Regulamentul 1259/20-dec-2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp
Acte UE
Jurnalul Oficial 343L
În vigoare Versiune de la: 23 Noiembrie 2012
Regulamentul 1259/20-dec-2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp
Dată act: 20-dec-2010
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 81 alineatul (3),
având în vedere Decizia 2010/405/UE a Consiliului din 12 iulie 2010 de autorizare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de drept (1),
(1)JO L 189, 22.7.2010, p. 12.
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Parlamentului European,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă specială,
întrucât:
(1)Uniunea şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în cadrul căruia se asigură libera circulaţie a persoanelor. Pentru stabilirea treptată a unui astfel de spaţiu, Uniunea urmează să adopte măsuri cu implicaţii transfrontaliere privind cooperarea judiciară în materie civilă, în special când acestea sunt necesare pentru asigurarea unei bune funcţionări a pieţei interne.
(2)În temeiul articolului 81 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, respectivele măsuri trebuie să le cuprindă şi pe cele care promovează compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi.
(3)La 14 martie 2005, Comisia a adoptat o Carte verde privind legea aplicabilă şi competenţa judiciară în materia divorţului. Respectiva carte verde a lansat o consultare publică largă în vederea identificării unor soluţii posibile la problemele care ar putea apărea în situaţia actuală.
(4)La 17 iulie 2006, Comisia a prezentat propunerea unui proiect de regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 (2) în ceea ce priveşte competenţa şi introducerea unor norme privind legea aplicabilă în materie matrimonială.
(2)Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti (JO L 338, 23.12.2003, p. 1).
(5)La reuniunea din 5-6 iunie 2008 de la Luxemburg, Consiliul a constatat că nu a fost întrunită unanimitatea cu privire la propunerea respectivă şi că există dificultăţi insurmontabile care, la momentul respectiv şi în viitorul apropiat, fac imposibilă întrunirea unanimităţii. Consiliul a stabilit că obiectivele propunerii nu pot fi atinse într-un termen rezonabil prin aplicarea dispoziţiilor relevante din tratate.
(6)Belgia, Bulgaria, Germania, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, România şi Slovenia au adresat ulterior Comisiei o solicitare prin care îşi exprimau intenţia de a stabili între ele o formă de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile în materie matrimonială. La 3 martie 2010, Grecia şi-a retras solicitarea.
(7)La 12 iulie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/405/UE de autorizare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp.
(8)În conformitate cu articolul 328 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, o formă de cooperare consolidată odată instituită este deschisă participării tuturor statelor membre, sub rezerva respectării eventualelor condiţii de participare stabilite prin decizia de autorizare. De asemenea, aceasta rămâne deschisă statelor membre la orice moment, sub rezerva respectării, pe lângă condiţiile menţionate anterior, şi a actelor deja adoptate în cadrul său. Comisia şi statele membre care participă la respectiva formă de cooperare consolidată se asigură că promovează participarea cât mai multor state posibil. Prezentul regulament ar trebui să fie obligatoriu în toate elementele sale şi să se aplice direct numai în statele membre participante, în conformitate cu tratatele.
(9)Prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru juridic clar şi complet în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp în statele membre participante, să garanteze cetăţenilor soluţii corespunzătoare în materie de securitate juridică, previzibilitate şi flexibilitate şi să prevină situaţia în care unul dintre soţi solicită divorţul înaintea celuilalt pentru a se asigura că procedura este supusă unei anumite legi, pe care acesta o consideră a fi mai favorabilă intereselor sale.
(10)Domeniul de aplicare material şi dispoziţiile prezentului regulament ar trebui să fie conforme cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice anulării căsătoriei.
Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai la desfacerea sau nerespectarea legăturii matrimoniale. Legea stabilită de normele conflictuale din prezentul regulament ar trebui să se aplice motivelor de divorţ şi de separare de drept.
Chestiunile preliminare precum capacitatea juridică şi valabilitatea căsătoriei şi chestiunile precum efectele patrimoniale ale divorţului sau ale separării de drept şi efectele asupra numelui, răspunderii părinteşti, obligaţiilor de întreţinere sau alte măsuri accesorii eventuale ar trebui stabilite de normele conflictuale aplicabile în statul membru participant vizat.
