Directiva 959/10-mai-2023 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii şi a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înfiinţarea şi funcţionarea unei rezerve pentru stabilitatea pieţei aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

Acte UE

Jurnalul Oficial 130L

În vigoare

Versiune de la: 22 Martie 2024

Dată act: 10-mai-2023

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Acordul de la Paris (⁴), adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) (denumit în continuare "Acordul de la Paris"), a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Părţile la Acordul de la Paris au convenit să menţină creşterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială şi să continue eforturile de limitare a creşterii temperaturii la 1,5 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială. Respectivul angajament a fost consolidat prin adoptarea, în temeiul CCONUSC, la 13 noiembrie 2021, a Pactului climatic de la Glasgow, în care Conferinţa părţilor la CCONUSC, care serveşte drept reuniune a părţilor la Acordul de la Paris, recunoaşte că impactul schimbărilor climatice va fi mult mai scăzut în cazul unei creşteri a temperaturii cu 1,5 °C, comparativ cu o creştere de 2 °C, şi se angajează să continue eforturile de limitare a creşterii temperaturii la 1,5 °C.

(4)Pactul verde european combină un set cuprinzător de măsuri şi iniţiative care se consolidează reciproc şi care vizează realizarea neutralităţii climatice în Uniune până în 2050 şi stabileşte o nouă strategie de creştere care vizează transformarea Uniunii într-o societate echitabilă şi prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi competitivă, în care creşterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pactul urmăreşte, de asemenea, să protejeze, să conserve şi să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum şi să protejeze sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor împotriva riscurilor legate de mediu şi a impacturilor aferente. Această tranziţie afectează în mod diferit lucrătorii din diferite sectoare. În acelaşi timp, respectiva tranziţie presupune aspecte legate de egalitatea de gen, precum şi un impact deosebit asupra unor grupuri defavorizate şi vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilităţi, membrii unei minorităţi rasiale sau etnice şi persoanele şi gospodăriile cu venituri medii inferioare şi cu venituri reduse. De asemenea, tranziţia implică provocări mai mari pentru anumite regiuni, în special pentru regiunile dezavantajate din punct de vedere structural şi cele periferice, precum şi pentru insule. Prin urmare, este necesar să se asigure că tranziţia este justă şi favorabilă incluziunii, precum şi că nimeni nu este lăsat în urmă.

(5)La 17 decembrie 2020, Uniunea a transmis CCONUSC contribuţia sa stabilită la nivel naţional (CSN), în urma aprobării acesteia de către Consiliu. Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵), astfel cum a fost modificată printre altele prin Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶), este unul dintre instrumentele menţionate, supus revizuirii în contextul obiectivului consolidat pentru 2030, în descrierea generală a obiectivului din anexa la respectiva transmitere. În concluziile sale din 24 octombrie 2022, Consiliul a declarat că este pregătit, cât mai curând posibil după încheierea negocierilor privind elementele esenţiale ale pachetului "Pregătiţi pentru 55", să actualizeze, după caz, CSN ale Uniunii şi ale statelor sale membre, în conformitate cu punctul 29 din Pactul climatic de la Glasgow, pentru a reflecta modul în care rezultatul final al elementelor esenţiale ale pachetului "Pregătiţi pentru 55" pune în aplicare obiectivul principal al Uniunii, astfel cum a fost convenit de Consiliul European în decembrie 2020. Întrucât sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), stabilit prin Directiva 2003/87/CE, reprezintă un element fundamental al politicii Uniunii în domeniul climei şi constituie instrumentul esenţial al acesteia pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, modificarea Directivei 2003/87/CE, inclusiv în ceea ce priveşte domeniul său de aplicare, adoptată prin prezenta directivă, face parte dintre elementele esenţiale ale pachetului "Pregătiţi pentru 55".

(6)Necesitatea şi valoarea realizării obiectivelor Pactului verde european au devenit şi mai importante în contextul efectelor foarte grave ale pandemiei de COVID-19 asupra sănătăţii, a condiţiilor de viaţă şi de muncă şi a bunăstării cetăţenilor Uniunii. Respectivele efecte au demonstrat că societatea şi economia noastră trebuie să îşi îmbunătăţească rezilienţa la şocurile externe şi să acţioneze din timp pentru a preveni sau a atenua efectele şocurilor externe, într-un mod echitabil şi care nu lasă pe nimeni în urmă, inclusiv pe cei supuşi riscului de sărăcie energetică. Cetăţenii europeni continuă să îşi exprime opiniile ferme cu privire la faptul că acest lucru se aplică în special schimbărilor climatice.

(8)Prin adoptarea Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷), Uniunea a consacrat în legislaţie obiectivul neutralităţii climatice la nivelul întregii economii până cel târziu în 2050 şi obiectivul de a obţine ulterior un bilanţ negativ al emisiilor. Regulamentul respectiv stabileşte, de asemenea, un obiectiv obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisii după deducerea absorbţiilor) cu cel puţin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990 şi prevede obligaţia Comisiei de a depune eforturi pentru a alinia toate viitoarele proiecte de măsuri sau propuneri legislative, inclusiv propunerile bugetare, la obiectivele regulamentului respectiv şi, în cazul unei eventuale nealinieri, de a prezenta motivele acestei nealinieri în evaluarea impactului care însoţeşte propunerile respective.

(9)Toate sectoarele economiei trebuie să contribuie la realizarea reducerilor emisiilor stabilite prin Regulamentul (UE) 2021/1119. Prin urmare, obiectivul ambiţios al EU ETS ar trebui ajustat pentru a fi în conformitate cu angajamentul de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030, cu obiectivul de a realiza neutralitatea climatică până cel târziu în 2050 şi cu obiectivul de a obţine ulterior un bilanţ negativ al emisiilor, după cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119.

(10)EU ETS ar trebui să stimuleze producţia obţinută cu ajutorul instalaţiilor care reduc parţial sau elimină integral emisiile de gaze cu efect de seră. Prin urmare, descrierea anumitor categorii de activităţi enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE ar trebui să fie modificată pentru a asigura faptul că instalaţiile care desfăşoară o activitate enumerată în anexa respectivă şi care respectă pragul de capacitate aferent activităţii respective, dar care nu emit gaze cu efect de seră, sunt incluse în domeniul de aplicare al EU ETS şi că se asigură astfel tratamentul egal al instalaţiilor din sectoarele în cauză. În plus, alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru producţia unui produs ar trebui să ţină seama, ca principii directoare, de potenţialul de utilizare circulară al materialelor şi de faptul că valoarea de referinţă ar trebui să fie independentă de materia primă sau de tipul de proces de producţie, în cazul în care procesele de producţie au acelaşi scop. În consecinţă, este necesar să se modifice definiţia produselor şi a proceselor şi emisiilor vizate în legătură cu anumite valori de referinţă în vederea asigurării unor condiţii de concurenţă echitabile pentru instalaţiile care utilizează tehnologiile noi care reduc parţial sau elimină complet emisiile de gaze cu efect de seră şi instalaţiile care utilizează tehnologiile existente. Fără a aduce atingere principiilor directoare respective, valorile de referinţă revizuite pentru perioada 2026-2030 ar trebui să continue să facă distincţia între producţia primară şi cea secundară de oţel şi aluminiu. De asemenea, este necesar să se decupleze actualizarea valorilor de referinţă pentru rafinării şi hidrogen verde pentru a reflecta importanţa tot mai mare a producţiei de hidrogen, inclusiv hidrogen verde, în afara sectorului rafinăriilor.

(11)Ca urmare a modificării definiţiilor produselor şi a proceselor şi emisiilor vizate în legătură cu anumite valori de referinţă, este necesar să se asigure că producătorii nu primesc o dublă compensaţie pentru aceleaşi emisii, atât prin alocarea de certificate cu titlu gratuit, cât şi prin compensarea costurilor indirecte şi, prin urmare, este necesar să se ajusteze în mod corespunzător măsurile financiare, pentru a compensa costurile indirecte transferate în preţul energiei electrice.

(12)Directiva 96/61/CE a Consiliului (⁸) a fost abrogată prin Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁹). Trimiterile la Directiva 96/61/CE de la articolul 2 din Directiva 2003/87/CE şi din anexa IV la aceasta ar trebui actualizate în consecinţă. Având în vedere necesitatea unor reduceri urgente ale emisiilor la nivelul întregii economii, statele membre ar trebui să poată acţiona pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră care intră în domeniul de aplicare al EU ETS şi prin alte politici decât limitele de emisii adoptate în temeiul Directivei 2010/75/UE.

(13)În comunicarea sa din 12 mai 2021 intitulată "Calea către o planetă sănătoasă pentru toţi – Plan de acţiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei şi solului»", Comisia solicită orientarea Uniunii către reducerea la zero a poluării până în 2050, prin reducerea poluării aerului, a apelor dulci, a mărilor şi a solului la niveluri care nu mai sunt preconizate a fi dăunătoare sănătăţii şi ecosistemelor naturale. De asemenea, măsurile adoptate în temeiul Directivei 2010/75/UE, ca instrument principal de reglementare a emisiilor de poluanţi în aer, în apă şi în sol, vor permite şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În conformitate cu articolul 8 din Directiva 2003/87/CE, statele membre ar trebui să asigure coordonarea dintre condiţiile de acordare a autorizaţiilor în temeiul Directivei 2003/87/CE şi cele în temeiul Directivei 2010/75/UE.

(15)Definiţia producătorilor de energie electrică a fost utilizată pentru a determina cantitatea maximă de certificate cu titlu gratuit alocate pentru industrie în perioada 2013-2020, însă acest lucru a condus la tratamentul diferit al centralelor de cogenerare în comparaţie cu instalaţiile industriale. Pentru a stimula utilizarea cogenerării de înaltă eficienţă şi pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile pentru toate instalaţiile cărora li se alocă certificate cu titlu gratuit pentru producţia de căldură şi încălzirea centralizată, toate trimiterile la producătorii de energie electrică din Directiva 2003/87/CE ar trebui eliminate. În plus, Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei (¹⁰) prevede detaliile referitoare la eligibilitatea tuturor proceselor industriale pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit. Prin urmare, dispoziţiile privind captarea şi stocarea dioxidului de carbon de la articolul 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE au devenit caduce şi ar trebui să fie eliminate.

(16)Gazele cu efect de seră care nu sunt eliberate direct în atmosferă ar trebui să fie considerate emisii care intră sub incidenţa EU ETS şi, pentru emisiile respective, ar trebui să se restituie certificate, cu excepţia cazului în care acestea sunt stocate într-un sit de stocare în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹¹) sau sunt legate chimic în mod permanent într-un produs, astfel încât să nu intre în atmosferă în condiţii normale de utilizare şi să nu intre în atmosferă în timpul oricărei activităţi normale care are loc după sfârşitul duratei de viaţă a produsului. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate care să precizeze condiţiile în care se consideră că gazele cu efect de seră sunt legate chimic în mod permanent într-un produs, astfel încât să nu intre în atmosferă în condiţii normale de utilizare şi să nu intre în atmosferă în timpul oricărei activităţi normale după sfârşitul duratei de viaţă a produsului, inclusiv în legătură cu obţinerea unui certificat de absorbţie a dioxidului de carbon, după caz, având în vedere evoluţiile în materie de reglementare în ceea ce priveşte certificarea absorbţiei dioxidului de carbon. Activitatea normală după sfârşitul duratei de viaţă a produsului ar trebui să fie interpretată în sens larg, ca incluzând toate activităţile care au loc după sfârşitul duratei de viaţă a produsului, inclusiv reutilizarea, refabricarea, reciclarea şi eliminarea, precum incinerarea şi depozitarea deşeurilor.

(17)Activitatea de transport maritim internaţional, care constă în călătorii între porturi aflate sub jurisdicţia a două state membre diferite sau între un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru şi un port aflat în afara jurisdicţiei oricărui stat membru, este singura modalitate de transport care nu a fost inclusă în angajamentele anterioare ale Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Emisiile generate de combustibilul vândut în Uniune pentru călătoriile care îşi au punctul de plecare într-un stat membru şi punctul de sosire într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă au crescut cu aproximativ 36 % din 1990. Respectivele emisii reprezintă aproape 90 % din totalul emisiilor generate de navigaţie la nivelul Uniunii, întrucât emisiile generate de combustibilul vândut în Uniune pentru călătoriile care îşi au punctul de plecare şi de sosire în acelaşi stat membru au fost reduse cu 26 % începând cu anul 1990. Într-un scenariu de statu-quo, se estimează că emisiile generate de activităţile de transport maritim internaţional vor creşte cu aproximativ 14 % între 2015 şi 2030 şi cu 34 % între 2015 şi 2050. În cazul în care impactul activităţilor de transport maritim asupra schimbărilor climatice creşte conform previziunilor, această creştere ar submina în mod semnificativ reducerile realizate de alte sectoare pentru combaterea schimbărilor climatice şi, ca urmare, realizarea obiectivului de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030, a obiectivului Uniunii de realizare a neutralităţii climatice până cel târziu în 2050 şi a obiectivului de a obţine ulterior un bilanţ negativ al emisiilor, prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119, precum şi a obiectivelor Acordului de la Paris.

(18)În 2013, Comisia a adoptat o strategie pentru integrarea progresivă a emisiilor generate de transportul maritim în politica Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Ca prim pas în cadrul acestei abordări, Uniunea a instituit un sistem de monitorizare, de raportare şi de verificare a emisiilor generate de transportul maritim în cadrul Regulamentului (UE) 2015/757 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²), urmând a se stabili obiectivele de reducere a emisiilor pentru transportul maritim şi a se aplica o măsură bazată pe piaţă. În conformitate cu angajamentul colegiuitorilor exprimat în Directiva (UE) 2018/410, acţiunea Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI) sau a Uniunii ar trebui să înceapă din 2023, inclusiv lucrările pregătitoare pentru adoptarea şi punerea în aplicare a unei măsuri care să garanteze că sectorul contribuie în mod corespunzător la eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor convenite în cadrul Acordului de la Paris şi că toate părţile interesate acordă atenţia cuvenită.

(19)În conformitate cu Directiva (UE) 2018/410, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la progresele înregistrate în cadrul OMI în direcţia unui obiectiv ambiţios de reducere a emisiilor şi a unor măsuri de sprijin pentru asigurarea contribuţiei corespunzătoare a transportului maritim la eforturile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor convenite în cadrul Acordului de la Paris. Ar trebui încurajate eforturile de limitare a emisiilor maritime globale care se depun prin intermediul OMI, inclusiv punerea rapidă în aplicare a Strategiei iniţiale a OMI privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de nave, adoptată în 2018, care se referă, de asemenea, la posibile măsuri bazate pe piaţă pentru a stimula reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim internaţional. Cu toate acestea, deşi recent au fost făcute progrese în cadrul OMI, acest lucru nu a fost suficient până acum pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris. Dat fiind faptul că transportul maritim are un caracter internaţional, este important ca statele membre şi Uniunea, conform competenţelor care le revin, să coopereze cu ţările terţe pentru a accelera eforturile diplomatice cu scopul de a intensifica măsurile globale şi pentru a înregistra progrese în elaborarea unei măsuri globale bazate pe piaţă la nivelul OMI.

(20)Emisiile de dioxid de carbon (CO2) generate de transportul maritim reprezintă aproximativ 3-4 % din emisiile Uniunii. În Pactul verde european, Comisia şi-a declarat intenţia de a adopta măsuri suplimentare pentru a aborda emisiile de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim prin intermediul unui pachet de măsuri care să permită Uniunii să îşi atingă obiectivele de reducere a emisiilor. În acest context, Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată pentru a include transportul maritim în EU ETS, în vederea asigurării contribuţiei echitabile a sectorului respectiv la obiectivele climatice mai ambiţioase ale Uniunii, precum şi la obiectivele Acordului de la Paris, care stabileşte în articolul 4 alineatul (4) că ţările dezvoltate ar trebui să continue să aibă un rol de lider prin asumarea obiectivelor de reducere a emisiilor în întreaga economie, în timp ce ţările în curs de dezvoltare sunt încurajate să treacă, în timp, la reducerea emisiilor în întreaga economie sau la obiective de limitare a emisiilor. Deşi emisiile generate de aviaţia internaţională din afara Europei urmau să fie plafonate începând din ianuarie 2021 printr-o măsură globală bazată pe piaţă, încă nu este în vigoare o acţiune care să limiteze sau să stabilească un preţ pentru emisiile generate de transportul maritim. Prin urmare, EU ETS ar trebui să vizeze o parte din emisiile generate de călătoriile dintre un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru şi un port aflat sub jurisdicţia unei ţări terţe, ţara terţă având posibilitatea de a decide cu privire la măsurile adecvate în ceea ce priveşte cealaltă parte a emisiilor.

Extinderea EU ETS pentru a include transportul maritim ar trebui, prin urmare, să includă jumătate din emisiile generate de călătoriile navelor care sosesc într-un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru dintr-un port aflat în afara jurisdicţiei unui stat membru, jumătate din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru şi sosesc într-un port aflat în afara jurisdicţiei unui stat membru, toate emisiile generate de călătoriile navelor care sosesc într-un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru dintr-un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru şi toate emisiile produse într-un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru. Această abordare a fost apreciată ca fiind o modalitate practică de a rezolva problema responsabilităţilor şi a capabilităţilor comune, dar diferenţiate, care a reprezentat o provocare de lungă durată în contextul CCONUSC. Includerea unei părţi din emisiile generate de călătoriile în ambele sensuri efectuate între Uniune şi ţările terţe asigură eficacitatea EU ETS, în special prin creşterea impactului asupra mediului al măsurii în comparaţie cu un domeniu de aplicare geografic limitat la călătoriile în interiorul Uniunii, limitând în acelaşi timp riscul de escale în port în scopuri evazioniste şi riscul de relocare a activităţilor de transbordare în afara Uniunii. Pentru a asigura includerea fără probleme a sectorului în EU ETS, restituirea certificatelor de către companiile de transport maritim ar trebui să crească treptat în ceea ce priveşte emisiile verificate raportate pentru anii 2024 şi 2025.

Pentru a proteja integritatea de mediu a schemei, în care, în cursul anilor respectivi, se restituie mai puţine certificate în raport cu emisiile verificate generate de transportul maritim, odată ce diferenţa dintre emisiile verificate şi certificatele restituite a fost stabilită în fiecare an, ar trebui să se anuleze un volum de certificate care corespunde diferenţei respective. Începând cu anul 2026, companiile de transport maritim ar trebui să restituie numărul de certificate care corespund tuturor emisiilor lor verificate. Deşi impactul transportului maritim asupra climei este cauzat în principal de emisiile sale de CO2, alte emisii decât cele de CO2 reprezintă o parte semnificativă a emisiilor generate de nave. Conform celui de-al patrulea studiu OMI privind gazele cu efect de seră din 2020, emisiile de metan au crescut semnificativ în perioada 2012-2018. Emisiile de metan şi de protoxid de azot vor creşte probabil în timp, în special odată cu dezvoltarea navelor alimentate cu gaze naturale lichefiate sau cu alte surse de energie. Includerea emisiilor de metan şi de protoxid de azot ar fi benefică pentru integritatea mediului şi pentru stimularea bunelor practici. Emisiile respective ar trebui să fie incluse mai întâi în Regulamentul (UE) 2015/757 începând cu anul 2024 şi în EU ETS începând cu anul 2026.

(21)Extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2003/87/CE pentru a include transportul maritim va duce la modificări ale costurilor unui astfel de transport. Întreaga Uniune va fi afectată de respectiva extindere a domeniului de aplicare, deoarece mărfurile transportate pe cale maritimă către şi dinspre porturi din Uniune îşi au originea sau destinaţia în diferitele state membre, inclusiv în statele membre fără ieşire la mare. Prin urmare, alocarea certificatelor care urmează să fie scoase la licitaţie de statele membre ar trebui, în principiu, să nu se schimbe în urma includerii activităţilor de transport maritim şi ar trebui să vizeze toate statele membre. Cu toate acestea, statele membre vor fi afectate într-o măsură diferită. În special, statele membre care se bazează în mare măsură pe transportul maritim vor fi cele mai expuse la efectul extinderii. Statele membre cu un sector maritim mare în comparaţie cu dimensiunea lor relativă vor fi mai afectate de extinderea EU ETS pentru a include transportul maritim. Prin urmare, este oportun să se ofere asistenţă suplimentară pe durată limitată statelor membre respective sub formă de certificate suplimentare, pentru a sprijini decarbonizarea activităţilor de transport maritim şi pentru costurile administrative suportate. Asistenţa ar trebui introdusă treptat, în paralel cu introducerea obligaţiilor de restituire şi, ca atare, ar avea un efect sporit asupra statelor membre respective. În contextul revizuirii Directivei 2003/87/CE, Comisia ar trebui să analizeze relevanţa acestei asistenţe suplimentare în special din perspectiva evoluţiilor de la nivelul numărului companiilor de transport maritim aflate sub responsabilitatea diferitelor state membre.

(23)Reînnoirea flotelor de nave clasificate ca nave din clasa de gheaţă şi dezvoltarea tehnologiei inovatoare care reduce emisiile generate de astfel de nave vor necesita timp şi sprijin financiar. În prezent, din cauza proiectării lor, care le permite să navigheze în condiţii de gheaţă, navele clasificate ca nave din clasa de gheaţă consumă mai mult combustibil şi produc mai multe emisii decât navele de dimensiuni similare proiectate să navigheze numai în ape deschise. Ca urmare, ar trebui introdusă în temeiul prezentei directive o metodă care să se aplice indiferent de pavilion şi care să permită o reducere, până la 31 decembrie 2030, a certificatelor care urmează să fie restituite de către companiile de transport maritim pe baza clasei de gheaţă a navelor lor.

(24)Insulele care nu au legături rutiere sau feroviare cu continentul sunt mai dependente de transportul maritim decât celelalte regiuni şi depind de legăturile maritime pentru conectivitatea lor. Pentru a ajuta insulele cu o populaţie mică să rămână conectate în urma includerii activităţilor de transport maritim în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE, este oportun să se prevadă posibilitatea pentru un stat membru de a solicita o derogare temporară de la obligaţiile de restituire prevăzute în directiva respectivă pentru anumite activităţi de transport maritim în cazul insulelor cu o populaţie mai mică de 200 000 de locuitori permanenţi.

(25)Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita ca un contract de servicii publice transnaţional sau o obligaţie de servicii publice transnaţională între două state membre să fie exceptat(ă) temporar de la anumite obligaţii prevăzute în Directiva 2003/87/CE. Posibilitatea respectivă ar trebui limitată la conexiunile dintre un stat membru care nu are o frontieră terestră cu un alt stat membru şi statul membru cel mai apropiat din punct de vedere geografic, cum ar fi conexiunea maritimă dintre Cipru şi Grecia, care este absentă de peste două decenii. Respectiva derogare temporară ar contribui la necesitatea imperioasă de a furniza un serviciu de interes general şi de a asigura conectivitatea, precum şi coeziunea economică, socială şi teritorială.

(26)Având în vedere caracteristicile speciale şi constrângerile permanente ale regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, astfel cum sunt recunoscute la articolul 349 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), precum şi dependenţa lor puternică de transportul maritim, ar trebui să se acorde o atenţie deosebită menţinerii accesibilităţii unor astfel de regiuni şi a conectivităţii eficiente a acestora prin intermediul transportului maritim. Prin urmare, ar trebui să se prevadă o derogare temporară de la anumite obligaţii prevăzute în Directiva 2003/87/CE pentru emisiile generate de activităţile de transport maritim dintre un port situat într-o regiune ultraperiferică a unui stat membru şi un port situat în acelaşi stat membru, inclusiv porturi situate în aceeaşi regiune ultraperiferică respectivă şi într-o altă regiune ultraperiferică a aceluiaşi stat membru.

(27)Dispoziţiile din Directiva 2003/87/CE referitoare la activităţile de transport maritim ar trebui să fie revizuite în mod constant având în vedere evoluţiile internaţionale viitoare şi eforturile întreprinse în vederea realizării obiectivelor Acordului de la Paris, inclusiv cea de-a doua evaluare la nivel global din 2028 şi evaluările ulterioare la nivel global la fiecare cinci ani, cu scopul de a informa succesiv cu privire la CSN. Dispoziţiile respective ar trebui, de asemenea, să fie revizuite şi în cazul adoptării de către OMI a unei măsuri globale bazate pe piaţă pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European şi Consiliului în termen de 18 luni de la adoptarea unei astfel de măsuri şi înainte ca aceasta să devină operaţională. În raportul respectiv, Comisia ar trebui să examineze măsura globală bazată pe piaţă în ceea ce priveşte nivelul său de ambiţie din perspectiva obiectivelor Acordului de la Paris, integritatea sa generală de mediu, inclusiv în comparaţie cu dispoziţiile Directivei 2003/87/CE referitoare la transportul maritim, precum şi orice aspect legat de coerenţa EU ETS şi a măsurii respective. În raportul său, Comisia ar trebui să ţină seama în special de nivelul de participare la respectiva măsură globală bazată pe piaţă, de forţa sa juridică obligatorie, de transparenţă, de sancţiunile în caz de neconformitate, de procesele de informare a publicului, de monitorizare, raportare şi verificare a emisiilor, de registre şi de responsabilitate. După caz, raportul ar trebui să fie însoţit de o propunere legislativă de modificare a Directivei 2003/87/CE într-un mod care să fie în concordanţă cu obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 şi cu obiectivul neutralităţii climatice, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119, şi cu scopul de a menţine integritatea de mediu şi eficacitatea acţiunilor Uniunii în domeniul climei, pentru a asigura coerenţa între punerea în aplicare a măsurii globale bazate pe piaţă şi EU ETS, evitând în acelaşi timp dublarea oricărei sarcini semnificative, reamintind astfel competenţa Uniunii de a-şi reglementa cota de emisii generate de călătoriile de transport maritim internaţional, în conformitate cu obligaţiile prevăzute în Acordul de la Paris.

