Art. 34. - Art. 34: Dreptul de prioritate - Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene
Acte UE
Jurnalul Oficial 154L
În vigoare Versiune de la: 1 Decembrie 2025
Art. 34: Dreptul de prioritate
(1)O persoană care a înregistrat în mod valabil o cerere de marcă în sau pentru unul din statele care sunt părţi la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului sau succesorul său în drepturi beneficiază, pentru a depune o cerere de marcă UE pentru aceeaşi marcă şi pentru produsele sau serviciile identice cu cele pentru care această marcă a fost înregistrată sau care sunt cuprinse în acestea, de un drept de prioritate pe un termen de şase luni de la data depunerii primei cereri.
(2)Se recunoaşte ca dând naştere unui drept de prioritate orice depozit având valoare de depozit naţional reglementar în temeiul dreptului intern a statului în care a fost efectuată sau în temeiul acordurilor bilaterale ori multilaterale.
(3)Prin depozit naţional reglementar se înţelege orice depozit considerat suficient pentru a stabili data la care a fost depusă cererea, indiferent de soluţionarea acordată ulterior cererii în cauză.
(4)Se consideră drept primă cerere, a cărei dată de depunere constituie momentul de la care se calculează termenul de prioritate, o cerere ulterioară depusă pentru aceeaşi marcă, pentru produse sau servicii identice şi în sau pentru acelaşi stat ca o primă cerere anterioară, cu condiţia ca această cerere anterioară, la data depunerii cererii ulterioare, să fi fost retrasă, abandonată sau refuzată, fără să fi fost supusă inspecţiei publice şi fără să fi lăsat să subziste drepturi şi cu condiţia ca cererea respectivă să nu fi constituit deja temei pentru revendicarea dreptului de prioritate. Astfel, cererea anterioară nu mai poate să constituie temei pentru revendicarea dreptului de prioritate.
(5)Dacă prima depunere s-a efectuat pe teritoriul unui stat care este parte la Convenţia de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, dispoziţiile de la alineatele (1)-(4) nu se aplică decât în măsura în care acest stat, conform unor constatări publicate, acordă, pe baza unei prime depuneri făcute la Oficiu, un drept de prioritate supus unor dispoziţii şi având efecte echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care este necesar, directorul executiv solicită Comisiei să ia în calcul posibilitatea de a cerceta dacă un stat în înţelesul primei teze acordă tratamentul reciproc respectiv. În cazul în care Comisia stabileşte că tratamentul reciproc, în conformitate cu prima teză, este acordat, aceasta publică o comunicare în acest sens în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(6)Alineatul (5) se aplică de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a comunicării prin care se confirmă acordarea de tratament reciproc, cu excepţia cazului în care comunicarea precizează o dată anterioară de la care se aplică. Alineatul (5) încetează să se aplice de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unei comunicări a Comisiei prin care se confirmă că nu se mai acordă tratament reciproc, cu excepţia cazului în care comunicarea precizează o dată anterioară de la care se aplică.
(7)Comunicările astfel cum sunt menţionate la alineatele (5) şi (6) se publică, de asemenea, în Jurnalul Oficial al Oficiului.