Directiva 98/59/CE/20-iul-1998 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la concedierile colective
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 9 Octombrie 2015
Directiva 98/59/CE/20-iul-1998 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la concedierile colective
Dată act: 20-iul-1998
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolul 100 al acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(1)Întrucât, din motive de claritate şi raţionalitate, este necesară codificarea Directivei 75/129/CEE a Consiliului din 17 februarie 1975 privind apropierea legislaţiei statelor membre cu privire la concedierile colective (3);
(2)Întrucât este important să se acorde o protecţie sporită lucrătorilor în cazul concedierilor colective, luându-se în considerare necesitatea dezvoltării economice şi sociale echilibrate în cadrul Comunităţii;
(3)Întrucât, în ciuda evoluţiei crescânde, există încă diferenţe între dispoziţiile în vigoare din statele membre cu privire la modalităţile şi procedura de concediere colectivă şi măsurile destinate să atenueze consecinţele concedierii asupra lucrătorilor;
(4)Întrucât aceste diferenţe pot avea un efect direct asupra funcţionării pieţei interne;
(5)Întrucât Rezoluţia Consiliului din 21 ianuarie 1974 privind programul de acţiune socială (4) prevedea o directivă de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la concedierile colective;
(1)JO C 210, 6.7.1998.
(2)JO C 158, 26.5.1997, p. 11.
(3)JO L 48, 22.2.1975, p. 9, directivă modificată de Directiva 92/56/CEE (JO L 245, 26.8.1992, p. 3).
(4)JO C 13, 12.2.1974, p. 1.
(6)Întrucât Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată cu ocazia reuniunii Consiliului European de la Strasbourg din 9 decembrie 1989 de către şefii de stat sau de guvern din 11 state membre, declară, între altele, la punctul 7 primul alineat prima teză şi al doilea alineat, la punctul 17 primul alineat şi la punctul 18a treia liniuţă:
“7.Realizarea pieţei interne trebuie să conducă la o îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi de viaţă ale lucrătorilor din Comunitatea Europeană (...).
Această îmbunătăţire trebuie să determine, acolo unde este necesar, dezvoltarea anumitor aspecte ale reglementărilor referitoare la ocuparea forţei de muncă, cum ar fi procedurile de concediere colectivă şi cele referitoare la faliment.
(...)
17.Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor trebuie dezvoltate prin mecanisme adecvate, ţinând seama de practicile în vigoare în diferitele state membre.
(...)
18.Aceste proceduri de informare, consultare şi participare trebuie puse în practică în timp util, în special în următoarele cazuri:
- în cazul procedurilor de concediere colectivă;”
(7)Întrucât această apropiere trebuie aşadar promovată pe calea progresului, în sensul articolului 117 din tratat;
(8)Întrucât, pentru a calcula numărul de concedieri prevăzut în definiţia concedierilor colective în sensul prezentei directive, alte forme de încetare a contractului de muncă din iniţiativa angajatorului ar trebui asimilate concedierilor, cu condiţia să existe cel puţin cinci concedieri;
(9)Întrucât este necesar să se prevadă că prezenta directivă se aplică în principiu şi concedierilor colective care rezultă ca urmare a încetării activităţii instituţiei care decurge dintr-o hotărâre judecătorească;
(10)întrucât este necesar să li se ofere statelor membre posibilitatea de a prevedea că reprezentanţii lucrătorilor pot apela
la experţi, dată fiind complexitatea tehnică a aspectelor care pot face obiectul informării şi consultării;
(11)întrucât este necesar să se prevadă că obligaţiile angajatorilor cu privire la informare, consultare şi notificare se aplică indiferent dacă decizia de concediere colectivă provine de la angajator sau de la o întreprindere care îl controlează pe respectivul angajator;
(12)întrucât statele membre ar trebui să se asigure că reprezentanţii lucrătorilor şi lucrătorii au la dispoziţie proceduri administrative şi judiciare pentru ca obligaţiile prevăzute în prezenta directivă să fie îndeplinite;
(13)întrucât prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere a directivelor prevăzute în anexa I partea B,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)În sensul prezentei directive:
a)“concedieri colective" reprezintă concedierile efectuate de un angajator dintr-unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorului, în cazul în care, conform opţiunii statelor membre, numărul concedierilor este:
(i)fie, pentru o perioadă de 30 de zile:
- de cel puţin 10 în unităţile care încadrează în mod normal mai mult de 20 şi mai puţin de 100 de lucrători;
- de cel puţin 10 % din numărul lucrătorilor în unităţile care încadrează în mod normal cel puţin 100, dar nu mai mult de 300 de lucrători;
- de cel puţin 30 în unităţile care încadrează în mod normal cel puţin 300 de lucrători;
(ii)fie, într-o perioadă de 90 de zile, de cel puţin 20, indiferent de numărul lucrătorilor angajaţi în mod normal în unităţile respective;
b)“reprezentanţii lucrătorilor" reprezintă reprezentanţii lucrătorilor prevăzuţi de legislaţiile sau practicile statelor membre.
