Regulamentul 1206/28-mai-2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie... - Regulamentul 1206/28-mai-2001

(1)Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi de a extinde Uniunea Europeană ca pe un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în care este asigurată libera circulaţie a persoanelor. Pentru înfiinţarea treptată a unui asemenea spaţiu, Comunitatea adoptă, printre altele, măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă necesare pentru buna funcţionare a pieţei interne.

(2)Buna funcţionare a pieţei interne necesită ameliorarea, în special, simplificarea şi accelerarea cooperării între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe.

(3)Consiliul European întrunit la Tampere la 15 şi 16 octombrie 1999 a reafirmat necesitatea de a se elabora noi dispoziţii de drept procedural în afaceri transfrontaliere, în special în materia obţinerii de probe.

(4)Această materie intră sub incidenţa articolului 65 din tratat.

(5)Având în vedere că obiectivele prezentului regulament nu pot fi suficient realizate de către statele membre şi pot fi, prin urmare, mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut de acelaşi articol din tratat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(6)Până la această dată nu există nici un act juridic imperativ în vigoare între toate statele membre în domeniul obţinerii de probe. Convenţia de la Haga din 18 martie 1970 privind obţinerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială se aplică doar între unsprezece state membre ale Uniunii Europene.

(7)Dat fiind faptul că, în materie civilă şi comercială, pentru a se pronunţa o hotărâre într-o cauză pendinte înaintea unei instanţe judecătoreşti dintr-un stat membru, este adesea necesar să se procedeze la un act de cercetare într-un alt stat membru, acţiunea Comunităţii nelimitându-se la domeniul transmiterii actelor judiciare sau extrajudiciare în materie civilă sau comercială care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială (⁴). De aceea este necesar să continue ameliorarea cooperării între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe.

(8)Pentru ca o procedură judiciară în materie civilă sau comercială să fie utilă, trebuie ca transmiterea şi executarea cererilor de îndeplinire a unui act de cercetare să se facă direct şi prin cele mai rapide mijloace posibile între instanţele statelor membre.

(9)Rapiditatea transmiterii cererilor de îndeplinire a unui act de cercetare justifică folosirea tuturor mijloacelor adecvate, respectând anumite condiţii în ceea ce priveşte lizibilitatea şi fidelitatea documentului primit. Pentru a garanta în cea mai mare măsură claritatea şi certitudinea juridică, cererea de îndeplinire a unui act de cercetare trebuie transmisă prin intermediul unui formular ce trebuie completat în limba statului membru al instanţei solicitate sau într-o altă limbă acceptată de statul membru respectiv. Pentru aceleaşi motive, formularele trebuie folosite cât mai mult posibil şi pentru comunicările ulterioare între instanţele relevante.

(10)Cererea de îndeplinire a unui act de cercetare trebuie executată rapid. Dacă nu este posibil ca cererea să fie executată în termen de nouăzeci de zile de la primirea de către instanţa solicitată, aceasta din urmă este ţinută să informeze instanţa solicitantă în consecinţă, precizând motivele care împiedică executarea rapidă a cererii.

(11)Pentru a garanta eficacitatea prezentului regulament, posibilitatea de a refuza executarea cererii privind îndeplinirea unui act de cercetare trebuie limitată la situaţii excepţionale definite strict.

(12)Este necesar ca instanţa solicitată să execute cererea în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte.

(13)Este necesar ca părţile şi, dacă este cazul, reprezentanţii lor, să poată fi prezente la îndeplinirea actului de cercetare, dacă acest lucru este prevăzut de legislaţia statului membru al instanţei solicitante, pentru a putea urmări procedura în condiţii similare cu acelea care ar exista dacă îndeplinirea actului de cercetare ar avea loc în statul membru al instanţei solicitante. De asemenea, este necesar ca acestea să aibă dreptul de a solicita participarea pentru a avea un rol mai activ în procesul de obţinere a probelor. Cu toate acestea, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru participare trebuie stabilite de instanţa solicitată în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte.

(14)Este necesar ca reprezentanţii instanţei solicitante să poată fi prezenţi la îndeplinirea actului de cercetare, dacă acest lucru este compatibil cu legislaţia statului membru al instanţei solicitante, pentru a avea o mai bună posibilitate de evaluare a probelor. Totodată, este necesar ca aceştia să aibă dreptul să solicite participarea, în condiţiile stabilite de instanţa solicitată în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte, pentru a avea un rol mai activ în procesul de obţinere a probelor.

(15)Pentru a facilita obţinerea probelor, este necesar ca o instanţă a unui stat membru să poată, în conformitate cu legislaţia statului membru din care face parte, să procedeze direct la un act de cercetare într-un alt stat membru, în cazul în care acest lucru este acceptat de către acesta din urmă şi în condiţiile definite de organismul central sau de autoritatea competentă a statului membru solicitat.

(16)Executarea cererii, în conformitate cu articolul 10, nu trebuie să dea naştere la nici o solicitare de rambursare a taxelor sau a cheltuielilor. Cu toate acestea, în cazul în care instanţa sesizată cere rambursarea, onorariile plătite experţilor şi interpreţilor, precum şi cheltuielile rezultate din aplicarea articolului 10 alineatele (3) şi (4), nu trebuie suportate de către instanţa respectivă. În acest caz, instanţa solicitantă trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura rambursarea fără întârziere. În cazul în care este necesar şi avizul unui expert, instanţa solicitată poate, înainte de a executa cererea, să solicite instanţei solicitante constituirea unui depozit sau un avans corespunzător în raport cu cheltuielile necesare.

(17)Prezentul regulament trebuie să prevaleze asupra dispoziţiilor ce se aplică în această materie conţinute în convenţiile internaţionale încheiate de statele membre. Regulamentul nu se opune încheierii de acorduri sau aranjamente între statele membre în vederea ameliorării în continuare a cooperării în domeniul obţinerii probelor.

(18)Datele transmise în conformitate cu prezentul regulament trebuie să beneficieze de un regim de protecţie. Întrucât Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (¹) şi Directiva 97/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor (²) se aplică, nu este nevoie să se prevadă dispoziţii specifice în prezentul regulament.

(19)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament sunt adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 (³) de stabilire a normelor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei.

(20)Pentru buna funcţionare a prezentului regulament, Comisia trebuie să examineze aplicarea acestuia pentru a propune, dacă este cazul, modificările necesare.

(21)Regatul Unit şi Irlanda, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, şi-au exprimat dorinţa lor de a lua parte la adoptarea şi aplicarea prezentului regulament.

(22)Danemarca, în conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu obligă prin urmare Danemarca şi nu i se aplică,

Regulamentul 1206/28-mai-2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială

Editia Speciala a Jurnalului Oficial