(28)Având în vedere creşterea costurilor transportului maritim pe care o implică extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2003/87/CE pentru a include activităţile de transport maritim, există un risc de eludare din cauza absenţei unei măsuri globale bazată pe piaţă. Escalele evazioniste în porturi din afara Uniunii şi relocarea activităţilor de transbordare în porturi din afara Uniunii nu numai că vor diminua beneficiile de mediu ale internalizării costului emisiilor generate de activităţile de transport maritim, ci pot conduce şi la emisii suplimentare din cauza distanţei suplimentare parcurse pentru a eluda cerinţele Directivei 2003/87/CE. Prin urmare, este oportun să se excludă din definiţia "portului de escală" anumite opriri în porturi din afara Uniunii. Respectiva excludere ar trebui să vizeze porturile din vecinătatea Uniunii, în care riscul de eludare este cel mai ridicat. O limită de 300 mile marine de un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru constituie un răspuns proporţional la comportamentul evaziv, echilibrând sarcina suplimentară şi riscul de evaziune. În plus, din definiţia "portului de escală" ar trebui să fie excluse numai opririle navelor container în anumite porturi din afara Uniunii, în care transbordarea containerelor reprezintă cea mai mare parte a traficului de containere. Pentru astfel de transporturi şi în absenţa unor măsuri de atenuare, riscul de eludare constă, de asemenea, într-o posibilă mutare a nodului portuar către porturi din afara Uniunii, ceea ce agravează efectele eludării. Pentru a asigura proporţionalitatea măsurii şi faptul că are ca rezultat un tratament egal, ar trebui să se ia în considerare măsurile din ţările terţe care au un efect echivalent cu cel al Directivei 2003/87/CE.

(29)Comisia ar trebui să revizuiască funcţionarea Directivei 2003/87/CE în ceea ce priveşte activităţile de transport maritim, din perspectiva experienţei dobândite în urma aplicării acesteia, inclusiv sub aspectul depistării practicilor de eludare în scopul prevenirii unui astfel de comportament încă dintr-un stadiu timpuriu, urmând să propună apoi măsuri pentru a asigura eficacitatea directivei respective. Astfel de măsuri ar putea include obligaţii sporite de restituire a certificatelor pentru călătoriile în care riscul de evaziune este mai ridicat, cum ar fi spre şi dinspre un port situat în vecinătatea Uniunii, într-o ţară terţă care nu a adoptat măsuri similare Directivei 2003/87/CE.

(30)Emisiile generate de navele cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone reprezintă mai puţin de 15 % din emisiile generate de nave, ţinând seama de domeniul de aplicare al prezentei directive, dar sunt emise de un număr mare de nave. Din motive practice de ordin administrativ, este prematur să se includă navele cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone în EU ETS chiar de la începutul includerii transportului maritim, însă includerea lor în viitor ar îmbunătăţi eficacitatea EU ETS şi ar putea reduce practicile de eludare care se folosesc de navele cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone. Prin urmare, cel târziu la 31 decembrie 2026, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport în care să examineze fezabilitatea şi impactul economic, de mediu şi social al includerii în Directiva 2003/87/CE a emisiilor generate de navele cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone, inclusiv de la navele de aprovizionare în larg.

(31)Persoana sau organizaţia responsabilă pentru respectarea EU ETS ar trebui să fie compania de transport maritim, definită ca proprietarul navei sau orice altă organizaţie sau persoană, precum administratorul sau navlositorul navei nude, care a preluat responsabilitatea pentru exploatarea navei de la proprietarul acesteia şi care, asumându-şi această responsabilitate, a consimţit să preia toate sarcinile şi responsabilităţile impuse de Codul internaţional de management pentru siguranţa exploatării navelor şi pentru prevenirea poluării. Această definiţie se bazează pe definiţia termenului "companie" de la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (UE) 2015/757 şi este în conformitate cu sistemul global de colectare a datelor instituit în 2016 de OMI.

(32)Emisiile generate de o navă depind, printre altele, de măsurile de eficienţă energetică luate de proprietarul navei, precum şi de combustibil, de încărcătura transportată şi de ruta şi viteza navei, care pot fi controlate de o altă entitate decât proprietarul navei. Responsabilităţile privind achiziţionarea de combustibil sau luarea deciziilor operaţionale care afectează emisiile de gaze cu efect de seră ale navei pot fi asumate de o altă entitate decât compania de transport maritim, în temeiul unui acord contractual. La momentul negocierii contractului, în special aspectele din urmă nu ar fi cunoscute şi, prin urmare, emisiile finale generate de o navă care intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE ar fi incerte. Cu toate acestea, cu excepţia cazului în care costurile carbonului ar fi transferate către entitatea care exploatează nava, stimulentele pentru punerea în aplicare a măsurilor operaţionale privind eficienţa consumului de combustibil ar fi limitate. În conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte" şi pentru a încuraja adoptarea de măsuri de eficienţă şi utilizarea combustibililor ecologici, compania de transport maritim ar trebui, prin urmare, să aibă dreptul, în temeiul dreptului intern, să solicite rambursarea costurilor care decurg din restituirea certificatelor de la entitatea care este direct responsabilă pentru deciziile care afectează emisiile de gaze cu efect de seră ale navei.

Deşi un astfel de mecanism de rambursare ar putea face obiectul unui acord contractual, pentru a se reduce costurile administrative, statele membre nu ar trebui să fie obligate să asigure sau să verifice existenţa unor astfel de contracte, ci să prevadă în schimb în dreptul intern un drept la rambursare pentru compania de transport maritim, precum şi accesul corespunzător la justiţie, pentru a asigura respectarea acestui drept. Din aceleaşi motive, acest drept, inclusiv orice posibil conflict legat de rambursare între compania de transport maritim şi entitatea care exploatează nava, nu ar trebui să afecteze obligaţiile companiei de transport maritim faţă de autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim şi nici măsurile de executare care ar putea fi necesare împotriva unei astfel de companii pentru a asigura respectarea deplină de către respectiva companie a Directivei 2003/87/CE. În acelaşi timp, întrucât scopul urmărit de dispoziţia privind dreptul la rambursare are o strânsă legătură cu Uniunea, în special în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor în temeiul prezentei directive de către o companie de transport maritim faţă de un anumit stat membru, este important ca dreptul respectiv să fie respectat în întreaga Uniune, în toate relaţiile contractuale care permit unei entităţi, alta decât proprietarul navei, să stabilească încărcătura transportată sau ruta şi viteza navei, într-un mod care să protejeze concurenţa nedenaturată pe piaţa internă, care poate include dispoziţii care să împiedice părţile la astfel de acorduri contractuale să eludeze dreptul la rambursare prin includerea unei clauze de alegere a legii aplicabile.

(33)Pentru a reduce sarcina administrativă a companiilor de transport maritim, un stat membru ar trebui să fie responsabil pentru fiecare companie de transport maritim. Comisia ar trebui să publice o listă iniţială a companiilor de transport maritim care au desfăşurat o activitate de transport maritim ce intră în domeniul de aplicare al EU ETS, care să precizeze autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim. Lista ar trebui actualizată regulat şi cel puţin la fiecare doi ani pentru a reatribui companiile de transport maritim unei alte astfel de autorităţi de administrare, după caz. În cazul companiilor de transport maritim înregistrate într-un stat membru, autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim ar trebui să fie statul membru respectiv. În cazul companiilor de transport maritim înregistrate într-o ţară terţă, autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim ar trebui să fie statul membru în care compania respectivă de transport maritim a avut cel mai mare număr estimat de escale în port în cadrul călătoriilor care intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE în cei patru ani precedenţi de monitorizare. În cazul companiilor de transport maritim care sunt înregistrate într-o ţară terţă şi care nu au efectuat nicio călătorie care intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE în cei patru ani precedenţi de monitorizare, autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim ar trebui să fie statul membru în care o navă a companiei respective de transport maritim şi-a început sau şi-a încheiat prima călătorie care se încadrează în domeniul de aplicare al directivei respective. Comisia ar trebui să publice şi să actualizeze, după caz, la fiecare doi ani o listă a companiilor de transport maritim care intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE, care să precizeze autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim. Pentru a asigura tratamentul egal al companiilor de transport maritim, statele membre ar trebui să respecte norme armonizate de administrare a companiilor de transport maritim pentru care sunt responsabile, în conformitate cu normele detaliate care urmează să fie stabilite de Comisie.

(34)Statele membre ar trebui să se asigure că respectivele companii de transport maritim pe care le administrează respectă cerinţele Directivei 2003/87/CE. În cazul în care o companie de transport maritim nu respectă cerinţele directivei menţionate şi autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim nu a reuşit, prin alte măsuri de punere în executare, să asigure respectarea acestora, statele membre ar trebui să acţioneze solidar. Ca măsură de ultimă instanţă, statele membre, cu excepţia statului membru al cărui pavilion îl arborează nava, ar trebui să poată refuza intrarea navelor aflate sub responsabilitatea companiei de transport maritim în cauză iar statul membru al cărui pavilion îl arborează nava ar trebui să poată reţine nava respectivă.

(35)Companiile de transport maritim ar trebui să monitorizeze şi să raporteze date agregate privind emisiile generate de activităţile de transport maritim la nivel de companie, în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/757. Rapoartele referitoare la datele agregate privind emisiile la nivel de companie ar trebui să fie verificate în conformitate cu normele prevăzute în regulamentul respectiv. Atunci când efectuează verificarea la nivel de companie, verificatorul nu ar trebui să verifice rapoartele privind emisiile la nivel de navă sau rapoartele la nivel de navă care urmează să fie transmise în cazul în care are loc o schimbare de companie, întrucât rapoartele respective la nivel de navă au fost deja verificate.

(36)Pe baza experienţei acumulate în urma unor sarcini similare legate de protecţia mediului, Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă (EMSA) sau o altă organizaţie relevantă ar trebui, după caz şi în conformitate cu mandatul său, să asiste Comisia şi autorităţile de administrare a unei companii de transport maritim în ceea ce priveşte punerea în aplicare a Directivei 2003/87/CE. Datorită experienţei sale în ceea ce priveşte punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/757 şi a instrumentelor sale informatice, EMSA ar trebui să asiste autorităţile de administrare a unei companii de transport maritim, în special în ceea ce priveşte monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor generate de activităţile de transport maritim care intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE, prin facilitarea schimbului de informaţii sau prin elaborarea de orientări şi criterii. Comisia, asistată de EMSA, ar trebui să depună toate diligenţele pentru a concepe instrumente de monitorizare adecvate şi pentru a elabora orientări care să faciliteze şi să coordoneze activităţile de verificare şi de asigurare a respectării legislaţiei legate de aplicarea Directivei 2003/87/CE transportului maritim. În măsura posibilului, astfel de instrumente ar trebui să fie puse la dispoziţia statelor membre şi a verificatorilor pentru a se asigura o bună punere în aplicare a dispoziţiilor de drept intern de transpunere a Directivei 2003/87/CE.

(38)Prin Regulamentul (UE) 2017/2392 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹³) a fost modificat articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE pentru a permite tuturor operatorilor să utilizeze toate certificatele emise. Cerinţa ca autorizaţiile de emisii de gaze cu efect de seră să conţină o obligaţie de restituire a certificatelor, în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (e) din directiva respectivă, ar trebui aliniată în consecinţă.

(39)Atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor pentru 2030 va necesita o reducere cu 62 % a emisiilor din sectoarele vizate de EU ETS comparativ cu 2005. Este necesar să se reducă cantitatea de certificate din EU ETS la nivelul Uniunii pentru a crea semnalul necesar pe termen lung privind preţul carbonului şi a stimula gradul de decarbonizare. Cantitatea totală de certificate ar trebui să fie redusă în 2024 şi 2026 pentru a o alinia mai bine la emisiile reale. În plus, factorul linear de reducere ar trebui majorat în 2024 şi 2028, ţinând seama şi de includerea emisiilor generate de transportul maritim. Traiectoria mai abruptă a plafonului care rezultă din respectivele modificări va conduce la niveluri semnificativ mai mari de reduceri cumulate ale emisiilor până în 2030 decât ar fi fost înregistrat în temeiul Directivei (UE) 2018/410. Cifrele referitoare la includerea transportului maritim ar trebui să fie derivate din emisiile generate de activităţile de transport maritim care sunt menţionate la articolul 3ga din Directiva 2003/87/CE şi raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/757 pentru 2018 şi 2019 în Uniune şi în statele Spaţiului Economic European şi Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, ajustate, începând cu anul 2021 până în 2024, cu factorul linear de reducere pentru anul 2024. Factorul linear de reducere ar trebui să fie aplicat în 2024 la creşterea cantităţii de certificate la nivelul Uniunii în anul respectiv.

(40)Atingerea obiectivului mai ambiţios în materie de climă, va necesita alocarea, pentru tranziţia climatică, a unor resurse publice şi private substanţiale în Uniune, precum şi în statele membre. Pentru a completa şi a consolida cheltuielile substanţiale legate de climă din bugetul Uniunii, toate veniturile obţinute în urma licitării certificatelor de emisii care nu sunt atribuite bugetului Uniunii sub formă de resurse proprii sau echivalentul valorii financiare a unor astfel de venituri obţinute în urma licitării certificatelor de emisii ar trebui utilizate în scopuri legate de climă, cu excepţia veniturilor folosite pentru compensarea costurilor indirecte ale carbonului. Lista scopurilor legate de climă prevăzute la articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE ar trebui extinsă pentru a include scopuri suplimentare cu un impact pozitiv asupra mediului. Aceasta ar trebui să includă utilizarea sprijinului financiar pentru a aborda aspectele de ordin social la nivelul gospodăriilor cu venituri mici şi mijlocii prin reducerea impozitării cu efect de distorsionare şi reduceri specifice ale impozitelor şi ale taxelor pentru energia electrică din surse regenerabile. Statele membre ar trebui să raporteze anual cu privire la utilizarea veniturilor provenite din licitarea certificatelor, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁴), precizând, după caz şi în măsura în care este necesar, veniturile utilizate şi acţiunile care sunt întreprinse pentru punerea în aplicare a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi clima şi a planurilor lor teritoriale pentru o tranziţie justă.

(¹⁴)Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

(42)Sunt necesare resurse financiare semnificative pentru a pune în aplicare obiectivele Acordului de la Paris în ţările în curs de dezvoltare, iar Pactul climatic de la Glasgow îndeamnă ţările părţi dezvoltate să îşi intensifice de urgenţă şi în mod semnificativ finanţarea combaterii schimbărilor climatice. În concluziile sale privind pregătirile pentru cea de a 27-a Conferinţă a părţilor la CCONUSC (COP 27), Consiliul reaminteşte faptul că Uniunea şi statele sale membre sunt cel mai mare contribuitor la finanţarea publică internaţională a combaterii schimbărilor climatice şi că şi-au majorat de peste două ori contribuţia la finanţarea combaterii schimbărilor climatice pentru a sprijini ţările în curs de dezvoltare începând cu anul 2013. În concluziile respective, Consiliul reînnoieşte, de asemenea, angajamentul ferm asumat de Uniune şi de statele sale membre de a continua să îşi intensifice finanţarea combaterii schimbărilor climatice la nivel internaţional în vederea realizării obiectivului ţărilor dezvoltate de a mobiliza cel puţin 100 de miliarde USD pe an cât mai curând posibil şi până în 2025, dintr-o gamă largă de surse şi se aşteaptă ca obiectivul să fie îndeplinit în 2023.

(43)Pentru a aborda efectele legate de distribuţie şi cele sociale ale tranziţiei în statele membre cu venituri mici, ar trebui să se utilizeze un procent suplimentar de 2,5 % din cantitatea de certificate la nivelul Uniunii din 2024 până în 2030, pentru a finanţa tranziţia energetică a statelor membre cu un produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor mai mic de 75 % din media Uniunii între anii 2016-2018, prin intermediul Fondului pentru modernizare prevăzut la articolul 10d din Directiva 2003/87/CE.

(45)De asemenea, ar trebui să se ofere stimulente suplimentare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin utilizarea unor tehnici eficiente din punctul de vedere al costurilor. În acest scop, alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru instalaţiile staţionare începând cu anul 2026 ar trebui să fie condiţionată de investiţii în tehnici de creştere a eficienţei energetice şi de reducere a emisiilor, în special pentru consumatorii mari de energie. Comisia ar trebui să se asigure că aplicarea condiţionalităţii respective nu pune în pericol condiţiile de concurenţă echitabile, integritatea de mediu sau egalitatea de tratament a instalaţiilor din întreaga Uniune. Prin urmare, fără a aduce atingere normelor aplicabile în temeiul Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁵), Comisia ar trebui să adopte acte delegate de completare a prezentei directive pentru a aborda orice problemă identificată, în special cu privire la principiile menţionate mai sus, şi să prevadă norme simple din punct de vedere administrativ pentru aplicarea condiţionalităţii. Normele respective ar trebui să facă parte din normele generale privind alocarea de certificate cu titlu gratuit, utilizând procedura stabilită pentru măsurile naţionale de punere în aplicare, şi să prevadă termene şi criterii pentru recunoaşterea măsurilor de eficienţă energetică implementate, precum şi pentru măsuri alternative de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. În plus, stimulentele pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui consolidate în continuare pentru instalaţiile cu intensitate ridicată ale emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest scop, începând cu anul 2026, alocarea de certificate de emisii cu titlu gratuit pentru cele 20 % instalaţii staţionare cu cele mai mari intensităţi ale emisiilor în cadrul valorilor de referinţă pentru un anumit produs ar trebui, de asemenea, să fie condiţionată de elaborarea şi punerea în aplicare a unor planuri privind neutralitatea climatică.

(46)Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM), instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁶), este menit să înlocuiască mecanismele stabilite în temeiul Directivei 2003/87/CE pentru a preveni riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În măsura în care sectoarele şi subsectoarele fac obiectul măsurii respective, acestea nu ar trebui să beneficieze de alocarea de certificate cu titlu gratuit. Cu toate acestea, este necesară o eliminare treptată a certificatelor cu titlu gratuit pentru a permite producătorilor, importatorilor şi comercianţilor să se adapteze la noul regim. Reducerea alocării de certificate cu titlu gratuit ar trebui pusă în aplicare prin utilizarea unui factor de reducere a alocării de certificate cu titlu gratuit în sectoarele vizate de CBAM, în timp ce CBAM este introdus treptat. Factorul CBAM ar trebui să fie egal cu 100 % pentru perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a regulamentului respectiv şi sfârşitul anului 2025 şi, sub rezerva aplicării dispoziţiilor de la articolul 36 alineatul (2) litera (b) din regulamentul respectiv, ar trebui să fie egal cu 97,5 % în 2026, 95 % în 2027, 90 % în 2028, 77,5 % în 2029, 51,5 % în 2030, 39 % în 2031, 26,5 % în 2032 şi 14 % în 2033. Începând cu anul 2034, nu ar trebui să se aplice niciun factor CBAM.

Actele delegate relevante privind alocarea de certificate cu titlu gratuit ar trebui adaptate în consecinţă pentru sectoarele şi subsectoarele vizate de CBAM. Certificatele alocate cu titlu gratuit care nu mai sunt puse la dispoziţia sectoarelor vizate de CBAM pe baza acestui calcul (cererea CBAM) sunt adăugate la Fondul pentru inovare, astfel încât să sprijine inovarea în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon, al captării şi utilizării dioxidului de carbon (CUC), al captării, transportului şi stocării geologice a carbonului (CSC), al energiei din surse regenerabile şi al stocării energiei, într-un mod care să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice. În acest context, ar trebui să se acorde o atenţie deosebită proiectelor din sectoarele CBAM. Pentru a respecta proporţia de certificate alocate cu titlu gratuit disponibile pentru sectoarele care nu sunt vizate de CBAM, valoarea finală care urmează să fie dedusă din alocarea de certificate de emisii cu titlu gratuit şi care urmează să fie pusă la dispoziţia Fondului pentru inovare ar trebui calculată pe baza proporţiei pe care o reprezintă cererea CBAM în raport cu alocarea de certificate cu titlu gratuit necesare pentru toate sectoarele care beneficiază de alocare de certificate cu titlu gratuit.

(47)Pentru a atenua riscurile potenţiale de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în legătură cu mărfurile vizate de CBAM şi care sunt produse în Uniune pentru export către ţări terţe care nu aplică EU ETS sau un mecanism similar de stabilire a preţului carbonului, ar trebui efectuată o evaluare înainte de sfârşitul perioadei de tranziţie în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 Dacă evaluarea respectivă concluzionează că există un astfel de risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, Comisia ar trebui, după caz, să prezinte o propunere legislativă compatibilă cu normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru a aborda riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În plus, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze veniturile obţinute în urma licitării certificatelor de emisii pentru a aborda orice risc rezidual de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în sectoarele vizate de CBAM şi în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. În cazul în care, certificatele care provin din reducerea alocării cu titlu gratuit în urma aplicării normelor de condiţionalitate nu sunt utilizate pe deplin pentru a scuti instalaţiile cu cea mai scăzută intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră de la aplicarea factorului de corecţie intersectorial, 50 % din aceste certificate reziduale ar trebui adăugate la Fondul pentru inovare. Restul de 50 % ar trebui să fie scoase la licitaţie în numele statelor membre şi acestea ar trebui să utilizeze veniturile obţinute pentru a reduce orice risc rezidual de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în sectoarele vizate de CBAM.

(48)Pentru a reflecta mai bine progresul tehnologic, asigurând în acelaşi timp stimulente pentru reducerea emisiilor şi recompensarea corespunzătoare a inovării, ajustarea minimă a valorilor de referinţă ar trebui să crească de la 0,2 % la 0,3 % pe an, iar ajustarea maximă ar trebui majorată de la 1,6 % la 2,5 % pe an. Astfel, pentru perioada 2026-2030, ajustarea valorilor de referinţă ar trebui să se încadreze într-un interval cuprins între 6 % şi 50 % faţă de valoarea aplicabilă în perioada 2013-2020. Pentru a oferi previzibilitate instalaţiilor, Comisia ar trebui să adopte actele de punere în aplicare în scopul stabilirii valorilor de referinţă revizuite pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit cât mai curând posibil şi înainte de începerea perioadei 2026-2030.

(49)Pentru a stimula noi tehnologii revoluţionare în industria siderurgică şi pentru a evita o reducere semnificativ disproporţionată a valorii de referinţă şi având în vedere situaţia specială a industriei siderurgice, cum ar fi intensitatea ridicată a emisiilor şi structura pieţei internaţionale şi a Uniunii, este necesar să se excludă din calculul valorii de referinţă pentru metalul lichid pentru perioada 2026-2030 instalaţiile care au fost operaţionale în perioada de referinţă 2021-2022 şi care altfel ar fi incluse în calculul respectiv ca urmare a revizuirii definiţiei valorii de referinţă pentru metalul lichid.

(50)Pentru a recompensa cele mai performante instalaţii şi inovarea, instalaţiile ale căror niveluri de emisii de gaze cu efect de seră se situează sub media celor mai eficiente 10 % instalaţii în cadrul unei anumite valori de referinţă ar trebui excluse de la aplicarea factorului de corecţie intersectorial. Certificatele care nu sunt alocate din cauza unei reduceri a alocării de certificate cu titlu gratuit în urma aplicării normelor de condiţionalitate ar trebui utilizate pentru a acoperi deficitul de reducere a alocării de certificate cu titlu gratuit care rezultă din excluderea celor mai performante instalaţii de la aplicarea factorului de corecţie intersectorial.

(51)Pentru a accelera decarbonizarea economiei, consolidând în acelaşi timp competitivitatea industrială a Uniunii, ar trebui să se pună la dispoziţia Fondului pentru inovare o cantitate suplimentară de 20 de milioane de certificate din cantitatea care ar putea fi altfel alocată cu titlu gratuit şi o cantitate suplimentară de 5 milioane de certificate din cantitatea care ar putea fi altfel scoasă la licitaţie. Atunci când revizuieşte calendarul şi succesiunea licitării certificatelor aferente Fondului pentru inovare stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei (¹⁷), având în vedere modificările introduse prin prezenta directivă, Comisia ar trebui să ia în considerare punerea la dispoziţie a unor cantităţi mai mari de resurse în primii ani de punere în aplicare a Directiva 2003/87/CE revizuite pentru a stimula decarbonizarea sectoarelor relevante.

(52)O abordare cuprinzătoare a inovării este esenţială pentru realizarea obiectivelor Regulamentului (UE) 2021/1119. La nivelul Uniunii, eforturile necesare în materie de cercetare şi inovare sunt sprijinite, printre altele, prin programul Orizont Europa, care include fonduri semnificative şi noi instrumente pentru sectoarele care intră sub incidenţa EU ETS. Prin urmare, Comisia ar trebui să urmărească realizarea de sinergii cu Orizont Europa şi, după caz, cu alte programe de finanţare ale Uniunii.

(54)Domeniul de aplicare al Fondului pentru inovare menţionat la articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE ar trebui extins pentru a sprijini inovarea în domeniul tehnologiilor şi al proceselor cu emisii reduse de dioxid de carbon şi cu zero emisii de dioxid de carbon care vizează consumul de combustibili în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare, inclusiv formele de transport colectiv, cum ar fi transportul public şi serviciile de transport cu autocarul. În plus, Fondul pentru inovare ar trebui să servească la sprijinirea investiţiilor în decarbonizarea transportului maritim, inclusiv a investiţiilor în eficienţa energetică a navelor, porturilor şi transportului maritim pe distanţe scurte, în electrificarea sectorului, în combustibili alternativi durabili, cum ar fi hidrogenul şi amoniacul produse din surse regenerabile, în tehnologiile de propulsie cu zero emisii, cum ar fi tehnologiile eoliene, şi în inovaţiile legate de navele clasificate ca nave din clasa de gheaţă. Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită proiectelor inovatoare care contribuie la decarbonizarea sectorului maritim şi la reducerea tuturor efectelor acestuia asupra climei, inclusiv a emisiilor de negru de fum. În acest sens, Comisia ar trebui să prevadă domenii specifice în cererile de propuneri din cadrul Fondului pentru inovare. Cererile de propuneri respective ar trebui să ţină seama de aspectele legate de protecţia biodiversităţii, de zgomot şi de poluarea apei. În ceea ce priveşte transportul maritim, ar trebui să fie eligibile proiectele cu o valoare adăugată clară pentru Uniune.