În scopul calculării numărului de concedieri prevăzut la litera (a) primul paragraf, încetarea contractului de muncă care se produce la iniţiativa angajatorului dintr-unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorului, este asimilată concedierilor, cu condiţia existenţei a cel puţin cinci concedieri.
(2)Prezenta directivă nu se aplică în cazul:
a)concedierilor colective efectuate în cadrul contractelor de muncă încheiate pe perioade de timp limitate sau pentru sarcini specifice, cu excepţia cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării sau realizării acestor contracte;
b)lucrătorilor din administraţia publică sau din instituţiile de drept public (sau, în statele membre în care acest concept nu este cunoscut, de organisme echivalente);
c)[textul din Art. 1, alin. (2), litera C. din sectiunea I a fost abrogat la 09-oct-2015 de Art. 4, punctul 1. din Directiva 1794/06-oct-2015]
Art. 2
(1)În cazul în care un angajator are în vedere concedieri colective, acesta iniţiază în timp util consultări cu reprezentanţii lucrătorilor pentru a ajunge la un acord.
(2)Aceste consultări se referă cel puţin la posibilităţile de a evita concedierile colective sau de a reduce numărul de lucrători afectaţi, precum şi la posibilităţile de a atenua consecinţele prin recurgerea la măsuri sociale însoţitoare vizând, între altele, sprijin pentru redistribuirea sau recalificarea lucrătorilor concediaţi.
Statele membre pot să prevadă că reprezentanţii pot apela la serviciile unor experţi în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale.
(3)Pentru a permite reprezentanţilor lucrătorilor să formuleze propuneri constructive, în timp util, în cursul acestor consultări, angajatorul are obligaţia:
a)să le furnizeze toate informaţiile utile şi,
b)în orice caz, să le comunice în scris:
(i)motivele concedierilor preconizate;
(ii)numărul şi categoriile de lucrători care vor fi concediaţi;
(iii)numărul şi categoriile de lucrători încadraţi în mod normal;
(iv)perioada în cursul căreia vor avea loc concedierile preconizate;
(v)criteriile propuse pentru selectarea lucrătorilor care urmează a fi concediaţi în măsura în care legislaţiile şi practicile naţionale atribuie această competenţă angajatorului;
(vi)metoda de calcul al oricăror eventuale indemnizaţii de şomaj, în afara celor decurgând din legislaţiile şi practicile naţionale.
Angajatorul înaintează autorităţii publice competente cel puţin un exemplar al elementelor notificării scrise prevăzute la primul paragraf litera (b) punctele (i)-(v).
(4)Obligaţiile prevăzute la alineatele (1)-(3) se aplică indiferent dacă decizia de concediere colectivă provine de la angajator sau de la o întreprindere care îl controlează pe respectivul angajator.
În ceea ce priveşte presupusele încălcări ale obligaţiilor de informare, consultare şi notificare prevăzute de prezenta directivă, nu se va lua în considerare nici o justificare a angajatorului conform căreia întreprinderea care a luat decizia ce a dus la concedierile colective nu i-a furnizat informaţiile necesare.
Art. 3
(1)Angajatorii notifică în scris autoritatea publică competentă cu privire la orice concediere colectivă preconizată.
Cu toate acestea, statele membre pot prevedea ca, în cazul unor concedieri colective preconizate care rezultă din încetarea activităţii unei societăţi în urma unei hotărâri judecătoreşti, angajatorul să aibă obligaţia de a notifica în scris autoritatea publică competentă numai la solicitarea acesteia.
În cazul în care concedierea colectivă preconizată vizează membri ai echipajului unei nave maritime, angajatorul notifică autoritatea competentă a statului sub al cărui pavilion navighează nava.
