăţile acordate direct fermierilor în cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I (denumite în continuare "plăţi directe");
b)norme specifice privind:
(i)o plată de bază pentru fermieri (denumită în continuare "schema de plată de bază") şi o schemă simplificată tranzitorie (denumită în continuare "schema de plată unică pe suprafaţă");
(ii)un ajutor naţional tranzitoriu facultativ pentru fermieri;
(iii)o plată redistributivă facultativă;
(iv)o plată pentru fermierii care aplică practici agricole benefice pentru climă şi mediu;
(v)o plată facultativă pentru fermierii din zonele care se confruntă cu constrângeri naturale;
(vi)o plată pentru tinerii fermieri care îşi încep activitatea agricolă;
(vii)o schemă de sprijin cuplat facultativ;
(viii)o plată specifică pentru cultura de bumbac;
(ix)o schemă simplificată facultativă pentru micii fermieri;
(x)un cadru în care Bulgaria, Croaţia şi România pot completa plăţile directe.
Art. 2: Modificarea anexei I
În vederea asigurării securităţii juridice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru modificarea listei schemelor de sprijin prevăzute în anexa I, în măsura necesară pentru a ţine seama de eventualele noi acte legislative cu privire la schemele de sprijin care pot fi adoptate după adoptarea prezentului regulament.
Art. 3: Aplicarea în regiunile ultraperiferice şi în insulele mici din Marea Egee
- Articolul 11 nu se aplică în regiunile Uniunii menţionate la articolul 349 din TFUE ("regiunile ultraperiferice") şi nici plăţilor directe acordate în insulele mici din Marea Egee în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 229/2013.
- Titlurile III, IV şi V din prezentul regulament nu se aplică în regiunile ultraperiferice.
Art. 4: Definiţii şi dispoziţii conexe
(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
a)"fermier" înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care un astfel de grup şi membrii săi îl deţin în temeiul legislaţiei naţionale, a cărui exploataţie se situează în domeniul de aplicare teritorială al tratatelor definit la articolul 52 din TUE, coroborat cu articolele 349 şi 355 din TFUE, şi care desfăşoară o activitate agricolă;
b)"exploataţie" înseamnă ansamblul unităţilor utilizate pentru activităţi agricole şi gestionate de un fermier, situate pe teritoriul aceluiaşi stat membru;
c)"activitate agricolă" înseamnă:
(i)producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulgerea, reproducerea animalelor şi deţinerea acestora în scopuri agricole,
(ii)menţinerea unei suprafeţe agricole într-o stare care o face adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, fără nicio acţiune pregătitoare care depăşeşte cadrul metodelor şi al utilajelor agricole uzuale, pe baza criteriilor definite de statele membre în cadrul stabilit de Comisie, sau
(iii)efectuarea unei activităţi minime definite de către statele membre, pe suprafeţele agricole menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare;
d)"produse agricole" înseamnă produsele, cu excepţia produselor pescăreşti, enumerate în anexa I la tratate, precum şi bumbacul;
e)"suprafaţă agricolă" înseamnă orice suprafaţă de teren arabil, de păşune permanentă şi de fâneaţă permanentă sau cultivată cu culturi permanente;
f)"terenuri arabile" înseamnă terenuri cultivate în scopul producţiei de culturi sau suprafeţe disponibile pentru producţia de culturi dar lăsate pârloagă, inclusiv suprafeţele scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu articolele 22, 23 şi 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, cu articolul 39 din Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 şi cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, indiferent dacă terenul respectiv este sau nu acoperit cu sere sau cu un mijloc de protecţie fix sau mobil;
g)"culturi permanente" înseamnă culturile pentru care nu se practică un sistem de rotaţie, altele decât păşunile permanente şi fâneţele permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare şi care produc recolte repetate, inclusiv pepinierele şi speciile forestiere cu ciclu de producţie scurt;
h)«păşuni permanente şi fâneţe permanente» (denumite împreună «păşuni permanente») înseamnă terenuri consacrate producţiei de iarbă şi de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) care nu au făcut parte din sistemul de rotaţie a culturilor din exploataţie timp de cinci ani sau mai mult, precum şi, dacă statele membre decid astfel, cele care nu au fost arate timp de cinci ani sau mai mult; această noţiune poate include şi alte specii, precum arbuştii şi/sau arborii, bune pentru păşunat, şi, dacă statele membre decid astfel, alte specii precum arbuştii şi/sau arborii care produc hrană pentru animale, cu condiţia ca iarba şi alte plante furajere erbacee să rămână predominante. Statele membre pot decide, de asemenea, să considere drept păşuni permanente:
(i)terenurile care pot fi păşunate care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obişnuit, ierburile şi alte plante furajere erbacee nu sunt predominante în zonele de păşunat; şi/sau
(ii)terenurile care pot fi păşunate, unde ierburile şi alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau sunt absente în zonele de păşunat;
