Capitolul xi - EFECTE ASUPRA LEGISLAŢIEI STATELOR MEMBRE - Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene

Acte UE

Jurnalul Oficial 154L

În vigoare
Versiune de la: 1 Decembrie 2025
CAPITOLUL XI:EFECTE ASUPRA LEGISLAŢIEI STATELOR MEMBRE
Art. 136: Acţiuni civile simultane şi succesive introduse cu privire la mărci UE şi mărci naţionale
(1)Atunci când sunt formulate acţiuni în constatarea încălcării drepturilor pentru aceleaşi fapte, între aceleaşi părţi în faţa instanţelor unor state membre diferite sesizate una pe baza unei mărci UE şi cealaltă pe baza unei mărci naţionale:
a)instanţa sesizată a doua trebuie, din oficiu, să se desesizeze în favoarea instanţei celei dintâi sesizate atunci când mărcile în cauză sunt identice şi valabile pentru produse sau servicii identice. Instanţa care ar trebui să se desesizeze poate suspenda pronunţarea în cazul în care se contestă competenţa celeilalte instanţe;
b)instanţa sesizată a doua poate suspenda pronunţarea atunci când mărcile în cauză sunt identice şi valabile pentru produse sau servicii similare, precum şi atunci când mărcile în cauză sunt similare şi valabile pentru produse sau servicii identice sau similare.
(2)Instanţa sesizată printr-o acţiune în constatarea încălcării drepturilor pe baza unei mărci UE respinge acţiunea în cazul în care, asupra aceloraşi fapte, a fost pronunţată o hotărâre definitivă asupra fondului, între aceleaşi părţi, pe baza unei mărci naţionale identice, valabile pentru produse sau servicii identice.
(3)Instanţa sesizată printr-o acţiune în constatarea încălcării drepturilor pe baza unei mărci naţionale respinge acţiunea în cazul în care, asupra aceloraşi fapte, a fost pronunţată o hotărâre definitivă asupra fondului între aceleaşi părţi, pe baza unei mărci UE identice, valabile pentru produse sau servicii identice.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică măsurilor provizorii şi conservatorii.
Art. 137: Interdicţia utilizării mărcilor UE
(1)Cu excepţia cazului în care există o dispoziţie contrară, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului, existent în temeiul legislaţiei statelor membre, de a introduce acţiuni în încălcarea drepturilor anterioare, în înţelesul articolului 8 sau al articolului 60 alineatul (2), împotriva utilizării unei mărci UE ulterioare. Acţiuni în încălcarea drepturilor anterioare, în înţelesul articolului 8 alineatele (2) şi (4), nu mai pot fi, cu toate acestea, introduse atunci când titularul dreptului anterior nu mai poate, în temeiul articolului 61 alineatul (2), să solicite nulitatea mărcii UE.
(2)Cu excepţia cazului în care există o dispoziţie contrară, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului de a introduce, în temeiul dreptului civil, administrativ sau penal al unui stat membru sau pe baza dispoziţiilor de drept al Uniunii, acţiuni având ca obiect interzicerea utilizării unei mărci UE, în măsura în care dreptul acestui stat membru sau dreptul Uniunii poate fi invocat pentru a interzice utilizarea unei mărci naţionale.
Art. 138: Drepturi anterioare cu domeniu de aplicare local
(1)Titularul unui drept anterior cu sferă de aplicare locală poate să se opună utilizării mărcii UE pe teritoriul pe care acest drept este protejat în măsura în care dreptul statului membru respectiv permite acest lucru.
(2)Alineatul (1) încetează să se mai aplice în cazul în care titularul dreptului anterior a tolerat utilizarea mărcii UE pe teritoriul pe care acest drept este protejat, pe o perioadă de cinci ani consecutivi având cunoştinţă de această utilizare, în afară de cazul în care depunerea cererii de înregistrare a mărcii UE nu a fost efectuată cu rea-credinţă.
(3)Titularul mărcii UE nu poate să se opună utilizării dreptului menţionat la alineatul (1), chiar dacă acest drept nu mai poate fi invocat împotriva mărcii UE.
Art. 139: Cerere în vederea iniţierii procedurii naţionale
(1)Solicitantul sau titularul unei mărci UE poate să ceară transformarea cererii sale sau a mărcii sale UE în cerere de înregistrare a mărcii naţionale:
a)în măsura în care cererea de înregistrare a mărcii UE este respinsă, retrasă sau considerată retrasă;
b)în măsura în care marca UE încetează să mai producă efecte.
(2)Transformarea nu are loc:
a)atunci când titularul mărcii UE a fost decăzut din drepturi din cauza neutilizării acestei mărci, în afară de cazul în care în statul membru pentru care a fost solicitată transformarea marca UE nu a fost utilizată în condiţiile care constituie o utilizare efectivă în conformitate cu legislaţia respectivului stat membru;
b)în vederea unei protecţii într-un stat membru în care, conform hotărârii Oficiului sau instanţei naţionale, cererea sau marca UE prezintă un motiv de respingere a înregistrării, de revocare sau de nulitate.
(3)Cererea de înregistrare a mărcii naţionale provenită din transformarea unei cereri sau a unei mărci UE beneficiază, în statul membru respectiv, de data de depunere sau de data de prioritate a acestei cereri sau a acestei mărci şi, dacă este cazul, de senioritatea unei mărci din acest stat revendicată în conformitate cu articolul 39 sau 40.
(4)În cazul în care o cerere de marcă UE se consideră retrasă, Oficiul adresează solicitantului o comunicare prin care se stabileşte un termen de trei luni de la această comunicare pentru a prezenta o cerere de transformare.
(5)Atunci când cererea de înregistrare a mărcii UE este retrasă sau când marca UE încetează să mai producă efecte ca urmare a înscrierii unei renunţări sau a unei nereînnoiri a înregistrării, cererea de transformare se depune în termen de trei luni de la data la care cererea de înregistrare a mărcii UE a fost retrasă sau la care marca UE a încetat să mai producă efecte.
