Capitolul ii - NORME UNIFORME PRIVIND LEGEA APLICABILĂ DIVORŢULUI ŞI SEPARĂRII DE CORP - Regulamentul 1259/20-dec-2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp
Acte UE
Jurnalul Oficial 343L
În vigoare Versiune de la: 23 Noiembrie 2012
CAPITOLUL II:NORME UNIFORME PRIVIND LEGEA APLICABILĂ DIVORŢULUI ŞI SEPARĂRII DE CORP
Art. 5: Alegerea legii aplicabile de către părţi
(1)Soţii pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorţului şi separării de corp, cu condiţia ca aceasta să fie una dintre următoarele legi:
a)legea statului pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită în data încheierii acordului; sau
b)legea statului pe teritoriul căruia soţii şi-au avut ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca unul dintre ei să aibă încă reşedinţa respectivă în data încheierii acordului; sau
c)legea statului de cetăţenie a unuia dintre soţi în data încheierii acordului; sau
d)legea forului.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (3), acordul care desemnează legea aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanţei judecătoreşti.
(3)În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soţii pot desemna legea aplicabilă şi în faţa instanţei judecătoreşti pe parcursul procedurii. În acest caz, instanţa judecătorească ia act de acordul soţilor, în conformitate cu legea forului.
Art. 6: Consimţământul şi valabilitatea de fond
(1)Existenţa şi valabilitatea unui acord privind alegerea legii sau a oricărei clauze a acestuia sunt stabilite de legea care l-ar reglementa conform prezentului regulament dacă acordul sau clauza respectivă ar fi valabil(ă).
(2)Cu toate acestea, pentru a stabili faptul că nu şi-a dat consimţământul, unul dintre soţi poate să invoce legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită la data sesizării instanţei judecătoreşti, dacă din circumstanţele cauzei reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea menţionată la alineatul (1).
Art. 7: Valabilitatea formală
(1)Acordul menţionat la articolul 5 alineatele (1) şi (2) este încheiat în scris, datat şi semnat de ambii soţi. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă.
(2)Cu toate acestea, în cazul în care legea statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită la data încheierii acordului prevede condiţii formale suplimentare în cazul unor astfel de acorduri, se aplică aceste condiţii.
(3)Dacă, la data încheierii acordului, soţii au reşedinţa obişnuită în state membre participante diferite şi dacă legile din aceste state prevăd condiţii formale diferite, acordul este valabil din punctul de vedere al formei dacă satisface condiţiile prevăzute de oricare dintre legile respective.
(4)Dacă, la data încheierii acordului, numai unul dintre soţi are reşedinţa obişnuită într-un stat membru participant, iar acest stat prevede condiţii formale suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică respectivele condiţii.
Art. 8: Legea aplicabilă în absenţa exprimării opţiunii părţilor
În absenţa unei opţiuni în temeiul articolului 5, divorţul şi separarea de corp sunt reglementate de legea statului:
(a)pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în caz contrar;
(b)pe teritoriul căruia soţii îşi aveau ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanţei judecătoreşti, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reşedinţa în cauză la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în lipsa acestuia;
(c)a cărui cetăţenie este deţinută de ambii soţi la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în caz contrar;
(d)unde este sesizată instanţa judecătorească.
Art. 9: Transformarea separării de corp în divorţ
(1)În cazul transformării separării de corp în divorţ, legea aplicabilă divorţului este legea care a fost aplicată separării de corp, dacă părţile nu au convenit altfel în conformitate cu articolul 5.
(2)Totuşi, în cazul în care legea care s-a aplicat separării de corp nu prevede transformarea separării de corp în divorţ, se aplică articolul 8, dacă părţile nu au convenit altfel în conformitate cu articolul 5.
Art. 10: Aplicarea legii forului
În cazul în care legea aplicabilă în temeiul articolelor 5 sau 8 nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de corp, se aplică legea forului.
Art. 11: Excluderea posibilităţii de trimitere
În cazul în care prin prezentul regulament se prevede aplicarea legii unui stat, noţiunea de lege cuprinde normele de drept în vigoare în acest stat, cu excepţia normelor de drept internaţional privat.
Art. 12: Ordinea publică
Aplicarea unei dispoziţii din legea desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi înlăturată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a forului.
Art. 13: Diferenţe între legislaţiile naţionale
Niciuna dintre dispoziţiile prezentului regulament nu obligă instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru participant a cărui lege nu conţine dispoziţii cu privire la divorţ sau nu consideră valabilă căsătoria respectivă în scopul procedurilor de divorţ să pronunţe un divorţ ca urmare a aplicării prezentului regulament.
Art. 14: State membre cu două sau mai multe sisteme de drept aplicabile teritorial
În cazul în care un stat cuprinde mai multe unităţi teritoriale, fiecare având propriul sistem de drept sau un ansamblu de norme privind aspectele reglementate de prezentul regulament:
(a)orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în temeiul prezentului regulament, ca referindu-se la legea în vigoare în unitatea teritorială relevantă;
(b)orice trimitere la reşedinţa obişnuită în acel stat priveşte reşedinţa obişnuită într-o unitate teritorială;
(c)orice trimitere la cetăţenie priveşte unitatea teritorială desemnată de legea respectivului stat sau, în absenţa normelor relevante, unitatea teritorială pentru care au optat părţile sau, în absenţa opţiunii, unitatea teritorială cu care unul dintre soţi sau ambii au cele mai strânse legături.
Art. 15: State membre cu două sau mai multe sisteme de drept - conflicte interpersonale
În privinţa unui stat care are două sau mai multe sisteme de drept sau sisteme de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane cu privire la aspectele reglementate de prezentul regulament, orice trimitere la legea unui astfel de stat priveşte sistemul juridic determinat de normele în vigoare în acel stat. În absenţa unor astfel de norme, se aplică sistemul de drept sau sistemul de norme cu care unul dintre soţi sau ambii au cele mai strânse legături.
Art. 16: Neaplicarea prezentului regulament la conflictele interne
Un stat membru participant în care aspectelor reglementate de prezentul regulament li se aplică sisteme de drept sau sisteme de norme diferite nu este obligat să aplice prezentul regulament conflictelor de legi care privesc exclusiv astfel de sisteme de drept sau sisteme de norme diferite.