(55)În temeiul articolului 9 din Regulamentul delegat (UE) 2019/1122 al Comisiei (¹⁸), în cazul în care operatorii de aeronave nu mai operează zboruri care intră sub incidenţa EU ETS, conturile lor sunt setate la "statusul""exclus" şi nu se mai pot iniţia acţiuni din acestea. Pentru a menţine integritatea de mediu a EU ETS, certificatele care nu sunt emise operatorilor de aeronave din cauza încetării activităţii lor ar trebui utilizate pentru a acoperi orice deficit aferent obligaţiei de restituire a certificatelor de către operatorii respectivi, iar orice certificate rămase ar trebui utilizate pentru a accelera acţiunile de combatere a schimbărilor climatice prin plasarea lor în Fondul pentru inovare.

(56)Oferirea de asistenţă tehnică de către Comisie, orientată preponderent către statele membre care au depus foarte puţine proiecte până în prezent sau care nu au depus deloc proiecte, ar contribui la înregistrarea, în toate statele membre, a unui număr mare de cereri de finanţare pentru proiecte din Fondul pentru inovare. Asistenţa respectivă ar trebui, printre altele, să sprijine activităţile care vizează îmbunătăţirea calităţii propunerilor de proiecte situate în statele membre care au depus foarte puţine proiecte până în prezent sau care nu au depus deloc proiecte, de exemplu prin schimbul de informaţii, de experienţă dobândită şi de bune practici, şi stimularea activităţilor punctelor naţionale de contact. Alte măsuri care ar servi aceluiaşi scop includ măsuri de creştere a gradului de informare cu privire la opţiunile de finanţare şi de creştere a capacităţii statelor membre respective de a identifica şi sprijini potenţialii solicitanţi de proiecte. De asemenea, ar trebui promovate parteneriatele de proiecte între statele membre şi stabilirea de contacte între potenţialii solicitanţi, în special pentru proiectele la scară largă.

(57)Pentru a îmbunătăţi rolul statelor membre în guvernanţa Fondului pentru inovare şi pentru a spori transparenţa, Comisia ar trebui să raporteze Comitetului privind schimbările climatice cu privire la implementarea Fondului pentru inovare, furnizând o analiză a impactului preconizat al proiectelor atribuite, pe sectoare şi pe state membre. Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte raportul Parlamentului European şi Consiliului şi să îl facă public. Sub rezerva acordului solicitanţilor, după închiderea cererii de propuneri, Comisia ar trebui să informeze statele membre cu privire la cererile de finanţare pentru proiecte de pe teritoriile lor şi ar trebui să le furnizeze acestora informaţii detaliate cu privire la cererile în cauză, pentru a facilita coordonarea de către statele membre a sprijinului acordat proiectelor. În plus, Comisia ar trebui să informeze statele membre cu privire la lista proiectelor preselectate, înainte de acordarea sprijinului. Statele membre ar trebui să se asigure că dispoziţiile de drept intern de transpunere nu împiedică inovaţiile şi sunt neutre din punct de vedere tehnologic, în timp ce Comisia ar trebui să ofere asistenţă tehnică, în special statelor membre cu o participare efectivă redusă, pentru a îmbunătăţi participarea geografică efectivă la Fondul pentru inovare şi pentru a îmbunătăţi calitatea generală a proiectelor prezentate. Comisia ar trebui, de asemenea, să asigure o monitorizare şi o raportare cuprinzătoare, inclusiv informaţii privind progresele înregistrate în direcţia unei acoperiri geografice eficace şi bazate pe calitate în întreaga Uniune, precum şi acţiuni subsecvente adecvate.

(58)Pentru a se alinia la caracterul cuprinzător al Pactului verde european, procesul de selecţie a proiectelor sprijinite prin granturi ar trebui să acorde prioritate proiectelor care abordează impacturi multiple asupra mediului. Pentru a sprijini replicarea şi pătrunderea mai rapidă pe piaţă a tehnologiilor sau soluţiilor care sunt sprijinite, ar trebui să existe un schimb de cunoştinţe între proiectele finanţate prin Fondul de inovare şi alte proiecte relevante, precum şi cu cercetătorii din Uniune care au un interes legitim.

(59)Contractele pentru diferenţă (CfD), contractele de carbon pentru diferenţă (CCfD) şi contractele cu primă fixă reprezintă elemente importante pentru declanşarea reducerii emisiilor în industrie prin extinderea aplicării noilor tehnologii, oferind posibilitatea de a garanta investitorilor în tehnologii inovatoare prietenoase cu clima un preţ care să recompenseze reducerile emisiilor de CO2 peste cele induse de nivelul predominant al preţului carbonului din cadrul EU ETS. Gama de măsuri pe care Fondul pentru inovare le poate sprijini ar trebui extinsă pentru a oferi sprijin proiectelor prin licitaţii competitive, care să ducă la acordarea de CfD, CCfD sau contracte cu primă fixă. Licitarea concurenţială ar constitui un mecanism important pentru sprijinirea dezvoltării tehnologiilor de decarbonizare şi de optimizare a utilizării resurselor disponibile. De asemenea, aceasta ar oferi investitorilor certitudine în tehnologiile respective. În vederea reducerii la minimum a oricărei obligaţii contingente pentru bugetul Uniunii, ar trebui să se asigure atenuarea riscurilor la conceperea CfD şi a CCfD şi ar trebui să se asigure o acoperire adecvată printr-un angajament bugetar, cel puţin pentru primele două runde ale CfD şi CCfD, cu credite rezultate din veniturile obţinute din licitarea certificatelor alocate în temeiul articolului 10a alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE.

Nu există astfel de riscuri pentru contractele cu primă fixă, deoarece angajamentul legal va fi acoperit printr-un angajament bugetar corespunzător. În plus, Comisia ar trebui să efectueze, după încheierea primelor două runde de CfD şi CCfD şi, ulterior, de fiecare dată când este necesar, o evaluare calitativă şi cantitativă a riscurilor financiare care decurg din punerea lor în aplicare. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a stabili, pe baza rezultatelor evaluării respective, mai degrabă o rată de provizionare adecvată decât o acoperire integrală pentru runde ulterioare de CfD sau CCfD. O astfel de abordare ar trebui să ţină seama de orice elemente care ar putea reduce riscurile financiare pentru bugetul Uniunii, în plus faţă de certificatele disponibile în Fondul pentru inovare, cum ar fi posibila partajare a răspunderii cu statele membre, în mod voluntar, sau un posibil mecanism de reasigurare din partea sectorului privat. Prin urmare, este necesar să se stabilească derogări de la anumite părţi din titlul X din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁹). Rata de provizionare pentru primele două runde de CfD şi de CCfD ar trebui să fie de 100 %.

Cu toate acestea, prin derogare de la articolul 210 alineatul (1), de la articolul 211 alineatele (1) şi (2) şi de la articolul 218 alineatul (1) din regulamentul respectiv, prezenta directivă ar trebui să stabilească pentru rundele ulterioare de CfD şi de CCfD, o rată minimă de provizionare de 50 %, precum şi o cotă maximă a veniturilor din Fondul pentru inovare care urmează să fie utilizate pentru provizionare de 30 %, iar Comisia ar trebui să poată specifica rata de provizionare necesară pe baza experienţei dobândite în urma primelor două cereri de propuneri şi cuantumul veniturilor care urmează să fie utilizate pentru provizionare. Prin urmare, datoria financiară totală suportată de bugetul Uniunii nu ar trebui să depăşească 60 % din veniturile obţinute din licitaţii pentru Fondul pentru inovare. În plus, întrucât provizionarea va proveni, în general, din Fondul pentru inovare, ar trebui să se facă derogări de la normele prevăzute la articolele 212, 213 şi 214 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 referitoare la fondul comun de provizionare instituit prin articolul 212 din regulamentul respectiv. Caracterul nou al CfD-urilor şi al CCfD-urilor ar putea necesita, de asemenea, derogări de la articolul 209 alineatul (2) literele (d) şi (h) din regulamentul respectiv, având în vedere că acestea nu se bazează pe efectul de levier/pe multiplicatori şi nici nu depind în întregime de o evaluare ex ante, de la articolul 219 alineatul (3), din cauza legăturii cu articolul 209 alineatul (2) litera (d) şi de la articolul 219 alineatul (6), întrucât partenerii de implementare nu vor avea expuneri la credite sau la titluri de capital în cadrul unei garanţii. Utilizarea oricărei derogări de la Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar. Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice cota maximă a veniturilor din Fondul pentru inovare care urmează să fie utilizată pentru provizionare cu cel mult 20 puncte procentuale peste nivelul prevăzut în prezenta directivă.

(61)În cazul în care activitatea unei instalaţii este suspendată temporar, alocarea de certificate cu titlu gratuit se ajustează la nivelurile de activitate care sunt raportate în mod obligatoriu anual. În plus, autorităţile competente pot suspenda emiterea de certificate de emisii pentru instalaţiile care şi-au suspendat activitatea, atât timp cât nu există nicio dovadă că îşi vor relua activitatea. Prin urmare, operatorii nu ar trebui să mai fie obligaţi să demonstreze autorităţii competente că instalaţia lor îşi va relua producţia într-un interval de timp specificat şi rezonabil în cazul unei suspendări temporare a activităţilor.

(63)Începând cu anul 2013, producătorii de energie electrică au fost obligaţi să achiziţioneze toate certificatele de care au nevoie pentru a produce energie electrică. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 10c din Directiva 2003/87/CE, unele state membre au opţiunea să prevadă alocarea tranzitorie de certificate cu titlu gratuit pentru modernizarea sectorului energetic pentru perioada 2021-2030. Trei state membre au ales să utilizeze opţiunea respectivă. Având în vedere necesitatea unei decarbonizări rapide, în special în sectorul energetic, statele membre în cauză ar trebui să poată pune la dispoziţie această alocare tranzitorie de certificate cu titlu gratuit numai pentru investiţiile realizate până la 31 decembrie 2024. Acestea ar trebui să poată adăuga orice certificate rămase pentru perioada 2021-2030 care nu sunt utilizate pentru astfel de investiţii, în proporţia pe care o determină, la cantitatea totală de certificate pe care statul membru în cauză le primeşte pentru licitare sau să le utilizeze pentru a sprijini investiţiile în cadrul Fondului pentru modernizare. Cu excepţia termenului-limită pentru notificarea acestuia, certificatele transferate către Fondul pentru modernizare ar trebui să facă obiectul aceloraşi norme privind investiţiile care sunt aplicabile certificatelor deja transferate în temeiul articolului 10d alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE. Pentru a asigura predictibilitate şi transparenţă în ceea ce priveşte volumul de certificate disponibile fie în vederea scoaterii la licitaţie, fie pentru alocarea tranzitorie de certificate cu titlu gratuit, precum şi în ceea ce priveşte activele gestionate prin fondul pentru modernizare, statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la cantitatea de certificate rămasă care urmează să fie utilizată în fiecare dintre scopurile respective, până la 15 mai 2024.

(64)Domeniul de aplicare al Fondului pentru modernizare ar trebui să fie aliniat la cele mai recente obiective climatice ale Uniunii, impunându-se ca investiţiile să fie corelate cu obiectivele Pactului verde european şi cu Regulamentul (UE) 2021/1119 şi eliminându-se sprijinul pentru orice investiţii legate de generarea de energie pe bază de combustibili fosili, cu excepţia sprijinului pentru astfel de investiţii cu ajutorul veniturilor provenite din certificatele transferate în mod voluntar către Fondul de modernizare în conformitate cu articolul 10d alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE. În plus, sprijinul limitat pentru astfel de investiţii ar trebui să fie în continuare posibil prin folosirea veniturilor provenite din alocările menţionate la articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva respectivă, în anumite condiţii, în special în cazul în care activitatea este considerată durabilă din punctul de vedere al mediului în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (²¹) şi în ceea ce priveşte certificatele scoase la licitaţie până în 2027. Pentru această din urmă categorie de certificate, utilizările în aval ale combustibililor fosili nesolizi nu ar trebui, în plus, să fie sprijinite cu venituri din certificatele scoase la licitaţie după 2028. În plus, procentul din Fondul pentru modernizare care trebuie alocat investiţiilor prioritare ar trebui să fie majorat la 80 % pentru certificatele transferate Fondului pentru modernizare în conformitate cu articolul 10d alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE şi menţionate la articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva respectivă şi la 90 % pentru cuantumul suplimentar de 2,5 % din cantitatea de certificate la nivelul Uniunii.

Eficienţa energetică, inclusiv în domeniul industriei, al transporturilor, al clădirilor, al agriculturii şi al deşeurilor; încălzirea şi răcirea din surse regenerabile, precum şi sprijinul acordat gospodăriilor pentru combaterea sărăciei energetice, inclusiv în zonele rurale şi îndepărtate, ar trebui inclus în domeniul de aplicare al investiţiilor prioritare. Pentru a spori transparenţa şi a evalua mai bine impactul Fondului pentru modernizare, Comitetul pentru investiţii ar trebui să raporteze anual Comitetului privind schimbările climatice cu privire la experienţa dobândită din evaluarea investiţiilor, în special în ceea ce priveşte costurile de reducere a emisiilor.

(65)Directiva (UE) 2018/410 a introdus dispoziţii referitoare la anularea de către statele membre a certificatelor din volumul lor scos la licitaţie în cazul închiderii capacităţilor de producere a energiei electrice pe teritoriul lor. Având în vedere obiectivul climatic mai ambiţios al Uniunii şi, prin urmare, decarbonizarea accelerată a sectorului energiei electrice, o astfel de anulare a devenit din ce în ce mai relevantă. Prin urmare, Comisia ar trebui să evalueze dacă utilizarea de către statele membre a anulării poate fi facilitată prin modificarea actelor delegate relevante adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE.

(66)Ajustările la alocarea de certificate cu titlu gratuit introduse prin Directiva (UE) 2018/410 şi puse în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1842 al Comisiei (²²) au îmbunătăţit eficienţa şi stimulentele oferite de alocarea de certificate cu titlu gratuit, dar au şi intensificat sarcina administrativă şi au făcut ca data istorică de emitere a certificatelor alocate cu titlu gratuit, şi anume 28 februarie, să nu fie respectată. Pentru a se lua în considerare mai bine ajustările la alocarea de certificate cu titlu gratuit, este oportun să se efectueze ajustări ale ciclului de conformitate. Prin urmare, termenul-limită până la care autorităţile competente alocă certificate cu titlu gratuit ar trebui amânat de la 28 februarie la 30 iunie, iar termenul-limită de restituire a certificatelor de către operatori ar trebui amânat de la 30 aprilie la 30 septembrie.

(67)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (²³) stabileşte norme privind monitorizarea emisiilor rezultate din biomasă în concordanţă cu normele privind utilizarea biomasei prevăzute în legislaţia Uniunii privind energia din surse regenerabile. Pe măsură ce legislaţia devine mai detaliată cu privire la criteriile de durabilitate pentru biomasă având în vedere cele mai recente norme stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁴), conferirea competenţelor de executare de la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE ar trebui extinsă în mod explicit la adoptarea ajustărilor necesare pentru aplicarea în cadrul EU ETS a criteriilor de durabilitate pentru biomasă, inclusiv biocombustibili, biolichide şi combustibili din biomasă. În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să precizeze modalitatea de contabilizare a stocării emisiilor generate din combinaţii de biomasă cu factor de emisie zero şi biomasă care nu provine din surse cu factor de emisie zero.

(68)Combustibilii lichizi şi gazoşi de origine nebiologică produşi din surse regenerabile şi combustibilii pe bază de carbon reciclat pot fi importanţi pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele care sunt greu de decarbonizat. În cazul în care combustibilii pe bază de carbon reciclat şi combustibilii lichizi şi gazoşi de origine nebiologică produşi din surse regenerabile sunt produşi din CO2 captat în cadrul unei activităţi reglementate de prezenta directivă, emisiile ar trebui să fie contabilizate în cadrul activităţii respective. Pentru a asigura contribuţia combustibililor de origine nebiologică produşi din surse regenerabile şi a combustibililor pe bază de carbon reciclat la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi pentru a evita dubla contabilizare a combustibililor care au o astfel de contribuţie, este oportun să se extindă în mod explicit competenţa acordată prin articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE Comisiei de a adopta acte delegate prin care stabilesc ajustările necesare privind modalitatea de contabilizare a eventualelor emisii de CO2, astfel încât să se asigure contabilizarea tuturor emisiilor, inclusiv în cazurile în care combustibilii respectivi sunt produşi în afara Uniunii din CO2 captat, evitându-se totodată dubla contabilizare şi asigurându-se stimulente adecvate pentru captarea emisiilor, ţinând seama, de asemenea, de regimul pe care Directiva (UE) 2018/2001 îl prevede pentru combustibilii respectivi.

(69)Întrucât se preconizează, de asemenea, transportarea CO2 prin alte mijloace decât conductele, de exemplu pe cale navală şi rutieră, domeniul de aplicare actual din anexa I la Directiva 2003/87/CE pentru transportul gazelor cu efect de seră în scopul stocării ar trebui să fie extins pentru a include toate mijloacele de transport, din motive de egalitate de tratament şi indiferent dacă mijloacele de transport intră sau nu sub incidenţa EU ETS. În cazul în care emisiile generate de transport sunt, de asemenea, acoperite de o altă activitate în temeiul Directivei 2003/87/CE, emisiile ar trebui contabilizate în cadrul acelei alte activităţi pentru a evita dubla contabilizare.

(70)Excluderea din EU ETS a instalaţiilor care utilizează exclusiv biomasă a condus la situaţii în care instalaţiile care ard o proporţie ridicată de biomasă au obţinut profituri excepţionale prin alocări de certificate cu titlu gratuit care depăşesc cu mult emisiile reale. Prin urmare, ar trebui să se introducă o valoare-limită pentru arderea biomasei cu factor de emisie zero, la depăşirea căreia instalaţiile sunt excluse din EU ETS. Introducerea unei valori-limită ar oferi mai multă certitudine cu privire la instalaţiile care intră în domeniul de aplicare al EU ETS şi ar permite distribuirea mai uniformă a certificatelor cu titlu gratuit în special către sectoarele mai expuse riscului de relocare a emisiilor de CO2. Valoarea-limită ar trebui să fie stabilită la un nivel de 95 %, pentru a echilibra avantajele şi dezavantajele rămânerii instalaţiilor în domeniul de aplicare al EU ETS. Prin urmare, instalaţiile care şi-au păstrat capacitatea fizică de ardere a combustibililor fosili nu ar trebui să fie încurajate să revină la utilizarea unor astfel de combustibili. O valoare-limită de 95 % ar asigura faptul că, în cazul în care o instalaţie utilizează combustibili fosili pentru a rămâne în domeniul de aplicare al EU ETS şi pentru a beneficia de alocarea de certificate de emisii cu titlu gratuit, costurile emisiilor de carbon generate de utilizarea combustibililor fosili respectivi ar fi suficient de mari pentru a acţiona ca un factor de descurajare.

Valoarea-limită respectivă ar asigura, de asemenea, faptul că instalaţiile care utilizează o cantitate considerabilă de combustibili fosili vor rămâne sub incidenţa obligaţiilor de monitorizare ale EU ETS, evitând astfel o posibilă eludare a obligaţiilor existente de monitorizare, raportare şi verificare. În acelaşi timp, instalaţiile care ard o pondere mai mică de biomasă cu factor de emisie zero ar trebui să fie încurajate în continuare, printr-un mecanism flexibil, să reducă şi mai mult arderea combustibililor fosili, rămânând totodată în domeniul de aplicare al EU ETS până când utilizarea biomasei durabile de către acestea devine atât de importantă ca pondere încât includerea în EU ETS nu mai este justificată. În plus, experienţa a arătat că excluderea instalaţiilor care utilizează exclusiv biomasă cu excepţia arderii unor combustibili fosili în fazele de pornire şi de oprire a instalaţiilor – excludere care acţionează efectiv ca o valoare-limită de 100 % – necesită o reevaluare şi o definire mai precisă. Valoarea-limită de 95 % permite arderea de combustibili fosili în fazele de pornire şi de oprire a instalaţiilor.

(71)Pentru a stimula adoptarea tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon sau cu zero emisii de dioxid de carbon, statele membre ar trebui să ofere operatorilor opţiunea de a rămâne în domeniul de aplicare al EU ETS până la sfârşitul acestei perioade şi al perioadei următoare de cinci ani menţionate la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE dacă instalaţia îşi modifică procesul de producţie pentru a-şi reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi nu mai respectă pragul de 20 MW de putere termică nominală totală.

(72)La 28 martie 2022, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) şi-a publicat raportul final privind certificatele de emisii şi instrumentele financiare derivate conexe. Raportul constituie o analiză cuprinzătoare a integrităţii pieţei europene a carbonului şi a furnizat expertiză şi recomandări în ceea ce priveşte menţinerea bunei funcţionări a pieţei carbonului. Pentru a monitoriza în permanenţă integritatea şi transparenţa pieţei, ESMA ar trebui să raporteze în mod regulat. ESMA evaluează deja evoluţiile pieţei şi, dacă este necesar, oferă recomandări în domeniul său de competenţă în raportul său privind tendinţele, riscurile şi vulnerabilităţile, în conformitate cu articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁵). Analiza pieţei europene a carbonului, care include licitaţiile de certificate de emisii, tranzacţionarea la faţa locului şi tranzacţionarea extrabursieră a certificatelor de emisii şi a instrumentelor derivate, ar trebui să facă parte din raportarea anuală respectivă. Această obligaţie ar duce la simplificarea raportării efectuate de ESMA şi ar permite comparaţii între pieţe, în special datorită legăturilor puternice dintre EU ETS şi pieţele instrumentelor financiare derivate pentru materii prime.

O astfel de analiză periodică a ESMA ar trebui să monitorizeze în special orice volatilitate a pieţelor şi evoluţie a preţurilor, funcţionarea licitaţiilor şi a operaţiunilor de tranzacţionare pe piaţă, lichiditatea şi volumele tranzacţionate, precum şi categoriile de participanţi pe piaţă şi comportamentul lor în ceea ce priveşte tranzacţiile, inclusiv activitatea speculativă care are un impact semnificativ asupra preţurilor. Evaluările sale ar trebui să includă, după caz, recomandări pentru a îmbunătăţi integritatea şi transparenţa pieţei, precum şi obligaţiile de raportare, pentru a îmbunătăţi prevenirea şi detectarea abuzurilor de piaţă şi pentru a contribui la menţinerea unor pieţe ordonate pentru certificatele de emisii şi instrumentele derivate pe acestea. Comisia ar trebui să ţină seama în mod corespunzător de evaluări şi recomandări în contextul raportului anual privind piaţa carbonului şi, dacă este necesar, în rapoarte, pentru a asigura o mai bună funcţionare a pieţei carbonului.

(73)Pentru a stimula în continuare investiţiile necesare pentru decarbonizarea încălzirii centralizate şi pentru a aborda aspecte sociale legate de preţurile ridicate ale energiei şi de intensitatea ridicată a emisiilor de gaze cu efect de seră ale instalaţiilor de termoficare din statele membre cu o pondere foarte mare a emisiilor generate de încălzirea centralizată în comparaţie cu dimensiunea economiei, operatorii ar trebui să poată solicita alocări tranzitorii suplimentare de certificate cu titlu gratuit pentru instalaţiile de termoficare, iar valoarea suplimentară a alocărilor de certificate cu titlu gratuit ar trebui investită pentru a reduce în mod semnificativ emisiile înainte de 2030. Pentru a se asigura că reducerile respective au loc, alocările tranzitorii suplimentare cu titlu gratuit ar trebui să fie condiţionate de investiţiile realizate şi de reducerile de emisii obţinute, prevăzute în planurile privind neutralitatea climatică care trebuie să fie elaborate de operatori pentru instalaţiile lor relevante.

(74)Creşterile excesive neaşteptate sau bruşte ale preţurilor pe piaţa carbonului pot afecta în mod negativ previzibilitatea pieţei, care este esenţială pentru planificarea investiţiilor în decarbonizare. Prin urmare, măsura care se aplică în cazul unor fluctuaţii excesive ale preţurilor pe piaţă ale certificatelor de emisii comercializate care intră sub incidenţa capitolelor II şi III din Directiva 2003/87/CE ar trebui consolidată cu atenţie pentru a-şi îmbunătăţi reactivitatea la fluctuaţiile nejustificate ale preţurilor. În cazul în care este îndeplinită condiţia de declanşare bazată pe creşterea preţului mediu al certificatelor, această măsură de salvgardare bazată pe norme ar trebui să fie aplicată automat, astfel realizându-se eliberarea unui număr prestabilit de certificate din rezerva pentru stabilitatea pieţei instituită prin Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁶). Condiţia de declanşare ar trebui monitorizată îndeaproape de către Comisie şi publicată lunar pentru a îmbunătăţi transparenţa. Pentru a asigura licitarea ordonată a certificatelor eliberate din rezerva pentru stabilitatea pieţei în temeiul acestei măsuri de salvgardare şi pentru a îmbunătăţi previzibilitatea pieţei, această măsură nu ar trebui să se aplice din nou timp de cel puţin douăsprezece luni de la încheierea perioadei anterioare de eliberare a certificatelor pe piaţă în temeiul măsurii respective.

