Art. 4. - Art. 4: Optimizare - Directiva 97/43/EURATOM/30-iun-1997 privind protecţia sănătăţii persoanelor împotriva pericolelor pe care le prezintă radiaţiile ionizante rezultate din expunerea în scopuri medicale şi de abrogare a Directivei 84/466/Euratom
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Art. 4: Optimizare
(1)_
a)Toate dozele datorate expunerii radiologice în scopuri medicale, cu excepţia procedurilor radioterapeutice prevăzute la articolul 1 alineatul (2), se menţin la nivele cât mai scăzute posibil, pentru a obţine informaţiile de diagnostic necesare, luând în considerare factorii economici şi sociali.
b)Pentru toate expunerile în scopuri medicale ale persoanelor în scopurile radioterapeutice prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (a), expunerile volumelor-ţintă se planifică individual, luând în considerare faptul că dozele volumelor şi ţesuturilor nevizate trebuie să fie cât mai scăzute posibil şi în conformitate cu scopul radioterapeutic al expunerii.
(2)Statele membre:
a)promovează stabilirea şi utilizarea nivelelor de referinţă de diagnosticare pentru examinările de radiodiagnostic, menţionate la articolul 1 alineatul (2) literele (a), (b), (c) şi (e) şi accesibilitatea informaţiilor orientative în acest scop, având în vedere nivelele de referinţă de diagnosticare europene, dacă există;
b)garantează că, pentru fiecare proiect de cercetare biomedicală şi medicală menţionat la articolul 1 alineatul (2) litera (d):
- persoanele respective participă benevol;
- aceste persoane sunt informate în legătură cu riscurile expunerii;
- se stabilesc constrângeri de doză aplicabile persoanelor pentru care nu se aşteaptă nici un avantaj medical direct în urma acestei expuneri;
- în cazul pacienţilor care acceptă benevol să fie supuşi unei practici de diagnostic experimental sau unei practici terapeutice şi la care se scontează un beneficiu de diagnostic sau terapeutic din această practică, nivelele-ţintă ale dozelor sunt planificate individual de medicul specialist şi/sau de medicul curant;
c)asigură acordarea unei atenţii deosebite dozei provenite din expunerea în scopuri medico-legale prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (e), pentru a menţine doza respectivă la niveluri cât mai scăzute posibil.
(3)Procesul de optimizare include selecţia echipamentului, obţinerea constantă de informaţii de diagnostic adecvate sau de rezultate terapeutice, precum şi aspecte practice, asigurarea calităţii, controlul calităţii şi stabilirea şi evaluarea dozelor pacientului sau activităţile de administrare, luând în considerare factorii economici şi sociali.
(4)Statele membre asigură:
a)stabilirea unor constrângeri de doză pentru expunere, conform articolului 1 alineatul (3), pentru persoanele care contribuie, în deplină cunoştinţă de cauză şi benevol (fără ca aceasta să constituie profesiunea lor) la sprijinul şi susţinerea morală a pacienţilor supuşi unui diagnostic sau tratament medical, după caz;
b)consilierea adecvată pentru expunerea menţionată la articolul 1 alineatul (3);
c)în cazul unui pacient supus unui tratament sau diagnostic cu radionuclizi, medicul specialist sau deţinătorul instalaţiei radiologice furnizează pacientului sau supraveghetorului legal instrucţiuni scrise pentru a reduce cât mai mult posibil dozele pentru persoanele care vin în contact cu pacientul şi pentru a asigura informarea privind riscurile de radiaţii ionizante.
Aceste instrucţiuni se înmânează înainte de părăsirea spitalului, clinicii sau a altei instituţii similare.