(11)Pentru a delimita în mod clar domeniul de aplicare teritorială a prezentului regulament, ar trebui să fie precizate statele membre care participă la forma de cooperare consolidată.
(12)Prezentul regulament ar trebui să aibă un caracter universal, adică ar trebui ca normele sale conflictuale să poată desemna legea unui stat membru participant, legea unui stat membru neparticipant sau legea unui stat care nu este membru al Uniunii Europene.
(13)Prezentul regulament ar trebui să se aplice indiferent de natura instanţei judecătoreşti sesizate. După caz, o instanţă judecătorească ar trebui să se considere sesizată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003.
(14)Pentru a oferi soţilor libertatea de a desemna o lege aplicabilă cu care au legături strânse sau în absenţa alegerii legii de către soţi, pentru ca această lege să se aplice divorţului sau separării de corp a soţilor, legea respectivă ar trebui să se aplice chiar şi dacă nu este legea unui stat membru participant. În cazul desemnării legii unui alt stat membru, reţeaua creată prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Reţele Judiciare Europene în materie civilă şi comercială (1) ar putea oferi informaţii instanţelor judecătoreşti cu privire la conţinutul legii străine.
(1)JO L 174, 27.6.2001, p. 25.
(15)Mobilitatea din ce în ce mai mare a cetăţenilor necesită, pe de o parte, o flexibilitate mai mare şi, pe de altă parte, un nivel mai ridicat de securitate juridică. Pentru a răspunde acestui obiectiv, prezentul regulament ar trebui să consolideze autonomia părţilor în materie de divorţ şi de separare de corp, dând soţilor posibilitatea de a alege legea aplicabilă divorţului şi separării de corp a acestora.
(16)Soţii ar trebui să poată alege ca lege aplicabilă divorţului şi separării de corp legea unui stat cu care au o legătură specială sau legea forului. Legea aleasă de soţi trebuie să respecte drepturile fundamentale recunoscute în tratate şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(17)Înaintea desemnării legii aplicabile, este important ca soţii să aibă acces la informaţii actualizate privind aspectele esenţiale ale legii naţionale şi a Uniunii, precum şi privind procedurile în materie de divorţ şi separare de corp. Pentru a asigura accesul la informaţii adecvate şi de calitate, Comisia actualizează periodic sistemul de informaţii destinate publicului bazat pe Internet, creat prin Decizia 2001/470/CE.
(18)Alegerea în cunoştinţă de cauză a celor doi soţi reprezintă un principiu fundamental al prezentului regulament. Fiecare dintre soţi trebuie să cunoască exact consecinţele juridice şi sociale ale alegerii legii aplicabile. Posibilitatea de a alege de comun acord legea aplicabilă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor şi egalităţii de şanse de care beneficiază cei doi soţi. Prin urmare, judecătorii din statele membre participante ar trebui să realizeze cât de important este ca cei doi soţi să ajungă la un acord privind legea aplicabilă cunoscând pe deplin consecinţele juridice ale acestei alegeri.
(19)Ar trebui definite norme privind valabilitatea de fond şi cea formală, astfel încât alegerea informată a soţilor să fie facilitată, iar consimţământul lor respectat, în vederea asigurării securităţii juridice, precum şi a unui acces mai bun la justiţie. În ceea ce priveşte valabilitatea formală, ar trebui introduse anumite garanţii pentru a se asigura faptul că soţii sunt conştienţi de consecinţele alegerii lor. O condiţie minimă ar fi ca acordul privind alegerea legii aplicabile să fie încheiat în scris, datat şi semnat de ambele părţi. Cu toate acestea, în cazul în care legea statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită la data încheierii acordului prevede condiţii formale suplimentare, acestea ar trebui respectate. De exemplu, asemenea condiţii formale suplimentare pot exista într-un stat membru participant în care acordul este inclus într-un contract de căsătorie. Dacă, la data încheierii acordului, soţii au reşedinţa obişnuită într-unul dintre statele membre diferite participante care prevăd condiţii formale diferite, este suficientă respectarea condiţiilor formale ale unuia dintre aceste state. Dacă, la data încheierii acordului, numai unul dintre soţi are reşedinţa obişnuită într-un stat membru participant care prevede condiţii formale suplimentare, acestea ar trebui respectate.