(75)Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 intitulată "Stabilirea unui obiectiv mai ambiţios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 - Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetăţenilor", a subliniat provocarea specifică pe care o reprezintă reducerea emisiilor în sectorul clădirilor şi în cel al transportului rutier. Prin urmare, Comisia a anunţat că o nouă extindere a comercializării certificatelor de emisii ar putea include emisiile generate de sectorul clădirilor şi de cel al transportului rutier, indicând totodată că acoperirea tuturor emisiilor generate de arderea combustibililor ar prezenta beneficii importante. Comercializarea certificatelor de emisii ar trebui să se aplice pentru combustibilii utilizaţi pentru ardere în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare care corespund activităţilor industriale care nu sunt incluse în anexa I la Directiva 2003/87/CE, cum ar fi încălzirea instalaţiilor industriale (denumite în continuare "sectorul clădirilor, al transportului rutier şi alte sectoare"). Pentru sectoarele respective, ar trebui să fie stabilită o schemă separată, dar paralelă de comercializare a certificatelor de emisii, pentru a se evita orice perturbare a bunei funcţionări a schemei de comercializare a certificatelor de emisii pentru instalaţiile staţionare şi aviaţie. Noua schemă ar trebui să fie însoţită de politici complementare care modelează aşteptările participanţilor la piaţă şi vizează un semnal privind preţul carbonului pentru întreaga economie, oferind, în acelaşi timp, măsuri pentru a evita efectele nejustificate asupra preţurilor. Experienţa anterioară a arătat că dezvoltarea noii scheme necesită stabilirea unui sistem eficient de monitorizare, de raportare şi de verificare. În vederea asigurării sinergiilor şi a coerenţei cu infrastructura existentă a Uniunii pentru EU ETS, este oportun să fie stabilită o schemă de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare prin modificarea Directivei 2003/87/CE.

(76)Pentru a stabili cadrul de punere în aplicare necesar şi pentru a oferi un interval de timp rezonabil pentru atingerea obiectivului pentru 2030, comercializarea certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare ar trebui să înceapă în 2025. În primii ani, entităţilor reglementate ar trebui să li se solicite să deţină o autorizaţie de emisii de gaze cu efect de seră şi să raporteze emisiile pentru anii 2024-2026. Emiterea certificatelor şi obligaţiile de conformitate pentru entităţile respective ar trebui să se aplice începând cu anul 2027. Această etapizare ar permite să înceapă în mod ordonat şi eficient comercializarea certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare. Aceasta ar permite, de asemenea, să fie puse în aplicare măsuri pentru a asigura o introducere echitabilă din punct de vedere social a schemei de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare, astfel încât să se atenueze impactul preţului carbonului asupra gospodăriilor vulnerabile şi a utilizatorilor de transport vulnerabili.

(77)Din cauza numărului foarte mare de emiţători de dimensiune redusă din sectorul clădirilor, al transportului rutier şi din alte sectoare, nu este posibil să se stabilească punctul de reglementare la nivelul entităţilor care emit direct gaze cu efect de seră, cum este cazul instalaţiilor staţionare şi al aviaţiei. Prin urmare, din motive de fezabilitate tehnică şi eficienţă administrativă, este mai adecvat să se stabilească punctul de reglementare în amonte în cadrul lanţului de aprovizionare. Acţiunea care declanşează obligaţia de conformitate în temeiul noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să fie eliberarea pentru consum a combustibililor care sunt utilizaţi pentru ardere în sectorul clădirilor şi al transportului rutier, inclusiv în transportul rutier de gaze cu efect de seră în scopul stocării lor geologice, precum şi în alte sectoare, care corespund activităţilor industriale neincluse în anexa I la Directiva 2003/87/CE. Pentru a evita dubla acoperire, nu ar trebui să se aibă în vedere eliberarea pentru consum a combustibililor care sunt utilizaţi în activităţi prevăzute în anexa I la directiva respectivă.

(78)Entităţile reglementate din sectorul clădirilor, al transportului rutier şi din alte sectoare şi punctul de reglementare ar trebui definite în conformitate cu sistemul de accize stabilit prin Directiva (UE) 2020/262 a Consiliului (²⁷), cu adaptările necesare, întrucât directiva respectivă stabileşte deja un sistem solid de control pentru toate cantităţile de combustibili eliberaţi pentru consum în scopul plăţii accizelor. Utilizatorilor finali de combustibili din aceste sectoare nu ar trebui să le revină obligaţiile prevăzute în Directiva 2003/87/CE.

(79)Entităţile reglementate care intră în domeniul de aplicare al schemei de comercializare a certificatelor de emisii din sectorul clădirilor, al transportului rutier şi din alte sectoare ar trebui să facă obiectul unor cerinţe similare privind autorizaţia de emisii de gaze cu efect de seră precum operatorii instalaţiilor staţionare. Este necesar să se stabilească norme privind cererile şi condiţiile de acordare a autorizaţiilor, conţinutul şi revizuirea acestora, precum şi orice modificări legate de entitatea reglementată. Pentru ca noua schemă să înceapă să funcţioneze în mod ordonat, statele membre ar trebui să se asigure că entităţile reglementate care intră în domeniul de aplicare al noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii deţin o autorizaţie valabilă de la momentul începerii aplicării schemei în 2025.

(80)Cantitatea totală de certificate pentru noua schemă de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să urmeze o traiectorie liniară în vederea atingerii obiectivului de reducere a emisiilor pentru 2030, ţinând seama de contribuţia eficientă din punctul de vedere al costurilor a sectorului clădirilor şi al transportului rutier de reducere a emisiilor cu 43 % până în 2030 comparativ cu 2005 şi a altor sectoare, o contribuţie combinată eficientă din punct de vedere al costurilor de 42 % de reducere a emisiilor până în 2030 comparativ cu 2005. Cantitatea totală de certificate ar trebui stabilită pentru prima dată în 2027, pentru a urma o traiectorie care începe în 2024 pornind de la valoarea limitelor de emisii pentru 2024, calculată în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁸) pe baza emisiilor de referinţă pentru sectoare vizate pentru 2005 şi perioada 2016-2018, astfel cum este stabilit la articolul 4 alineatul (3) din regulamentul respectiv. În consecinţă, factorul linear de reducere ar trebui stabilit la 5,10 %. Începând cu anul 2028, cantitatea totală de certificate ar trebui stabilită pe baza mediei emisiilor raportate pentru anii 2024, 2025 şi 2026 şi ar trebui să scadă cu aceeaşi rată de reducere anuală absolută stabilită începând cu anul 2024, ceea ce corespunde unui factor linear de reducere de 5,38 % în comparaţie cu valoarea comparabilă din 2025 a traiectoriei definite mai sus. În cazul în care aceste emisii sunt semnificativ mai mari decât respectiva valoare a traiectoriei, iar o astfel de divergenţă nu se datorează diferenţelor la scară mică în ceea ce priveşte metodologiile de măsurare a emisiilor, factorul linear de reducere ar trebui ajustat pentru a se ajunge la reducerea necesară a nivelului emisiilor în 2030.

(81)Licitarea certificatelor reprezintă metoda cea mai simplă şi mai eficientă din punct de vedere economic pentru alocarea certificatelor de emisii, evitându-se, de asemenea, profiturile excepţionale. Atât sectorul clădirilor, cât şi cel al transportului rutier sunt supuse unei presiuni concurenţiale relativ reduse sau inexistente din afara Uniunii şi nu sunt expuse unui risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Prin urmare, certificatele pentru sectorul clădirilor şi al transportului rutier ar trebui alocate numai prin licitaţie, fără a exista alocări de certificate cu titlu gratuit.

(82)Pentru a asigura o demarare fără probleme a noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii în noile sectoare şi ţinând seama de nevoia entităţilor reglementate de a se acoperi împotriva riscurilor sau de a cumpăra anticipat certificate pentru a-şi reduce riscul de preţ şi de lichiditate, ar trebui să se scoată la licitaţie din timp un volum mai mare de certificate. În 2027, volumul de certificate scoase la licitaţie ar trebui să fie deci cu 30% mai mare decât cantitatea de certificate pentru 2027. Această valoare ar fi suficientă pentru a asigura lichidităţi, atât în cazul în care emisiile scad în conformitate cu reducerile necesare, cât şi în cazul în care reducerile de emisii se materializează doar progresiv. Normele detaliate pentru concentrarea respectivă anticipată a volumelor licitate ar trebui să fie stabilite într-un act delegat referitor la licitaţii, adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE.

(83)Normele de distribuţie privind proporţia de certificate scoase la licitaţie sunt extrem de relevante pentru orice venituri obţinute în urma licitării certificatelor care ar reveni statelor membre, în special având în vedere necesitatea de consolidare a capacităţii statelor membre de a aborda impactul social al unui semnal privind preţul carbonului în sectorul clădirilor şi al transportului rutier. În pofida faptului că sectorul clădirilor, al transportului rutier şi alte sectoare au caracteristici foarte diferite, este oportun să se stabilească o regulă comună de distribuţie similară celei aplicabile instalaţiilor staţionare. Majoritatea certificatelor ar trebui să fie distribuite între toate statele membre pe baza distribuţiei medii a emisiilor generate de transportul rutier, de clădirile cu destinaţie comercială şi instituţională şi de clădirile rezidenţiale în perioada 2016-2018.

(84)Introducerea preţului carbonului în sectorul clădirilor şi în cel al transportului rutier ar trebui să fie însoţită de compensaţii sociale eficace, în special având în vedere nivelurile existente ale sărăciei energetice. Aproximativ 34 de milioane de cetăţeni europeni, aproape 6,9 % din populaţia Uniunii au declarat că nu îşi pot permite să îşi încălzească suficient locuinţa în cadrul unui sondaj realizat în 2021 la nivelul Uniunii. Pentru a obţine o compensare socială şi distributivă eficace, statele membre ar trebui să aibă obligaţia de a cheltui veniturile obţinute în urma licitării certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare pentru obiectivele în materie de climă şi energie deja specificate pentru schema existentă de comercializare a certificatelor de emisii, acordând prioritate activităţilor care pot contribui la abordarea aspectelor sociale ale comercializării certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare sau pentru măsurile adăugate în mod specific pentru a răspunde preocupărilor legate de sectoarele respective, inclusiv măsurile conexe de politică în temeiul Directivei 2012/27/UE.

Un nou Fond social pentru climă instituit prin Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁹) va oferi finanţare specifică statelor membre pentru a sprijini grupurile vulnerabile cele mai afectate, în special gospodăriile afectate de sărăcie energetică sau în materie de transport. Fondul social pentru climă va promova echitatea şi solidaritatea între statele membre şi în interiorul acestora, reducând în acelaşi timp riscul de sărăcie energetică şi în materie de transport pe durata tranziţiei. Fondul va avea la bază şi va completa mecanismele de solidaritate existente, în sinergie cu alte programe de cheltuieli şi fonduri ale Uniunii. 50 de milioane de certificate din cadrul EU ETS în temeiul articolului 10a alineatul (8b) din Directiva 2003/87/CE şi 150 de milioane de certificate din comercializarea certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare, precum şi veniturile provenite din licitarea certificatelor în sectoarele respective, în cuantum total de maxim 65 000 000 000 EUR, ar trebui utilizate pentru finanţarea Fondului social pentru climă sub formă de venituri externe alocate, cu titlu temporar şi excepţional, în aşteptarea discuţiilor şi deliberărilor cu privire la propunerea Comisiei din 22 decembrie 2021 pentru o decizie a Consiliului de modificare a Deciziei (UE, Euratom) 2020/2053 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte instituirea unei noi resurse proprii bazate pe EU ETS în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din TFUE.

Este necesar să se prevadă, atunci când se adoptă o decizie în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din TFUE prin care se stabileşte această nouă resursă proprie, că aceleaşi venituri ar trebui să înceteze să mai fie alocate din exterior în momentul intrării în vigoare a unei astfel de decizii. În ceea ce priveşte Fondul social pentru climă, în cazul adoptării unei astfel de decizii, Comisia prezintă, după caz, propunerile necesare în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/955 Acest lucru nu aduce atingere rezultatului negocierilor privind cadrul financiar multianual post-2027.

(86)Entităţile reglementate vizate de noua schemă de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să restituie certificate pentru emisiile lor verificate care corespund cantităţilor de combustibili pe care le-au eliberat pentru consum. Acestea ar trebui să restituie certificate pentru prima dată pentru emisiile lor verificate în 2027. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, o serie de norme aplicabile schemei existente de comercializare a certificatelor de emisii pentru instalaţiile staţionare şi aviaţie ar trebui să devină aplicabile noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare, cu adaptările necesare. Printre acestea se numără, în special, normele privind transferul, restituirea şi anularea certificatelor, precum şi normele privind valabilitatea certificatelor, sancţiunile, autorităţile competente şi obligaţiile de raportare ale statelor membre.

(87)În anumite state membre există deja taxe naţionale pe carbon care se aplică în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare reglementate de anexa III la Directiva 2003/87/CE. Prin urmare, ar trebui să se introducă o derogare temporară până la sfârşitul anului 2030. Pentru a se garanta atingerea obiectivelor Directivei 2003/87/CE şi coerenţa noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii, opţiunea de a aplica derogarea respectivă ar trebui să fie disponibilă numai în cazul în care cota naţională de impozitare este mai mare decât preţul mediu de licitaţie pentru anul în cauză şi ar trebui să se aplice numai obligaţiei de restituire care revine entităţilor reglementate care plătesc un astfel de impozit. Pentru a se asigura stabilitatea şi transparenţa schemei, impozitul naţional, inclusiv cotele de impozitare relevante, ar trebui să fie notificate Comisiei până la sfârşitul perioadei de transpunere a prezentei directive. Derogarea nu ar trebui să afecteze veniturile externe alocate Fondului social pentru climă sau, în cazul în care este instituită în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din TFUE, o resursă proprie bazată pe veniturile din licitaţii provenite din comercializarea certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare.

(88)Pentru ca schema de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare să fie eficientă, ar trebui să fie posibilă monitorizarea emisiilor cu un grad ridicat de certitudine şi la un cost rezonabil. Emisiile ar trebui atribuite entităţilor reglementate pe baza cantităţilor de combustibil eliberate pentru consum, în combinaţie cu un factor de emisie. Entităţile reglementate ar trebui să poată identifica şi diferenţia în mod fiabil şi precis sectoarele în care combustibilii sunt eliberaţi pentru consum, precum şi utilizatorii finali ai combustibililor, pentru a evita efectele nedorite, cum ar fi dublarea sarcinii. În numărul mic de cazuri în care nu poate fi evitată dubla contabilizare între emisiile din cadrul EU ETS existentă şi noua schemă de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare, sau în cazul în care apar costuri din cauza restituirii certificatelor pentru emisiile din activităţile care nu intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE, statele membre ar trebui să utilizeze aceste venituri pentru a compensa dubla contabilizare inevitabilă sau alte costuri de acest fel în afara sectorului clădirilor, al transportului rutier şi a altor sectoare în conformitate cu dreptul Uniunii. Ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei în vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru a se evita dubla contabilizare şi restituirea certificatelor pentru emisiile care nu sunt incluse în schema de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare, şi pentru a oferi compensaţii financiare. Pentru a atenua şi mai mult orice problemă legată de dubla contabilizare, termenele-limită de monitorizare şi restituire în cadrul noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să fie stabilite la o lună de la termenele-limită prevăzute în schema existentă pentru instalaţiile staţionare şi aviaţie. Pentru a dispune de suficiente date în vederea stabilirii cantităţii totale de certificate pentru perioada 2028-2030, entităţile reglementate care deţin o autorizaţie la începutul aplicării schemei în 2025 ar trebui să raporteze emisiile istorice asociate acestora pentru 2024.

(89)Transparenţa în ceea ce priveşte costurile carbonului şi măsura în care acestea sunt transferate consumatorilor sunt de o importanţă majoră pentru a permite reduceri rapide şi eficiente din punct de vedere al costurilor emisiilor în toate sectoarele economiei. Acest lucru este deosebit de important în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii care se bazează pe obligaţii în amonte. Obiectivul noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii este de a stimula entităţile reglementate să reducă conţinutul de carbon din combustibili, iar astfel de entităţi nu ar trebui să realizeze profituri necuvenite prin transferarea către consumatori a unor costuri ale carbonului mai mari decât cele pe care le suportă. Deşi licitarea integrală a certificatelor de emisii în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare limitează deja apariţia unor astfel de profituri necuvenite, Comisia ar trebui să monitorizeze măsura în care entităţile reglementate transferă costurile emisiilor de dioxid de carbon, astfel încât să se evite profiturile excepţionale. În ceea ce priveşte capitolul IVa, Comisia ar trebui să raporteze anual, atunci când este posibil, în funcţie de tipul de combustibil, nivelul mediu al costurilor emisiilor de dioxid de carbon care au fost transferate consumatorilor din Uniune.

(90)Ar trebui să fie introduse măsuri pentru a aborda riscul potenţial de creştere excesivă a preţurilor, care, în cazul în care este deosebit de ridicat la începutul aplicării noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii, poate submina disponibilitatea gospodăriilor şi a persoanelor fizice de a investi în reducerea emisiilor lor de gaze cu efect de seră. Măsurile respective ar trebui să completeze garanţiile oferite de rezerva pentru stabilitatea pieţei devenită operaţională în 2019. În timp ce piaţa va continua să determine preţul carbonului, măsurile de salvgardare vor fi declanşate de un mecanism automat bazat pe norme, prin care se eliberează certificate din rezerva pentru stabilitatea pieţei numai dacă sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii concrete de declanşare a acestuia pe baza creşterii preţului mediu al certificatelor. Acest mecanism suplimentar ar trebui să fie, de asemenea, deosebit de reactiv pentru a putea aborda volatilitatea excesivă determinată de alţi factori decât modificarea parametrilor fundamentali ai pieţei. Măsurile ar trebui să fie adaptate unor niveluri diferite de creştere excesivă a preţurilor, ceea ce va duce la grade diferite de intervenţie. Condiţiile de declanşare ar trebui să fie monitorizate îndeaproape de Comisie, iar aceasta ar trebui să adopte măsuri în regim de urgenţă atunci când sunt îndeplinite condiţiile, fără a se aduce atingere oricăror măsuri de însoţire pe care statele membre le-ar putea adopta pentru a aborda efectele sociale negative.

(91)Pentru a spori certitudinea pentru cetăţeni că preţul carbonului în primii ani de aplicare a noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii nu depăşeşte 45 EUR, ar trebui să se stabilească un mecanism suplimentar de stabilitate a preţurilor pentru eliberarea de certificate din rezerva pentru stabilitatea pieţei în cazul în care preţul carbonului depăşeşte acest nivel. În principiu, măsura ar trebui să se aplice o singură dată pe parcursul unei perioade de 12 luni. Cu toate acestea, Comisia ar trebui, de asemenea, să poată depune o nouă cerere în aceeaşi perioadă de 12 luni în cazul în care aceasta, asistată de Comitetul privind schimbările climatice, consideră că evoluţia preţului justifică o nouă eliberare de certificate. Având în vedere obiectivul acestui mecanism de a asigura stabilitatea în primii ani de aplicare a noii scheme de comercializare a certificatelor de emisii, Comisia ar trebui să evalueze funcţionarea acestuia şi dacă acesta ar trebui să fie continuat după 2029.

(92)Ca mecanism de salvgardare suplimentar înainte de începerea comercializării certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare, ar trebui să fie posibilă amânarea aplicării plafonului şi a obligaţiilor de restituire în cazul în care preţurile angro la gaze sau petrol sunt excepţional de ridicate în comparaţie cu tendinţele istorice. Mecanismul ar trebui să fie declanşat automat, în sensul că aplicarea plafonului şi obligaţiile de restituire s-ar amâna cu un an în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile concrete de declanşare legate de preţul energiei. Preţurile de referinţă ar trebui să fie determinate pe baza contractelor de referinţă de pe pieţele angro de gaze şi petrol, care sunt disponibile imediat şi care sunt cele mai relevante pentru consumatorii finali. Ar trebui avute în vedere condiţii de declanşare separate legate de preţurile gazelor şi petrolului, deoarece evoluţia preţurilor acestora urmează tendinţe istorice diferite. Pentru a asigura certitudinea pieţei, Comisia ar trebui să ofere claritate cu privire la aplicarea amânării cu suficient timp înainte, prin intermediul unei notificări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(93)Aplicarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare ar trebui monitorizată de Comisie, inclusiv în ceea ce priveşte gradul de convergenţă a preţurilor cu EU ETS existentă şi, dacă este necesar, aceasta ar trebui să propună Parlamentului European şi Consiliului o revizuire pentru a îmbunătăţi eficacitatea, administrarea şi aplicarea practică a comercializării certificatelor de emisii în sectoarele respective pe baza cunoştinţelor dobândite, precum şi a convergenţei sporite a preţurilor. Comisia ar trebui să aibă obligaţia de a prezenta primul raport cu privire la aceste aspecte până la 1 ianuarie 2028.

(94)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a articolului 3ga alineatul (2), a articolului 3gf alineatele (2) şi (4), a articolului 10b alineatul (4), a articolului 12 alineatele (3-d) şi (3-c), a articolului 14 alineatul (1), a articolului 30f alineatele (3) şi (5) şi a articolului 30h alineatul (7) din Directiva 2003/87/CE, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei. Pentru a se asigura sinergiile cu cadrul de reglementare existent, conferirea competenţelor de executare prevăzute la articolele 14 şi 15 din directiva respectivă ar trebui să fie extinsă pentru a viza sectorul clădirilor, al transportului rutier şi alte sectoare. Respectivele competenţe, cu excepţia competenţelor de executare în ceea ce priveşte articolul 3gf alineatul (2) şi articolul 12 alineatele (3-d) şi (3-c) din Directiva 2003/87/CE, ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁰).

(95)Pentru a realiza obiectivele prevăzute în prezenta directivă şi în alte acte legislative ale Uniunii, în special pe cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119, Uniunea şi statele sale membre ar trebui să folosească cele mai recente date ştiinţifice atunci când pun în aplicare politicile. Prin urmare, atunci când Consiliul ştiinţific consultativ european privind schimbările climatice oferă consiliere ştiinţifică şi elaborează rapoarte privind aspectele legate de EU ETS, Comisia ar trebui să ţină seama de astfel de consiliere şi rapoarte, în special în ceea ce priveşte necesitatea unor politici şi măsuri suplimentare ale Uniunii pentru a asigura conformarea cu obiectivele şi ţintele Regulamentului (UE) 2021/1119, precum şi a unor politici şi măsuri suplimentare ale Uniunii în considerarea ambiţiei şi integrităţii de mediu a măsurilor globale bazate pe piaţă pentru transportul aerian şi maritim.

(97)În vederea realizării obiectivului neutralităţii climatice prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119, ar trebui să fie stabilit un obiectiv climatic la nivelul Uniunii pentru 2040, pe baza unei propuneri legislative de modificare a regulamentului respectiv. EU ETS ar trebui să fie revizuit pentru a se alinia la obiectivul climatic al Uniunii pentru 2040. Prin urmare, până în iulie 2026, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la mai multe aspecte ale EU ETS, care să fie însoţit, după caz, de o propunere legislativă şi de o evaluare a impactului. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119, ar trebui să se acorde prioritate reducerii emisiilor directe, măsură care va trebui să fie completată cu absorbţia sporită a dioxidului de carbon pentru a se asigura neutralitatea climatică. Prin urmare, printre alte aspecte, până în iulie 2026, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la modul în care emisiile captate din atmosferă şi stocate în condiţii de siguranţă şi în mod permanent, de exemplu prin captarea directă în atmosferă, ar putea fi vizate de comercializarea emisiilor, fără a compensa reducerile de emisii necesare. Atât timp cât nu toate etapele duratei de viaţă al unui produs în care se utilizează carbonul captat fac obiectul stabilirii preţului carbonului, în special în etapa de incinerare a deşeurilor, luarea în considerare a emisiilor în momentul în care sunt eliberate din produse în atmosferă ar conduce la o subcontabilizare a emisiilor.

Pentru a reglementa captarea dioxidului de carbon într-un mod care să reducă emisiile nete şi să asigure contabilizarea tuturor emisiilor şi evitarea dublei contabilizări, generând în acelaşi timp stimulente economice, Comisia ar trebui să evalueze, până în iulie 2026, dacă toate emisiile de gaze cu efect de seră reglementate de Directiva 2003/87/CE sunt contabilizate în mod eficient şi dacă dubla contabilizare este evitată în mod efectiv. În special, Comisia ar trebui să evalueze contabilizarea emisiilor de gaze cu efect de seră care sunt considerate a fi fost captate şi utilizate într-un produs în alt mod decât cel menţionat la articolul 12 alineatul (3b) şi să ia în considerare etapele din aval, inclusiv eliminarea şi incinerarea deşeurilor. În cele din urmă, Comisia ar trebui, de asemenea, să raporteze Parlamentului European şi Consiliului cu privire la fezabilitatea reducerii pragurilor de putere termică nominală totală de 20 MW pentru activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, ţinând seama de beneficiile pentru mediu şi de sarcina administrativă.

(98)Până în iulie 2026, Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze şi să raporteze Parlamentului European şi Consiliului cu privire la fezabilitatea includerii instalaţiilor de incinerare a deşeurilor municipale în EU ETS, inclusiv la includerea acestora începând cu anul 2028, şi să furnizeze o evaluare a potenţialei necesităţi privind opţiunea ca un stat membru să renunţe până la sfârşitul anului 2030, ţinând seama de importanţa tuturor sectoarelor care contribuie la reducerea emisiilor. Includerea instalaţiilor de incinerare a deşeurilor municipale în EU ETS ar contribui la economia circulară prin încurajarea reciclării, a reutilizării şi a reparării produselor, contribuind totodată la decarbonizarea la nivelul întregii economii. Includerea instalaţiilor de incinerare a deşeurilor municipale ar consolida stimulentele pentru gestionarea durabilă a deşeurilor în conformitate cu ierarhia deşeurilor şi ar crea condiţii de concurenţă echitabile între regiunile care au inclus incinerarea deşeurilor municipale în domeniul de aplicare al EU ETS.

