Capitolul iv - ORGANISME COMUNE ALE AUTORITĂŢILOR EUROPENE DE SUPRAVEGHERE - Regulamentul 1093/24-nov-2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 331L
În vigoare Versiune de la: 10 Noiembrie 2025 până la: 30 Decembrie 2025
CAPITOLUL IV:ORGANISME COMUNE ALE AUTORITĂŢILOR EUROPENE DE SUPRAVEGHERE
Art. 54: Înfiinţare
(1)Se înfiinţează Comitetul comun al autorităţilor europene de supraveghere.
(2)Comitetul comun funcţionează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează îndeaproape şi în mod regulat pentru a asigura coerenţa transsectorială, ţinând seama totodată de caracteristicile sectoriale specifice, cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) şi cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), în special în ceea ce priveşte:
- conglomeratele financiare şi, în cazul în care acest lucru este impus de dreptul Uniunii, consolidarea prudenţială,
- contabilitatea şi auditul;
- analizele microprudenţiale ale evoluţiilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor transsectoriale care pun în pericol stabilitatea financiară;
- produsele de investiţii cu amănuntul;
- securitatea cibernetică,
- schimburile de informaţii şi de bune practici cu CERS şi celelalte ESA,
- servicii financiare cu amănuntul şi aspecte legate de protecţia deponenţilor, a consumatorilor şi a investitorilor;
- consiliere din partea comitetului înfiinţat în conformitate cu articolul 1 alineatul (6).
- cerinţele de raportare şi de publicare şi colectarea de informaţii de la instituţiile financiare.
(21)Comitetul comun poate ajuta Comisia să evalueze condiţiile şi specificaţiile tehnice şi procedurile pentru asigurarea unei interconexiuni eficiente şi sigure între mecanismele centralizate automatizate în temeiul raportului menţionat la articolul 32a alineatul (5) din Directiva (UE) 2015/849, precum şi să realizeze interconectarea eficientă a registrelor naţionale în temeiul directivei menţionate.
(3)Comitetul comun dispune de personal propriu pus la dispoziţie de ESA, care îndeplineşte funcţia de secretariat permanent. Autoritatea alocă resursele adecvate în vederea acoperirii cheltuielilor administrative, de infrastructură şi operaţionale.
(4)În cazul în care o instituţie financiară îşi desfăşoară activitatea în mai multe sectoare, Comitetul comun soluţionează dezacordurile în conformitate cu articolul 56.
Art. 55: Componenţă
(1)Comitetul comun se compune din preşedinţii AES şi, dacă este cazul, preşedintele oricărui subcomitet înfiinţat în temeiul articolului 57.
(2)Directorul executiv, un reprezentant al Comisiei şi CERS pot participa în calitate de observatori la întrunirile Comitetului comun, precum şi ale oricăror subcomitete menţionate la articolul 57.
(3)Preşedintele Comitetului comun este numit pe baza unui sistem de rotaţie anual dintre preşedinţii ESA. Preşedintele Comitetului comun este al doilea vicepreşedinte al CERS.
(4)Comitetul comun îşi adoptă propriul regulament de procedură şi îl publică. Regulamentul poate prevedea mai mulţi participanţi la întrunirile Comitetului comun.
Comitetul comun se întruneşte cel puţin o dată la trei luni.
(5)Preşedintele Autorităţii informează periodic consiliul supraveghetorilor în legătură cu poziţiile adoptate în cadrul reuniunilor Comitetului comun.
Art. 56: Poziţii comune şi acte comune
În cadrul atribuţiilor sale prevăzute la capitolul II din prezentul regulament şi, în special, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a Directivei 2002/87/CE, Autoritatea ajunge, dacă este cazul, la poziţii comune prin consens cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), după caz.
În cazul în care acest lucru este impus de dreptul Uniunii, măsurile adoptate în temeiul articolelor 10-16 şi deciziile adoptate în temeiul articolelor 17, 18 şi 19 din prezentul regulament, referitoare la aplicarea Directivei 2002/87/CE sau a oricăror alte acte legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, care intră, de asemenea, în sfera de competenţă a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) sau a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) se adoptă în paralel, după caz, de către Autoritate, de către Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) şi de către Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe).
Art. 57: Subcomitete
(1)Comitetul comun poate institui subcomitete în scopul de a pregăti proiectele de poziţii comune şi actele comune pentru Comitetul comun.
(2)Fiecare subcomitet se compune din persoanele menţionate la articolul 55 alineatul (1) şi un reprezentant la nivel înalt provenind din actualul personal al autorităţii competente relevante din fiecare stat membru.
(3)Fiecare subcomitet alege un preşedinte dintre reprezentanţii autorităţilor competente relevante care este, de asemenea, observator în cadrul Comitetului comun.
(4)În sensul articolului 56, se înfiinţează un subcomitet al Comitetului comun privind conglomeratele financiare.
(5)Comitetul comun publică pe site-ul său toate subcomitetele înfiinţate, inclusiv mandatele acestora şi o listă a membrilor lor, cu funcţiile ocupate în cadrul subcomitetului.
Art. 58: Componenţă şi funcţionare
(1)Se înfiinţează comisia de apel a autorităţilor europene de supraveghere.
