Art. 31. - Art. 31: Autorităţile competente - Regulamentul 1129/14-iun-2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, şi de abrogare a Directivei 2003/71/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 168L

În vigoare
Versiune de la: 9 Ianuarie 2024
Art. 31: Autorităţile competente
(1)Fiecare stat membru desemnează o autoritate administrativă competentă unică responsabilă de îndeplinirea obligaţiilor care decurg din prezentul regulament şi de asigurarea aplicării dispoziţiilor sale. Statele membre informează Comisia, ESMA şi autorităţile competente din celelalte state membre în legătură cu autoritatea desemnată.
Autoritatea competentă este independentă de participanţii pe piaţa de capital.
(2)Statele membre pot permite autorităţii lor competente să delege unor terţi atribuţiile privind publicarea electronică a prospectelor aprobate şi a documentelor aferente.
Orice astfel de delegare de atribuţii se efectuează printr-o decizie specifică care prevede:
a)atribuţiile care trebuie preluate şi condiţiile în care acestea trebuie îndeplinite;
b)o clauză conform căreia terţul respectiv are obligaţia de a acţiona şi de a se organiza în aşa fel încât să evite conflictele de interese şi să se asigure că informaţiile obţinute prin îndeplinirea atribuţiilor delegate nu sunt utilizate în mod neloial sau într-un mod care poate afecta concurenţa; şi
c)toate acordurile încheiate între autoritatea competentă şi terţul căreia îi sunt delegate atribuţiile.
Responsabilitatea de a supraveghea respectarea prezentului regulament şi de a aproba prospectul îi revine, în ultimă instanţă, autorităţii competente desemnate în conformitate cu alineatul (1).
Statele membre informează Comisia, ESMA şi autorităţile competente din celelalte state membre cu privire la orice decizie de a delega atribuţii menţionată la al doilea paragraf, inclusiv cu privire la condiţiile exacte care reglementează această delegare.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere posibilităţii ca un stat membru să adopte dispoziţii legale şi administrative separate destinate teritoriilor europene de peste mări de ale căror relaţii externe este responsabil acel stat membru.