Pentru a evita deturnarea deşeurilor de la instalaţiile de incinerare a deşeurilor municipale către depozitele de deşeuri din Uniune, care generează emisii de metan, şi pentru a evita exporturile de deşeuri către ţări terţe, cu un impact potenţial negativ asupra mediului, Comisia ar trebui să ia în considerare, în raportul său, posibila deturnare a deşeurilor către eliminarea prin depozitarea în Uniune şi prin exporturile de deşeuri către ţări terţe. De asemenea, Comisia ar trebui să ţină seama de efectele asupra pieţei interne, de potenţialele denaturări ale concurenţei, de integritatea de mediu, de alinierea la obiectivele Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³¹) şi de fiabilitatea şi acurateţea monitorizării şi a calculării emisiilor. În ceea ce priveşte emisiile de metan generate de depozitarea deşeurilor şi pentru a evita crearea unor condiţii de concurenţă inechitabile, Comisia ar trebui să evalueze, de asemenea, posibilitatea de a include în EU ETS şi alte procese de gestionare a deşeurilor, cum ar fi depozitarea deşeurilor, fermentarea, compostarea şi tratarea mecano-biologică, atunci când evaluează fezabilitatea includerii instalaţiilor de incinerare a deşeurilor municipale.

(99)În vederea adoptării actelor fără caracter legislativ şi cu aplicare generală de completare sau modificare a anumitor elemente neesenţiale ale unui act legislativ, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte calendarul, gestionarea şi alte aspecte ale licitaţiilor, normele de condiţionalitate, normele privind funcţionarea Fondului pentru inovare, normele privind funcţionarea mecanismului de licitaţie concurenţială în legătură cu CfD şi CCfD, cerinţele în baza cărora se consideră că gazele cu efect de seră au devenit legate chimic în mod permanent într-un produs şi extinderea activităţii menţionate în anexa III la Directiva 2003/87/CE către alte sectoare. În plus, pentru a se asigura sinergiile cu cadrul de reglementare existent, delegarea de la articolul 10 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE privind calendarul, gestionarea şi alte aspecte ale licitaţiilor ar trebui să fie extinsă pentru a viza sectorul clădirilor, al transportului rutier şi alte sectoare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (³²). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(100)Dispoziţiile referitoare la EU ETS existentă şi la extinderea sa la transportul maritim ar trebui să se aplice începând cu anul 2024, în conformitate cu necesitatea unor acţiuni urgente în domeniul climei şi ca toate sectoarele să contribuie la reducerea emisiilor într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. În consecinţă, statele membre ar trebui să transpună dispoziţiile referitoare la respectivele sectoare până la 31 decembrie 2023. Cu toate acestea, termenul pentru transpunerea dispoziţiilor referitoare la schema de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare ar trebui să fie 30 iunie 2024, deoarece normele privind monitorizarea, raportarea, verificarea şi acordarea autorizaţiilor pentru sectoarele respective se aplică de la 1 ianuarie 2025 şi necesită o perioadă de timp suficientă pentru o punere în aplicare ordonată. În mod excepţional, pentru a garanta transparenţa şi raportarea consolidată, statele membre ar trebui să transpună obligaţia de raportare a emisiilor istorice în sectoarele respective până la 31 decembrie 2023, deoarece obligaţia respectivă se referă la emisiile din anul 2024. În conformitate cu Declaraţia politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (³³), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea dispoziţiilor de drept intern de transpunere şi unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi elementele corespunzătoare din dispoziţiile de drept intern de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(101)EU ETS funcţională, reformată, care include un instrument de stabilizare a pieţei, reprezintă un mijloc esenţial atingerii de către Uniune a obiectivului său de reducere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030, a obiectivului Uniunii de neutralitate climatică până cel târziu în 2050 şi a obiectivului de a obţine ulterior un bilanţ negativ al emisiilor, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119, precum şi a obiectivelor Acordului de la Paris. Rezerva pentru stabilitatea pieţei urmăreşte să remedieze dezechilibrul dintre cererea şi oferta de certificate de pe piaţă. Articolul 3 din Decizia (UE) 2015/1814 prevede că rezerva urmează să fie revizuită în termen de trei ani de la data la care devine operaţională, acordându-se o atenţie deosebită procentului utilizat pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezerva pentru stabilitatea pieţei, pragului numărului total de certificate aflate în circulaţie (TNAC) care determină plasarea de certificate în rezervă, precum şi numărului de certificate care urmează să fie eliberate din rezervă. Pragul actual care determină plasarea certificatelor în rezerva pentru stabilitatea pieţei a fost stabilit în 2018, odată cu ultima revizuire a EU ETS, în timp ce factorul linear de reducere este majorat prin prezenta directivă. Prin urmare, în cadrul revizuirii periodice a funcţionării rezervei pentru stabilitatea pieţei, Comisia ar trebui să evalueze, de asemenea, necesitatea unei eventuale ajustări a pragului respectiv, în conformitate cu factorul linear menţionat la articolul 9 din Directiva 2003/87/CE.

(102)Ţinând cont de necesitatea de a se transmite un semnal de investiţie mai ferm pentru reducerea emisiilor într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor şi în vederea consolidării EU ETS, Decizia (UE) 2015/1814 ar trebui să fie modificată în sensul majorării ratei procentuale pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezerva pentru stabilitatea pieţei în fiecare an. În plus, pentru nivelurile inferioare ale TNAC, cantitatea plasată în rezervă ar trebui să fie egală cu diferenţa dintre TNAC şi pragul care determină plasarea de certificate în rezervă. Acest lucru ar preveni incertitudinea considerabilă în ceea ce priveşte volumele de certificate scoase la licitaţie care rezultă atunci când TNAC se apropie de prag şi, în acelaşi timp, ar asigura faptul că excedentul ajunge la intervalul de volum în care se consideră că piaţa carbonului funcţionează în mod echilibrat.

(104)Examinarea evaluării impactului care însoţeşte prezenta propunere de directivă a indicat, de asemenea, că, în sectorul aviaţiei, cererea netă ar trebui inclusă în TNAC. În plus, deoarece certificatele în aviaţie pot fi utilizate în acelaşi mod precum certificatele generale, includerea în rezervă a certificatelor în aviaţie ar face ca aceasta să fie mai precisă şi, prin urmare, un instrument mai bun de asigurare a stabilităţii pieţei. Calculul TNAC ar trebui să includă emisiile generate de aviaţie şi certificatele emise pentru aviaţie începând cu anul următor intrării în vigoare a prezentei directive.

(105)Pentru a clarifica modalitatea de calcul a TNAC, Decizia (UE) 2015/1814 ar trebui să precizeze că numai certificatele emise şi neplasate în rezerva pentru stabilitatea pieţei sunt incluse în volumul de certificate. În plus, formula nu ar trebui să mai scadă numărul de certificate din rezerva pentru stabilitatea pieţei din volumul de certificate. Această modificare nu ar avea un impact semnificativ asupra rezultatului calculului TNAC, inclusiv asupra calculelor anterioare ale TNAC sau asupra rezervei.

(106)Pentru a atenua riscul de dezechilibre între cerere şi ofertă asociate cu începerea comercializării certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare, precum şi pentru a-i conferi acesteia o mai bună rezistenţă la şocurile pieţei, mecanismul bazat pe norme al rezervei pentru stabilitatea pieţei ar trebui să se aplice în sectoarele menţionate. Pentru ca rezerva respectivă să fie operaţională de la începutul aplicării schemei, aceasta ar trebui să fie stabilită cu un fond iniţial de 600 de milioane de certificate de emisii pentru comercializarea în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare. Pragurile inferioare şi superioare iniţiale, care declanşează eliberarea de certificate din rezervă sau plasarea acestora în rezervă, ar trebui să facă obiectul unei clauze generale de revizuire. Alte elemente, cum ar fi publicarea TNAC sau cantitatea de certificate eliberate din rezervă sau plasate în aceasta, ar trebui să respecte normele privind rezerva pentru alte sectoare.

(107)Întrucât obiectivul prezentei directive, şi anume promovarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor şi din punct de vedere economic şi într-o manieră compatibilă cu obiectivul de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii până în 2030 cu ajutorul unui mecanism bazat pe piaţă extins, modificat şi aplicat la nivelul întregii Uniuni, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

Art. 1: Modificarea Directivei 2003/87/CE

1.La articolul 1, al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"Prezenta directivă prevede, de asemenea, o reducere mai mare a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel încât aceasta să contribuie la obţinerea unor niveluri de reducere care sunt considerate necesare din punct de vedere ştiinţific pentru a se evita schimbări climatice periculoase. Aceasta contribuie la realizarea obiectivului Uniunii privind neutralitatea climatică şi a obiectivelor sale climatice, prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*1), şi, prin urmare, la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris (^*2).

2.La articolul 2, alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:

"(1) Prezenta directivă se aplică activităţilor enumerate în anexele I şi III şi gazelor cu efect de seră enumerate în anexa II. În cazul în care o instalaţie care este inclusă în domeniul de aplicare al EU ETS ca urmare a exploatării unor unităţi de ardere cu o putere termică nominală totală mai mare de 20 MW îşi modifică procesele de producţie pentru a-şi reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi nu mai atinge acest prag, statul membru în care este situată instalaţia oferă operatorului opţiunea de a rămâne în domeniul de aplicare al EU ETS până la încheierea perioadei actuale şi a următoarei perioade de cinci ani menţionate la articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf, în urma modificării proceselor sale de producţie. Operatorul instalaţiei respective poate decide ca instalaţia să rămână în domeniul de aplicare al EU ETS numai până la sfârşitul perioadei respective de cinci ani sau şi în următoarea perioadă de cinci ani, în urma modificării proceselor sale de producţie. Statul membru în cauză notifică Comisiei modificările operate în lista prezentată Comisiei în temeiul articolului 11 alineatul (1).

3.Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:

(d)se adaugă următoarele litere:

"(w) «companie de transport maritim» înseamnă proprietarul navei sau orice altă organizaţie sau persoană, precum administratorul sau navlositorul navei nude, care a preluat responsabilitatea pentru exploatarea navei de la proprietarul acesteia şi care, asumându-şi această responsabilitate, a consimţit să preia toate sarcinile şi responsabilităţile impuse de Codul internaţional de management pentru siguranţa exploatării navelor şi pentru prevenirea poluării, prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 336/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*4);

(z) «port de escală» înseamnă portul în care o navă se opreşte pentru a încărca sau a descărca marfă sau pentru a îmbarca sau debarca pasageri, ori portul în care o navă de aprovizionare în larg se opreşte pentru a înlocui echipajul; sunt excluse opririle cu scopul unic de a realimenta nava cu combustibil, de a obţine provizii, de a înlocui echipajul unei alte nave decât cele de aprovizionare în larg, de a intra în doc uscat sau de a repara nava, echipamentele acesteia sau ambele, opririle în port din cauza faptului că nava necesită asistenţă sau se află în pericol, transferurile de la o navă la alta efectuate în afara porturilor, opririle cu scopul unic de a se adăposti în condiţii meteorologice nefavorabile sau necesare din cauza activităţilor de căutare şi salvare, precum şi opririle navelor container într-un port învecinat de transbordare a containerelor enumerat în actul de punere în aplicare care se adoptă în temeiul articolului 3ga alineatul (2);

(a^b) «contract pe diferenţă» sau «CfD» înseamnă un contract între Comisie şi producătorul, selectat printr-un mecanism competitiv de prezentare a ofertelor, cum ar fi o licitaţie, al unui produs fabricat cu emisii reduse de dioxid de carbon sau cu zero emisii de dioxid de carbon, în temeiul căruia se oferă producătorului sprijin din partea Fondului pentru inovare pentru a acoperi diferenţa dintre preţul câştigător (preţul de exercitare), pe de o parte, şi un preţ de referinţă, astfel cum rezultă din preţul produsului fabricat cu emisii reduse de dioxid de carbon sau cu zero emisii de dioxid de carbon, din preţul de piaţă al unui înlocuitor apropiat sau dintr-o combinaţie a acestor două preţuri, pe de altă parte;

(a^c) «contract pe diferenţă privind emisiile de carbon» sau «CCfD» înseamnă un contract între Comisie şi producătorul, selectat printr-un mecanism competitiv de prezentare a ofertelor, cum ar fi o licitaţie, al unui produs fabricat cu emisii reduse de dioxid de carbon sau cu zero emisii de dioxid de carbon, în temeiul căruia se oferă producătorului sprijin din partea Fondului pentru inovare pentru a acoperi diferenţa dintre preţul câştigător (preţul de exercitare), pe de o parte, şi un preţ de referinţă, astfel cum rezultă din preţul mediu al certificatelor, pe de altă parte;

(a^f) «combustibil» înseamnă, în sensul capitolului IVa din prezenta directivă, orice produs energetic menţionat la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/96/CE, inclusiv combustibilii enumeraţi în tabelele A şi C din anexa I la directiva menţionată, precum şi orice alt produs destinat utilizării, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau combustibil pentru încălzire, astfel cum se precizează la articolul 2 alineatul (3) din directiva respectivă, inclusiv pentru producerea energiei electrice;

7.Se introduc următoarele articole:

(1) Alocarea certificatelor şi aplicarea obligaţiilor de restituire pentru activităţile de transport maritim se realizează în legătură cu cincizeci la sută (50 %) din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru şi sosesc într-un port de escală aflat în afara jurisdicţiei unui stat membru, cincizeci la sută (50 %) din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port de escală aflat în afara jurisdicţiei unui stat membru şi sosesc într-un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru, sută la sută (100 %) din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru şi sosesc într-un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru şi sută la sută (100 %) din emisiile produse de nave în cadrul unui port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru.

Actele de punere în aplicare respective indică un port ca fiind port învecinat de transbordare a containerelor în cazul în care ponderea transbordării de containere, măsurată în unităţi echivalente cu douăzeci de picioare, depăşeşte 65 % din traficul total de containere din portul respectiv în cursul celei mai recente perioade de douăsprezece luni pentru care sunt disponibile date relevante şi dacă portul respectiv este situat în afara Uniunii, dar la mai puţin de 300 de mile marine de un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru. În sensul prezentului alineat, containerele sunt considerate ca fiind transbordate atunci când sunt descărcate de pe o navă în port cu unicul scop de a fi încărcate pe o altă navă. Lista stabilită de Comisie în temeiul primului paragraf nu include porturile situate într-o ţară terţă pentru care ţara terţă respectivă aplică efectiv măsuri echivalente cu prezenta directivă.

Până la 31 decembrie 2030, o parte din certificate se atribuie statelor membre în care ponderea companiilor de transport maritim care s-ar fi aflat în responsabilitatea lor în temeiul articolului 3gf, în raport cu populaţia lor din 2020 şi pe baza datelor disponibile pentru perioada 2018-2020, este de peste 15 companii de transport maritim la 1 milion de locuitori. Cantitatea de certificate corespunde unui procent de 3,5 % din cantitatea suplimentară de certificate asociată creşterii plafonului pentru transportul maritim, menţionată la articolul 9 al treilea paragraf, în anul corespunzător. Pentru anii 2024 şi 2025, cantitatea de certificate se înmulţeşte, în plus, cu procentele aplicabile anului corespunzător în temeiul articolului 3gb primul paragraf literele (a) şi (b). Veniturile provenite din licitarea respectivei părţi a certificatelor ar trebui să fie utilizate în scopurile menţionate la articolul 10 alineatul (3) primul paragraf litera (g), în ceea ce priveşte sectorul maritim, şi la literele (f) şi (i). O cotă de 50 % din cantitatea de certificate se distribuie între statele membre vizate, în funcţie de ponderea companiilor de transport maritim aflate în responsabilitatea lor, iar restul se distribuie în părţi egale între acestea.

În sensul prezentului articol, «operarea navei» înseamnă stabilirea încărcăturii transportate sau a rutei şi a vitezei navei. Compania de transport maritim rămâne entitatea responsabilă de restituirea certificatelor, astfel cum se prevede la articolele 3gb şi 12, precum şi de respectarea globală a dispoziţiilor de drept intern prin care se transpune prezenta directivă. Statele membre se asigură că acele companii de transport maritim aflate în responsabilitatea lor respectă obligaţiile de restituire a certificatelor în temeiul articolelor 3gb şi 12, fără a se aduce atingere dreptului unor astfel de companii de transport maritim de a primi o rambursare de la operatorii comerciali pentru costurile generate de restituire.

În ceea ce priveşte emisiile generate de activităţile de transport maritim enumerate în anexa I la prezenta directivă, autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim se asigură că o companie de transport maritim aflată în responsabilitatea sa monitorizează şi raportează parametrii relevanţi pe parcursul unei perioade de raportare şi că îi transmite date agregate privind emisiile la nivelul companiei, în conformitate cu capitolul II din Regulamentul (UE) 2015/757.

b) înainte de 1 februarie 2026 şi, ulterior, la fiecare doi ani, o listă actualizată pentru a atribui companiile de transport maritim înregistrate într-un stat membru unei alte autorităţi de administrare a unei companii de transport maritim, în cazul în care respectivele companii şi-au schimbat statul membru de înregistrare în Uniune în conformitate cu alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, sau pentru a include companiile de transport maritim care au efectuat ulterior o activitate de transport maritim menţionată în anexa I care s-a încadrat în domeniul de aplicare prevăzut la articolul 3ga, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol; şi

După caz, Comisia poate însoţi raportul menţionat la al doilea paragraf de la prezentul alineat cu o propunere legislativă de modificare a prezentei directive într-un mod care să fie coerent cu obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 şi cu obiectivul neutralităţii climatice prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119, precum şi cu scopul de a menţine integritatea de mediu şi eficacitatea acţiunilor Uniunii în domeniul climei, pentru a asigura coerenţa între punerea în aplicare a măsurii globale bazată pe piaţă şi EU ETS, evitând în acelaşi timp dublarea oricărei sarcini semnificative.

(2) În cazul în care OMI nu adoptă, până în 2028, o măsură globală bazată pe piaţă pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris, dar cel puţin până la un nivel comparabil cu cel care rezultă din măsurile luate de Uniune în temeiul prezentei directive, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport în care examinează necesitatea de a aplica cerinţele de alocare a certificatelor şi obligaţiile de restituire pentru mai mult de cincizeci la sută (50 %) din emisiile generate de călătoriile navelor între un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru şi un port de escală aflat în afara jurisdicţiei unui stat membru, având în vedere obiectivele Acordului de la Paris. În raportul respectiv, Comisia analizează, în special, progresele înregistrate la nivelul OMI şi examinează dacă o ţară terţă are o măsură bazată pe piaţă echivalentă cu prezenta directivă şi evaluează riscul unei creşteri a practicilor de eludare, inclusiv prin trecerea la alte moduri de transport sau prin transferul nodurilor portuare în porturi din afara Uniunii.

(3) Comisia monitorizează punerea în aplicare a prezentului capitol în ceea ce priveşte transportul maritim, în special pentru a depista practicile de eludare, cu scopul de a preîntâmpina un astfel de comportament într-un stadiu timpuriu, inclusiv acordând atenţie regiunilor ultraperiferice, şi raportează la fiecare doi ani, începând cu 2024, cu privire la punerea în aplicare a prezentului capitol în ceea ce priveşte transportul maritim şi la posibilele tendinţe în ceea ce priveşte companiile de transport maritim care urmăresc să eludeze cerinţele prezentei directive. Comisia monitorizează, de asemenea, efectele în ceea ce priveşte, printre altele, posibila creştere a costurilor de transport, posibilele denaturări ale pieţei şi modificări ale traficului portuar, cum ar fi evitarea porturilor şi schimbarea nodurilor de transbordare, competitivitatea generală a sectorului maritim din statele membre şi, în special, efectele asupra serviciilor de transport maritim care constituie servicii esenţiale de continuitate teritorială. Dacă este cazul, Comisia propune măsuri pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a prezentului capitol în ceea ce priveşte transportul maritim, în special măsuri de contracarare a tentativelor companiilor de transport maritim de a se sustrage cerinţelor prezentei directive.

(5) Până la 31 decembrie 2026, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport în care examinează fezabilitatea şi impactul economic, de mediu şi social al includerii în prezenta directivă a emisiilor generate de nave, inclusiv de la navele de aprovizionare în larg, cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone, dar nu mai mic de 400 de tone, bazându-se în special pe analiza care însoţeşte revizuirea Regulamentului (UE) 2015/757, scadentă până la 31 decembrie 2024.

În raportul respectiv se analizează, de asemenea, interconexiunile dintre prezenta directivă şi Regulamentul (UE) 2015/757 şi se fructifică experienţa dobândită în urma aplicării acestuia. În raportul respectiv Comisia examinează, de asemenea, modul în care prezenta directivă poate promova cel mai eficient adoptarea combustibililor maritimi din surse regenerabile şi cu emisii reduse de dioxid de carbon, pe baza duratei de viaţă. Dacă este cazul, raportul poate să fie însoţit de propuneri legislative."

10.Articolul 8 se înlocuieşte cu următorul text:

11.La articolul 9 se adaugă următoarele paragrafe:

"În 2024, cantitatea de certificate la nivelul Uniunii se reduce cu 90 de milioane de certificate. În 2026, cantitatea de certificate la nivelul Uniunii se reduce cu 27 de milioane de certificate. În 2024, cantitatea de certificate la nivelul Uniunii se majorează cu 78,4 milioane de certificate pentru transportul maritim. Factorul linear este de 4,3 % între 2024 şi 2027 şi de 4,4 % începând cu anul 2028. Factorul linear se aplică, de asemenea, certificatelor care corespund emisiilor medii generate de transportul maritim raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/757 pentru 2018 şi 2019, care sunt examinate la articolul 3ga din prezenta directivă. Comisia publică cantitatea de certificate la nivelul Uniunii până la 6 septembrie 2023.

Începând cu 1 ianuarie 2026 şi, respectiv, 1 ianuarie 2027, cantitatea de certificate se majorează pentru a se ţine seama de includerea emisiilor de gaze cu efect de seră, altele decât emisiile de CO2 generate de activităţile de transport maritim, şi de includerea emisiilor navelor de aprovizionare în larg, pe baza emisiilor acestora din cel mai recent an pentru care sunt disponibile date. Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (1), certificatele care rezultă din majorarea respectivă sunt puse la dispoziţie pentru a sprijini inovarea în conformitate cu articolul 10a alineatul (8)."

12.Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"O cotă de 2 % din cantitatea totală de certificate pentru perioada 2021-2030 se licitează în vederea constituirii unui fond pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi modernizarea sistemelor energetice ale anumitor state membre (denumite în continuare «statele membre beneficiare»), astfel cum se prevede la articolul 10d (denumit în continuare «fondul pentru modernizare»). Statele membre beneficiare ale acestui volum de certificate sunt statele membre cu un PIB pe cap de locuitor la preţurile pieţei mai mic de 60 % din media Uniunii în 2013. Fondurile corespunzătoare acestui volum de certificate se distribuie în conformitate cu partea A din anexa IIb.

(b)la alineatul (3) primul paragraf, partea introductivă se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Statele membre determină destinaţia veniturilor obţinute în urma licitării certificatelor menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, cu excepţia veniturilor stabilite ca resurse proprii în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din TFUE şi incluse în bugetul Uniunii. Statele membre utilizează veniturile respective, cu excepţia veniturilor utilizate pentru compensarea costurilor indirecte ale emisiilor de dioxid de carbon menţionate la articolul 10a alineatul (6) din prezenta directivă sau echivalentul valorii financiare a acestor venituri, pentru unul sau mai multe dintre următoarele scopuri:"

(c)la alineatul (3) primul paragraf, literele (b)-(f) se înlocuiesc cu următorul text:

"(b) dezvoltarea energiilor regenerabile şi a reţelelor pentru transportul energiei electrice în vederea îndeplinirii angajamentului Uniunii de a trece la energie din surse regenerabile şi a obiectivelor Uniunii privind interconexiunile, precum şi dezvoltarea altor tehnologii care contribuie la tranziţia către o economie fiabilă şi durabilă cu emisii reduse de dioxid de carbon, şi realizarea unei contribuţii la îndeplinirea angajamentului Uniunii de a creşte eficienţa energetică până la nivelurile convenite în actele legislative relevante, inclusiv producţia energiei electrice de către prosumatori de energie din surse regenerabile şi de comunităţile de energie din surse regenerabile;

(c) măsuri de evitare a defrişărilor şi de sprijinire a protecţiei şi restabilirii turbăriilor, pădurilor şi a altor ecosisteme terestre şi marine, inclusiv măsuri ce contribuie la protecţia, restabilirea şi îmbunătăţirea gestiunii acestora, în special a zonelor marine protejate, precum şi de intensificare a împăduririlor şi reîmpăduririlor favorabile biodiversităţii, inclusiv în ţările în curs de dezvoltare care au ratificat Acordul de la Paris, şi măsuri pentru transferul de tehnologii şi facilitarea adaptării la efectele adverse ale schimbărilor climatice în respectivele ţări;

(f) investiţii în forme de transport care contribuie în mod semnificativ la decarbonizarea sectorului şi accelerarea tranziţiei la aceste forme de transport, inclusiv dezvoltarea unor servicii şi tehnologii ecologice de transport feroviar de călători şi de marfă şi de transport cu autobuzul, măsuri de decarbonizare a sectorului maritim, inclusiv îmbunătăţirea eficienţei energetice a navelor, a porturilor, tehnologii şi infrastructuri inovatoare şi combustibili alternativi sustenabili, cum ar fi hidrogenul şi amoniacul produşi din surse regenerabile, precum şi tehnologii de propulsie cu zero emisii, precum şi finanţarea unor măsuri de sprijinire a decarbonizării aeroporturilor în conformitate cu un regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi şi de abrogare a Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European şi a Consiliului şi cu un regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru un transport aerian durabil;"

(d)la alineatul (3) primul paragraf, litera (h) se înlocuieşte cu următorul text:

(e)la alineatul (3) primul paragraf, se introduc următoarele litere:

(^*9)Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1)."