(20)Acordul care desemnează legea aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, cel târziu la data sesizării instanţei judecătoreşti, chiar şi în cursul procedurii, dacă legea forului prevede acest lucru. În acest caz, ar trebui să fie suficient ca instanţa judecătorească să ia act de acordul soţilor, în conformitate cu legea forului.
(21)În absenţa unui acord de alegere a legii aplicabile, prezentul regulament ar trebui să introducă norme armonizate privind conflictul de legi, având la bază o ierarhizare a factorilor de legătură în funcţie de existenţa unei legături strânse între soţi şi legea respectivă, care să permită securitatea juridică şi previzibilitatea şi care să împiedice situaţia în care unul dintre soţi cere divorţul înaintea celuilalt pentru a se asigura că procedura va fi supusă unei anumite legi, pe care o consideră a fi mai favorabilă pentru protejarea propriilor interese. Astfel de factori de legătură ar trebui să fie aleşi astfel încât să garanteze că procedurile de divorţ sau de separare de corp sunt reglementate de o lege cu care soţii au o legătură strânsă.
(22)Atunci când, în vederea determinării legii aplicabile, prezentul regulament face trimitere la cetăţenie ca factor de legătură, modalităţile de abordare a cazurilor de cetăţenie multiplă ar trebui să fie reglementate de legislaţia naţională, cu respectarea deplină a principiilor generale ale Uniunii Europene.
(23)În cazul în care instanţa judecătorească este sesizată pentru a transforma o separare de corp în divorţ şi în absenţa alegerii legii aplicabile de către părţi, legea care a fost aplicată în cazul separării de corp ar trebui aplicată şi în cazul divorţului. O astfel de continuitate ar favoriza previzibilitatea pentru părţi şi ar consolida securitatea juridică. Dacă legea care a fost aplicată în cazul separării de corp nu prevede transformarea separării de corp în divorţ, divorţul ar trebui supus normelor privind conflictul de legi aplicabile în absenţa exprimării opţiunilor de către părţi. Aceasta nu ar trebui să împiedice soţii să încerce să obţină divorţul pe baza altor norme din prezentul regulament.
(24)În anumite situaţii, precum aceea în care legea aplicabilă nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de corp, ar trebui totuşi aplicată legea instanţei judecătoreşti sesizate. Cu toate acestea, aceasta nu ar trebui să aducă atingere clauzei de ordine publică.
(25)În circumstanţe excepţionale, considerente de interes public ar trebui să dea instanţelor judecătoreşti ale statelor membre posibilitatea de a nu aplica o dispoziţie a legii străine, atunci când aplicarea acesteia într-un anumit caz ar fi vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanţei. Cu toate acestea, instanţele judecătoreşti nu ar trebui să poată aplica excepţia de ordine publică pentru a refuza o dispoziţie a legii unui alt stat, în cazul în care aplicarea acestei excepţii ar încălca dispoziţiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21, care interzice orice tip de discriminare.
(26)Atunci când regulamentul face trimitere la faptul că legea statului membru participant a cărui instanţă judecătorească a fost sesizată nu conţine dispoziţii privind divorţul, acest caz ar trebui să fie interpretat în sensul că legea respectivului stat membru nu cunoaşte instituţia divorţului. Într-un astfel de caz, instanţa nu ar trebui obligată să pronunţe un divorţ în temeiul prezentului regulament.
Atunci când regulamentul face trimitere la faptul că legea statului membru participant a cărui instanţă judecătorească a fost sesizată nu consideră căsătoria respectivă valabilă din punctul de vedere al procedurilor de divorţ, acest caz ar trebui să fie interpretat, între altele, în sensul că o astfel de căsătorie nu există în legea respectivului stat membru. Într-un astfel de caz, instanţa nu ar trebui obligată să pronunţe un divorţ sau o separare de corp în temeiul prezentului regulament.