(6)Atunci când cererea de înregistrare a mărcii UE este refuzată printr-o decizie a Oficiului sau când marca UE a încetat să mai producă efecte ca urmare a unei decizii a Oficiului sau a unei instanţe pentru mărci UE, cererea de transformare trebuie să fie prezentată în termen de trei luni de la data la care această decizie dobândeşte autoritate de lucru judecat.
(7)Dispoziţia care face obiectul articolului 37 încetează să mai producă efecte în cazul în care cererea nu este prezentată în termenul acordat.
Art. 140: Prezentarea, publicarea şi transmiterea cererii de transformare
(1)Cererea de transformare este prezentată Oficiului în termenul relevant, în temeiul articolului 139 alineatul (4), (5) sau (6) şi include o prezentare a motivelor de transformare, în conformitate cu articolul 139 alineatul (1) litera (a) sau (b), statele membre pentru care se solicită transformarea şi produsele şi serviciile care fac obiectul transformării. În cazul în care transformarea este solicitată ca urmare a nereînnoirii înregistrării, perioada de trei luni prevăzută la articolul 139 alineatul (5) începe să curgă din ziua următoare ultimei zile în care poate fi prezentată cererea de reînnoire în conformitate cu articolul 53 alineatul (3). Cererea de transformare nu se consideră depusă decât după achitarea taxei de transformare.
(2)În cazul în care cererea de transformare se referă la o cerere de marcă UE care a fost deja publicată sau în cazul în care cererea de transformare se referă la o marcă UE, primirea acestei cereri se înregistrează în registru, iar cererea de transformare se publică.
(3)Oficiul verifică dacă transformarea solicitată îndeplineşte condiţiile prezentului regulament, în special ale articolului 139 alineatele (1), (2), (4), (5) şi (6) şi ale alineatului (1) din prezentul articol, precum şi condiţiile formale prevăzute de actul de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (6) din prezentul articol. În cazul în care nu se respectă condiţiile aplicabile cererii, Oficiul îl informează pe declarant cu privire la deficienţele constatate. În cazul în care deficienţele nu sunt remediate în termenul precizat de Oficiu, acesta respinge cererea de transformare. În cazul în care se aplică articolul 139 alineatul (2), Oficiul respinge cererea de transformare ca fiind inadmisibilă doar pentru acele state membre pentru care transformarea este exclusă în temeiul respectivei dispoziţii. În cazul în care taxa de transformare nu a fost plătită în termenul relevant de trei luni, în conformitate cu articolul 139 alineatul (4), (5) sau (6), Oficiul informează solicitantul că cererea de transformare este considerată ca nefiind depusă.
(4)În cazul în care Oficiul sau o instanţă competentă în domeniul mărcilor UE a refuzat cererea de marcă UE sau a declarat nulitatea absolută a mărcii UE în raport cu limba unui stat membru, transformarea este exclusă în temeiul articolului 139 alineatul (2) pentru toate statele membre în care respectiva limbă este una dintre limbile oficiale. În cazul în care Oficiul sau o instanţă competentă în domeniul mărcilor UE a refuzat cererea de marcă UE sau a declarat nulitatea absolută a mărcii UE, care se aplică în întreaga Uniune sau ţinând seama de o marcă UE anterioară sau de un alt drept de proprietate industrială al Uniunii, transformarea este exclusă în temeiul articolului 139 alineatul (2) din regulament pentru toate statele membre.
(5)În cazul în care cererea de transformare îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, Oficiul transmite cererea de transformare şi datele menţionate la articolul 111 alineatul (2) către oficiile centrale pentru proprietate industrială din statele membre, inclusiv Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală, pentru care cererea a fost considerată admisibilă. Oficiul comunică solicitantului data transmiterii.
(6)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:
a)conţinutul detaliat al cererii de transformare a unei cereri de înregistrare a unei mărci UE sau a unei mărci UE înregistrate într-o cerere de marcă naţională, în conformitate cu alineatul (1);
b)detaliile pe care trebuie să le conţină publicarea cererii de transformare în conformitate cu alineatul (2).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 207 alineatul (2).
Art. 141: Condiţii de formă referitoare la transformare
(1)Orice serviciu central din domeniul proprietăţii industriale căruia îi este transmisă cererea de transformare poate obţine de la Oficiu orice informaţii suplimentare privind această cerere, în cazul în care aceasta îi poate permite acestui serviciu să se pronunţe asupra mărcii naţionale care rezultă din transformare.
(2)O cerere de marcă UE sau o marcă UE transmisă în conformitate cu articolul 140 nu face obiectul unor cerinţe formale ale dreptului intern care să fie diferite sau suplimentare faţă de cele prevăzute de prezentul regulament ori de acte delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament.
(3)Serviciul central din domeniul proprietăţii industriale căruia îi este transmisă cererea poate impune ca, într-un termen ce nu poate fi mai mic de două luni, solicitantul:
a)să achite taxa naţională de depunere;
b)să facă, într-una din limbile oficiale ale statului în cauză, o traducere a cererii şi a documentelor anexate la aceasta;
c)să îşi aleagă domiciliul în statul respectiv;
d)să prezinte o reproducere a mărcii într-un număr de exemplare stabilit de către statul respectiv.