(f)la alineatul (3) primul paragraf, litera (k) se înlocuieşte cu următorul text:

(h)la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

(i)la alineatul (3), al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"În rapoartele lor prezentate în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre informează Comisia cu privire la utilizarea veniturilor şi la acţiunile întreprinse în temeiul prezentului alineat, precizând, dacă este cazul, care sunt veniturile utilizate şi care sunt acţiunile întreprinse pentru punerea în aplicare a planurilor lor naţionale integrate privind energia şi schimbările climatice, prezentat în conformitate cu regulamentul menţionat, precum şi a planurilor lor teritoriale pentru o tranziţie justă, elaborate în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*11).

(j)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23 din prezenta directivă pentru a completa prezenta directivă în ceea ce priveşte calendarul, gestionarea şi alte aspecte ale licitaţiilor, inclusiv în ceea ce priveşte modalităţile de licitare care sunt necesare pentru transferul unei părţi din venituri către bugetul Uniunii, sub formă de venituri externe alocate în conformitate cu articolul 30d alineatul (4) din prezenta directivă sau sub formă de resurse proprii în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din TFUE, astfel încât acestea să se desfăşoare în mod deschis, transparent, armonizat şi nediscriminatoriu. În acest scop, procesul trebuie să fie previzibil, în special în ceea ce priveşte calendarul şi succesiunea licitaţiilor, precum şi volumul estimat de certificate care urmează să fie puse la dispoziţie."

(k)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

"(5) Comisia monitorizează funcţionarea pieţei europene a carbonului. În fiecare an, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport referitor la funcţionarea pieţei carbonului şi la alte politici relevante privind clima şi energia, care include aspecte privind funcţionarea licitaţiilor, lichidităţile şi volumele tranzacţionate şi care sintetizează informaţiile furnizate de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol şi informaţiile furnizate de statele membre cu privire la măsurile financiare menţionate la articolul 10a alineatul (6). Statele membre asigură transmiterea către Comisie a tuturor informaţiilor utile, cu cel puţin două luni înainte de adoptarea raportului de către Comisie, dacă acest lucru este necesar."

(l)se adaugă următorul alineat:

"(6) ESMA monitorizează periodic integritatea şi transparenţa pieţei europene a carbonului, în special în ceea ce priveşte volatilitatea pieţei şi evoluţia preţurilor, funcţionarea licitaţiilor, operaţiunile de tranzacţionare pe piaţă a certificatelor de emisii şi a instrumentelor financiare derivate, inclusiv tranzacţionarea extrabursieră, lichiditatea şi volumele tranzacţionate, precum şi categoriile şi comportamentul participanţilor la piaţă în cursul tranzacţionărilor, inclusiv poziţiile intermediarilor financiari. ESMA include constatările pertinente şi, dacă este necesar, oferă recomandări în evaluările sale adresate Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Comitetului european pentru risc sistemic, în conformitate cu articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*12). În scopul îndeplinirii sarcinilor menţionate la prima teză de la prezentul alineat, ESMA şi autorităţile competente vizate cooperează şi fac schimb de informaţii detaliate cu privire la toate tipurile de tranzacţii, în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*13).

13.Articolul 10a se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

"Dacă o instalaţie face obiectul obligaţiei de efectuare a unui audit energetic sau de punere în aplicare a unui sistem certificat de gestionare a energiei în temeiul articolului 8 din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*14) şi dacă recomandările din raportul de audit sau din sistemul certificat de gestionare a energiei nu sunt puse în aplicare, cu excepţia cazului în care perioada de recuperare pentru investiţiile relevante depăşeşte trei ani sau a cazului în care costurile investiţiilor respective sunt disproporţionate, atunci volumul alocărilor de certificate cu titlu gratuit se reduce cu 20 %. Volumul alocărilor de certificate cu titlu gratuit nu se reduce în cazul în care un operator demonstrează că a pus în aplicare alte măsuri care conduc la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră echivalente cu cele recomandate în raportul de audit sau în sistemul certificat de gestionare a energiei pentru instalaţia în cauză.

Prin actele delegate adoptate în temeiul prezentului alineat şi fără a aduce atingere normelor aplicabile în temeiul Directivei 2012/27/UE, Comisia completează prezenta directivă cu norme armonizate simple din punct de vedere administrativ pentru aplicarea celui de al treilea paragraf de la prezentul alineat, care să garanteze că aplicarea condiţionalităţii nu pune în pericol condiţiile de concurenţă echitabile, integritatea de mediu sau egalitatea de tratament între instalaţiile din întreaga Uniune. Respectivele norme armonizate stabilesc, în special, termene şi criterii pentru recunoaşterea măsurilor de eficienţă energetică puse în aplicare, precum şi pentru măsuri alternative de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând procedura pentru măsurile naţionale de punere în aplicare în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă.

În plus faţă de cerinţele prevăzute la al treilea paragraf de la prezentul alineat, reducerea cu 20 % menţionată la paragraful respectiv se aplică operatorilor instalaţiilor ale căror niveluri de emisii de gaze cu efect de seră depăşesc a 80-a percentilă din nivelul de emisii stabilit pentru valorile de referinţă pentru produsele relevante în cazul în care, până la 1 mai 2024, nu au stabilit un plan de neutralitate climatică pentru fiecare dintre instalaţiile respective pentru activităţile reglementate de prezenta directivă. Planul respectiv conţine elementele indicate la articolul 10b alineatul (4) şi se stabileşte în conformitate cu actele de punere în aplicare prevăzute la articolul respectiv. Articolul 10b alineatul (4) se interpretează ca referindu-se numai la nivelul instalaţiei. Atingerea ţintelor şi a jaloanelor menţionate la articolul 10b alineatul (4) al treilea paragraf litera (b) se verifică pentru perioada care se încheie la 31 decembrie 2025 şi pentru fiecare perioadă ulterioară de cinci ani care se încheie la data de 31 decembrie, în conformitate cu procedurile de verificare şi acreditare prevăzute la articolul 15. Nu se alocă certificate cu titlu gratuit peste procentul de 80 % dacă îndeplinirea ţintelor şi a jaloanelor intermediare nu a fost verificată în ceea ce priveşte perioada de până la sfârşitul anului 2025 sau în ceea ce priveşte perioada 2026-2030.

Certificatele care nu sunt alocate ca urmare a unei reduceri a alocării de certificate cu titlu gratuit în conformitate cu al treilea şi al cincilea paragraf de la prezentul alineat se utilizează pentru a excepta instalaţiile de la ajustarea în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol. În cazul în care rămân astfel de certificate, 50 % din certificatele respective sunt puse la dispoziţie pentru a sprijini inovarea în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol. Celelalte 50 % din certificatele respective se scot la licitaţie în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din prezenta directivă, iar statele membre ar trebui să utilizeze veniturile respective pentru a aborda orice risc rezidual de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în sectoarele vizate de anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956, sprijinind tranziţia şi promovând decarbonizarea acestora în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat.

"Pentru fiecare sector şi subsector, în principiu, valorile de referinţă sunt calculate mai degrabă pentru produsul finit şi nu pentru materiile prime, astfel încât să se maximizeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi eficienţa energetică pe parcursul fiecărui proces de producţie din sectorul sau subsectorul în cauză. Pentru a oferi stimulente suplimentare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi îmbunătăţirea eficienţei energetice şi pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile pentru instalaţiile care utilizează tehnologii noi care reduc parţial sau elimină integral emisiile de gaze cu efect de seră şi instalaţiile care utilizează tehnologiile existente, criteriile de referinţă ex ante stabilite la nivelul Uniunii sunt revizuite pentru a fi aplicate în perioada 2026-2030, în vederea unei eventuale modificări a definiţiilor şi a limitelor schemei în legătură cu valorile de referinţă existente pentru produse, luând în considerare ca principii directoare potenţialul de utilizare circulară al materialelor şi faptul că valorile de referinţă ar trebui să fie independente de materiile prime şi de tipul de proces de producţie, în cazul în care procesele de producţie au acelaşi scop. Comisia depune eforturi pentru a adopta actele de punere în aplicare în scopul stabilirii valorilor de referinţă revizuite pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit în conformitate cu alineatul (2) al treilea paragraf, cât mai curând posibil şi înainte de începerea perioadei 2026-2030."

(b)se introduce următorul alineat:

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, în primii ani de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956, producţia mărfurilor enumerate în anexa I la regulamentul respectiv beneficiază de alocări de certificate cu titlu gratuit în cantităţi reduse. Se aplică un factor de reducere a alocării de certificate cu titlu gratuit pentru producţia mărfurilor respective ("factorul CBAM"). Factorul CBAM este egal cu 100 % în perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a regulamentului respectiv şi sfârşitul anului 2025 şi, sub rezerva aplicării dispoziţiilor de la articolul 36 alineatul (2) litera (b) din regulamentul respectiv, este egal cu 97,5 % în 2026, 95 % în 2027, 90 % în 2028, 77,5 % în 2029, 51,5 % în 2030, 39 % în 2031, 26,5 % în 2032 şi 14 % în 2033. Începând cu anul 2034, nu se aplică niciun factor CBAM.

Până la 31 decembrie 2024 şi ca parte a raportului său anual către Parlamentul European şi Consiliu, în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din prezenta directivă, Comisia evaluează riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru mărfurile vizate de CBAM produse în Uniune şi destinate exportului către ţări terţe care nu aplică EU ETS sau un mecanism similar de stabilire a preţului carbonului. Raportul evaluează în special riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în sectoarele în care se va aplica CBAM, în special rolul şi adoptarea accelerată a hidrogenului, precum şi evoluţiile în ceea ce priveşte fluxurile comerciale şi emisiile încorporate ale mărfurilor produse de sectoarele respective pe piaţa mondială. În cazul în care raportul concluzionează că există un risc de relocare a emisiilor de carbon pentru mărfurile produse în Uniune şi destinate exportului către ţările terţe care nu aplică EU ETS sau un mecanism echivalent de stabilire a preţului carbonului, Comisia prezintă, după caz, o propunere legislativă pentru a aborda respectivul risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon într-un mod care respectă normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului, inclusiv articolul XX din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994, şi ţine seama de decarbonizarea instalaţiilor din Uniune."

(c)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(e)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

"(5) Pentru a respecta proporţia de certificate care urmează să fie scoase la licitaţie stabilită la articolul 10, pentru fiecare an în care suma alocărilor de certificate cu titlu gratuit nu atinge cuantumul maxim care respectă proporţia de certificate care urmează să fie scoase la licitaţie, certificatele rămase până la cuantumul respectiv se utilizează în scopul de a preveni sau a limita reducerea alocărilor de certificate cu titlu gratuit necesară pentru a respecta proporţia de certificate care urmează să fie scoase la licitaţie în anii următori. În cazul în care, cu toate acestea, se atinge cuantumul maxim, alocările de certificate cu titlu gratuit se ajustează în consecinţă. Orice astfel de ajustare se efectuează în mod uniform. Se exceptează însă de la ajustarea respectivă instalaţiile ale căror niveluri de emisii de gaze cu efect de seră sunt sub media celor mai eficiente 10 % instalaţii dintr-un sector sau subsector din Uniune pentru valorile de referinţă relevante într-un an în care se aplică ajustarea."

(f)la alineatul (6), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"Statele membre ar trebui să adopte măsuri financiare în conformitate cu al doilea şi al patrulea paragraf de la prezentul alineat în favoarea sectoarelor sau a subsectoarelor care sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte semnificative care sunt suportate efectiv de pe urma costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în preţul energiei electrice, cu condiţia ca astfel de măsuri financiare să fie în conformitate cu normele privind ajutorul de stat, în special să nu producă denaturări nejustificate ale concurenţei pe piaţa internă. Măsurile financiare adoptate nu trebuie să compenseze costurile indirecte acoperite de alocarea de certificate cu titlu gratuit în conformitate cu valorile de referinţă stabilite în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. În cazul în care un stat membru cheltuieşte un cuantum mai mare decât echivalentul a 25 % din veniturile obţinute în urma licitării certificatelor de emisii menţionate la articolul 10 alineatul (3) pentru anul în care au fost suportate costurile indirecte, acesta precizează motivele depăşirii cuantumului respectiv."

(h)alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text:

"(8) 345 de milioane de certificate din cantitatea care ar putea fi altfel alocată cu titlu gratuit în temeiul prezentului articol şi 80 de milioane de certificate din cantitatea care ar putea fi altfel alocată în temeiul articolului 10, precum şi certificatele care rezultă din reducerea alocării de certificate cu titlu gratuit menţionată la alineatul (1a) de la prezentul articol, se pun la dispoziţia unui fond (denumit în continuare «Fondul pentru inovare») cu scopul de a sprijini inovarea în domeniul tehnicii, proceselor şi tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon şi cu zero emisii de dioxid de carbon care contribuie în mod semnificativ la decarbonizarea sectoarelor reglementate de prezenta directivă şi contribuie la obiectivele de reducere la zero a poluării şi privind circularitatea, inclusiv proiectele care vizează extinderea acestor tehnici, procese şi tehnologii în vederea introducerii lor pe scară largă în întreaga Uniune. Astfel de proiecte trebuie să aibă un potenţial semnificativ de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi să contribuie la economisirea energiei şi a resurselor în conformitate cu obiectivele Uniunii în materie de climă şi energie pentru 2030.

(^*15)Decizia 2010/670/UE a Comisiei din 3 noiembrie 2010 de stabilire a criteriilor şi măsurilor pentru finanţarea proiectelor demonstrative comerciale care vizează captarea şi stocarea geologică a CO2 în condiţii de siguranţă din punct de vedere al mediului, precum şi a proiectelor demonstrative de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în Comunitate, stabilit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 290, 6.11.2010, p. 39)

Fondul pentru inovare vizează sectoarele enumerate în anexele I şi III, precum şi produsele şi procesele care le înlocuiesc pe cele cu consum intens de dioxid de carbon produse sau utilizate în sectoarele enumerate în anexa I, inclusiv tehnologiile inovatoare de stocare a energiei din surse regenerabile şi de stocare a energiei şi captarea şi utilizarea dioxidului de carbon în condiţii de siguranţă pentru mediu (denumite în continuare «CUC»), care contribuie în mod substanţial la atenuarea schimbărilor climatice, în special la emisiile inevitabile de proces, şi contribuie la stimularea elaborării şi a funcţionării proiectelor care au ca scop captarea, transportul şi stocarea geologică a CO2 (denumite în continuare «CSC») în condiţii de siguranţă pentru mediu, în special pentru emisiile inevitabile ale proceselor industriale şi captarea directă a CO2 din atmosferă cu stocare sigură, durabilă şi permanentă (DACS), în puncte echilibrate geografic. Fondul pentru inovare poate sprijini, de asemenea, tehnologii şi infrastructuri inovatoare revoluţionare, inclusiv producţia de combustibili cu emisii reduse de dioxid de carbon şi cu zero emisii de dioxid de carbon, pentru decarbonizarea sectorului maritim, aviaţiei, transportului feroviar şi transportului rutier, inclusiv forme colective de transport, cum ar fi serviciile de transport public şi de transport cu autocarul.

Comisia acordă o atenţie deosebită proiectelor din sectoarele vizate de Regulamentul (UE) 2023/956 în vederea sprijinirii inovării în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon, al CUC, al CSC, al energiei din surse regenerabile şi al stocării energiei, într-un mod care să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice, cu scopul de a acorda, în perioada 2021-2030, proiectelor din sectoarele respective o cotă semnificativă din valoarea financiară echivalentă a certificatelor menţionată la alineatul (1a) al patrulea paragraf de la prezentul articol. În plus, Comisia poate lansa înainte de 2027 cereri de propuneri adresate sectoarelor vizate de regulamentul respectiv.

Comisia acordă, de asemenea, o atenţie deosebită proiectelor care contribuie la decarbonizarea sectorului maritim şi include subiecte dedicate acestui scop în cererile de propuneri ale Fondului pentru inovare, după caz, inclusiv pentru electrificarea transportului maritim şi pentru abordarea tuturor efectelor sale asupra climei, inclusiv emisiile de negru de fum. Astfel de cereri de propuneri ţin totodată seama, de criteriile utilizate pentru selectarea proiectelor, în special de potenţialul proiectelor şi al investiţiilor de a spori protecţia biodiversităţii şi de a reduce poluarea fonică şi a apei.

Sunt eligibile proiecte care vizează teritoriul tuturor statelor membre, inclusiv proiecte de mici dimensiuni şi de dimensiuni medii, iar pentru activităţile maritime, proiectele cu o valoare adăugată clară la nivelul Uniunii. Tehnologiile care beneficiază de sprijin trebuie să fie inovatoare şi să nu fie încă viabile din punct de vedere comercial în absenţa sprijinului, însă trebuie să reprezinte soluţii revoluţionare sau să fie suficient de mature pentru a putea fi puse în aplicare la scară precomercială.

Comisia se asigură că certificatele destinate Fondului pentru inovare se licitează în conformitate cu principiile şi modalităţile menţionate la articolul 10 alineatul (4) din prezenta directivă. Veniturile obţinute în urma licitării certificatelor de emisii constituie venituri externe alocate în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*16). Angajamentele bugetare pentru acţiuni care depăşesc un exerciţiu financiar pot fi defalcate în tranşe anuale pe parcursul mai multor exerciţii financiare.

Comisia oferă, la cerere, asistenţă tehnică statelor membre cu o participare efectivă redusă în proiecte derulate în cadrul Fondului pentru inovare, în scopul creşterii capacităţilor statelor membre solicitante de a sprijini eforturile iniţiatorilor de proiecte de pe teritoriile lor de a depune cereri de finanţare din Fondul pentru inovare, în scopul îmbunătăţirii participării geografice efective la Fondul pentru inovare şi al creşterii calităţii generale a proiectelor depuse. Comisia urmăreşte o acoperire geografică eficientă şi bazată pe calitate în ceea ce priveşte finanţarea din Fondul pentru inovare în toată Uniunea şi asigură o monitorizare amplă a progreselor şi acţiuni ulterioare adecvate în această privinţă.

Proiectele se selectează printr-o procedură de selecţie transparentă, într-un mod neutru din punct de vedere tehnologic, în conformitate cu obiectivele Fondului pentru inovare, astfel cum sunt prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat şi pe baza unor criterii transparente şi obiective, ţinând seama de măsura în care proiectele aduc o contribuţie semnificativă la obiectivele Uniunii în materie de climă şi energie, contribuind în acelaşi timp la obiectivele privind reducerea la zero a poluării şi circularitatea în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat, şi, după caz, de măsura în care proiectele contribuie la reducerea emisiilor mult sub valorile de referinţă menţionate la alineatul (2). Proiectele trebuie să aibă potenţialul de a fi aplicate pe scară largă sau de a diminua semnificativ costurile tranziţiei către o economie neutră din punct de vedere climatic pentru sectoarele în cauză. Se acordă prioritate tehnologiilor şi proceselor inovatoare care abordează efecte multiple asupra mediului. Proiectele care implică CUC trebuie să asigure o reducere netă a emisiilor şi evitarea sau stocarea permanentă a CO2. În cazul granturilor acordate prin cereri de propuneri, se pot sprijini până la 60 % din costurile relevante ale proiectelor, din care până la 40 % nu trebuie să depindă de evitarea verificată a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu condiţia atingerii unor jaloane prestabilite, ţinându-se seama de tehnologia utilizată. În cazul sprijinului acordat prin proceduri de licitare concurenţială şi în cazul asistenţei tehnice, pot fi sprijinite până la 100 % din costurile relevante ale proiectelor. Potenţialul de reducere a emisiilor în mai multe sectoare oferit de proiectele combinate, inclusiv în zonele învecinate, este luat în considerare în criteriile utilizate pentru selectarea proiectelor.

Până la 31 decembrie 2023 şi, ulterior, în fiecare an, Comisia prezintă Comitetului privind schimbările climatice menţionat la articolul 22a alineatul (1) din prezenta directivă un raport privind punerea în aplicare a Fondului pentru inovare, furnizând o analiză a proiectelor finanţate, pe sectoare şi pe state membre, precum şi contribuţia preconizată a proiectelor respective la îndeplinirea obiectivului de neutralitate climatică în Uniune, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119. Comisia prezintă raportul Parlamentului European şi Consiliului şi îl face public."

(i)se introduc următoarele alineate:

"(8^a) Pentru CfD-urile şi CCfD-urile atribuite la încheierea unui mecanism de licitaţie concurenţială, se asigură o acoperire adecvată prin angajamentele bugetare care rezultă din veniturile obţinute din licitarea certificatelor disponibile în Fondul pentru inovare, iar angajamentele bugetare respective pot fi defalcate în tranşe anuale pe parcursul mai multor exerciţii financiare. Pentru primele două runde ale mecanismului de licitaţie concurenţială, acoperirea datoriei financiare aferente CfD-urilor şi CCfD-urilor este asigurată pe deplin cu creditele care rezultă din veniturile obţinute din licitarea certificatelor alocate Fondului pentru inovare în temeiul alineatului (8).

Pe baza unei evaluări calitative şi cantitative de către Comisie a riscurilor financiare care decurg din punerea în aplicare a CfD-urilor şi a CCfD-urilor, care urmează să fie efectuată după încheierea primelor două runde ale mecanismului de licitaţie concurenţială şi, ulterior, de fiecare dată când este necesar, în conformitate cu principiul prudenţei, conform căruia activele şi profiturile nu trebuie să fie supraestimate, iar pasivele şi pierderile nu trebuie să fie subestimate, Comisia poate decide, în conformitate cu împuternicirea prevăzută la al optulea paragraf, să acopere doar o parte din datoria financiară legată de CfD-uri şi CCfD-uri prin mijloacele menţionate la primul paragraf şi partea rămasă prin alte mijloace. Comisia urmăreşte să limiteze utilizarea altor mijloace de acoperire.

Datoria financiară rămasă este acoperită în mod suficient, având în vedere principiile prevăzute în titlul X din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, dacă este necesar, adaptată la particularităţile CfD-urilor şi CCfD-urilor, prin derogare de la articolul 209 alineatul (2) literele (d) şi (h), de la articolul 210 alineatul (1), de la articolul 211 alineatele (1), (2), (4) şi (6), de la articolele 212, 213 şi 214, de la articolul 218 alineatul (1) şi de la articolul 219 alineatele (3) şi (6) din regulamentul respectiv. După caz, alte mijloace de acoperire, rata de provizionare şi derogările necesare se stabilesc într-un act delegat prevăzut la al optulea paragraf de la prezentul alineat.

Rata de provizionare nu trebuie să fie mai mică de 50 % din datoria financiară totală suportată de bugetul Uniunii pentru CfD-uri şi CCfD-uri. Atunci când stabileşte rata de provizionare, Comisia ia în considerare elemente care pot reduce riscurile financiare pentru bugetul Uniunii, dincolo de creditele disponibile în cadrul Fondului pentru inovare, cum ar fi posibila partajare a răspunderii cu statele membre în mod voluntar sau un posibil mecanism de reasigurare din partea sectorului privat. Comisia revizuieşte rata de provizionare cel puţin o dată la trei ani de la data aplicării actului delegat prin care se stabileşte pentru prima dată.

Pentru a evita cererile speculative, accesul la licitaţia concurenţială poate fi condiţionat de plata de către solicitanţi a unei garanţii care urmează să fie reţinută în caz de neexecutare a contractului. Aceste garanţii reţinute îi revin Fondului pentru inovare ca venituri externe alocate în temeiul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Orice contribuţie plătită autorităţii care acordă grantul de către un beneficiar în conformitate cu termenii CfD-ului sau ai CCfD-ului în cazul în care preţul de referinţă este mai mare decât preţul de exercitare (denumite în continuare «diferenţă») îi revine Fondului pentru inovare ca venit extern alocat în temeiul articolului 21 alineatul (5) din regulamentul respectiv.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23 din prezenta directivă pentru a completa prezenta directivă cu scopul de a prevedea şi a detalia alte mijloace de acoperire, dacă există, şi, după caz, rata de provizionare şi derogările suplimentare necesare de la titlul X din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, astfel cum se prevede la al patrulea paragraf de la prezentul alineat, precum şi normele privind funcţionarea mecanismului de ofertare concurenţial, în special în ceea ce priveşte garanţiile şi diferenţa.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23 pentru a modifica al cincilea paragraf de la prezentul alineat prin creşterea limitei de 30 % menţionată la paragraful respectiv cu cel mult 20 de puncte procentuale în total, dacă acest lucru este necesar pentru a răspunde unei cereri de CfD-uri şi CCfD-uri, ţinând seama de experienţa primelor runde din cadrul mecanismului de ofertare concurenţial şi luând în considerare necesitatea de a găsi un echilibru adecvat în ceea ce priveşte sprijinul din partea Fondului pentru inovare între granturi şi astfel de contracte.

(8^b) 40 de milioane de certificate din cantitatea care ar putea fi altfel alocată cu titlu gratuit în temeiul prezentului articol şi 10 milioane de certificate din cantitatea care ar putea fi altfel scoasă la licitaţie în temeiul articolului 10 din prezenta directivă se pun la dispoziţia Fondului social pentru climă instituit prin Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*17). Comisia se asigură că certificatele destinate Fondului social pentru climă sunt scoase la licitaţie în 2025 în conformitate cu principiile şi modalităţile menţionate la articolul 10 alineatul (4) din prezenta directivă şi cu actul delegat adoptat în conformitate cu articolul respectiv. Veniturile din licitaţia respectivă constituie venituri externe alocate în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 şi se utilizează în conformitate cu normele aplicabile Fondului social pentru climă.

14.La articolul 10b alineatul (4), se adaugă următoarele paragrafe:

"Într-un stat membru în care, în medie, între anii 2014 şi 2018, ponderea emisiilor generate de încălzirea centralizată din totalul acestor emisii în Uniune împărţită la ponderea respectivului stat membru în PIB-ul total al Uniunii este mai mare de cinci, se acordă pentru încălzirea centralizată în perioada 2026-2030 o alocare suplimentară de certificate cu titlu gratuit de 30 % din cantitatea stabilită în temeiul articolului 10a, cu condiţia ca un volum de investiţii echivalent cu valoarea alocării suplimentare de certificate cu titlu gratuit să fie investit pentru a reduce în mod semnificativ emisiile înainte de 2030, în conformitate cu planurile privind neutralitatea climatică menţionate la al treilea paragraf de la prezentul alineat, şi ca îndeplinirea ţintelor şi a jaloanelor menţionate la litera (b) de la paragraful respectiv să fie confirmată de verificarea efectuată în conformitate cu al patrulea paragraf de la prezentul alineat.