(27)Având în vedere că există state şi state membre participante în care coexistă două sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme privind aspectele reglementate de prezentul regulament, ar trebui prevăzut în ce măsură dispoziţiile prezentului regulament se aplică în unităţile teritoriale diferite ale acestor state şi state membre participante sau diferitelor categorii de persoane din statele şi statele membre participante în cauză.
(28)În absenţa normelor de desemnare a legii aplicabile, părţile care aleg legea statului de cetăţenie al uneia dintre ele ar trebui în acelaşi timp să indice legea unităţii teritoriale cu privire la care au convenit, în cazul în care statul pentru a cărui lege au optat cuprinde mai multe unităţi teritoriale, fiecare având propriul sistem de drept sau ansamblu de norme referitoare la divorţ.
(29)Având în vedere că obiectivele prezentului regulament, şi anume consolidarea securităţii juridice, previzibilitatea şi flexibilitatea în ceea ce priveşte procedurile matrimoniale internaţionale şi, prin urmare, facilitarea liberei circulaţii a persoanelor în cadrul Uniunii Europene, nu pot fi îndeplinite în suficientă măsură de statele membre şi, prin urmare, având în vedere amploarea şi efectele prezentului regulament, obiectivele respective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, dacă este cazul prin intermediul formei de cooperare consolidată, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţiona-lităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(30)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dispoziţiile articolului 21, care interzice orice discriminare pe motiv de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Prezentul regulament ar trebui să se aplice de instanţele judecătoreşti ale statelor membre cu respectarea acestor drepturi şi principii,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
CAPITOLUL I:DOMENIUL DE APLICARE, RELAŢIA CU REGULAMENTUL (CE) NR. 2201/2003, DEFINIŢIE ŞI APLICARE UNIVERSALĂ
Art. 1: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplică divorţului şi separării de corp în situaţiile în care există un conflict de legi.
(2)Prezentul regulament nu se aplică următoarelor aspecte, chiar dacă acestea sunt doar chestiuni preliminare în contextul procedurilor privind divorţul sau separarea de corp:
a)capacitatea juridică a persoanelor fizice;
b)existenţa, valabilitatea sau recunoaşterea unei căsătorii;
c)anularea căsătoriei;
d)numele soţilor;
e)consecinţele referitoare la efectele patrimoniale ale căsătoriei;
f)răspunderea părintească;
g)obligaţiile de întreţinere;
h)fiducia/actul fiduciar sau succesiunile.
Art. 2: Relaţia cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003
Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1.„stat membru participant" înseamnă un stat membru care participă la o formă de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp în temeiul Deciziei 2010/405/UE sau al unei decizii adoptate în conformitate cu articolul 331 alineatul (1) paragraful al doilea sau al treilea din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
2.„instanţă judecătorească" înseamnă toate autorităţile din statele membre participante competente în materiile care intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentului regulament.
Art. 4: Aplicare universală
Legea desemnată în temeiul prezentului regulament se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru participant.
Art. 5: Alegerea legii aplicabile de către părţi
(1)Soţii pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorţului şi separării de corp, cu condiţia ca aceasta să fie una dintre următoarele legi:
a)legea statului pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită în data încheierii acordului; sau
b)legea statului pe teritoriul căruia soţii şi-au avut ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca unul dintre ei să aibă încă reşedinţa respectivă în data încheierii acordului; sau
c)legea statului de cetăţenie a unuia dintre soţi în data încheierii acordului; sau
d)legea forului.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (3), acordul care desemnează legea aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanţei judecătoreşti.
(3)În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soţii pot desemna legea aplicabilă şi în faţa instanţei judecătoreşti pe parcursul procedurii. În acest caz, instanţa judecătorească ia act de acordul soţilor, în conformitate cu legea forului.