i)"iarbă sau alte plante furajere erbacee" înseamnă toate plantele erbacee care se găsesc în mod obişnuit pe păşunile naturale sau care, în statul membru în cauză, sunt incluse în mod normal în amestecurile de seminţe pentru păşuni sau pajişti, indiferent dacă sunt sau nu utilizate pentru păşunatul animalelor;
j)"pepiniere" înseamnă următoarele suprafeţe plantate cu plante tinere lemnoase cultivate în aer liber, destinate transplantării ulterioare:
- pepiniere viticole şi vii-mamă pentru portaltoi;
- pepiniere de pomi fructiferi şi de fructe de pădure;
- pepiniere de plante ornamentale;
- pepiniere comerciale de arbori de pădure, cu excepţia arborilor pentru nevoile proprii ale exploataţiei, crescuţi în zona împădurită;
- pepiniere de arbori şi arbuşti pentru plantarea în grădini, parcuri, pe marginea drumurilor, pe rambleuri (de exemplu, plante pentru garduri vii, trandafiri şi alţi arbuşti ornamentali, conifere ornamentale), precum şi portaltoii acestora şi materialul săditor;
k)"specii forestiere cu ciclu scurt de producţie" înseamnă suprafeţe plantate cu specii de arbori încadrate la codul NC 0602 90 41, care urmează să fie stabilite de statele membre şi care constau în culturi de plante perene, lemnoase, ale căror rizomi sau tulpini rămân în pământ după recoltare, iar în următorul sezon răsar mlădiţe noi, şi al căror ciclu maxim de recoltă trebuie determinat de statele membre;
l)"vânzare" înseamnă vânzarea sau orice altă formă de transfer definitiv al dreptului de proprietate asupra terenului sau al drepturilor la plată; nu este inclusă vânzarea de terenuri în cazul în care terenurile sunt transferate către autorităţile publice sau în scopul utilizării în interes public şi în cazul în care transferul se efectuează în scopuri care nu au legătură cu agricultura;
m)"arendă" înseamnă un contract de arendare sau o tranzacţie temporară similară;
n)"transfer" înseamnă arendarea, vânzarea, moştenirea sau moştenirea anticipată a terenului, a dreptului la plată sau orice alt transfer definitiv; acesta nu include restituirea drepturilor în momentul expirării unui contract de arendare.
În pofida literelor (f) şi (h) de la primul paragraf, statele membre care, înainte de 1 ianuarie 2018, au acceptat parcele de teren lăsate pârloagă drept terenuri arabile pot continua să le accepte ca atare şi după această dată. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, parcelele de teren lăsate pârloagă care au fost acceptate ca terenuri arabile în temeiul prezentului paragraf în 2018 devin păşuni permanente în 2023 sau ulterior, în cazul în care condiţiile prevăzute la litera (h) sunt îndeplinite.
(2)Statele membre:
a)definesc criteriile care trebuie îndeplinite de către fermieri pentru a respecta obligaţia de menţinere a suprafeţei agricole într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (ii);
b)dacă este cazul într-un stat membru, definesc activitatea minimă care trebuie desfăşurată pe suprafeţele agricole menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (iii);
c)definesc speciile de arbori cu ciclu scurt de producţie şi determină ciclul maxim de recoltă în privinţa speciilor de arbori în cauză, în conformitate cu alineatul (1) litera (k).
Statele membre pot decide că terenurile bune pentru păşunat care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obişnuit, suprafeţele de păşunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă şi cu alte plante furajere erbacee, trebuie considerate păşuni permanente, în conformitate cu alineatul (1) litera (h).
Statele membre pot decide că:
(a)terenurile care nu au fost arate timp de cinci ani sau mai mult sunt considerate drept păşuni permanente, astfel cum se menţionează la alineatul (1) primul paragraf litera (h), cu condiţia să fie consacrate producţiei de iarbă şi de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) şi să nu fi făcut parte din sistemul de rotaţie a culturilor din exploataţie timp de cinci ani sau mai mult;
(b)păşunile permanente pot include şi alte specii, precum arbuştii şi/sau arborii care produc hrană pentru animale, pe suprafeţele pe care iarba şi alte plante furajere erbacee sunt predominante; şi/sau
(c)terenurile care pot fi păşunate, unde ierburile şi alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau sunt absente în zonele de păşunat, sunt considerate drept păşuni permanente astfel cum se menţionează la alineatul (1) primul paragraf litera (h).
Statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, să îşi aplice decizia în conformitate cu al treilea paragraf literele (b) şi/sau (c) de la prezentul alineat pe întreg teritoriul lor sau pe o parte a acestuia.
Statele membre notifică Comisiei, până la 31 martie 2018, orice decizie luată în temeiul celui de al treilea şi de al patrulea paragraf de la prezentul alineat.
(3)Pentru a asigura securitatea juridică, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 70, de stabilire:
a)a cadrului în care statele membre stabilesc criteriile care trebuie îndeplinite de către fermieri pentru a respecta obligaţia de menţinere a suprafeţei agricole într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (ii);
b)a cadrului în care statele membre definesc activităţile minime efectuate în zone agricole menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (iii);
c)a criteriilor pentru determinarea predominanţei ierbii şi a altor plante furajere erbacee şi a criteriilor de stabilire a practicilor ancorate în obiceiurile locului, menţionate la alineatul (1) litera (h).