Această notificare cuprinde toate informaţiile utile cu privire la concedierile colective preconizate şi la consultările cu reprezentanţii lucrătorilor prevăzute la articolul 2 şi, în special, motivele concedierilor, numărul lucrătorilor care urmează a fi concediaţi, numărul lucrătorilor încadraţi în mod normal şi perioada în care vor avea loc aceste concedieri.
(2)Angajatorii trebuie să transmită reprezentanţilor lucrătorilor o copie a notificării prevăzute la alineatul (1).
Reprezentanţii lucrătorilor îşi pot transmite eventualele observaţii autorităţii publice competente.
Art. 4
(1)Concedierile colective preconizate, notificate autorităţii publice competente, produc efecte în cel puţin 30 de zile de la notificarea prevăzută la articolul 3 alineatul (1), fără a aduce atingere dispoziţiilor care reglementează drepturile individuale cu privire la perioada de preaviz.
Statele membre pot acorda autorităţii publice competente posibilitatea de a reduce termenul prevăzut la paragraful anterior.
(2)Autoritatea publică competentă utilizează termenul prevăzut la alineatul (1) pentru a căuta soluţii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate.
(3)În cazul în care termenul iniţial prevăzut la alineatul (1) este mai mic de 60 de zile, statele membre pot acorda autorităţii publice competente posibilitatea de a prelungi termenul iniţial până la 60 de zile de la notificare, în cazurile în care există riscul să nu se găsească soluţii pentru problemele ridicate de concedierile colective în termenul prevăzut iniţial.
Statele membre pot acorda autorităţii publice competente posibilitatea de a prelungi aceste termene.
Angajatorul trebuie să fie informat cu privire la prelungire şi la motivele acesteia înainte de expirarea termenului iniţial prevăzut la alineatul (1).
(4)Statele membre pot să nu aplice prezentul articol în cazul unor concedieri colective preconizate care rezultă din încetarea activităţii unei societăţi ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti.
Art. 5
Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau de a adopta acte cu putere de lege sau acte administrative mai favorabile lucrătorilor ori de a promova sau permite aplicarea unor convenţii colective mai favorabile lucrătorilor.
Art. 6
Statele membre asigură punerea la dispoziţia reprezentanţilor lucrătorilor şi a lucrătorilor proceduri administrative şi judiciare care să permită respectarea obligaţiilor prevăzute de prezenta directivă.
Art. 7
Statele membre comunică Comisiei textul dispoziţiilor fundamentale de drept intern, deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 8
(1)Directivele din anexa I partea A se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere prevăzute în anexa I partea B.
(2)Referirile la directivele abrogate se interpretează ca referiri la prezenta directivă şi sunt citite în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.
Art. 9
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 20 iulie 1998.
Pentru Consiliu Preşedintele W. MOLTERER |
ANEXA I:
PARTEA A:
Directive abrogate (menţionate la articolul 8)
Directiva 75/129/CEE a Consiliului şi următoarea directivă care a modificat-o: 92/56/CEE a Consiliului.
PARTEA B:
Termene pentru transpunerea în legislaţia naţională (menţionate la articolul 8)
Directiva | Termen pentru transpunere |
Directiva 75/129/CEE (JO L 48, 22.2.1975, p. 29) | 19 februarie 1977 |
Directiva 92/56/CEE (JO L 245, 26.8.1992, p. 3) | 24 iunie 1994 |
ANEXA II:TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Directiva 75/129/CEE | Prezenta directivă |
Art. 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) prima liniuţă punctul 1 | Art. 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) punctul (i) prima liniuţă |
Art. 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) prima liniuţă punctul 2 | Art. 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) punctul (i) a doua liniuţă |
Art. 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) prima liniuţă punctul 3 | Art. 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) punctul (i) a treia liniuţă |
Art. 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) a doua liniuţă | Art. 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) punctul (ii) |
Art. 1 alineatul (1) primul paragraf litera (b) | Art. 1 alineatul (1) primul paragraf litera (b) |
Art. 1 alineatul (1) al doilea paragraf | Art. 1 alineatul (1) al doilea paragraf |
Art. 1 alineatul (2) | Art. 1 alineatul (2) |
Art. 2 | Art. 2 |
Art. 3 | Art. 3 |
Art. 4 | Art. 4 |
Art. 5 | Art. 5 |
Art. 5 a | Art. 6 |
Art. 6 alineatul (1) | - |
Art. 6 alineatul (2) | Art. 7 |
Art. 7 | - |
- | Art. 8 |
- | Art. 9 |
- | Art. 10 |
- | Anexa I |
- | Anexa II |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007