Art. 6: Consimţământul şi valabilitatea de fond
(1)Existenţa şi valabilitatea unui acord privind alegerea legii sau a oricărei clauze a acestuia sunt stabilite de legea care l-ar reglementa conform prezentului regulament dacă acordul sau clauza respectivă ar fi valabil(ă).
(2)Cu toate acestea, pentru a stabili faptul că nu şi-a dat consimţământul, unul dintre soţi poate să invoce legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită la data sesizării instanţei judecătoreşti, dacă din circumstanţele cauzei reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea menţionată la alineatul (1).
Art. 7: Valabilitatea formală
(1)Acordul menţionat la articolul 5 alineatele (1) şi (2) este încheiat în scris, datat şi semnat de ambii soţi. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă.
(2)Cu toate acestea, în cazul în care legea statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită la data încheierii acordului prevede condiţii formale suplimentare în cazul unor astfel de acorduri, se aplică aceste condiţii.
(3)Dacă, la data încheierii acordului, soţii au reşedinţa obişnuită în state membre participante diferite şi dacă legile din aceste state prevăd condiţii formale diferite, acordul este valabil din punctul de vedere al formei dacă satisface condiţiile prevăzute de oricare dintre legile respective.
(4)Dacă, la data încheierii acordului, numai unul dintre soţi are reşedinţa obişnuită într-un stat membru participant, iar acest stat prevede condiţii formale suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică respectivele condiţii.
Art. 8: Legea aplicabilă în absenţa exprimării opţiunii părţilor
În absenţa unei opţiuni în temeiul articolului 5, divorţul şi separarea de corp sunt reglementate de legea statului:
(a)pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în caz contrar;
(b)pe teritoriul căruia soţii îşi aveau ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanţei judecătoreşti, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reşedinţa în cauză la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în lipsa acestuia;
(c)a cărui cetăţenie este deţinută de ambii soţi la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în caz contrar;
(d)unde este sesizată instanţa judecătorească.
Art. 9: Transformarea separării de corp în divorţ
(1)În cazul transformării separării de corp în divorţ, legea aplicabilă divorţului este legea care a fost aplicată separării de corp, dacă părţile nu au convenit altfel în conformitate cu articolul 5.
(2)Totuşi, în cazul în care legea care s-a aplicat separării de corp nu prevede transformarea separării de corp în divorţ, se aplică articolul 8, dacă părţile nu au convenit altfel în conformitate cu articolul 5.
Art. 10: Aplicarea legii forului
În cazul în care legea aplicabilă în temeiul articolelor 5 sau 8 nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de corp, se aplică legea forului.
Art. 11: Excluderea posibilităţii de trimitere
În cazul în care prin prezentul regulament se prevede aplicarea legii unui stat, noţiunea de lege cuprinde normele de drept în vigoare în acest stat, cu excepţia normelor de drept internaţional privat.
Art. 12: Ordinea publică
Aplicarea unei dispoziţii din legea desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi înlăturată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a forului.
Art. 13: Diferenţe între legislaţiile naţionale
Niciuna dintre dispoziţiile prezentului regulament nu obligă instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru participant a cărui lege nu conţine dispoziţii cu privire la divorţ sau nu consideră valabilă căsătoria respectivă în scopul procedurilor de divorţ să pronunţe un divorţ ca urmare a aplicării prezentului regulament.
Art. 14: State membre cu două sau mai multe sisteme de drept aplicabile teritorial
În cazul în care un stat cuprinde mai multe unităţi teritoriale, fiecare având propriul sistem de drept sau un ansamblu de norme privind aspectele reglementate de prezentul regulament:
(a)orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în temeiul prezentului regulament, ca referindu-se la legea în vigoare în unitatea teritorială relevantă;
(b)orice trimitere la reşedinţa obişnuită în acel stat priveşte reşedinţa obişnuită într-o unitate teritorială;
(c)orice trimitere la cetăţenie priveşte unitatea teritorială desemnată de legea respectivului stat sau, în absenţa normelor relevante, unitatea teritorială pentru care au optat părţile sau, în absenţa opţiunii, unitatea teritorială cu care unul dintre soţi sau ambii au cele mai strânse legături.