(c)o estimare a impactului fiecăreia dintre măsurile şi investiţiile menţionate la litera (a) de la prezentul paragraf în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Atingerea ţintelor şi a jaloanelor menţionate la al treilea paragraf litera (b) de la prezentul alineat se verifică în ceea ce priveşte perioada până la 31 decembrie 2025 şi în ceea ce priveşte fiecare perioadă ulterioară de cinci ani care se încheie la data de 31 decembrie, în conformitate cu procedurile de verificare şi acreditare prevăzute la articolul 15. Nu se alocă certificate cu titlu gratuit în afară de cele menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, dacă îndeplinirea ţintelor şi a jaloanelor intermediare nu a fost verificată în ceea ce priveşte perioada de până la sfârşitul anului 2025 sau în ceea ce priveşte perioada 2026-2030.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a preciza conţinutul minim al informaţiilor menţionate la al treilea paragraf literele (a), (b) şi (c) de la prezentul alineat şi formatul planurilor privind neutralitatea climatică menţionate la paragraful respectiv şi la articolul 10a alineatul (1) al cincilea paragraf. Comisia identifică sinergii cu planuri similare, astfel cum se prevede în dreptul Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 22a alineatul (2)."

15.La articolul 10c, alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:

16.Se introduce următorul articol:

17.Articolul 10d se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Pentru perioada 2021-2030, se instituie un fond pentru a sprijini investiţiile propuse de statele membre beneficiare, inclusiv finanţarea proiectelor de mică anvergură, pentru modernizarea sistemelor energetice şi îmbunătăţirea eficienţei energetice (denumit în continuare «Fondul pentru modernizare»). Fondul pentru modernizare este finanţat prin scoaterea la licitaţie a certificatelor, astfel cum este prevăzut la articolul 10, pentru statele membre beneficiare prevăzute de articolul menţionat.

Investiţiile care beneficiază de sprijin trebuie să fie conforme cu obiectivele prezentei directive, cu obiectivele exprimate în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind «Pactul ecologic european» şi Regulamentul (UE) 2021/1119, precum şi cu obiectivele pe termen lung exprimate în Acordul de la Paris. Statele membre beneficiare pot, după caz, să utilizeze resursele Fondului pentru modernizare pentru a finanţa investiţii care implică regiunile frontaliere adiacente ale Uniunii. Nu se acordă niciun sprijin din Fondul pentru modernizare unităţilor producătoare de energie care utilizează combustibili fosili. Cu toate acestea, veniturile provenite din certificatele care fac obiectul unei notificări în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol pot fi utilizate pentru investiţii care implică combustibili fosili gazoşi.

De asemenea, veniturile din certificatele menţionate la articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf din prezenta directivă pot fi utilizate pentru investiţii care implică combustibili fosili gazoşi, în cazul în care activitatea se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*18) şi este justificată în mod corespunzător din motive de asigurare a securităţii energetice, cu condiţia ca, pentru producerea de energie, certificatele să fie scoase la licitaţie înainte de 31 decembrie 2027 şi, pentru investiţiile care implică utilizări în aval ale gazelor, certificatele să fie scoase la licitaţie înainte de 31 decembrie 2028.

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

f) o tranziţie justă în regiunile dependente de emisiile de dioxid de carbon din statele membre beneficiare, astfel încât să se sprijine realocarea, recalificarea şi îmbunătăţirea competenţelor lucrătorilor, educaţia, iniţiativele legate de căutarea unui loc de muncă şi întreprinderile nou înfiinţate, în dialog cu societatea civilă şi partenerii sociali, într-o manieră care este în concordanţă cu acţiunile relevante incluse de statele membre în planurile lor teritoriale de tranziţie justă şi care contribuie la acestea, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) primul paragraf litera (k) din Regulamentul (UE) 2021/1056, după caz."

(c)alineatul (11) se înlocuieşte cu următorul text:

18.Se introduce următorul articol:

Începând din 1 ianuarie 2025, statele membre beneficiare şi Comisia utilizează veniturile provenite din licitarea certificatelor destinate Fondului pentru inovare în temeiul articolului 10a alineatul (8) din prezenta directivă şi a certificatelor menţionate la articolul 10 alineatul (1) al treilea şi al patrulea paragraf din prezenta directivă, în conformitate cu criteriile de «a nu prejudicia în mod semnificativ» prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2020/852, în cazul în care astfel de venituri sunt utilizate pentru o activitate economică pentru care au fost stabilite criterii tehnice de examinare pentru a stabili dacă o activitate economică prejudiciază în mod semnificativ unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu relevante în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (b) din regulamentul respectiv."

21.Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(c)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

(d)după alineatul (3) se introduc următoarele alineate:

(3-d) Prin derogare de la alineatul (3) primul paragraf litera (c) de la prezentul articol şi de la articolul 16, Comisia prevede, la cererea unui stat membru, prin intermediul unui act de punere în aplicare, că statele membre trebuie să considere cerinţele prevăzute în dispoziţiile respective ca fiind îndeplinite şi că nu trebuie să ia nicio măsură împotriva companiilor de transport maritim în ceea ce priveşte emisiile generate până la 31 decembrie 2030 de călătoriile efectuate de navele de pasageri, altele decât navele de croazieră, şi de navele de tip Ro-Ro, între un port al unei insule aflat sub jurisdicţia statului membru solicitant respectiv, care nu are nicio legătură rutieră sau feroviară cu ţărmul principal şi cu o populaţie mai mică de 200 000 de locuitori permanenţi conform celor mai recente date disponibile în 2022 şi un port aflat sub jurisdicţia aceluiaşi stat membru, precum şi de activităţile desfăşurate în cadrul unui port de astfel de nave în legătură cu astfel de călătorii.

(3-c) Prin derogare de la alineatul (3) primul paragraf litera (c) de la prezentul articol şi de la articolul 16, la cererea comună a două state membre, dintre care unul nu are frontieră terestră cu un alt stat membru, iar celălalt stat membru este cel mai apropiat din punct de vedere geografic de statul membru care nu are frontieră terestră cu un alt stat membru, Comisia prevede prin intermediul unui act de punere în aplicare, că statele membre trebuie să ia în considerare că cerinţele prevăzute în dispoziţiile respective sunt îndeplinite şi că nu trebuie să ia nicio măsură împotriva companiilor de transport maritim în ceea ce priveşte emisiile generate până la 31 decembrie 2030 de călătoriile efectuate de navele de pasageri sau de navele de tip Ro-Ro în cadrul unui contract transnaţional de servicii publice sau al unei obligaţii transnaţionale de serviciu public, prevăzute în cererea comună, care leagă cele două state membre şi de activităţile desfăşurate în cadrul unui port de astfel de nave în legătură cu astfel de călătorii.

(3-b) Obligaţia de a restitui certificatele nu se aplică în cazul emisiilor generate până la 31 decembrie 2030 de călătoriile între un port situat într-o regiune ultraperiferică a unui stat membru şi un port situat în acelaşi stat membru, inclusiv de călătoriile dintre porturile din interiorul unei regiuni ultraperiferice şi de călătoriile între porturi situate în regiuni ultraperiferice ale aceluiaşi stat membru, precum şi de activităţile desfăşurate în cadrul unui port de astfel de nave în legătură cu astfel de călătorii."

(e)alineatul (3-a) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3-a) În cazul în care este necesar şi atât timp cât este necesar pentru a proteja integritatea de mediu a EU ETS, operatorilor, operatorilor de aeronave şi companiilor de transport maritim din cadrul EU ETS li se interzice utilizarea certificatelor emise de un stat membru cu privire la care există obligaţii ale operatorilor, ale operatorilor de aeronave şi ale companiilor de transport maritim care au devenit caduce. Actele delegate menţionate la articolul 19 alineatul (3) trebuie să includă măsurile necesare în cazurile menţionate în prezentul alineat."

(f)se introduce următorul alineat:

(g)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

"(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că certificatele sunt anulate în orice moment, la cererea persoanei care le deţine. În cazul închiderii unei capacităţi de producţie de energie electrică pe teritoriul lor ca urmare a unor măsuri naţionale suplimentare, statele membre pot anula, şi sunt încurajate să facă acest lucru, certificate din cantitatea totală de certificate pe care urmează să le scoată la licitaţie menţionată la articolul 10 alineatul (2) până la un cuantum corespunzător valorii medii a emisiilor verificate ale instalaţiei în cauză pe parcursul unei perioade de cinci ani înainte de închidere. Statul membru în cauză informează Comisia în legătură cu o astfel de intenţie de anulare sau cu motivele neanulării, în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (4)."

22.La articolul 14 alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind modalităţile detaliate de monitorizare şi raportare a emisiilor şi, după caz, a datelor aferente activităţilor enumerate în anexa I la prezenta directivă, precum şi a efectelor aviaţiei, altele decât cele legate de CO2 pe rutele pentru care se raportează emisii în temeiul prezentei directive, care se bazează pe principiile de monitorizare şi raportare prevăzute în anexa IV la prezenta directivă şi pe cerinţele prevăzute la alineatele (2) şi (5) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective precizează, de asemenea, potenţialul de încălzire globală al fiecărui gaz cu efect de seră şi ţin seama de cunoştinţele ştiinţifice actualizate privind efectele altor emisii decât cele de CO2 generate de aviaţie în cadrul cerinţelor de monitorizare şi raportare a emisiilor şi a efectelor lor, inclusiv a efectelor aviaţiei, altele decât cele legate de CO2. Actele de punere în aplicare respective reglementează aplicarea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru utilizarea biomasei stabilite prin Directiva (UE) 2018/2001, cu toate ajustările necesare în ceea ce priveşte aplicarea în temeiul prezentei directive, pentru ca unei astfel de biomase să i se aplice un factor de emisie zero. Acestea precizează modalitatea de contabilizare a stocării emisiilor generate dintr-o combinaţie de surse cu factor de emisie zero şi surse cărora nu li se aplică un factor de emisie zero. De asemenea, actele respective precizează modalitatea de contabilizare a emisiilor generate de combustibili de origine nebiologică produşi din surse regenerabile şi de combustibili pe bază de carbon reciclat, asigurându-se că astfel de emisii sunt contabilizate şi evitându-se dubla contabilizare."

23.Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(d)se introduce următorul alineat:

"(11^a) În cazul unei companii de transport maritim care nu a respectat obligaţiile de restituire pentru două sau mai multe perioade de raportare consecutive şi în cazul în care alte măsuri de executare nu au asigurat respectarea acestora, autoritatea competentă a statului membru din portul de intrare poate, după ce i-a acordat companiei de transport maritim în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, să emită un ordin de expulzare, care este notificat Comisiei, Agenţiei Europene pentru Siguranţă Maritimă (EMSA), celorlalte state membre şi statului de pavilion în cauză. Ca urmare a emiterii unui astfel de ordin de expulzare, orice stat membru, cu excepţia statului membru al cărui pavilion îl arborează nava în cauză, refuză intrarea navelor aflate în responsabilitatea companiei de transport maritim în cauză în oricare dintre porturile sale până la îndeplinirea de către compania de transport maritim a obligaţiilor de restituire ce îi revin în conformitate cu articolul 12. În cazul în care nava arborează pavilionul unui stat membru şi intră sau se află într-unul din porturile acestuia, statul membru respectiv reţine nava, după ce i-a acordat companiei de transport maritim în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, până când compania de transport maritim îşi îndeplineşte obligaţiile de restituire.

În cazul în care se constată că o navă a unei companii de transport maritim astfel cum este menţionată la primul paragraf se află într-unul dintre porturile statului membru al cărui pavilion îl arborează, statul membru în cauză poate, după ce i-a acordat companiei de transport maritim în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, să emită un ordin de reţinere a pavilionului naţional până când compania de transport maritim îşi îndeplineşte obligaţiile de restituire. Statul membru informează Comisia, EMSA şi celelalte state membre cu privire la această situaţie. Ca urmare a emiterii unui astfel de ordin de reţinere a pavilionului naţional, fiecare stat membru ia aceleaşi măsuri ca şi cele necesare în urma emiterii unui ordin de expulzare în conformitate cu a doua teză de la primul paragraf.

24.Articolul 18b se înlocuieşte cu următorul text:

(2) Comisia, asistată de EMSA, depune eforturi pentru a concepe instrumente adecvate şi pentru a elabora orientări care să faciliteze şi să coordoneze activităţile de verificare şi de asigurare a respectării legislaţiei legate de aplicarea prezentei directive în sectorul transportului maritim. În măsura posibilului, astfel de orientări şi instrumente sunt puse la dispoziţia statelor membre şi a verificatorilor în scopul partajării informaţiilor şi pentru a se asigura o bună punere în aplicare a dispoziţiilor de drept intern care transpun prezenta directivă."

25.Articolul 23 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

(3) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 3c alineatul (6), articolul 3d alineatul (3), articolul 10 alineatul (4), articolul 10a alineatele (1), (8) şi (8a), articolul 10b alineatul (5), articolul 12 alineatul (3b), articolul 19 alineatul (3), articolul 22, articolul 24 alineatul (3), articolul 24a alineatul (1), articolul 25a alineatul (1), articolul 28c şi articolul 30j alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare."

(b)alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

"(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3c alineatul (6), al articolului 3d alineatul (3), al articolului 10 alineatul (4), al articolului 10a alineatul (1), (8) sau (8a), al articolului 10b alineatul (5), al articolului 12 alineatul (3b), al articolului 19 alineatul (3), al articolului 22, al articolului 24 alineatul (3), al articolului 24a alineatul (1), al articolului 25a alineatul (1), al articolului 28c sau al articolului 30j alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului."

26.Articolul 29 se înlocuieşte cu următorul text:

Dacă rapoartele regulate privind piaţa carbonului menţionate la articolul 10 alineatele (5) şi (6) conţin dovezi ale faptului că piaţa carbonului nu funcţionează corespunzător, Comisia, în termen de trei luni, prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului. Raportul poate fi însoţit, dacă este cazul, de propuneri legislative menite să mărească transparenţa şi integritatea pieţei carbonului, inclusiv a pieţelor instrumentelor derivate conexe, şi să abordeze măsurile corective pentru a îmbunătăţi funcţionarea acesteia, precum şi pentru a îmbunătăţi prevenirea şi detectarea abuzurilor de pe piaţă."

27.Articolul 29a se înlocuieşte cu următorul text:

Comisia publică în primele trei zile lucrătoare ale fiecărei luni preţul mediu al certificatelor pentru ultimele şase luni calendaristice şi preţul mediu al certificatelor pentru perioada de referinţă de doi ani precedenţi. În cazul în care nu este îndeplinită condiţia menţionată la primul paragraf, Comisia publică, de asemenea, nivelul preţului pe care preţul mediu al certificatelor ar trebui să îl atingă în luna următoare pentru a îndeplini condiţia menţionată la paragraful respectiv.

28.Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) Măsurile de sprijinire a anumitor industrii mari consumatoare de energie care ar putea face obiectul relocării emisiilor de carbon menţionate la articolele 10a şi 10b din prezenta directivă fac şi ele obiectul unei revizuiri permanente având în vedere măsurile de politică privind clima din alte economii majore. În acest context, Comisia analizează şi dacă măsurile legate de compensarea costurilor indirecte ar trebui să fie armonizate în continuare. Măsurile aplicabile sectoarelor vizate de CBAM sunt reexaminate în contextul aplicării Regulamentului (UE) 2023/956 Înainte de 1 ianuarie 2028 şi, ulterior, la fiecare doi ani, ca parte a rapoartelor sale către Parlamentul European şi către Consiliu în temeiul articolului 30 alineatul (6) din regulamentul respectiv, Comisia evaluează impactul CBAM asupra riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, inclusiv în ceea ce priveşte exporturile.

(c)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Comisia raportează Parlamentului European şi Consiliului în contextul fiecărui bilanţ la nivel global convenit în temeiul Acordului de la Paris, în special în ceea ce priveşte necesitatea unor politici şi măsuri suplimentare ale Uniunii în vederea reducerilor de gaze cu efect de seră necesare din partea Uniunii şi a statelor sale membre, inclusiv în ceea ce priveşte factorul linear menţionat la articolul 9 din prezenta directivă. Comisia poate, după caz, prezenta propuneri legislative Parlamentului European şi Consiliului de modificare a prezentei directive, în special pentru a asigura respectarea obiectivului neutralităţii climatice, astfel cum este prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119, şi a obiectivelor climatice ale Uniunii, prevăzute la articolul 4 din regulamentul respectiv. La prezentarea propunerilor sale legislative, Comisia ia în considerare, printre altele, bugetul orientativ preconizat al Uniunii pentru gazele cu efect de seră pentru perioada 2030-2050, astfel cum se menţionează la articolul 4 alineatul (4) din regulamentul respectiv."

(d)se adaugă următoarele alineate:

a) modul în care ar putea fi contabilizate emisiile negative rezultate din gazele cu efect de seră care sunt eliminate din atmosferă şi stocate permanent şi în condiţii de siguranţă şi modul în care emisiile negative respective pot fi acoperite de comercializarea certificatelor de emisii, după caz, incluzând un domeniu de aplicare clar şi criterii stricte pentru o asemenea acoperire, precum şi garanţii pentru a se asigura că aceste absorbţii nu compensează reducerile de emisii necesare în conformitate cu obiectivele climatice ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119;

(7) Până la 31 iulie 2026, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului în care evaluează fezabilitatea includerii instalaţiilor de incinerare a deşeurilor municipale în EU ETS, inclusiv în vederea includerii acestora începând cu anul 2028, şi eventuala necesitate privind opţiunea ca un stat membru să renunţe până la 31 decembrie 2030. În această privinţă, Comisia ţine seama de importanţa tuturor sectoarelor care contribuie la reducerea emisiilor şi de posibila deturnare a deşeurilor către eliminarea prin depozitarea în Uniune şi prin exporturile de deşeuri către ţări terţe. De asemenea, Comisia ţine seama de criterii relevante, cum ar fi efectele asupra pieţei interne, potenţialele denaturări ale concurenţei, integritatea de mediu, alinierea la obiectivele Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*19) şi robusteţea şi acurateţea în ceea ce priveşte monitorizarea şi calcularea emisiilor. Comisia prezintă, după caz şi fără a aduce atingere articolului 4 din directiva respectivă, o propunere legislativă care însoţeşte raportul, pentru a aplica dispoziţiile prezentului capitol autorizaţiilor de emisii de gaze cu efect de seră şi alocării şi emiterii de certificate suplimentare pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor municipale şi pentru a preveni o eventuală deturnare.

29.După articolul 30, se introduce următorul capitol:

(6) Entitatea reglementată informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate privind natura activităţii sale sau combustibilii pe care îi eliberează pentru consum, care ar putea face necesară actualizarea autorizaţiei de emisii de gaze cu efect de seră. După caz, autoritatea competentă actualizează autorizaţia în conformitate cu actele de punere în aplicare menţionate la articolul 14. În cazul în care survine o modificare a identităţii entităţii reglementate în temeiul prezentului capitol, autoritatea competentă actualizează autorizaţia astfel încât acesta să includă denumirea şi adresa noii entităţi reglementate.

(1) Cantitatea de certificate emise anual la nivelul Uniunii în temeiul prezentului capitol începând cu anul 2027 se diminuează linear începând din 2024. Valoarea pentru 2024 se defineşte ca limite de emisii pentru 2024, calculată pe baza emisiilor de referinţă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*20) pentru sectoarele vizate de prezentul capitol şi aplicând traiectoria de reducere liniară pentru toate emisiile care intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv. Cantitatea se diminuează în fiecare an după 2024 cu un factor linear de reducere de 5,10 %. Până la 1 ianuarie 2025, Comisia publică cantitatea de certificate la nivelul Uniunii pentru anul 2027.

(2) Cantitatea de certificate emise anual la nivelul Uniunii în temeiul prezentului capitol începând cu anul 2028 se diminuează linear începând cu anul 2025 pe baza emisiilor medii raportate în temeiul prezentului capitol pentru anii 2024-2026. Cantitatea de certificate se diminuează cu un factor linear de reducere de 5,38 %, cu excepţia cazului în care se aplică condiţiile prevăzute la punctul 1 din anexa IIIa, caz în care cantitatea se diminuează cu un factor linear de reducere ajustat în conformitate cu normele stabilite la punctul 2 din anexa IIIa. Până la 30 iunie 2027, Comisia publică cantitatea de certificate pentru 2028 la nivelul întregii Uniuni şi, dacă este necesar, factorul linear de reducere ajustat.

(3) Cantitatea de certificate emise la nivelul Uniunii în temeiul prezentului capitol se ajustează pentru fiecare an începând cu anul 2028 pentru a compensa cantitatea de certificate restituite în cazurile în care nu a fost posibilă evitarea dublei contabilizări a emisiilor sau în care certificatele au fost restituite pentru emisii care nu fac obiectul prezentului capitol, astfel cum se menţionează la articolul 30f alineatul (5). Ajustarea corespunde cantităţii totale de certificate care fac obiectul prezentului capitol, care au fost compensate în anul de raportare relevant, în conformitate cu actele de punere în aplicare menţionate la articolul 30f alineatul (5) al doilea paragraf.

(4) Un stat membru care, în temeiul articolului 30j, extinde unilateral activitatea menţionată în anexa III la sectoarele care nu sunt enumerate în respectiva anexă se asigură că entităţile reglementate în cauză prezintă autorităţii competente relevante, până la data de 30 aprilie a anului relevant, un raport justificat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 30f. În cazul în care datele prezentate sunt justificate în mod corespunzător, autoritatea competentă informează Comisia în acest sens până la data de 30 iunie a anului relevant. Cantitatea de certificate care urmează să fie emise în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se ajustează ţinând seama de raportul detaliat în mod corespunzător care a fost prezentat de entităţile reglementate.

(2) Licitarea certificatelor în temeiul prezentului capitol începe în 2027, cu un volum echivalent cu 130 % din volumul de certificate scoase la licitaţie pentru 2027, stabilit pe baza cantităţii de certificate la nivelul Uniunii pentru anul respectiv şi a proporţiei şi a volumului de certificate i scoase la licitaţie în temeiul alineatelor (3)-(6) de la prezentul articol. Cantitatea suplimentară de 30% care urmează să fie scoasă la licitaţie se utilizează numai pentru restituirea certificatelor în temeiul articolului 30e alineatul (2) şi poate fi scoasă la licitaţie până la 31 mai 2028. Cantitatea suplimentară de 30% se deduce din volumele de certificate scoase la licitaţie pentru perioada 2029-2031. Condiţiile pentru licitaţiile prevăzute la prezentul alineat se stabilesc în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol şi cu articolul 10 alineatul (4).

(4) Din cantitatea de certificate rămasă şi pentru a genera, împreună cu veniturile provenite din certificatele menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol şi la articolul 10a alineatul (8b) din prezenta directivă, o sumă maximă de 65 000 000 000 EUR, Comisia se asigură că este scoasă la licitaţie o cantitate suplimentară de certificate care fac obiectul prezentului capitol iar veniturile provenite din aceste licitaţii sunt puse la dispoziţia Fondului social pentru climă instituit prin Regulamentul (UE) 2023/955 până în 2032.

În cazul în care comercializarea certificatelor de emisii stabilită în conformitate cu prezentul capitol este amânată până în 2028 în temeiul articolului 30k, cuantumul maxim care urmează să fie pus la dispoziţia Fondului social pentru climă în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat este de 54 600 000 000 EUR. În acest caz, sumele anuale alocate Fondului social pentru climă nu depăşesc cumulativ, pentru anii 2026 şi 2027, 4 000 000 000 EUR, iar pentru perioada 1 ianuarie 2028-31 decembrie 2032, cuantumul anual relevant nu depăşeşte:

(5) Cantitatea totală de certificate care fac obiectul prezentului capitol după deducerea cantităţilor stabilite la alineatele (3) şi (4) de la prezentul articol se scoate la licitaţie de către statele membre şi se distribuie între acestea în proporţii identice cu partea din emisiile de referinţă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/842 pentru categoriile de surse de emisii menţionate la al doilea paragraf literele (b), (c) şi (d) din anexa III la prezenta directivă pentru media perioadei dintre 2016 şi 2018 a statului membru în cauză, astfel cum a fost revizuită în mod cuprinzător în temeiul articolului 4 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

(6) Statele membre determină destinaţia veniturilor obţinute în urma licitării certificatelor menţionate la alineatul (5) de la prezentul articol, cu excepţia veniturilor care constituie venituri externe alocate în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol sau a veniturilor stabilite ca resurse proprii în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din TFUE şi incluse în bugetul Uniunii. Statele membre îşi utilizează veniturile sau echivalentul valorii financiare a veniturilor respective în unul sau mai multe dintre scopurile menţionate la articolul 10 alineatul (3) din prezenta directivă, acordând prioritate activităţilor care pot contribui la abordarea aspectelor sociale ale comercializării certificatelor de emisii în temeiul prezentului capitol sau pentru unul sau mai multe dintre următoarele scopuri:

b) măsuri menite să accelereze adoptarea vehiculelor cu zero emisii sau să ofere sprijin financiar pentru instalarea unei infrastructuri de realimentare şi reîncărcare complet interoperabile pentru vehiculele cu zero emisii sau măsuri de încurajare a trecerii la transportul public şi de îmbunătăţire a multimodalităţii sau de acordare de sprijin financiar pentru abordarea aspectelor de ordin social în legătură cu utilizatorii serviciilor de transport cu venituri mici şi mijlocii;

Se consideră că statele membre au îndeplinit dispoziţiile prezentului alineat în cazul în care acestea au instituit şi pun în aplicare politici de sprijin financiar sau fiscal sau politici de reglementare pentru impulsionarea sprijinului financiar, stabilite în scopurile prezentate la primul paragraf de la prezentul alineat şi cu o valoare echivalentă cu veniturile menţionate la respectivul paragraf obţinute în urma licitării certificatelor de emisii menţionate în prezentul capitol.