(2)Comisia de apel se compune din şase membri şi şase supleanţi, cu reputaţie şi cunoştinţe în domeniu dovedite în dreptul Uniunii şi cu experienţă profesională internaţională obţinută la un nivel suficient de înalt în domeniul bancar, de asigurări, al pensiilor ocupaţionale, al pieţelor de valori mobiliare sau al altor servicii financiare, fiind excluşi membrii actualului personal al autorităţilor competente sau al altor instituţii sau organe naţionale sau ale Uniunii care sunt implicaţi în activităţile Autorităţii şi membrii Grupului părţilor interesate din domeniul bancar. Membrii şi supleanţii sunt resortisanţi ai unui stat membru şi cunosc foarte bine cel puţin două limbi oficiale ale Uniunii. Comisia de apel dispune de suficientă experienţă juridică pentru a putea oferi consiliere juridică profesională cu privire la legalitatea, inclusiv proporţionalitatea, exercitării de către Autoritate a competenţelor sale.
Comisia de apel îşi desemnează preşedintele.
(3)Doi membri ai comisiei de apel şi doi supleanţi sunt numiţi de către consiliul de administraţie al Autorităţii, fiind aleşi de pe o listă scurtă propusă de Comisie, întocmită în urma unei invitaţii publice de manifestare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, şi după consultarea consiliului supraveghetorilor.
După primirea listei scurte, Parlamentul European poate invita candidaţii la funcţia de membri şi supleanţi să dea o declaraţie în faţa sa şi să răspundă la întrebările adresate de membrii acestuia.
Parlamentul European poate invita membrii comisiei de apel să dea o declaraţie în faţa sa şi să răspundă la întrebările care le sunt adresate de membrii acestuia ori de câte ori li se solicită acest lucru, cu excepţia declaraţiilor, întrebărilor sau răspunsurilor referitoare la cazuri individuale soluţionate sau dezbătute de comisia de apel.
(4)Mandatul membrilor comisiei de apel este de cinci ani. Acest mandat poate fi prelungit o singură dată.
(5)Un membru al comisiei de apel care a fost numit de consiliul de administraţie al Autorităţii nu poate fi revocat pe durata mandatului decât în cazul în care s-a făcut vinovat de o abatere gravă, iar consiliul de administraţie, după ce a consultat consiliul supraveghetorilor, a adoptat o decizie în acest sens.
(6)Deciziile comisiei de apel se adoptă cu voturile a cel puţin patru din cei şase membri ai săi. În cazul în care decizia atacată intră sub incidenţa prezentului regulament, această majoritate decizională cuprinde cel puţin unul dintre cei doi membri ai comisiei de apel numiţi de către Autoritate.
(7)Comisia de apel este convocată de preşedinte atunci când este necesar.
(8)AES acordă comisiei de apel sprijinul adecvat în ceea ce priveşte funcţionarea şi secretariatul prin intermediul Comitetului comun.
Art. 59: Independenţă şi imparţialitate
(1)Membrii comisiei de apel sunt independenţi în luarea deciziilor. Ei nu sunt constrânşi să respecte nicio instrucţiune. Aceştia nu îndeplinesc alte atribuţii în raport cu Autoritatea, consiliul de administraţie sau consiliul supraveghetorilor.
(2)Membrii comisiei de apel şi personalul Autorităţii care asigură sprijin în chestiuni operaţionale şi de secretariat nu iau parte la procedurile de contestaţie introduse dacă au un interes personal în cauza respectivă, dacă au fost anterior implicaţi ca reprezentanţi ai uneia dintre părţi sau dacă au participat la adoptarea deciziei care face obiectul contestaţiei.
(3)În cazul în care, dintr-unul din motivele menţionate la alineatele (1) şi (2) sau din orice alt motiv, un membru al comisiei de apel consideră că un alt membru nu ar trebui să ia parte la procedurile de contestaţie, membrul respectiv informează comisia de apel cu privire la acest lucru.
(4)Oricare parte din cadrul unei proceduri de contestaţie poate ridica obiecţii împotriva participării unui membru al comisiei de apel în baza oricăruia dintre motivele menţionate la alineatele (1) şi (2) sau dacă este suspectat de părtinire.
O obiecţie nici nu poate fi fundamentată pe criterii de naţionalitate a membrilor şi nici nu este admisibilă dacă, deşi conştientă de existenţa unui motiv de obiecţie, partea la o procedură de contestaţie îndeplineşte cu toate acestea o acţiune procedurală, alta decât cea de a ridica obiecţii privind componenţa comisiei de apel.
(5)Comisia de apel decide cu privire la acţiunile care trebuie întreprinse în cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2) fără participarea membrului în cauză.
În scopul luării acestei decizii, membrul în cauză este înlocuit în cadrul comisiei de apel de către supleantul său. Atunci când supleantul se găseşte într-o situaţie similară, preşedintele autorităţii care a desemnat membrul care trebuie înlocuit desemnează un înlocuitor printre supleanţii disponibili.
(6)Membrii comisiei de apel se angajează să acţioneze independent şi în interesul public.
În acest scop, aceştia redactează o declaraţie de angajament şi o declaraţie de interese, indicând fie absenţa oricăror interese care ar putea fi considerate drept susceptibile de a le afecta independenţa, fie orice interese directe sau indirecte care ar putea fi considerate susceptibile de a le afecta independenţa.
Toate aceste declaraţii sunt făcute publice, în fiecare an şi în scris.