Art. 15: State membre cu două sau mai multe sisteme de drept - conflicte interpersonale
În privinţa unui stat care are două sau mai multe sisteme de drept sau sisteme de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane cu privire la aspectele reglementate de prezentul regulament, orice trimitere la legea unui astfel de stat priveşte sistemul juridic determinat de normele în vigoare în acel stat. În absenţa unor astfel de norme, se aplică sistemul de drept sau sistemul de norme cu care unul dintre soţi sau ambii au cele mai strânse legături.
Art. 16: Neaplicarea prezentului regulament la conflictele interne
Un stat membru participant în care aspectelor reglementate de prezentul regulament li se aplică sisteme de drept sau sisteme de norme diferite nu este obligat să aplice prezentul regulament conflictelor de legi care privesc exclusiv astfel de sisteme de drept sau sisteme de norme diferite.
Art. 17: Informaţii care trebuie furnizate de statele membre participante
(1)Până la 21 septembrie 2011, statele membre participante informează Comisia cu privire la dispoziţiile naţionale, în cazul în care acestea există, referitoare la:
a)condiţiile formale pentru acordurile privind alegerea legii aplicabile, în conformitate cu articolul 7 alineatele (2)-(4); şi
b)posibilitatea de a desemna legea aplicabilă în conformitate cu articolul 5 alineatul (3).
Statele membre participante informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestor dispoziţii.
(2)Toate informaţiile comunicate în conformitate cu alineatul (1) sunt puse la dispoziţia publicului de către Comisie prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul paginii de Internet a Reţelei Judiciare Europene în materie civilă şi comercială.
Art. 18: Dispoziţii tranzitorii
(1)Prezentul regulament se aplică acţiunilor judiciare intentate şi acordurilor menţionate la articolul 5 şi încheiate începând cu 21 iunie 2012.
Cu toate acestea, un acord privind alegerea legii aplicabile încheiat înainte de 21 iunie 2012 este, de asemenea, aplicabil, cu condiţia să respecte articolele 6 şi 7.
(2)Prezentul regulament nu aduce atingere acordurilor privind alegerea legii aplicabile încheiate în conformitate cu legea statului membru participant pe teritoriul căruia se află instanţa judecătorească sesizată înainte de 21 iunie 2012.
Art. 19: Relaţia cu convenţiile internaţionale în vigoare
(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor ce revin statelor membre participante în temeiul articolului 351 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prezentul regulament nu afectează aplicarea convenţiilor internaţionale la care sunt părţi unul sau mai multe state membre participante la data adoptării prezentului regulament sau la data adoptării, în temeiul articolului 331 alineatul (1) al doilea sau al treilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, a deciziei care reglementează conflictul de legi privind divorţul sau separarea de corp.
(2)Cu toate acestea, prezentul regulament prevalează, în relaţiile dintre statele membre participante, asupra convenţiilor încheiate exclusiv între două sau mai multe dintre acestea, în măsura în care respectivele convenţii privesc aspecte reglementate de prezentul regulament.
Art. 20: Clauza de revizuire
(1)Până la 31 decembrie 2015, şi ulterior la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament. Raportul este însoţit, dacă este cazul, de propuneri de adaptare a prezentului regulament.
(2)În acest scop, statele membre participante informează Comisia cu privire la elementele pertinente referitoare la aplicarea prezentului regulament de către instanţele judecătoreşti.
Art. 21: Intrarea în vigoare şi data aplicării
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 21 iunie 2012, cu excepţia articolului 17, care se aplică de la 21 iunie 2011.
În ceea ce priveşte statele membre participante la forma de cooperare consolidată în temeiul unei decizii adoptate în conformitate cu articolul 331 alineatul (1) al doilea sau al treilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prezentul regulament se aplică de la data indicată în decizia respectivă.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în statele membre participante în conformitate cu tratatele.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 20 decembrie 2010.
Pentru Consiliu Preşedintele J. SCHAUVLIEGE |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 343L din data de 29 decembrie 2010