(2) De la 1 ianuarie 2028, statele membre se asigură că, până la data de 31 mai a fiecărui an, entitatea reglementată restituie un număr de certificate în temeiul prezentului capitol egal cu totalul emisiilor entităţii reglementate, corespunzătoare cantităţii de combustibili eliberaţi pentru consum, în conformitate cu anexa III, pe parcursul anului calendaristic anterior, potrivit verificării efectuate în conformitate cu articolele 15 şi 30f, şi că respectivele certificate sunt ulterior anulate.

(3) Până la 31 decembrie 2030, prin derogare de la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol, în cazul în care o entitate reglementată stabilită într-un anumit stat membru face obiectul unei taxe naţionale pe carbon în vigoare pentru anii 2027-2030, care vizează o activitate menţionată în anexa III, autoritatea competentă a statului membru respectiv poate excepta entitatea reglementată respectivă de la obligaţia prevăzută la alineatul (2) de la prezentul articol de a restitui certificatele pentru un anumit an de referinţă, dacă sunt respectate următoarele condiţii:

g) statul membru în cauză anulează un volum de certificate din cantitatea totală a certificatelor pe care urmează să le scoată la licitaţie menţionată la articolul 30d alineatul (5), pentru anul de referinţă, egal cu emisiile verificate ale entităţii reglementate respective în conformitate cu prezentul capitol pentru anul de referinţă; în cazul în care volumul certificatelor care urmează să fie scoase la licitaţie în anul de referinţă după aplicarea literei (f) de la prezentul paragraf este mai mic decât volumul certificatelor de emisii care urmează să fie anulate în temeiul prezentului alineat, statul membru în cauză se asigură că anulează volumul certificatelor de emisii corespunzător diferenţei până la sfârşitul anului următor anului de referinţă; şi

h) statul membru în cauză se angajează, în momentul primei notificări în temeiul literei (a) de la prezentul paragraf, să utilizeze pentru una sau mai multe dintre măsurile enumerate sau menţionate la articolul 30d alineatul (6) primul paragraf o valoare echivalentă cu veniturile cărora li s-ar fi aplicat articolul 30d alineatul (6) în absenţa acestei derogări; Se aplică articolul 30d alineatul (6) al doilea şi al treilea paragraf, iar Comisia se asigură că informaţiile primite în temeiul acestora respectă angajamentul asumat în temeiul prezentei litere.

Volumul certificatelor care urmează să fie anulate în temeiul primului paragraf litera (g) de la prezentul alineat nu afectează veniturile externe alocate stabilite în temeiul articolului 30d alineatul (4) din prezenta directivă sau, în cazul în care au fost stabilite în temeiul articolului 311 al treilea paragraf din TFUE, resursele proprii ale bugetului Uniunii în temeiul Deciziei (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului (^*21) din veniturile provenite din licitarea certificatelor în conformitate cu articolul 30d din prezenta directivă.

(2) Statele membre se asigură că fiecare entitate reglementată monitorizează, pentru fiecare an calendaristic începând cu 2025, emisiile corespunzătoare cantităţilor de combustibili eliberate pentru consum în conformitate cu anexa III. De asemenea, statele membre se asigură că fiecare entitate reglementată raportează emisiile respective autorităţii competente în anul următor, începând cu 2026, în conformitate cu actele de punere în aplicare menţionate la articolul 14 alineatul (1).

(3) Începând cu 1 ianuarie 2028, statele membre se asigură că, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, până în 2030, fiecare entitate reglementată raportează cota medie a costurilor legate de restituirea certificatelor în temeiul prezentului capitol pe care le-a transferat consumatorilor în anul precedent. Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind cerinţele şi modelele pentru aceste rapoarte. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 22a alineatul (2). Comisia evaluează rapoartele prezentate şi raportează anual constatările sale Parlamentului European şi Consiliului. În cazul în care Comisia constată existenţa unor practici incorecte în ceea ce priveşte transferul costurilor emisiilor de dioxid de carbon, raportul poate fi însoţit, dacă este cazul, de propuneri legislative menite să combată astfel de practici necorespunzătoare.

(5) Statele membre se asigură că entităţile reglementate sunt în măsură să identifice şi să documenteze în mod fiabil şi precis, pentru fiecare tip de combustibil, cantităţile exacte de combustibil eliberate pentru consum care sunt utilizate pentru ardere în sectoarele menţionate în anexa III, precum şi destinaţia finală a combustibililor eliberaţi pentru consum de către entităţile reglementate. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a limita riscul de dublă contabilizare a emisiilor care fac obiectul prezentului capitol şi a celor care fac obiectul capitolelor II şi III, precum şi riscul restituirii certificatelor pentru emisiile care nu sunt reglementate de prezentul capitol.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind normele detaliate pentru evitarea dublei contabilizări şi a restituirii certificatelor pentru emisiile care nu fac obiectul prezentului capitol, precum şi pentru acordarea de compensaţii financiare consumatorilor finali de combustibili în cazurile în care această dublă contabilizare sau restituire nu poate fi evitată. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 22a alineatul (2). Calculul compensaţiei financiare acordate consumatorilor finali de combustibili se bazează pe preţul mediu al certificatelor în cadrul licitaţiilor desfăşurate în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (4) în anul de raportare relevant.

(1) În cazul în care, timp de mai mult de trei luni consecutive, preţul mediu al certificatelor în cadrul licitaţiilor desfăşurate în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (4) din prezenta directivă este de peste două ori mai mare decât preţul mediu al certificatelor în cursul celor şase luni consecutive precedente în cadrul licitaţiilor pentru certificatele care fac obiectul prezentului capitol, se eliberează 50 de milioane de certificate care fac obiectul prezentului capitol din rezerva pentru stabilitatea pieţei, în conformitate cu articolul 1a alineatul (7) din Decizia (UE) 2015/1814.

(2) În cazul în care preţul mediu al certificatelor menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol depăşeşte 45 EUR pe o perioadă de două luni consecutive, 20 de milioane de certificate de emisii care fac obiectul prezentului capitol se eliberează din rezerva pentru stabilitatea pieţei în conformitate cu articolul 1a alineatul (7) din Decizia (UE) 2015/1814. Se aplică indexarea bazată pe indicele european al preţurilor de consum pentru 2020. Certificatele se eliberează prin intermediul mecanismului prevăzut la prezentul alineat, până la 31 decembrie 2029.

(7) În cazul în care, în a doua jumătate a perioadei de 12 luni menţionate la alineatul (6) de la prezentul articol, condiţia menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol a fost din nou îndeplinită, Comisia, asistată de comitetul instituit prin articolul 44 din Regulamentul (UE) 2018/1999, evaluează eficienţa măsurii şi poate decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare, că alineatul (6) de la prezentul articol nu se aplică. Respectivul act de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 22a alineatul (2) din prezenta directivă.

(9) Statele membre care fac obiectul obligaţiei de a prezenta un plan de acţiuni corective în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) 2018/842 ţin seama în mod corespunzător de efectele unei eliberări de certificate suplimentare în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol în cursul celor doi ani precedenţi atunci când au în vedere acţiuni suplimentare care urmează să fie puse în aplicare, astfel cum se menţionează la articolul 8 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din respectivul regulament, în vederea îndeplinirii obligaţiilor care le revin în temeiul regulamentului respectiv.

Până la 1 ianuarie 2028, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului capitol în legătură cu eficienţa, administrarea şi aplicarea lor practică, inclusiv cu privire la aplicarea normelor prevăzute în Decizia (UE) 2015/1814. Dacă este cazul, împreună cu raportul respectiv, Comisia prezintă o propunere legislativă de modificare a prezentului capitol. Până la 31 octombrie 2031, Comisia evaluează fezabilitatea integrării sectoarelor vizate de anexa III la prezenta directivă în domeniul de aplicare al EU ETS care include sectoarele enumerate în anexa 1 la prezenta directivă.

(1) Începând cu 2027, statele membre pot extinde activitatea menţionată în anexa III la sectoarele care nu sunt enumerate în anexa respectivă şi pot pune în aplicare comercializarea certificatelor de emisii în conformitate cu prezentul capitol în astfel de sectoare, ţinând seama de toate criteriile relevante, în special de efectele asupra pieţei interne, de denaturările potenţiale ale concurenţei, de integritatea de mediu a schemei de comercializare a certificatelor de emisii stabilite în temeiul prezentului capitol şi de fiabilitatea sistemului de monitorizare şi de raportare planificat, cu condiţia ca extinderea activităţii menţionate în anexa respectivă să fie aprobată de Comisie.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23 pentru a completa prezenta directivă, în ceea ce priveşte aprobarea unei extinderi astfel cum se menţionează la primul paragraf de la prezentul alineat, autorizarea emiterii de certificate suplimentare şi autorizarea altor state membre să îşi extindă activitatea menţionată în anexa III. Atunci când adoptă aceste acte delegate, Comisia poate, de asemenea, să completeze extinderea cu norme suplimentare de reglementare a măsurilor de abordare a posibilelor cazuri de dublă contabilizare, inclusiv pentru emiterea de certificate suplimentare pentru compensarea certificatelor restituite pentru utilizarea combustibililor în activităţile enumerate în anexa I. Orice măsuri financiare adoptate de statele membre în favoarea întreprinderilor din sectoarele şi subsectoarele care sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, din cauza costurilor indirecte semnificative care sunt suportate din costurile emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în preţul combustibililor ca urmare a extinderii unilaterale, sunt în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat şi nu provoacă denaturări nejustificate ale concurenţei pe piaţa internă.

30.Se introduce următorul capitol:

Consiliul ştiinţific consultativ european privind schimbările climatice (denumit în continuare «Consiliul consultativ») instituit în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*22) poate să ofere, din proprie iniţiativă, consiliere ştiinţifică şi să publice rapoarte cu privire la prezenta directivă. Comisia ia în considerare avizele şi rapoartele relevante ale Consiliului consultativ, în special în ceea ce priveşte:

Art. 2: Modificarea Deciziei (UE) 2015/1814

1.Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

"(4) Comisia publică numărul total de certificate aflate în circulaţie în fiecare an, până la data de 1 iunie a exerciţiului următor. Numărul total de certificate aflate în circulaţie într-un an dat este numărul cumulat de certificate emise în legătură cu instalaţiile industriale şi companiile de transport maritim şi care nu sunt plasate în rezervă în perioada de după 1 ianuarie 2008, inclusiv numărul de certificate care au fost emise în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, în versiunea aflată în vigoare la 18 martie 2018, în perioada respectivă şi numărul drepturilor de utilizare a creditelor internaţionale exercitate de către instalaţiile industriale în temeiul EU ETS, până la data de 31 decembrie a anului respectiv minus numărul cumulat de tone de emisii verificate generate de instalaţiile industriale şi de companiile de transport maritim în cadrul EU ETS între data de 1 ianuarie 2008 şi data de 31 decembrie a aceluiaşi an şi numărul oricăror certificate anulate în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE. Nu se ţine seama de emisiile produse în cursul perioadei de trei ani care începe în 2005 şi se încheie în 2007 şi nici de certificatele eliberate în ceea ce priveşte emisiile respective. Prima publicare are loc până la 15 mai 2017."

(b)se introduce următorul alineat:

(c)alineatele (5) şi (5a) se înlocuiesc cu următorul text:

"(5) În orice an dat, în cazul în care numărul total de certificate aflate în circulaţie este cuprins între 833 de milioane şi 1 096 de milioane, se deduce din cantitatea certificatelor care urmează să fie scoase la licitaţie de statele membre în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE un număr de certificate egal cu diferenţa dintre numărul total de certificate aflate în circulaţie, astfel cum este stabilit în cea mai recentă publicare menţionată la alineatul (4) de la prezentul articol, şi valoarea de 833 de milioane, şi se plasează în rezervă pentru o perioadă de 12 luni începând cu 1 septembrie a anului respectiv. În cazul în care numărul total de certificate aflate în circulaţie depăşeşte 1 096 de milioane de certificate, numărul de certificate care urmează să fie dedus din cantitatea certificatelor care urmează să fie scoase la licitaţie de statele membre în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE şi care urmează să fie plasat în rezervă pentru o perioadă de 12 luni începând cu 1 septembrie a anului respectiv este egal cu 12 % din numărul total de certificate aflate în circulaţie. Prin derogare de la a doua teză de la prezentul paragraf, până la 31 decembrie 2030, procentul menţionat în teza respectivă se dublează.

(d)alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:

"(7) În orice an dat, în cazul în care alineatul (6) de la prezentul articol nu este aplicabil şi condiţia de la articolul 29a alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE este îndeplinită, 75 de milioane de certificate sunt eliberate din rezervă şi sunt adăugate la cantitatea certificatelor care vor fi scoase la licitaţie de statele membre în temeiul articolului 10 alineatul (2) din respectiva directivă. În cazul în care în rezervă se află mai puţin de 75 de milioane de certificate, toate certificatele se eliberează din rezervă în conformitate cu prezentul alineat. În cazul în care condiţia de la articolul 29a alineatul (1) din respectiva directivă este îndeplinită, volumele care urmează să fie eliberate din rezervă în conformitate cu articolul respectiv se distribuie uniform pe o perioadă de trei luni, începând cel târziu la două luni de la data la care este îndeplinită condiţia de la articolul 29a alineatul (1) din respectiva directivă, astfel cum a fost notificată de Comisie în conformitate cu al patrulea paragraf de la alineatul menţionat."

2.Se introduce următorul articol:

(4) Comisia publică numărul total de certificate aflate în circulaţie care fac obiectul capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE în fiecare an până la data de 1 iunie a exerciţiului următor, separat de numărul de certificate aflate în circulaţie în temeiul articolului 1 alineatul (4) din prezenta decizie. Numărul total de certificate aflate în circulaţie în temeiul prezentului articol într-un an dat este numărul cumulat de certificate care fac obiectul respectivului capitol eliberate în perioada începând cu 1 ianuarie 2027 minus numărul cumulat de tone de emisii verificate care fac obiectul respectivului capitol pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2027 şi 31 decembrie din acelaşi an dat şi orice certificate care fac obiectul respectivului capitol anulate în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE. Prima publicare are loc până la 1 iunie 2028.

(5) În orice an dat, în cazul în care numărul total de certificate aflate în circulaţie, astfel cum este stabilit în cea mai recentă publicare menţionată la alineatul (4) de la prezentul articol, depăşeşte 440 de milioane de certificate, 100 de milioane de certificate se deduc din cantitatea certificatelor care fac obiectul capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE care urmează să fie scoase la licitaţie de statele membre în temeiul articolului 30d din respectiva directivă şi se plasează în rezervă pe o perioadă de 12 luni începând cu data de 1 septembrie a anului respectiv.

(6) În orice an dat, în cazul în care numărul total de certificate aflate în circulaţie este mai mic de 210 milioane, se eliberează din rezervă 100 de milioane de certificate care fac obiectul capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE, adăugându-se la cantitatea certificatelor care fac obiectul respectivului capitol şi care urmează să fie scoase la licitaţie de statele membre în temeiul articolului 30d din respectiva directivă. În cazul în care în rezervă se află mai puţin de 100 de milioane de certificate, toate certificatele se eliberează din rezervă în conformitate cu prezentul alineat.

(7) Volumele care urmează să fie eliberate din rezervă în conformitate cu articolul 30h din Directiva 2003/87/CE se adaugă la cantitatea certificatelor care fac obiectul capitolului IVa din respectiva directivă şi care urmează să fie scoase la licitaţie de statele membre în temeiul articolului 30d din respectiva directivă. Volumele care urmează să fie eliberate din rezervă se distribuie uniform pe o perioadă de trei luni, începând cel târziu la două luni de la data la care au fost îndeplinite condiţiile, în conformitate cu publicarea în acest sens în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în temeiul articolului 30h alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE.

3.Articolul 3 se înlocuieşte cu următorul text:

Comisia monitorizează funcţionarea rezervei în cadrul raportului menţionat la articolul 10 alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE. Acest raport ar trebui să analizeze efectele relevante asupra competitivităţii, în special în sectorul industrial, inclusiv asupra PIB-ului, a ocupării forţei de muncă şi a indicatorilor privind investiţiile. În termen de trei ani de la data începerii funcţionării rezervei şi ulterior la intervale de cinci ani, Comisia revizuieşte rezerva, pe baza analizei funcţionării corecte a pieţei europene a carbonului, şi prezintă o propunere legislativă, dacă este cazul, Parlamentului European şi Consiliului. Fiecare revizuire acordă o atenţie deosebită procentul utilizat pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezervă în temeiul articolului 1 alineatul (5) din prezenta decizie, valorii numerice a pragului pentru numărul total de certificate aflate în circulaţie, inclusiv în vederea unei eventuale ajustări a pragului respectiv în conformitate cu factorul linear menţionat la articolul 9 din Directiva 2003/87/CE, precum şi numărului certificatelor care urmează să fie eliberate din rezervă în temeiul articolului 1 alineatul (6) sau (7) din prezenta decizie. În cadrul acestei revizuiri, Comisia analizează şi impactul rezervei asupra creşterii economice, a locurilor de muncă, a competitivităţii industriale a Uniunii şi a riscului relocării emisiilor de carbon."

Art. 3: Transpunere

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 din prezenta directivă până la 31 decembrie 2023. Acestea aplică dispoziţiile respective de la 1 ianuarie 2024.

c)articolul 1 punctul 31 din prezenta directivă privind anexele III şi IIIa la Directiva 2003/87/CE, astfel cum a fost introdus prin respectivul punct.

Art. 4: Dispoziţii tranzitorii

Atunci când îşi îndeplinesc obligaţia prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din prezenta directivă, statele membre se asigură că dispoziţiile de drept intern de transpunere a articolului 3 litera (u), a articolului 10a alineatele (3) şi (4), a articolului 10c alineatul (7) şi a punctelor 1 şi 3 din anexa I la Directiva 2003/87/CE, în versiunea aplicabilă la 4 iunie 2023, continuă să se aplice până la 31 decembrie 2025. Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf ultima teză, statele membre aplică dispoziţiile de drept intern de transpunere a modificărilor aduse dispoziţiilor respective de la 1 ianuarie 2026.

ANEXĂ:

1.Anexa I la Directiva 2003/87/CE se modifică după cum urmează:

(a)punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

"1. Instalaţiile sau părţile de instalaţii utilizate pentru cercetare, dezvoltare şi testare de produse şi procese noi nu intră sub incidenţa prezentei directive. Instalaţiile în cazul cărora, în timpul perioadei precedente relevante de cinci ani menţionate la articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf, emisiile generate de arderea biomasei care respectă criteriile stabilite în temeiul articolului 14 contribuie, în medie, la mai mult de 95 % din media totală a emisiilor de gaze cu efect de seră nu intră sub incidenţa prezentei directive."

(b)punctul 3 se înlocuieşte cu următorul text:

"3. La calcularea puterii termice nominale totale a unei instalaţii pentru a se decide cu privire la includerea acesteia în EU ETS, se însumează puterea termică nominală a tuturor unităţilor tehnice care fac parte din aceasta şi în care se ard combustibili în cadrul instalaţiei respective. Unităţile respective ar putea include orice tip de cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incineratoare, cuptoare de calcinare, etuve, cuptoare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalaţii de ardere în buclă chimică, facle şi instalaţii de post-combustie termică sau catalitică. Instalaţiile cu putere termică nominală mai mică de 3 MW nu sunt luate în calcul."

(c)tabelul se modifică după cum urmează:

2.Anexa IIb la Directiva 2003/87/CE se înlocuieşte cu următorul text:

3.Se introduc următoarele anexe ca anexele III şi IIIa la Directiva 2003/87/CE:

Activitate

Gaze cu efect de seră

Eliberarea pentru consum a combustibililor utilizaţi pentru ardere în sectorul clădirilor, al transportului rutier şi în alte sectoare. Această activitate nu include:

(a) eliberarea pentru consum a combustibililor utilizaţi în activităţile enumerate în anexa I, cu excepţia cazului în care sunt utilizaţi pentru ardere în cadrul activităţilor de transport al gazelor cu efect de seră în vederea stocării geologice, astfel cum este prevăzut în tabel, la al douăzeci şi şaptelea rând al anexei respective sau dacă sunt utilizaţi pentru ardere în instalaţii excluse în temeiul articolului 27a;

(b) eliberarea pentru consum a combustibililor pentru care factorul de emisie este zero;

Sectoarele clădirilor şi transportului rutier corespund următoarelor surse de emisii, definite în Orientările IPCC din 2006 privind inventarele naţionale ale gazelor cu efect de seră, cu modificările necesare ale definiţiilor respective, după cum urmează:

(a) generarea combinată de căldură şi energie electrică (CHP) (codul categoriei de sursă 1A1a ii) şi centrale termice (codul categoriei de sursă 1A1a iii), în măsura în care acestea produc căldură pentru categoriile vizate la literele (c) şi (d) de la prezentul paragraf, fie direct, fie prin intermediul reţelelor de termoficare;

Dioxid de carbon (CO2)

(b) transportul rutier (codul categoriei de sursă 1A3b), cu excepţia utilizării vehiculelor agricole pe drumuri asfaltate;

(d) clădiri rezidenţiale (codul categoriei de sursă 1A4b).

Alte sectoare corespund următoarelor surse de emisii, definite în orientările IPCC din 2006 privind inventarele naţionale ale gazelor cu efect de seră:

(a) industriile energetice (codul categoriei de sursă 1A1), cu excepţia categoriilor definite la al doilea paragraf litera (a) din prezenta anexă;

(b) industriile prelucrătoare şi sectorul clădirilor (codul categoriei de sursă 1A2).

1. În cazul în care media emisiilor raportate în temeiul capitolului IVa pentru anii 2024-2026 este cu peste 2 % mai mare decât valoarea cantităţii din 2025 definite în conformitate cu articolul 30c alineatul (1) şi dacă diferenţele respective nu se datorează diferenţei mai mici de 5 % dintre emisiile raportate în temeiul capitolului IVa şi datele din inventar ale emisiilor de gaze cu efect de seră din 2025 ale Uniunii din categoriile de surse ale CCONUSC pentru sectoarele vizate de capitolul IVa, factorul linear de reducere se calculează prin ajustarea factorului linear de reducere menţionat la articolul 30c alineatul (1).

4.Anexa IV la Directiva 2003/87/CE se modifică după cum urmează:

(a)în partea A, secţiunea "Calculul" se modifică după cum urmează:

(b)în partea B secţiunea "Monitorizarea emisiilor de dioxid de carbon" al patrulea paragraf, ultima teză "Factorul de emisie pentru biomasă este zero." se înlocuieşte cu următorul text:

(c)se adaugă următoarea parte:

5.În anexa V la Directiva 2003/87/CE se adaugă următoarea parte:

Procesul de verificare include evaluarea raportului în temeiul articolului 14 alineatul (3) şi a monitorizării de pe parcursul anului anterior. Verificarea abordează fiabilitatea, credibilitatea şi acurateţea sistemelor de monitorizare şi datele şi informaţiile raportate cu privire la emisii, în special:

(a) combustibilii eliberaţi pentru consum declaraţi şi calculele aferente;

(b) selectarea şi utilizarea factorilor de emisie;

Emisiile raportate pot fi validate numai dacă există date şi informaţii fiabile şi credibile care permit determinarea emisiilor cu un grad ridicat de certitudine. Un grad ridicat de certitudine presupune demonstrarea de către entitatea reglementată a faptului că:

(a) datele raportate nu conţin neconcordanţe;

(b) datele au fost colectate în conformitate cu standardele ştiinţifice aplicabile; şi

Pe baza acestei analize, verificatorul identifică explicit elementele care prezintă un grad ridicat de risc de eroare şi alte aspecte ale procedurii de monitorizare şi raportare care este posibil să contribuie la apariţia unor erori în determinarea emisiilor generale. Este vorba în special de calculele necesare pentru a determina nivelul emisiilor din surse individuale. Este acordată o atenţie specială elementelor care prezintă un risc ridicat de eroare şi aspectelor din cadrul procedurii de monitorizare menţionate anterior.

11.

Verificatorul pregăteşte un raport privind procesul de validare în care menţionează dacă raportul în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) este satisfăcător. Raportul specifică toate aspectele relevante pentru activitatea desfăşurată. Verificatorul poate declara că raportul în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) este satisfăcător în cazul în care, în opinia sa, declaraţiile cu privire la emisiile totale nu prezintă erori semnificative.

Cerinţa minimă privind competenţa verificatorului

12.

Verificatorul este independent de entitatea reglementată, îşi desfăşoară activităţile cu profesionalism şi obiectivitate şi înţelege:

(a) dispoziţiile prezentei directive, precum şi standardele şi indicaţiile relevante adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 14 alineatul (1);

(b) actele cu putere de lege şi actele administrative relevante pentru activităţile care fac obiectul verificării; şi

(c) modul în care sunt generate toate informaţiile referitoare la toate mijloacele prin care combustibilii sunt eliberaţi pentru consum de către entitatea reglementată, în special în ceea ce priveşte colectarea, măsurarea, calcularea şi raportarea datelor."

	Cotă
Bulgaria	5,84 %
Cehia	15,59 %
Estonia	2,78 %
Croaţia	3,14 %
Letonia	1,44 %
Lituania	2,57 %
Ungaria	7,12 %
Polonia	43,41 %
România	11,98 %
Slovacia	6,13 %

	Cotă
Bulgaria	4,9 %
Cehia	12,6 %
Estonia	2,1 %
Grecia	10,1 %
Croaţia	2,3 %
Letonia	1,0 %
Lituania	1,9 %
Ungaria	5,8 %
Polonia	34,2 %
Portugalia	8,6 %
România	9,7 %
Slovacia	4,8 %
Slovenia	2,0 %